S-Poe
Poezia Săptămânii
I speak engleza – Anonim
I love you domnișoară
Și sunt very mâhnit,
Căci when i speak engleză
You râzi necontenit.
I know ești englezoaică
But it isn’t important,
Amorul meu for tine
Is very palpitant.
I can’t to sleep azi-noapte
Și-am stat să learn ceva,
From cartea de engleză
Să-ți tell iubirea mea.
Ah, ar fi atât de bine
But you see nu-i chiar așa,
Căci eu speak what i can spune,
Dar mai zi și tu ceva.
Te-ai găsit să mă-nțelegi!
Văd că dear te iubesc,
Understând i love you, dragă,
Cum naiba să-ți mai vorbesc?
You are totul pentru mine
And i want să ne iubim,
Dar it’s difficult vezi bine
Căci we nu ne potrivim.
Nu e clar, să-ncep mai bine.
Uite Shakespeare, Juliette,
Eu, Romeo, love pe tine,
Vrei ceva și mai concret!
Concret i can’t know mai bine
And i speak ca un năuc,
Și i’m sorry lângă tine
Întru în the balamuc!
(b)Arca lui goE 
Arca lui Goe said
Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii | EXPLICATIE!
Rugă:Minte – în atenția iubitorilor de poezie. Zona comentariilor este deschisă… pentru comentarii, pentru replici, pentru critică literară si chiar pentru „duel” în poezie si alte exemplificări pe gustul vizitatorilor… Dar… l-as ruga pe distinsul vizitator să fie cu măsură si să nu inunde cu poeme. Postăm noi unul pe săptămână, încearcă si tu, în replică, să nu dai în public cu mai mult de un conta-exemplu pe săptămână. N-au intrat săptămânile în sac. Nu te epuiza deodată livrând toate poeziile tale favorite. E suficient să aduci (la schimb) fie o poezie de care ti-a amintit poemul propus, fie una care crezi tu c-ar fi fiind mai nimerită în locul aceleia propuse de noi. Una de fiecare pe săptămână ar trebui sa fie prea destul (vorba ceea, ca să ajungă la toata lumea). Asta în caz că vrei duel în poeme. Frumos ar fi să zici ceva cu sens despre poemul săptămânii si/sau despre emoția ne inefabilă pe care ti-o fi produs-o (daca simți că ai cuvinte-n tine), sau, dacă vrei poți să-i acorzi o notă, într-un comentariu scurt. De ex. „Poem de nota 7(șapte)”. T-as rămâne recunoscător dacă în zona de comentarii de la rubrica asta ai evita să postezi (încorporezi) clipuri. In timp s-ar aduna prea multe si pagină s-ar încarcă din ce în ce mai greu. Dacă vrei musai să atragi atenția spre conținutul unui clip pune doar ancora către el, de ex asa: Nichita Stănescu – Nu există
Mulțumesc pentru înțelegere!
ApreciazăApreciază
Olga Rajala said
Echilibru precar
Viata mea –
un strop de ploaie alunecand
pe arsura briciului
dedesubt
toasturi fierbinti asteptand-o
ca pe o icra rosie
rubinul ei rece
desavarsindu-se
sub pielita deja ofilita.
Dorin Tudoran
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
I don’t know how many souls I have.
I’ve changed at every moment.
I always feel like a stranger.
I’ve never seen or found myself.
(F. Pessoa)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Olga Rajala said
Trecea un om pe drum…
Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum?
Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui…
Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.
Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă română care a compus poezie pentru copii. Creații cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.
Poezia mea de suflet invatata de mama
Gândăcelul – Elena Farago
– De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!…
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!
ApreciazăApreciază
Olga Rajala said
Jocuri de cuvinte
Orice rob are o roabă,
Orice babă are-un bob.
Orice cod are o coadă,
Orice nadă are nod.
Coşul e ca o cocoaşă,
Gogu muşcă din gogoaşă.
Gogoşarul, gogoneaua,
Corcodelul, corcodeaua
Şi buratecul cu burtă,
Ba vor tort, ba vor o turtă.
Scara ruptă cere scule,
Eu, cartofi, tu, barabule,
Tu zici varză, eu, curechi,
Aşa vorbe, aşa-urechi.
Trecem singuri sau perechi,
Vacile sunt blânde-n veci,
Bacu-i barcă fără beci,
Treacă-ţi dacă şi tu-mi treci
Cu Petrică nu petreci!
Bearca mestecă ciuperca,
Arcul ne păzeşte arca.
Constanța Buzea (n. 29 martie 1941 – d. 31 august 2012)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
O poezie extraordinară. În adâncul mintii suntem noi în loc cu verdeață unde zac mistere adevărate și unde iubirea și dragostea devin puterea noastă.
ApreciazăApreciază
Olga Rajala said
Poveste – Nichita Stănescu
Eu am trăit o stea îndepărtată
cu reci dulăi lătrând în raza ei,
sub frunza nevăzută dar înfiorată
cap, trunchi şi membre, devenirăm trei.
Tăiat de numai lama unui fost cuvânt
vorbit frumos în marţiană
de mult încorporatul gând
care te-a supt de ţâţa mamă…
Şi-acum, mă rog să vină ea să coasă
umbra de măr şi, şi vederea
de ochiul gol cel de mătasă
care-mi`veli în el puterea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
poate
chiar merită să faci experiența
de a trăi într-un corp
da
din vreme în vreme
ai nevoie să fii energie descătușată
plutind în zona liberă
a nimicului
însă
ce bucurie să simți respirația pământului
într-o seară de primăvară
să atingi cu privirea
cu auzul cu vârfurile degetelor
lucruri vii ori aproape vii
să adaugi un fir de iluzie proaspătă
la maya lumii
o
cum umplu toate vorbele noastre
memoria infinită a bibliotecii akasha
o
ce sărbătorească aromă răspândesc pe aici
cozonacii
între a fi și a nu fi pământ
curge viața
Carmen Maria Mecu
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Da, da, da, e ea, e ea! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Da , e ea dar poezie cum e ? :)
P.S.Trebuie sa va spun ca mi se pare total schimbata. Ne-am reimprietnit pe fb. Publica din cand in cand poezii si unele cugetari de moment . Eu le citesc si ii dau like-uri, la care imi raspunde cu emoticoane de inimioare. Incolo nimic. :) N-am mai primit e-mail -uri de cand m-a anuntat bucuroasa ca a fost primita in US. A publicat multe carti .Unele au fost traduse. Am felicitat-o bineintels.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Nu mi se pare chiar poezie, poezie… e asa o tentativă poetică, o proză aranjată (doar grafic) sub formă de poezie:
„Poate chiar merită să faci experiența de a trăi într-un corp. Da, din vreme în vreme ai nevoie să fii energie descătușată, plutind în zona liberă, a nimicului, însă ce bucurie să simți respirația pământului, într-o seară de primăvară. Să atingi cu privirea, cu auzul cu vârfurile degetelor, lucruri vii ori aproape vii, să adaugi un fir de iluzie proaspătă la maya lumii. O, cum umplu toate vorbele noastre memoria infinită a bibliotecii akasha. O, ce sărbătorească aromă răspândesc pe aici cozonacii între a fi și a nu fi pământ. Curge viața.”
Ei, o fi d-ei una, alta, din ce-o mai fi fost, plus semnele relaxarii cu vârsta si întelepciunea aferentă, dar poetă n-a fost nicoidată si nici n-o să fie. Vorba ceea, poezia e un lucru foarte mare. Imi pare bine să aud că sunteti in relatii amicale si mă bucur sincer pentru d-ei în lgatură cu primirea în uniune pentru consistenta opera.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Oul Dogmatic
Dogma: Și Duhul Sfînt se purta deasupra apelor
E dat acestui trist norod
Și oul sterp, ca de mîncare
Dar viul ou, la vîrf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare!
Cum lumea veche, de cleștar
Înoată în subțire var;
Nevinovatul, noul ou!
Palat de nuntă și cavou…
Din trei atlazuri e culcușul
În care doarme nins albușul
Atît de galeș și de-nchis
Ca trupul drag, surpat în vis.
Dar plodul?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul pămînturilor n-a ajuns
Acordă lin
Și masculin
Albușului în hialin
Sărutul plin.
Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfînt făcut sensibil?
Precum atunci, și azi întocma:
Mărunte lumi păstrează dogma.
Să vezi, la bolți, pe Sfîntul Duh
Veghiind vii ape fără stuh
Acest ou-simbol ți-aduc,
Om șters, uituc.
Nu oul roșu!
Om fără saț și om nerod,
Un OU CU PLOD
Îți vreau plocon acum de Paște!
Îl urcă-n soare și cunoaște!
Și mai ales te înfioară
De acel galben icusar
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie cînd să moară
Și ou și lume. Te-nfioară
De ceasul galben, necesar.
A morții frunte-acolo-i toată:
În gălbenuș.
Să roadă spornicul albuș
Durata-nscrie-n noi o roată.
Întocma – dogma.
Încă o dată:
E oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi! Curmi nuntă-n el.
Și nici la cloșcă să nu-l pui.
Îl lasă-n pacea-ntîie-a lui
Că vinovat e tot făcutul
Și sfînt? Doar nunta, începutul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană