Dragul meu prea-cinstit cititor citit si unic al Arcei lui Goe, mâine e ziua Poetului. Cred c-ar fi nimerit să-ncepem încă de pe acum să intrăm într-o stare de grație si sărbătoare. Oricum va fi în pripă si n-om avea răgazul să ne transportăm pe de-a-ntregul la localitate, taman la pont, pentru a-l atinge de-adevăratelea pe poet, pe creștet si pe suflet, la o cana cu vin sau la o halbă de vodcă. N-om avea ocazia să-l pipăim siderați si să zicem, iradiați de o mare bucurie: „este!”, noi neofiții, cei snobi, degustătorii poeziei sale, adesea neatenți sau de-a dreptul incompetenți în a-i pricepe si aprecia savoare sofisticată, misterul si izurile fistichii, trecând iarăși pe lângă nichit-artă, cu impresia c-am fi fost si noi acolo, printre poeții-beți, ca public țintă. Vom avea poate certitudinea naivă cum că adierea ce-i poartă ecoul numelui, ce ne-a fâlfâit, azi-mâine, pe la ureche, este chiar atingerea Poetului. Ei ași!
Dragul meu prea-cinstit cititor citit si unic de proze scurte, află că noi suntem bine, sănătoși, ceea ce-ti dorim, din proză, si tie, si mai află că poezia lui Nichita pentru publicul larg ar fi fiind precum trufele si caviarul oferite la cantina săracilor. Sunt pe lume poeți care scot poeme pentru lume, pentru public, pentru populație si popor… Nu Nichita. Nichita este poetul poeților. Nu c-ar fi cel mai mare, sau cel mai tare, ci că el, poet fiind, se adresează exclusiv poeților. El nu-si traduce poeticește sufletul pentru a fi pe înțelesul meu sau al tău, ca alti poeți… ci scrie poezii, poeticește, anume doar pentru poeți. Nu din trufie. Nu din aroganță. Nu din orgoliu. Nichita nu stie pur si simplu cum e să fii altceva decât poet si nu-si imaginează c-ar exista pe lume si profani, ne-poeți, ci cel mult niște inși nespurcați încă, poeticește, la poezie. Nichita nu crede în Florin (*) ci cel mult în Florian (Pitiș). Ca să-l pricepi pe Nichita e musai să fii măcar o țâră de poet.
Ce-i drept însă, ca să înțelegi sau să intuiești, totuși, că-n versul lui Nichita e o taina foarte mare, nu-i nevoie de prea mult. Orice om, un pic onest, un pic cuminte, un pic sensibil, îl poate aplauda pe Nichita, sincer, fără să fie penibil pentru gestul său. Chiar si Guță Popândău. Este exact ceea ce încercăm să facem aici, azi-mâine. Poti aplauda si tu. La scenă deschisă sau doar în gând. La alegerea ta.
Sunt sigur că, dându-ți răgazul si având răbdarea de a urmări toate cele șase clipuri cu recitări propuse, vei găsi de cuviință să-l aplauzi si pe actor. Eu unul pot spune că nu m-as fi așteptat ca tocmai Horațiu Mălăele să mi-l dezîmblânzească cel mai bine pe Nichita. Ție? Care ți-a priit? 🙂
Dragul meu prea-cinstit cititor citit si unic al Arcei lui Goe, îți amintești poate, că pe vremuri era asa un fel de modă, ca în preajma zilei de 31 Martie, ăi de l-au „cunoscut” personal pe Nichita Stanescu sau care l-au întâlnit, sau i-au fost prin preajmă, vreun bob-zăbavă, la cârciumă, la uniune, la Nichita acasă, la vreo sindrofie, la vreo beție, să vie să spuie povesti cu Nichita, despre ce si cum era d-lui, despre cât de generos si spontan era acesta, si cum îi dedicase d-lui, pe loc, ad-hoc, o strofă nichitiană chiar modestului povestitor. E o modă care s-a cam stins. Dar, cine caută, încă poate găsi asemenea povesti pe net, cu arome din alte vremuri, unele savuroase. Eu personal, desigur că n-am, si nici n-as avea cum să am asemenea povesti, nevăzându-l niciodată pe Nichita de aproape, în carne si oase, dar as pomeni despre o mică si amuzantă mărturisire târzie, pe care as putea-o face, despre niște întâmplări de demult, ce-ar putea explica, cumva, de unde-i vine d-lui Goe predilecția de a-l celebra pe Nichita mai abitir decât pe alți poeți. Poate că o să si vin cu respectiva mică mărturisire, la subsol, printre comentarii. Până atunci însă… vizionare plăcută si…
Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii |
Celor cu drag de Nichita sau curioși de același le recomand sa re-vada materia din urma, poeme surprinzătoare, fotografii emoționante si comentarii inocente, sub un munte te amănunte de după care răsare Nichita, asa cum este el desenat în cărbune pe Arca lui Goe. Cu un pic de atenție, un pic de emoție: 2011 – Sunt un om viu, 2013 – 31 Martie – O prea frumoasa zi si un cântec fără ecou, 2017 – LCFCD(22) – De-a-fir-a-sfera, 2021 – A se fi, 2022 – Nichita.