Titlul se referă la tenismenul rus Andrei Rublev. Omul este congenital năcăjit. Acesta este felul lui de bază si trebuie să se descurce cu el. O fi karma. O fi genetica. Modest, melancolic, modist… Are aura unui personaj tragic. Mereu mâhnit. Mereu trist si frustrat. Amarnic. Nihilist. Este un Hamlet absolut al tenisului. Este de ceva vreme în top 10 mondial. Joacă un tenis frumos, solid, plăcut… Pare ajuns la o limită peste care nu poate trece… Pare chinuit de propria neputință mentală care-l împiedică să aspire si să obțină mai mult. N-a ajuns in nicio semi-finală de Grand Slam. A câștigat un singur turneu Master, cel de la Monte Carlo când a fost înduioșător de fericit si de mulțumit (încurcând-o la festivitatea de premiere pe principesa principatului cu organizatoarea turneului, în prezenta printului de Monaco, bănuindu-se cu voce tare de prostie). In rest succese răzlețe. A reușit să-l învingă o singură dată pe fratele (coșmarul) său mai mare Medvedev. L-a învins chiar si pe Novak Djokovic la Belgrad cu 6-0 în setul decisiv. Dar se tot luptă cu niște demoni de din interior, din adâncuri, care-i urlă sfidător, că e-n zadar, cerându-i să se resemneze. Omul se închină, mulțumindu-i lui Dumnezeu după fiecare meci, câștigat sau pierdut, fără deosebire. Este anti-război, evită să pronunțe numele Rusia, si este mirat si mulțumit că primește uneori simpatia publicului desi „vine de acolo de unde vine” (după cum se exprimă el însuși). Dar… de unde vine de fapt Andrei Rublev? Parcă am mai auzit de el. Parcă e din Dostoyevsky sau din Goncearov sau din toți autorii ruși de literatură. Omul este de fapt, pur si simplu o reîncarnare. O reincarnare a lui Andrei Rublev, a pictorului Andrei Rublev, un iconar rus de la cumpăna secolelor XIV-XV, făcut celebru de către Andrei Tarkovsky in 1966. Este exact același personaj cu exact același destin:
Păcat că Andrey Tarkovsky nu mai este printre cei vii. Ar fi putut face un film fabulos: Andrei Rublev II.
Dacă n-as fi fost așa de leneș pe cât sunt ar fi meritat să mă joc ceva mai consistent de-a paralela între Andrei Rublev întâiul si Andrei Rublev al doilea. Rămâne la latitudinea prea-cinstitului cititor cu imaginație bogată (if any) să-si închipuie cum anume si cu ce peripeții s-au transmutat adreii rublevi unul în altul.
* * *
Până atunci însă am putea urmări cu sufletul la gură povestea unei mămici de succes: Elina Svitolina, care poate ar merita să dea lovitura de gratie si să repare onoarea nereperata a turneului de la Wimbledon, câștigat anul trecut (vai) de o rusoaică… travestită in kazahă… Întâmplare care s-ar putea repeta si anul acesta (dramă) 😦 în caz că ni se va refuza surpriza unei finale între Ons Jabour si Elina Svitolina (comedie romantică).
(a) Între timp lucrurile par orientate în direcția cea bună (căci si bunătatea, ca si frumusețea se află în ochii privitorului)… Delicata si gingașa ruso-kazahă Râbakina (altminteri persoana drăguță si agreabilă)… a fost eliminata de una mai kakaia strajna, una Ons Jabeur (femeia bărbat-bine)… spre onoarea Africii si Profetului. Ar mai fi o piedică belorusă (ah, Arina) în calea spre o finală feminină dreaptă cu o africană si o nevastă de african, înfruntându-se spre slava Ucrainei… sau a Africii… pe iarba din capitala apusului imperiu al soarelui care nu apune niciodată. Vorba ceea, cum o vrea Dumnezeu (mare iubitor de tenis)…
… (b) Doi pași înainte, un pas înapoi… dar decisiv… Ce n-au reușit Vika si Iga a reușita Marketa, să-i curme visul Elinei de-a ajunge în finala de mare slam ca tânără mă-mică. Acum probabil că detaliile negocierilor în confruntarea semi-finală dintre Ucraina – Rusia se vor ajusta pentru tine seama de absenta semnului divin (Svitolina campioană) si de realitatea din teren. Terenul de tenis de la Wimbledon, Londra, Anglia, Marea Britanie (fostă în Europa).
Marketa Vondrousova a învins-o pe Elina Svitolina – în prima semifinala de la Wimbledon 2023. Un vis, o speranță, o iluzie… spulberate… Bravo Marketei, că e si ea om. Felicitări si succes in finală.
Iată că după ce Rusiei si Ucrainei le-a fost refuzată prezența în finala (feminină) de la Wimbledon, a venit si rândul Bielorusiei să nu primească permis de liberă trecere. Orice accedere a vreuneia dintre aceste țări în finală ar fi lăsat loc de interpretare, ca semn divin în favoarea unora sau altora. Acuma o fi si absența semnelor divine un semn. Tot divin. Altminteri cum? Problema este că Rusia încă mai are un cartuș pe țeavă: Medvedev… (Daniil, nu Dimitri) care va da piept mâine cu Carlito… Nu ne rămâne decât să speram că tenisul va rezolva până la urmă toate problemele si conflictele lumii… oferind soluții simbolice clarificatoare.
Ons Jabeur 2 – 1 Aryna Sabalenka… Africa si Profetul au finalistă la Wimbledon a două oară consecutiv… Să vedem ce va face Marketa…
(b)Arca lui goE 