(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for the ‘Sezonul al-VII-lea’ Category

LCFCD(32) – Mi-a zis Lenin să vă zic

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 22, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Mi-a zis Lenin să vă zic

Cå Moldova nu e a voastrå, si nici a copiilor, copiilor vostri… ci a lui Igor Dodon si a urmasilor, urmasilor såi. Så-i sarå ochii.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(31) – Mă faci să râd

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 20, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Må faci så râd (à la guerre comme à la guerre ???)

Test. Sentimentul importantei de sine, cand alaturi, cand fata-n fata, cand spate-n spate cu sentimentul inutilitatii. Doua sentimente despre care s-ar putea crede ca-s in opzitie de faza, conectate prin complicate sisteme de vase „capilare”, „comunicante”, in asa fel incat atunci cand unul sporeste, celalat scade, si viceversa. Cel mai adesea insa lucrurile sunt mai… complicate, mai alambicate… cele doua putand co-exista (bine-merci) con-comitent la cote mai inalte sau mai joase, impunand efectele de rigoare. Sincer fiind, poti simti „in acelasi timp” ca ai o importanta colosalå, dar si ca esti complet inutil (intr-o lume funciarmente incapabila sa-ti sesizeze si aprecieze importanta he-he), sau viceversa, sa realizezi ca esti marunt si insignifiant (ca o piesa de puzzle) dar extrem de util, indispenzabil chiar, in peisaj, si ca lumea (un tot unitar) n-ar mai fi aceeasi fara tine. Ceea ce este foarte interesant (amuzant chiar) este ca ambele sentimente mai sus pomenite (cat si inveresele lor: sentimentul lipsei importantei de sine si sentimentul utilitatii) pot fi hranite cu foarte putin, cu lucruri de o consistenta extrem de fragila, cu iluzii sau chiar cu mai putin de atat, cu „inventii”, cu lucruri imaginare, ca-ntr-un joc derizoriu si rizibil. Hranite cu mai nimic (mai putin in cazul celor iluzoriu-rezistenti), combinatia si dozajul celor doua sentimente (4 daca luam in considerare si inversele lor), pot crea efecte spectaculoase si consistente. Pot modela comportamente, atitudini, si pot determina actiuni si rezultate, atat din partea celui care este „posedat” de acele sentimente, cat si din partea celor care au de-a face cu el/ea. Cu atat mai interesante pot deveni observarea si studiul dinamicii efectelor produse sub influenta acestor sentimente in cazul unor „binoame”, „cupluri”, in care cei doi membrii isi induc si-si moduleaza unul altuia intensitatea celor doua (patru) sentimente din care-si extrag justificarea existentiala, modelul de baza fiind, desigur, perechea Don Quijote – Sancho Panza, cu aplicare universala… Dar, despre cupluri (cu ilustrari) alta data. In poza alaturata un ins este pe cale de a fi executat. In padure. Iar el râde. Ca prostul. Si nu (chiar) de nebun. Reuseste cumva sa-si descopere, in contextul dat, sentimentul importantei de sine si sentimentul utilitatii. Desigur ca insul respectiv nu are, in genere, nicio importanta si nicio utilitate… Dar esentiala nu-i absenta asta evidenta, ci sentimentul care neaga evidenta. Cine nu-i in stare sa (mai) nege evidenta, gata, moare. Din fotografie se vede (treaba) ca nici negarea evidentei nu-i intotdeauna o garantie solida pentru spra-vietuire… dar orisicat… In tot cazul… zâmbiti va rog. Maine va fi mai rau. Sau nu va fi deloc. 🙂

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD(30) – răz-boi, răzb-oaie, răz-biri

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

răz-boi, răzb-oaie, răz-biri  (à la guerre comme à la guerre???)

Prietenilor un foc mic.

Buna ziua. Numele meu este dl.Goe si simt, asa din senin, ca astazi as vrea sa spun, spre vazduh, cateva vorbe de duh, despre primavara, despre muguri, îmbumbiri, pasari calatoare, triluri, despre verdele crud, despre floricele, fluturi si albine, ma rog chestii din astea, dar, oricat de talentat as fi, daca as fi, in imbinarea vorbelor, genial chiar, si tot n-as putea fi mai elocvent decat este primavara ea insasi prin zavoaie. Asadar, daca (si tu) ai chef de primvara mars afara, in natura, sa te imbeti acolo, la sursa, de prospetimea si limpezimea care domneste pe coclaurile rurale si chiar prin parcurile urbanizate de edili. Iar daca pana sa dai tu (vreun cititor intarziat), peste acest indemn, consemnat intre malurile clipei actuale, aceasta primavara se va fi incheiat deja, nu dispera. Intotdeauna va mai exista o alta primvara, cu muguri, îmbumbiri, pasari calatoare, triluri, verde crud, floricele, fluturi si albine, ma rog chestii din astea, gratie celor 23 de grade si ceva, pe care le face axa planetei cu planul elipticii…

Si atunci, daca subiectul „primavara pe tarla” pică, despre ce altceva ar merita sa zic, spre vazduh, cateva vorbe de duh, care sa ramana consemnate pe Arca lui Goe, alaturi de poza asta obscena, in care, unui amic, i se ofera un foc mic, de catre alt amic, „in pauza dintre o epilepsie totala si un fum de tzigara”? Desigur ca in acord cu traditia arcagoeologica antica si cu genomul structural haploid al ambarcatiunii vii de aci (gen omul virtual, individual, dotat cu libertate deplina de exprimare), putem ataca un subiect (adica un obiect) individual, un semen vorbitor, un bloger, un troll, un ins oarecare care se auto-expune (la public), manifestandu-si cu inconstienta tendintele spre exhibitionism, si pe care l-am putea comenta, adica l-am putea spori, sau, dupa caz, nimici (in acord cu ritualul primaverii, repetabil ca o povara)… Desigur ca de invins nu putem invinge niciodata pe nimeni, caci dupa cum bine (si frumos) s-a (mai) spus , „omul n-a fost facut ca sa fie invins”. Ci ca sa fie nimicit.

Pana ne-om satura si de nimiciri, care ne sunt atat de facile, atat de la indemana, si, prin urmare, atat de plictisitoare. Cred ca mult mai interesanta ar fi o a-bordare la un nivel superior, o incordare care sa transcendă insul si problemele lui minore… Ceva catre o alta dimensiune mai vasta si mai cuprinzatoare, pe care n-o putem nici nimici, nici influenta, ci cel mult am putea-o observa si intelege cat de cat: mentalul colectiv, mai ales acum cand d-lui a luat-o razna pe aratura, vadindu-si grozavia si iminenta alunecare… abrupta, in absurd, prin simtome precum Trump, Erdogan, Putin, Le Pen, Teresa May, Kim Jong-un, Dodon si (multe) alte „le chestii” de acest gen. Nu stam bine deloc cu acest monstru bolnav de morb, mentalul colectiv. Ca indivizi nu putem decat sa-l observam si, cu o oarecare perspicacitate, sa anticipam spre ce (se) merge si ce efecte va induce. Tendintele sunt catastrofice. Nu-i a buna. Zåu! Supra-popularea planetei (cu umanoizi cam de cacat) pare sa precipite fenomenul si reactiile adverse. Ni s-a cam urat cu binele si plictiseala. Doza necesara de senzational a ajuns la cote ametitoare. Nu ne mai alina angoasele si plictiseala morbida decat evenimete tari, drame, crime, omoruri, sange, teroare, extremism… In mare secret, mentalul colectiv le asteapta, le antticipeza, le doreste si le premediteaza… Nu stiu. Nu-mi dau seama… N-am cum… dar poate ca lumea-i totusi destul de larga, asa incat toata aceasta stare de mass-turbare a mentalului colectiv (turbare nu provocta, dar intretinuta de mass-media) sa fie in realitate destul de rarefiatå (in raport cu spatiul disponibil), iar atunci cand va exploda sa nu faca decat un mare fâs.

Dar daca nu… Istoria omenirii nu-i decat un lung sir de razboaie din ce in ce mai sofisticate sub aspect tehnologic dar, mai ales, din ce in ce mai ineficiente din punct de vedere economic. Razboaiele primitive erau infinit mai eficiente. Invingatorii ii nimiceau pe invinsi (ii exterminau fizic) sau ii faceau sclavi si le luau toate resursele. Si acesta era un castig net. Incet, incet, razboaiele nu mai reusesc sa aduca niciun castig net ci dimpotriva doar pierderi. Masive. Cheltuieli enorme cu dotarea si intretinerea armatelor, plus distrugeri si risipiri enorme ale resurselor in timpul conflictelor armate. Dupa razboaiele moderne, inevitabil, si invinsii si invingatorii sunt mult mai saraci decat erau inainte de razboi. Totusi oamenii continua sa faca razboaie, sa le pregateasca, sa le doreasca si sa spere ca vor castiga ceva din asta. Per total, care sa fie castigul adus de razboaie? Trebuie sa fie niste castiguri. Nu? Macar niste castiguri relative. Pai ia sa socotim. Mai intai ar fi reducerea populatiei. Dupa razboie raman mai putin oameni, deci teoretic, mai multe resurse pe cap de locuitor. Cam subtire socoteala, intrucat consumul de resurse si distrugerea de resurse, ocazionate de razboaie, au o pondere mult mai mare decat efectele reducerii de efective ale populatiei care necesita resurse. De obicei in razboaie mor prea putini oameni (!, pardon de impresie) si in plus acestia au obiceiul ca dupa razboi sa se inmulteasca mai repede si mai abitir decat se refac resursele distruse de razboi.

Si atunci? Care este totusi rostul razboaielor in economia planetara? Unul dintre rosturi ar fi acela ca-i educa pe oameni, convingandu-i sa-si reduca pretentiile si sa se multumeasca (si sa fie fericiti) cu mult mai putin. Supravietuitorii razboaielor sunt foarte docili, muncitori, disciplinati si induratori. Acesta este castigul de baza al razboaielor. Gata cu pretentiile. La munca, bå enoriasilor. Pe urma, incet incet, oamenii isi iau iarasi nasul la purtate, muncesc din ce in ce mai mai putin (ocupandu-se, inclusiv la serviciu, mai ales cu prostii si inutilitati), majoritatea devin „bugetari”, dar au pretentii din ce in ce mai mari. Li se urca la cap democratia. Li se uraste cu binele. Se plictisesc teribil. Voteaza idioti si canalii (asa la misto). Ajung sa-si doreasca solutii extreme pentru traiul greu pe care-l duc (relativ greu, relativ la imaginea ideala care li s-a promovat sau inscaunat in cap te-ai mira cum). Si atunci pac, la razboiu. Distrugeri, moarte, nenorociri, suferinte (atroce), eroisme (penibile), si intr-un final re-setarea la zero a pretentiilor si fasoanelor din capul enoriasilor. Umili si resemnati oamenii se apuca sa refaca planeta, sa reconstruiasca orasele, tarile, artele etc. Elan si inflorire… si tot asa.

N-ar fi totusi mai simplu altfel? De exemplu prin incurajarea la maxim a casatoriilor homosexuale. Cand iubesti sexul nu conteaza. Dragostea e mare. Asta ar reduce dramatic natalitatea si suprapopularea. Fara razboiae, fara foamete, fara sterilizari in masa (mai pe fata sau mai pe ascuns). S-ar puntea calcula simplu care este procentajul necesar de casatorii homosexuale astfel incat la scara planetara se se conserve populatia planetei (nu sa creascå, nu sa scadå). Bine acuma, calculele pot fi inselatoare, pentru ca unele dintre cuplurile homosexuale pot apela la trucuri parsive precum inseminarea artificiala ceea ce poate strica rezultatele finale… In fine poate ca nici asta nu-i solutia finala. Ne mai ramane Melancholia.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 7 Comments »

LCFCD(29) – Condac si icos

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 16, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Condac si icos

O! Doamna cea harică fără cusur
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec
Biserică născătoare a omului lăuntric!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire
din depănarea litaniei cu chemare subţire.
Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea,
ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aleluia!

***

Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină,
Doamna nădejdii, a înserării albastre,
Stăpână cu trei luceferi pe haină
şi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre!
Către Tine din nou, iată am silit!
Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântare
părtaş m-am făcut la izbăvirea mea.
Hotărâre am pus, îndreptată şi tare,
să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga.
Dar idolul de ţărână, cugetul meu
nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc,
să fac din rugăciune cristelniţa lui Dumnezeu
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea
şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei
ca să-mi spăl cu ele duhul neputinţei
şi învrednicit iar să îţi pot cânta.

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 2 Comments »

LCFCD(27) – Poate doriti sa revedeti

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 11, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Poate doriti sa revedeti

Repetitie generalå pentru judecata de apoi? Figuri, måsti, atitudini. Material de studiu.

Din motive de incorectitudine politica fotografia alaturatå, ilustrativå pentru some basic instint(s), contine numai barbati (aka personaje masculine)… Prin urmare, intrucat viata este complicata si are multe aspecte, propunem (celor interesati) o palida dar consistentå compensatie in raport cu complexitatea lumii: ELLE – o recomandare pentru barbati puternici. 🙂

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 2 Comments »

LCFCD(26) – Urmasii lui Schrödinger

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 9, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Urmasii lui Schrödinger si pisica cu 9 vieti

Pisica mea este egoistå si autistå. Când må uit pe Animal Planet îi place så mi se tolåneascå în poalå, prefåcandu-se cå nu urmareste epopeea speciilor si aventura vietii pe Påmânt. Toarce încetisor, ignorându-må si nedeslusindu-må, din chiar clipa în care mi-a delegat sarcina de a-i veghea somnul, încrezându-mi-se naiva, convinså cå imponderabilitatea nu existå. N-am niciun motiv så-i tulbur nestiinta.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(25) – Amintiri din viitor

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 7, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Amintiri din viitor

Geometria sosiei titanicului ciocnindu-se a moarte cu geometria lui Isaac Berg. Dar. Ceea ce se scufunda undeva, se înaltå în altå parte. Toti muntii au fost måri. Asa se-ntamplå logic în 1912, de-a pururi.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 4 Comments »

LCFCD(24) – The day after tomorrow

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 5, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Dez-ordine in ziua de apoi.

O mare dez-ordine, în hârtii… pleiade de gânduri ratate, cåderi de foarte sus, direct în derizoriu… un spectacol barbar, un destin, o fundåturå, o oroare… Decådere tu. De ce nu moare omul atunci cand „e” geniu, sau måcar fericit? De ce mai tråieste så ajungå mascotå? Dor de Albert si de altå lume. Dor.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD(23) – Priviri

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 3, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Priviri

 

Predilectia pentru bufoni naste ruine. Ieri si mâine. Trateaza-l pe bufon în joacå, då-i sansa sa se ia în serios, si vei regreta. Responsabilitatea, vina si asumarea consecintelor vor fi colective. Regretele individuale. Istoria se (tot) repetå, caci repetitia este mama învåtårii.  Cå nu ne mai învåtåm… minte.

Adolf Hitler, o caricaturå antropoidå, un cimpanzeu ratat, a murit, dar forta care l-a propulsat în postura de lider al oamenilor este bine merci si bântuie prin lume, fåcându-si jocurile. Omenire fii desteapta! Si noi dormim domnule.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 1 Comment »

LCFCD(20) – Omul cu sireturi

Posted by arcaluigoe pe Martie 27, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Omul cu sireturi

British beauty – Biserica bolnavă, laureat al premiului No-Bell pentru litratură, ceea ce Scutură Lance n-a reusit.

Celor care, privind aceasta fotografie, vor fi recunoscut (din minte) personajul cat si acelora care l-au identificat dupa investigatii google-istice, le-as (mai) spune ca aceasta poza se vrea o ilustrare naiva a ceea ce poate insemna o schimbare la fata. Cu totii ne transformam din cate ceva in cate altceva. Ceea ce se vede la un moment dat si la fata. Celor care sunt amatori de observarea unor schimbari la fata mai putin ingenue  le-as recomanda sa-l studieze pe Traian Basescu. Dincolo de aspectele tragi-comice ale transformarilor lui Basescu, la fata, ramane nostima si situatia prin care o multime de trepadusi de rit „anti-båsesc-deci-exist” au fost lasati in offside, intrucat „dusmanul ireductibil” a ajuns sa sustina taman ceea ce sustin si ei insisi, care in cor, care pe cont propriu. Asa se face ca Mircea Badea (de ex) cat si multi altii din acest soi, au devenit basisti sadea, fiind sarmanii victime inocente ale unor schimbari la fata prin inductie si fenta. Normal ar fi sa se pupe. Piata independentii. Cine nu vrea cu Traian, poate vrea cu Elena.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 5 Comments »

LCFCD(18) – Tan-drețuri

Posted by arcaluigoe pe Martie 18, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Atentie, gaze

Cinemaul si Prostii, Frumoasa si Bestia, Doru Pop si profesor universitar

Induiosatoare implicarea emotionala si amploarea devotiunii la autorul acestui articol fluviu, in ton cu manifestarile de aversiune exacerbate ale contestatarilor. In fond si unii si alti fac jocul mizerabililor care au alterat basmul prin introducerea „diversiunii subversive” cu tenta de „political correctness”. Nu exista nicio justificare rationala sau de ordin artistic prin care sa poata fi motivata aceasta alterare stupida a povestii originale, in pretinsa tentativa de actualizare in acord cu contextual modern. Faptul ca autorul acestui articol ca si alti „indignati” de profesie incearca sa justifice „mizeria” facuta prin inserarea artificiala, fortata a respectivei sugestii, prin aceea ca varianta originala a basmului abunda de anomalii (trimiteri zoofile, lipsa de emancipare a femeii, etc) este in fond in pretext jalnic, o alta mizerie. Haide mai tovarasi, daca tot nu sunteti in stare sa scrieti alte povesti, noi-noute, care sa reflecte minunatul context actual, lasati totusi povestile vechi la locul lor, in forma originala, pana cand se vor epuiza de la sine, pana cand vor cadea in desuitudine si nu vor mai avea nimic cu care sa farmece noile generatii de copii si de adulti. Oricum mizerabilii care au vârat cu de-a sila tâmpenia aia in firul povestii, n-au urmarit nicio emancipare sau vreo reparare fata de discriminarea unora sau altora (ba dimpotriva) ci au urmarit in singur lucru: sa fie provocatori, sa stârneasca reactii in scop pur publicitar, pentru a incasa banul. Ceea ce le-a si reusit de minune cu ajutorul tuturor indignatilor de pe ambele versante ale problemei. Reactia normalå ar fi fost ignorarea totala, nebagarea in seama a respectivei mizerii. Eu unul voi alege sa ignor filmul in ansamblul lui in semn de protest in fata felului mizerabil in care autorii au gasit de cuviinta sa fie provocatori si sa-l promoveze. In plus e o poveste veche, fumata. Cunoscuta. Efectele speciale? Sunt peste tot, asa ca fara acest „scandal” premeditat si regizat de „artistii” de la „buftea” nu vad ce mare lucru ar mai ramane de vizionat in pastisa „Frumoasa si Bestia”.

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 12 Comments »

LCFCD(10) Banane pentru capra

Posted by arcaluigoe pe Februarie 20, 2017

Lumea cum fu ?! Cam da!

Banane pentru capra

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp081

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 16 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da ! (8)

Posted by arcaluigoe pe Februarie 14, 2017

Masurarea decentei!

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp083

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 14 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da! (6)

Posted by arcaluigoe pe Februarie 8, 2017

Copii de vanzare

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp086

 

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Sezonul al-VII-lea | 10 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da! (4)

Posted by arcaluigoe pe Ianuarie 31, 2017

Герой человечества

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 29 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da! (3)

Posted by arcaluigoe pe Ianuarie 29, 2017

Betty White at home with her dog in 1952

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp089

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 12 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da! (2)

Posted by arcaluigoe pe Ianuarie 26, 2017

Oamenii s-au mai si casatorit (cu nevestele lor):

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp091

Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 7 Comments »

Lumea cum fu ?! Cam da!

Posted by arcaluigoe pe Ianuarie 24, 2017

Iubiti con-patrioti,
Stimati con-cetateni,
Dragi con-temporani,
con-fratilor,

Perspectivele nu arata prea bine. Fiorul de streche se intinde, tot mai mare, si mai mare. Donald insusi mânå-n lupta… vijelia-ngrozitoare, care vine, vine, vine, calca totul in picioare. Totu-i praf. Lumea-i cum este si ca dânsa suntem noi. Nu insist cå n-am de ce. Nu vom fi noi aceia care, de aci, så schimbam cu doua vorbe (fara tâlc) si trei clarviziuni (larvare) cursul inevitabil la evenimentelor care stau sa se intâmple (caci are sa se întample lucru mare)… Ce a fost va fi… Si poate doriti sa revedeti, selectiuni din programele nostru de revelion. Si pentru ca, vorba ‘ceea, o fotografie face cat o mie de cuvinte, vå propun sa revedem, in poze, cateva dintre lucrurile (cheie) cu care s-a ocupat omenirea in ultimii o suta, doua de ani (cam de cand dateaza fotografia). Intentia ar fi ca in topul celor 1000 de cuvinte implicite, din fiecare episod al serialului cu amintiri din viitor, sa mai adaugam si noi acolo… doua-trei, de såmântå (såmântå de vorba), daca om avea rågazul, inspiratia si pofta, de asa ceva. Daca nu, nu. Mia sa traiasca.

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp0681

A drink first!

Posted in Arcaluigoeologie, Sezonul al-VII-lea | 49 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: