(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for the ‘Poetul GreFo’ Category

Cazul sau ne/cazul Dorin Tudoran

Reclama gratis – Con-Do-tierul Certocrat

Posted by arcaluigoe pe Februarie 9, 2014

Photo-blog-7-150x1501Fluvialul blogger Dorin Tudoran (fost diverse, actualmente pamfletar, incruntat-ingândurat, vezi poza) a produs in agora sa – Certocratia vesela – un mini-foileton in 8 episoade, auto-justificativ, sugestiv intitulat „OPORTUNISM. GARGARĂ. ESCROCHERIE”. Marturisesc ca am urmarit acest serial cu interes, un interes amplificat de faptul ca slabele-mi abilitati intelectuale nu ma ajutau sa-nteleg nici ce si nici de ce fåcea ceea ce fåcea dl.Tudoran cu atata inversunare. Voluptatea cu care certocratul sef se straduia sa auto-demaste oportunismul, gargara, escrocheria si sa se auto-justifice vizavi de aceste detalii bine ilustrate ale auto-deconspirarii sale, a contribuit din plin la captarea atentiei mele (si poate a altora). Cinic, mincinos, demagog, insolent, invidios, insidios, acest Titirca Inima Rea al literaturii romane alternative n-a precupetit utilizarea ilustrativ-demonstrativa a niciunuia dintre mijloacele de manipulare, defaimare si mistificare de care-i acuza senin (din senin) pe „ceilalti”, infernul dusmanilor sai ireductibili. Vedeam si nu ma dumiream. Nu stiam ce sa cred. Oare ce si de ce? Am motive sa cred (… nu-i cazul sa detaliez caci nu-mi pot inagadui romane foiletoane pe Arca) ca mobilul principal al acestei moristi (risti si existi) de vorbe (si pe cine n-au luat in smintitele lor guri DT si acolitii d-in-salubru-i subsol bemol?) se regaseste in universul resentimentelor pe care creatura Tudoran le nutreste politologului Vladimir Tismaneanu. Nu-i poate ierta acestuia ca desi a fost un dizident mai mic, mai tardiv si mai putin spectaculos decat sine insusi, mai fara o greva a foamei la activ, totusi, toamna, la numararea bobocilor, politologul a primit (in Romania si in Univers) mai multa „recunoastere”, „recunostinta” (dupa stiinta) si „recompensa”, decat el Con-Do-tierul Certocrat. Asa ceva e stigator la cer. Nu? Asta sa fie dreptate imanenta? Nu poate fi. Ranit in sentimentele sale cele mai intime, prin prisma unor asteptari indelungi, inexplicabile (he-he), neimplinite si din ce in ce mai lipsite de speranta, Dorin Tudoran domnul s-a dezlantuit in foileton. Rupt de realitate si co-rupt de propria-i i-realitate, nepasandu-i de adevaratele relatii si nici de proportiile dintre partile socio-politicii danubiano-pontoice, alaturi de o mica armata de mofluzi cu profil asemanator, certocratul a purces la treaba. O treaba mare: auto-demascarea pe ocolite. Dar cum? Cum sa faca? Trebuiau gasite niste pretexte si niste ambalaje morale salutare (fara nicio legatura cu salutul palarierului de la Iasi din persoana servilului Sancho Panza-esei, mereu cu capul gol). Si d-lui Tudoran (ca altfel n-as avea cum sa-i zic fara sa ma de-zic) i-a venit ideea geniala sa-i mai introduca in ecuatie si pe altii din aceeasi tagma cu maleficul Vladimir Tismaneanu, sursa primara raului din Romania pre si post decemvrista. Desi nu-i poate inghiti i-a luat in gura pe toti (nu-i mai insir ca-s cam aceiasi, cine-i stie ii stie, cine nu n-are nicio treaba cu acest material publicitar gratuit) si i-a balacarit, acuzandu-i de te-ai mira ce si cu cine. De exemplu i-a acuzat ca nu dialogheaza cu vectorii antenisti si cu infractorii, ca refuza dialogul stârnindu-i pe bieti de-ontologi. Ca fapt cu totul si cu totul divers l-am intrebat pe dl.Tudoran de ce el insusi in persoana refuza dialogul si de ce practica cenzura la greu in spatiile in care-si expune public impresiile, obsesiile si marotele, botezate opinii? De ce a inchis comentariile pe Vox Publica? De ce baneaza orice comentator care nu-i canta in struna? Mi-a raspuns (pe ocolite, dar deschis) ca asta se intampla pentru ca intamplator dansul are un blog moderat (nu deschis), un fapt dat. Adica ca n-are ce face. (Ce-i drept e drept, cam n-are, si atunci cand dracul n-are ce face… ce face?) In contextul imutabil si irefutabil al moderarii fara moderatie (moderarea fiind o notiune pe care dânsul se preface ca n-o intelege, dandu-i interpretari abisal abuzive) dansul face, in fapt, anti-moderare.

Moderarea ar trebui sa fie operatiunea prin care moderatorul (un damnat) selecteaza partile bune din comentariile celor supusi moderarii si le publica, ignorandu-le pe celelalte. Partile „bune” prin prisma temei in discutie, a logicii, a bunului-simt, a limbajului folosit etc. si nu „bune” prin prisma interesului de „cas(t)å” al amfitrionului de ocazie. D-lui cum procedeaza? Cam invers. Toate porcariile care-l avantajeaza, toate linguselile si alte insolente, sofisme, prostii, inclusiv mesaje cu tenta xenofoba, antisemite etc., apar by default pe blog (uneori bloggerul domnul ii cearta cu blandetze pe autorii acestora dar de aparut apar, alaturi de textele neutre sau avantajoase), in timp ce din textele care-l dezavantajeaza selecteaza exclusiv partile „rele” si le posteaza ilustrativ/ostentativ (pentu a-i incrimina pe „dusmani”). Aceasta este anti-moderare. Certocraia este un blog anti-moderat. In niciun caz nu este un blog liber si onest. Din textele indezirabililor dl.Tudoran alege, extragand din context prin moderare, ceea ce-i place d-lui mai mult si mai mult, (vezi extrasele din mesajele domgoiste din episodul VIII) (pierzand esentialul), adaugand pacatului de a cenzura (cu nesimtire, pardon de impresie) si pacatul mistificarii (prin trunchiere, manipulare, extragere din context etc, etc, etc). N-am nici vreme si nici motivatie sa ma ocup mai mult de problema asta.

Ii acuza pe cei de la In Linie Dreapta ca i-ar fi dat cu „goe”-n cap, dar se straduieste cu speranta sa se faca faca vinovat de aceeasi acuzatie incercand sa le dea altora in cap (si peste „bot”) cu acelasi „Dl.Goe”, ori cu vreun alt personaj anonim (precum „Aya”)… Cu o inconstienta demna de o cauza mai buna (sic) dl.Tudoran se face vinovat de toate lucrurile de care-i acuza (in genere nemotivat) pe ceilalti, infernul dusmanilor sai ireductibili, inntr-un context spatio-temporal, vai, atat de limitat si limitativ, infern materializat atat de clar si precis in persoana politologului Vladimir Tismaneanu, sursa råului (din Romania si poate din Univers), raul cel (mai) mare. Ce Voiculescu?, ce fenechii? si alti fistichii, ce PSD?, ce antene? Nu? Cu clarviziune si perspicacitate dl.Tudoran anticipeaza cat de mare ar putea fi raul pe care l-ar putea sluji in viitor un instrument de genul „baietilor de la In linie Dreapta”, cand inevitabil ar ajunge in mana unui patron la fel de potent si de potentat precum domnul Voiculescu (dar oarecum pe invers fata de acesta). Ce prezent? Pericolul vine din viitor. Din fericire acest viitor incert vine certamente la pachet impreuna cu acest „Terminator” certocrat, frumos, onest, emigrant in America, gata sa-si sacrifice chiar si timpul liber pentru a produce literatura de sub-sertar, in romane foiletoane. Citind textele cerocrate, atent si cu detasare, remarcand reactiile lingvistice ale celor admisi in salubru-i sub-sol bemol, nu se poate sa nu remarci imensa auto-bascalie, la care dl.Tudoran se deda cu un masochism feroce. Ma gandeam, urmarind serialul, ca ni se pregateste o mare surpriza, ca o avea dansul in maneca un al cincilea AS, ca planuieste in final o rasturnare de situati fabuloasa, o lovitura de teatru, a la varul Shakespeare, o intorsatura ploiesteana de mare maestu al combinatiilor si pamfletului, care sa anuleze sau macar sa atenueze bascalia pe care o face autorul insusi de biata-i persoana. Si? Cand colo ce sa vezi. Dezastru.  Lovitura de dezastru. Intelectualul Dorin Tudoran (un om cu o oarecarea opera, cu merite in trecut) marturiseste cu o seninatate dezarmanta ca a produs acest roman foileton auto-demascator despre propriile-i „OPORTUNISM. GARGARĂ. ESCROCHERIE” ca raspuns la faptul ca i s-ar fi reprosat ca n-ar fi semnat un protest (protestul de la intrunirea de alataieri), ceea ce l-a enervat peste masura:

„Dar, de unde am început această excursie printre balize și valize ale deontologiei? Aha, da. De la acuzații de “complicitate” aduse unora și urecheli administrate cam acelorași pentru că nu au semnat PROTESTUL JURNALIȘTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă (protest legitim, dar deloc o ediție nouă a Chartei ’77)  sau chiar au trădat (cu sau fără ghilimele, nu s-a înțeles foarte exact, important a fost să circule cuvântul respectiv) cum au făcut-o dl Mircea Toma și organizația ActiveWatch.” Dorin Tudoran el insusi in persoana – oportunism,gargara,escrocherie – cateva concluzii.

Orice alte concluzii sunt de prisos. Poate doar un mic indemn ar mai incapea (dincolo de demonstratia exhaustiva pe care o face, pe larg, in cele 8 episoade de roman foileton, sensibilul genial – da, da, genial, dupa cum o repeta mereu cu gura plina promotorul Liviu Antonesei si chiar si altii): Narcisism sa fie daca interesele persoanei o cer, dar s-o stie si personajele!

P.S. Cu nume, prenume, renume, cu poza, cu avatar, cu caricatura si semnatura olografa, abundentele insemne ale unei prea-fragile identitati care necesita mereu proptele grafo-logice, scriitorul Dorin Tudoran isi asumma la blog paternitatea si si maternitatea unui dicton nascut dintr-un viol (intelectual) nereclamat (inca) la politiune: ce’ d-lui: „In Romania se intampla mereu lucruri interesante, pentru ca nu se intampla niciodata ce trebuie„. Auzi taina la dânsul acela! Pana nici sloganurile lui Adrian Nastase ori Mircea Badea nu-s atat de profund imbecile si caragioase precum acest sir de cuvinte ce din coada au sa sune, de care Dorin Tudoran s-a indragostit atat de tare incat si le-a inclus in simbolistica heraldica cu care-si carpeste din ce in ce mai fragila identitate. Totusi identitatea de moftolog, mofluz, incruntat si-ngandurat (vezi poza) nu i-o poate lua nimeni. Certocratia – blogul lui Tudoran & Co – se intampla in Romania.

P.P.S. „In Univers nu se poate intampla nimic, de aceea se (si) intampla atat de multe lucruri.” – Dl.Goe / 9 Februarie 2014.

UPDATE: Lecturi suplimentare… obligatoriiOportunism, Gargara, Escrocherie – let good times roll

Alt Update: NI-KU

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , , | 27 Comments »

Balada lui Tudoran

Posted by arcaluigoe pe Decembrie 10, 2012

In preajma alegerilor electorale parlamentare din Romania anului 2012, scriitorul Dorin Tudoran (pamfletar), proband o incredibila versatilitate juvenila si totodata o plenara polivalenta, a postat pe blogul sau (cunoscuta Certocratie vesela), un text extrem de original, insotit de aferenta si inevitabila semnatura olografa. Originalul text denota o interesanta poveste cu tâlc (la alegere). In acelasi timp insa, pare si o poveste auto-biografica, autorul lasandu-ne, prin puterea sugestiei, sa intelegem ca (si) dansul s-ar fi aflat candva in postura de confesor (poate consilier) al unui important personaj politic, pe care-l evoca fara sa-l numeasca. Dar iata textul (autentificat Dorin Tudoran) – Balada aluziva:

BaladaLuiTudoran

P.S. V-am ruga sa nu va lasati pacaliti de ghilimelele presarate (taman ca ponta nu) in text. Ele nu denota citare ci evocare. Prin urmare avem de-a face cu un text original compus de catre scriitorul Dorin Tudoran spre deliciul cititorilor sai, dar si ca apropont finut catre acel politician (putin) intarziat. Ca nu cumva sa-l lase cumva fara parohie?(?) In sfarsit, treburi bisericesti presarate cu chitzibusuri teologice. Eu unul ma bucur sa constat ca scriitorul Dorin Tudoran se dovedeste capabil sa iasa din prizonieratul statutului de pamfletar si sa viseze si sa vizeze stari mai inalte, in acord cu anver-gura sa monumet-alå. Am incalecat pe-o sa si si v-am spus o poveste asa. Si asa.

P.P.S. Aaaa, si as mai avea una. Eterna poveste a cenzurarii abuzive a mesajelor d-lui Goe pe certocratia vesela. Moderatorul Certocratiei mi-a cenzurat iarasi in mod cu totul si cu totul nejustificat o incercare de critica literara a baladei, dublata o tentativa de debut literar cu o alta poveste, tot cu tâlc, similar de originala cu cea a conului. Iata despre ce e(ra) vorba:

Mesaj refuzat de cenzura de pe Certocratia:

Coane Dorine foarte draguta voluptatea cu care va dedati (taman ca ponta) semnarii olografe a unui text care a circulat liber prin internet. Ca banc. Bine acuma domnia voastra nu sunteti chiar ca Ponta, si ati avut grija sa strecurati cuvantul „folclor” in titlu. Aveti „acoperire”, chiar si fara ghilimele. Acuma cei care stiau bancul stiu si ce-ati vrut sa ziceti prin folclor. Ceilati insa, nu. Taman ei. Rusinica, coane Dorine. Ei dar nu va intristati. Cine va iubeste va iubeste oricum. Si cine nu tot la fel.

Haide sa va spun si eu o snoava, da ramane intre noi. Are legatura doar cu noi. Am auzit-o in Tramvaiul 16. Cica trei preoti din trei parohii diferite (eventual de confesiuni diferite, daca vreti) fiind amici si locuind in sate limitrofe se gândesc sa petreaca o duminica impreuna, la râu. Acolo le vine ideea de a face o baie in pielea goala. In timp ce tocmai ieseau din apå (apå rece), se opreste in apropiere un autobuz si lumea se inghesuie buluc la ferestre sa se holbeze la cei trei nefericiti nudisti. Doi dintre cei trei (Luca si Matei) isi acopera instinctiv, cu mana, lucusoarele rusinoase dintre picioare, in timp ce al treilea dintre ei (Marcu) isi acopera cu amandoua mainile fata. Dupa ce autobuzul pleaca, cei trei, vadit marcati de intamplare, se imbraca in tacere. Apoi, Luca il intreaba (in asentimentul lui Matei) pe Marcu: Auzi ma, dar tu de ce in loc sa-ti acoperi, vorba ‘ceea, odoarele rusinoase, ti-ai acoperit fata? Iar Marcu le raspunde: Nu stiu cum este la voi in parohii dar va pot spune cu certitudine ca in Parohia mea oamenii sunt recunoscuti dupa fata, nu dupa odoare.

  • P.S. Oare povestea asta cu tâlc va invata ceva, coane Dorine?
    >
  • P.P.S. Gurile rele afirma ca de fapt Luca si Matei si-ar fi ascuns odoarele (si nu fata) pentru ca nu erau asa de dotati in materie de odoare rusinase precum Marcu, asa ca rusinadu-se au preferat sa se prefaca… rusinati si sa-si arate fata (spre public). Ceea ce de altfel i-a si impiedicat sa-l desconspire ulterior pe Marcu, preferand sa pozeze in postura de buni crestini discreti, care nu-si toarna aproapele din nimica, pentu a-l arunca in gura lupului si pentru a lasa toata gloata sa afle Who’s Who. Caci uitasem sa va zic, numele de familie al lui Marcu era Lupulescu caci era din familia Lupulescu. Asa dupa cum bunaoara d-voastra, coane Dorine, sunteti din familia lu Tudoran.

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , , , | 25 Comments »

Dorin Tudoran – martir al independenţii politice

Posted by arcaluigoe pe Noiembrie 21, 2012

Bloggerul Dorin Tudoran ţine în anii din urmă un jurnal public, intitulat cu inspiraţiune (dânsul ca poet…) Certocraţia. In aceasta calitate (blogger), cu discreţia inevitabilă care decurge din statutul de pensionar intelectual, retras din mass media (dar nu are pensie mare) domnia sa, utilizând mijloacele literare din dotare, se ocupă, cu predilecţie, de o sama de intelectuali anume, cu care, biologic vorbind, este de-o seama, leat cum ar veni. Incolo nu, nici in clin, nici în mânecă, nici în ruptul capului. Printre ţintele preferate ale bloggerului Dorin Tudoran, se numară, la loc de cinste, Vladimir Tismaneanu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Mihai Razvan Ungureanu, Mihail Neamţu, Mircea Mihaieş, Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Cornea, Andrei Pleşu, Theodor Baconschi, Horia Roman Patapievici. Adică exact aceiaşi de care se ocupă cu zel şi dăruire şi actualii amploaiaţi ai onor d-lui Dan Voiculescu (capitan de play în cvarda civică). Coincidenţă? Inerţie? Predestinare? Nici vorba. Si cu cât cei vizaţi de sarcasmul scre/mut al bloggerului Tudoran, se încapaţânează să nu(-l) bage de seama, cu atât mai mult se umflă muşchiul pamfleţului şi cu atât mai abitir fermentează rânza în pensinarul nostru mass media pe vale, făcându-l să se dedea la niste acrobatii logice de un ridicol sublim, din ce in ce mai fără perdea şi mai fără plasă de protecţie.

Uşor, uşor, omul nostru din Havana, a ieşit din adormire (cie mai ştie de când doarme?) şi s-a mutat pe faţa, cu arme (arta pamfletului) şi bagaje (armata moflujilor din dotare) de partea revoluţiei USL,  încearcand să contribuie (dupa puteri) la asigurarea flancului drept (cu dreptate) al acestei contra-revoluţii de catifea. In aceasta calitate combate bine. Combate tot. Ii combate pe liderii (ilegitimi) ai Uniunii Europene. Combate chiar şi administraţia americană (stofa de dizident domnule) şi în genere combate tot ceea ce l-ar putea enerva pe Dan Voiculescu. Ba chiar uneori se coboară să-i traga de urechi şi pe cei mititei, precum Elena Udrea, Emil Boc, Vasile Blaga ori Traian Basescu, dar asta numai si numai ca să-şi probeze, cu martori, polivalenţa tehnică (ca să nu mai fie concediat in viitor ca-ntrecut) dar în niciun caz ca să le stimuleze celor urecheaţi cresterea în înalţime, în sondaje ori să le crească vigilenta odata cu lungirea urechilor (deşi dacă l-ar baga vreunul dintre acestia in seama, mamă-mamă, ce mană cerească i-ar fi bloggerului şi ce sursa de fericire si voie bună pentru cel putin 5-6 topice, numarate pe degetele de la o mana, 44 in cap.

Ca sa epuizam aproape complet lista celor care intra în atenţia cvasi-distributiva a cititorului Dorin Tudoran (citeste Arca si Corabia), ar trebui sa-i mentionam şi pe aceia pe care-i trage de nas, de urechi şi de ce mai apuca, cu scopul unic de a-i menţine in fornma, (pr)intr-o afectuoasa atentie, de a-i umaniza, de a-i forţa astfel să creasca şi să sporească. Este vorba desigur de aleşii săi: Crin Antonescu, Victor Ponta, Adrian Nastase, şi, cu voia d-voastra, ultimul pe lista Ion Iliescu, măi dragă măi, cu toţii oameni acolo şi ei, supuşi greşelii, dar orişicat oameni de bine nu ca şleahta lui Tismaneanu, MRU etc. Cam cu asta se ocupă, în anii din urmă, bloggerul Dorin Tudoran.

Cele afirmate mai sus sunt desigur o simpla afirmatie – o opinie sincera, nu o demonstraţie. Demonstraţia n-ar fi greu de făcut pentru că conul Dorin nu se zgârceste cu dovezile, chit că le ambalează apoi în fel de fel de poleieli si sulemeneli, fiind capabil chiar să le amestece (la mişto) cu poezie de calitate (în special citată din alţi autori). Nu mi-am propus astazi sa fac aceasta demonstraţie, care de altfel, pentru orice observator onest si inteligent al Certocraţie vesele, ar trebui să fie de natura evidenţei. Voi ceda cândva tentaţiei de a elabora demonstraţia potrivită pe care s-o înţeleagă şi celelalte feluri de observatori ai Certocraţiei vesele, ba chiar si locuitorii acesteia. (Paranteza: Pentru că toate generalizarile sunt false, inclusiv aceasta, ar trebui sa mai mentionez ca nu toti comentatorii care reusesc să se strecoare în partea viziblă a Certocraţiei s-ar putea încadra la categoria „chibiţi mofluji din siaj”. I-as mentiona la excepţii notabile pe InimaRea, Lucidul, Andrei I., Daniel StPaul, Mihai Rogobete, Vasile Gogea si chiar smintitul visător Dezideriu Dudaş, care, asemenea altcâtorva pe alocuri, pe care-i trec deocamdata sub tacere, reusesc să crediteze pe banii lor credibilitatea demersurilor mizerabile întreprinse pe Certocraţia. Felicitari conului Dorin (sau purei intâmplåri providentiale) care reuseste sa pastreze, cumva, pe un blog, atat de multi comentatori mult mai valorosi si mai bine alcatuiti decat bloggerul insusi, cel folosit abil si des ca pretext de vorbå de catre multi lenesi talentati. Desi asta ar trebui sa-i fie conului Dorin motiv de bucurie, mare tristete-i aduce si jale-i produce… vazandu-se asa mediocratizat pe propria-i Certocratie. Am incheiat paranteza).

As vrea însa să aduc un pic vorba despre unele dintre mijloacele pe care le utilizează scriitorul Dorin Tudoran pentru a-şi promova acrobaţiile logice pe post de echidistanţă politică. Desigur ca domnia sa ab/uzeaza de aura sa de fost dizident şi scriitor din care încearca sa transfere câte puţin în orice nerozie ineaptă pe din care face subiect de articol. Desigur ca domnia sa nutreşte o grijă făţişă faţa de aparenţe, corectitudini politice si alte deontologii teoretice. Desigur ca in planul libertatii de exprimare domnia sa procedează în mic asa cu procedează în mare orice patron de ziar, selectandu-şi cu mare atenţie colaboratorii cărora le va acorda în exclusivitate libertatea de exprimare. Lecţia învăţată în ograda con-fratelui sau hocheist a lasat urme consitente în metodologia de lucru aplicată spontan de bloggeul Tudoran pe stil nou (diametral opus in raport cu visatorul de odinioara). Cenzurează şi moderează tot. Ii moderează până şi pe cei aceptati formal ca colaboratori pe blogul său. Ba-i mai şi cenzurează (vezi cazul Iaru) din cănd în când. Dar toate astea n-ar fi nimic fata de încununarea lor, perla coroanei moderatorului Tudoran: dezinformarea ca vocatie. Ilustrare perfecta a situaţiilor in care copiii abuzaţi in copilarie devin agresori la maturitate, conul Dorin nu se da înapoi de la nici un fel de tertip securistic. Colportează, denigrează, denaturează, calomniază, cezurează, deviază, divaghează şi aberează ca zgomot de fond, lipsit de orice discernamat şi de orice simt al măsurii (în sensul că-şi amorsează arsenalul, ca un paranoic, din te-ai mira ce pricini mărunte care-i declanşează in minte bizare instincte de conservare). Preventiv, le acuza pe victimele inocente ale agresiunilor sale (agresiuni totalmene nemotivate) de toate aceste nenorociri.

Intr-unul dintre cele mai recente articole ale sale intitulat „Fondul taxinomic: plagiatul de stânga şi plagiatul de dreapta”, Dorin Tudoran găseşte prilejul de a-l giugiuli metafizic pe Victor Ponta. Sub pretextul absurd, ridicol, al acuzarii inamicului sau de clasa Theodor Baconschi de dubla masură în judecarea egalelor plagiate, facând însă pe niznaiul, pamfletarul Tudoran face o propunre de paralelă între micul Titulescu (Victor Ponta) şi Nae Ionescu, doi plagiatori, cum ar veni, dintre care unul este persecutat pe criterii politice de către nedreptul de dreapta Theodor Baconschi. Va puteţi imagina enormitatea? Desigur ca bazaconia n-ar putea rezista nici adierii unui zefir dacă s-ar accepta o dezbatere libera (ceea ce nu se întâmplă), fiind în schimb consolidată, ca frisca pe blat, cu baghete maronii de ciocolată: comentariile mofluzului universal anonim sau pantomim de pe Certocratia vesela (ca sorcova). Sa vezi câte „o fi şi-o păţi”-uri prin zonă. Să te cruceşti nu alta. Până aici nimic nou sub soarele invers al Certocraţiei.

CONTINUARE

Epilog:

Crăcănel: Ei! ce te faci, Mache?… de desperare, ce am zis eu? daca n-am avut parte de ce mi-a fost drag pe lume (notorietatea publica), încai sa ma fac martir al independentii (politice) …

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 33 Comments »

Amici

Posted by arcaluigoe pe Octombrie 29, 2012

Amici

De I.L. dArtagnan

http://www.dorintudoran.com/2012/10/15/campaniile-si-ferocitatea-ridicolului/

Domnul Mircea şade la o masă în berărie şi aşteaptă să-i pice vreun amic. Nu aşteaptă mult deoarece dl Mircea are mulţi amici. Buni. Iată că apare dl Dorin, unul dintre cei mai buni amici ai săi. Pare niţel obosit, iritat.

Dorin.: Bonsoar, Mircea!

Mircea: Bonsoar, Dorin!…Iei o bere?

Dorin: Iau.

Mircea: Băiete, două mari! ( Către Dorin) Da’ ce ai? Te văz cam…

Dorin: Sunt cam obosit…am stat aseară târziu pe blogul meu, am răspuns la comentarii…am vorbit de tine…

Mircea : De mine?! Ce?!

Dorin: Ei, mai nimic…fleacuri! Nu ştii cum sunt forumişţii, comentatorii?

Mircea: Adică…cum sunt?! Mă vorbeau de rău? Mă înjură?

Dorin: Uite, vezi, acesta e cusurul tău- exagerezi!

M.: N-ai spus tu?

D.: Ce-am spus eu? nu ţi-am spus nimica… Ţi-am spus că aşa sunt oamenii…Tu vrei numaidecât să te laude toată lumea, şi să nu-ndrăznească nimeni să-ţi facă o critică, fie cât de mică. Vezi, ăsta e cusurul tău – prea te crezi.

M.: Ba nu mă crez deloc, să mă ierţi; da mă mir că nu găsiţi alt subiect de conversaţie decât pe mine…

D.: Daca a venit vorba… Mai la urmă, nu te-a vorbit nimeni de rău pe faţă… fireşte că n-ar fi îndrăznit: ştie ce buni prieteni suntem… Da‘ ştii, aşa ciupeli.

M.: Cam ce?

D.: Cârcotaşi… Mai ales unul dintre el nu te poate suferi, şi ţi-e amic.

M.: Cine-i ăla?

D.: Ei! asta e!… Ce-ţi pasă?

M.: Aş vrea să-l ştiu.

D.: Nu se poate.

M.: Parolă de onoare că nu-i cer nici o socoteală; n-am să-l fac niciodată să-nţeleagă că am aflat ce-a spus…

D.: Mai întâi, nici nu ştii ce a spus…

M.: Ce-a spus?…

D.: Uite, ăsta e cusurul tău – eşti curios.

M.: Bine, frate, fireşte că sunt curios să aflu ce se spune pe socoteala mea, mai ales de amici, ca să ştiu cui să mă încrez, cum să mă apăr.

D: Zicea că te-ai ofticat tare cu premiul Nobel. Zicea că te lauzi că te citeşte Băsescu şi Udrea şi din cauza asta te crezi mai important decât Mo Yang ăla.

M.: Am zis eu aşa ceva?! Când am zis?

D.:Mai zicea că eşti mincinos. Că te prefaci că nu ştii cine-i SIE dar îl susţii pe Ungureanu.

M.:Formidabil! Şi ce mai zicea individu‘ ?

D.: Nu te poate suferi… Nu ştiu cum venise vorba de valoare în literatură, şi zic eu: „Uite, Mircea e un scriitor deosebit”… că ştii că eu te-am considerat întotdeauna un adevărat talent, nu că mi-eşti amic, fiindcă mai la urmă, dă-mi dai voie şă-ţi spun, n-am nici un interes să-ţi fac curte… Acu‘ , ce să mai vorbim?… te cunosc şi mă cunoşti, slavă Domnului! toate defectele le pot avea; dar trebuie să mărturisiţi toţi că am şi eu o calitate – sinceritatea; şi-ţi spun sincer că mi-ar părea foarte rău să vie tocmai amici şi să zică, mă-nţelegi…

M.: Dar de ce ar zice amicul meu că n-am talent?

D.: Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! Uite, vezi! ăsta e cusurul tău – întrerupi!

M.: Ei! după ce mă judecă dumnealui pe mine că n-am talent?

D.: Zice că eşti cunoscut doar pentru că-l pupi în fund pe Băsescu!

M. Nu-i adevărat!

D.: Zice că ICRul a băgat o groază de bani în tine la ordinul lui Băsescu!

M.: Păi editurile străine aleg cărţile! Ce-au ele cu Băsescu?!

D.: Zice că premiile le-ai luat după ce te-ai pus bine cu pedelişii!

M.: Păi literatura mea n-are nicio legătură cu opiniile mele politice şi, oricum, premiile au fost primite înainte să fac eu comentarii politice!!

D.: Zicea că, la urma urmei, valoarea în literatură e relativă, nu ai nici un etalon să spui despre cineva dacă e talentat sau nu. Deci şi tu…

M.: Da?…mă rog, cine-i amicul acesta de care vorbeşti?

D.: Uite, acesta-i cusurul tău, eşti indiscret! Înţelege româneşte că nu ţi-l spui. Eu am toate defectele câte pofteşti; da trebuie să mărturisiţi toţi că am şi eu o calitate – eu sunt discret… Dacă sunt eu prost… şi-ţi spun… da‘ iacă tac… şi aldată să-mi dai cu tifla dacă ţi-oi mai spune ceva… (Către chelner:) Băiete, încă două mici…

M.: Şi… numa‘ atâta a zis amicul de mine?

D.: Zice că eşti orbit de atâta adulaţie faţă de Băsescu şi din cauza asta calci în străchini!

M.: Eu? Adulator al lui Băsescu? Şi ce mai zicea?

D.: Nu-ţi mai spui, că te superi… Că asta trebuie să mărturiseşti şi tu că e cusurul tău – te superi.

M.: Pe onoarea mea, nu mă supăr…

D.: Zicea de nevastă-ta… că…

M.: Că ce?

D.: Că… În fine, prostii! ce să-ţi mai spui?… Da! dar i-am tăiat nasul. Nu-ţi permit, zic, să te atingi, mă-nţelegi, de onoarea femeii amicului meu!

M.: Cum! pe onoarea nevestii mele?

D.: Zicea că nevastă-ta scrie versuri pornografice…

M.: Dar versurile alea nu sunt scrise de nevastă-mea, se poate demonstra foarte uşor! Ascultă-mă, Dorine! să ştii că mă supăr serios!… Trebuie numaidecât să-mi spui…

D.: Dacă nu vreau.

M.: Trebuie să vrei! auzi! fiindcă-ţi trag palme, mă-nţelegi!

D.: Ei, uite, vezi? ăsta e cusurul tău – eşti violent.

M.: Îţi trag palme, mă-nţelegi!

D.: Ia poftim!… Ei! apoi nu mă lua aşa repede, că… Auzi dumneata! Dar nu strici tu; eu stric… Viu şi-ţi dau de ştire să te păzeşti de amici, să nu te-ncrezi în oricine ca un zevzec, şi-ţi atrag atenţia asupra ce spune lumea despre talentul tău, orbirea şi ferocitatea ta în susţinerea opiniilor politice, şi tu, în loc să-mi mulţumeşti, te răţoieşti la mine… O să mă faci să te evit altă dată…

M.: Care va să zică, nu vrei să-mi spui?

D.: Nu.

M.: Mersi.

Nervos, Mircea se duce la tejghea să-şi plătească consumaţia. Un muşteriu nou-venit, anume Comentatorul, se apropie de masa celor doi amici şi salută cu voce răsunătoare:

C.: Bonsoar, Dorine!

D.: Bonsoar, Comentatorule!

C.:Felicitări, domule, straşnic articol ai mai scris despre dl Mircea! Să ştii că ai dreptate, prea se crede buricul pământului…şi prea-l pupă-n dos pe Băsescu, poate poate îi dă un os de ros…cineva trebuia să-i spună adevărul…

Tocmai atunci Mircea se întoarce la masă şi aude conversaţia…

M.: Acu‘ ştiu cine-i amicul!…

Reacţia lui Mircea să şi-o închipuie fiecare cum doreşte.

P.S.Pentru respectarea adevărului, trebuie spus că bârfa privitoare la nevastă nu aparţine amicului, dar ea este extrem de vehiculată de către persoane binevoitoare, extrem de pudice, ce luptă permanent pentru un spaţiu public curat.

Aş mai putea face observaţia că mare adevăr este în vorba „fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr şi singur!”!

* * *

Schita de mai sus este rezultatul unui moment de inspiratiune al d-lui D’Artagnan (un conte care conteaza), co-autor al blogului Decablogul Muschetarilor.

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , , , | 6 Comments »

Gigi duru (?)

Posted by arcaluigoe pe Octombrie 22, 2012

Nu, nu este vorba despre George B. din sub-urbea P. Nici vorba. Este vorba despre un alt mare dur care nu simte dureri, nici macar chinurile deselor nasteri intelectuale (fiind un creator caruia mintea-i fata de-a pururi, la blog) si care nu vede niciun ochi de pe lume. Plângand. Normal. Caci nici astazi nu i-a mai trecut efectul anesteziei administartå cand a fost operat de sora Camelia pentru extirpare. Si nici din carantina n-a mai iesit de atunci desi intre timp au trecut de 40 de ori cate 40 de zile si mai bine. Aceasta fiind starea, acesta fiind omul iata ce (si cum) a inteles auto-exilatul Tudoran din påtaniile scriitorului Mircea Cartarescu:

In opinia d-lui Dorin Tudoran,  

scriitor american de origine romana,

Mircea Cartarescu a fost linsat intr-o maniera evidenta si odioasa.

Despre ce n-a-nteles poetul care a trait o viata dintr-o greva a foamei, din intamplarile scriitorului Mircea Cartarescu, vom pomeni (poate) dupa o scurta pauza publicitara.  Asta in cazul in care nu vei deduce singur citind printre rânduri in textele de mai sus.

Geometrie: Se considera un con (conul D). Fie un punct P mare pe generatoarea conului. Cu toata consideratia se proiecteaza conul D in punctul P. Ghici ce e?

Gata! Pauza s-a terminat.
Intrati cu capetele in… nori.

Cica niste dizidenti
Duceau lipsa de clienti
Si-au rugat pe Rapaport
Sa le dea un pasaport.

Si le-a dat. Dar numai unul.

Intelectualul roman Dorin Tudoran (de marca) are o viziune groteasca asupra lumii si vietii (in special asupra vietilor altora, Tismaneanu, Liiceanu, Cartatrescu si altii). E viziunea sa si tine la ea asa cum e. Ca s-o pastreze nealterata s-a retras discret din viata publica, undeva la tara, pe un blog certocrat unde s-a inconjurat de o companie exclusivista, formata din personaje capabile (individual sau in grup) sa-i pastreze si consolideze aceasta viziune groteasca despre lume si viata, aprobandu-l direct, indirect sau mixt si necontrazicandu-l practic niciodata. Conectat la problemele acute ale tarii noastre (exclusiv dupa cum sunt ele etalate si esalonate in mass media, conul Dorin fiind un avid cititor mass media de limba romana) domnia sa este practic de/conectat „la” / „de la” realitate (fiind exclusiv, ah iarasi exclusiv, conectat la certocratie). De unde si derapajele, inconsistentele si actele ratate care abunda in pamfletele sale nemiloase.

Iata, de exemplu (vezi mai sus) felul in care il ia in tărbacă pe mai tânarul sau con-frate literar, Cartarescu, pentru cumplita naivitate a acestuia, ca si pentru inadecvarea si nejustificata emotivitate probate de catre nefericitul printz al Levantului, in lupta sa eroica cu dilema „a fi sau a nu fi” neutru din punct de vedere politic. Pentru necunoscatori trebuie amintit ca Dorin Tudoran (actualmente echi/distant politic si impartial) este (in fapt) durul luptator al rezistentei anticomuniste RO, care s-a batut eroic cu dictatura, infruntand cu pieptul gol teroarea Securitatii care il teroriza (nu?) trimitandu-i (de ex) falsi reporteri francezi (incaltati in guban) sa-l intervieveze si sa-l enerveze, facandu-i si sicane care au culminat cu votul de blam si excluderea, urmate de acordarea cartonasului rosu (cu insemnele RSR) pentru simplu fapt ca nu era cuminte si nu papa (ca de altfel intregul popor). Ei bine uimirea sa de azi, vizavi de ezitarile unuia care are dilme si temeri aiurea, chiar si atunci cand lupta de partea dictatorului, nu in contra acestuia, ar fi normala (nu?) in acord cu normele certocrate in vigoare. Hanlucinant asadar comportamentul bibicului Mircea. Si macar de ar fi sarmanul vreo mare minune literara. Caci nu e, dupa cum se poate deduce din aceea ca conul Dorin, din inalt, il mângâie parinteste pe cap, afirmand cu ingaduinta ca mda, „exista pagini excelente in “Orbitor”, dar…” (n.b. de aici nu rezulta decat ca conul Dorin a citit cateva pagini din Orbitor nu ca alti critici mojici care au tupeul sa emita aceleasi pareri tudoriene despre valoarea indoielnica a Cartarescului, afirmand insa in acelasi timp, cu seninantate, ca n-au citit si nici n-ar avea nevoie sa citeasca literatura lui Cratarescu pentru a-l putea incadra pe micutul nominalizat a doua oara (aiurea, tot aiurea) la premiul Nobel pentru literatura, la capitolul gogosi gonflate de prese). Aflat intr-un glorios top 1001 al poetilor romani din toate timpurile (undeva intre Vasile Cârlova si Viorel Padina, care-i si intrece pe ceilalti 1000 de dinaintea sa), poetul Dorin Tudoran il ia pe Mirciulica de sus cu o intr-adevar halucinanta suficienta, la fel ca pe Tismaneanu, pe Liiceanu si pe altii care (vai, saracii) nici nu merita sa fie mentionati aici si acum, si care nu se stie cum au ajuns sa-l enerveze, ingretoseze sau indispuna pe marele Dorin Tudoran.

Ma intreb totusi, daca mirarea conului Dorin (fata de agnoasele cartaresciene) este sincera. Daca intr-adevar domnia sa considera nefondate, ridicole, absurde, halucinante, temerile si spaimele lui Mircea Cartarescu. Desigur ca intr-o lume a bascaliei facile, precum cea in care traim, o asemenea atitudine este usor de adoptat, consolidand marea diversiune prin care sunt discreditati constant en gross si en details toti cei care misca in front (si in special cei care au autoritate si credibilitate). Totusi mi-e teama de tradare. Caci conul Dorin se tradeaza. El afirma (concesiv si ritos) „Linsajul lui MC este evident si odios”. Ceea ce i se intampla lui Mircea Cartarescu este, dupa cum afirma Dorin Tudoran, un linsaj evident si odios. Asadar riscul de a fi linsat, anticipat in mod simplu si corect (caci dificil nu era) de catre Mircea Cartarescu, are asupra conlui Dorin efecte halucinogene. Daca scriitorul Cartarescu n-a fost omorat, interzis, banat, sau macar bagat la inchisoare… eee atunci spaimele sale sunt ridicole. Dar daca totusi Dorin Tudoran intelege bine cum anume devine riscul grav de a fi linsat simbolic, de a fi transformat, prin hocus-pocus mediatic, in obiect al urii populare pentru vina de a nu fi stat pur si simplu in banca ta de scriitor silitor evitand a mai avea opinii politice? Ar insemna ca intelectualul Dorin Tudoran nu-i zevzec ci canalie.

Halucinante raman insa glumele dureros de serioase zise in pripa de conul Dorin cel nemantuit, precum aceasta: „De atat risc pe care ti-l asumi fiind pro basescu si pro PDL imi vine sa ma reintorc in Romania, sa simt si eu gustul riscului major…” Ca sa vezi dupa ce tânjeste bietul dizident, suparat in alt paragraf ca colegii sai intelectuali n-au recationat adecvat in favoarea sa si a suferintei sale, resimtita spontan dupa comunicatul odios dat de antene, prin care Camelia il anunta ca e suprimat de la gazeta pentru actul eroic de a fi scris un pamflet (ah) usturator, la spartul targului, in contra patronului sa. Nimeni nu s-a revoltat in favoarea eroului, fost con-silier. Ei bine asta conul Dorin n-o poate uita si prin urmare gaseste firesc se revolte dânsul in contra revoltarii alora care se revolta fata de micile rautati pricinuite, foarte justificat de altfel, lui Mirciulica Cartarescu. Pai se compara?

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: | 14 Comments »

Domnul Goe – răufăcatorul de minuni

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 5, 2012

Coane Dorine, in speţa de faţa, lucrurile sunt mult mai simple decat ar putea rezulta din „raspunsul” cu numarul de ordine #20 – dat de domnia voastra @To All prin mediumul „InimaRea”. Acel Mesaj coane Dorine este incarcat (doldora) de probele confuziei plenare in care va aflaţi, nu doar punctual (pe problema) ci si asa… mai in general. Ingaduiti-mi sa lamuresc (formal) lucrurile punct cu punct:

Dorin Tudoran – April 5, 2012 at 14:05 #20 – Adresat lui @InimaRea (Dar cine sa mai aiba Inima buna in zilele Cerocratiei?)

1. DT: Asa este: era vorba ca stiinta ne va face viata mai usuara si acum descoperim ca ne-o face mai complicata.

DG: Prima fraza, primele confuzii. Confundati „stiinţa” cu „tehnologia”, „usor” cu „simplu” si „complicat” cu „inconvenabil”. Toate aceste confuzii fiind premise admirabile pentru confuziile de mai apoi.

2. DT: Daca gluma corespondentului din Australia nu a avut darul sa faca prea multi dintre noi sa zambeasca, reactiile dlui Goe sunt, in schimb, foarte amuzante. Micutul personaj este furios nevoie mare ca a putut fi confundat cu o personalitate de tip renascentist: fizician, matematician, poet, regizor, actor etc!?!

DG: Daca dl.Goe a fost intotdeauna gata sa recunoasca si sa savureze faptul de „a fi amuzant” al conului Dorin asta nu este un motiv destul de serios pentru a-i intoarce complimentul cu exact aceleasi cuvinte. Denota lipsa de originalitate si un usor complex de superio-inferioritate, care probeaza ca v-ati enervat cand am zis ca ati fi amuzant (constatand in sinea d-voastra ca chiar erati). Interpretarea data de dv. „enervarii” micuţului personaj denota intr-adevar amuzament. Ne putem amuza pe tema asta luand de buna interpretarea. Doar ca, a dracului fatalitate, este inexacta. Enorm. Pai mai intai si mai intai ca „personajul” Dl.Goe nu se poate „inerva” asa dupa cum i se nazare lui ci doar exclusiv in acord cu partitura. In cazul de fata dl.Goe era programat sa se „inerveze” in contra faptului ca este cenzurat (la replica) nu confundat (la moaca), coane Dorine. Se vede treaba ca dl.Goe s-a „inervat” destul de credibil (he-he) daca v-ati simtit dator sa gasiti o (alta) explicatie „inervarii” sale si s-o oferiti (chipurile) unor martori inocenti care n-au vazut „probele” „inervarii”, ascunse de catre domnia voastra. Dar sa revenim la „con-fuzie”, coane Dorine, aceea prin care dl.Goe a fost „confundat” cu „cu o personalitate de tip renascentist: fizician, matematician etc”. Cine, coane Dorine? Cine a facut „con-fuzia”? Si cine oare a creat acest mic triunghi al Bermudelor: Nicholas Andronesco – Dl.Goe – Grigore Leşe, in care se mai scu-funda inca o data, absurd, Dorin Tudoran, scriitor, poet, analist, dizident, jurnalist, blogger, fractura etc? Pai coane Dorine sa avem pardon! O confuzie spune putin sau deloc despre cel confundat, dar spune cate ceva (mai mult) despre cel „identificabil” cu care a fost confundat si mai ales spune enorm de mult despre cel care face confuzia, despre abilitatile sale intelectuale, despre cunostintele sale si/sau despre onestitatea sa. Coane Dorine, dl.Goe a fost „confundat” de-a lungul vremii cu multe alte „entitati”. Doar in ultima vreme aici pe Certocratia Vesela si Trista a fost „confundat” cu „Nicolae Coande”, cu „o doamna”, cu „mai multi domni deodata”, cu „servicii”, ori cu alte „personaje” mai mult sau mai putin consistente. Credeti domnia voastra ca personajul „dl.Goe” ar trebui sa se enerveze sau sa se extazieze vizavi de aceste con-fuzii com-parative? Coane Dorine, coane Dorine… ce „ingenuu” sunteti. Pai aveti domnia voastra idee cu cate alte „entitati” a fost „confundat” personajul dl.Goe, de-a lungul timpului, de catre tot felul de alte personaje pline de verva detectivistica si de sperante desarte? Ca n-aveti. Ca fapt divers, si pentru ca stiu ca pot conta pe discretia d-voastra va pot spune ca episodic dl.Goe a fost confundat cu Mihail Neamţu sau cu Andrei Plesu, mai persistent ceva cu Mircea Cartarescu si cu Toma Roman, printre altii dar si… surpriza, cu Dorin Tudoran himself. Asa incat, macar in contextul acestei galerii de „celebritati” n-avea dl.Goe de ce sa se simta „onorat” sau „vexat” de „con-fuzia” cu „o personalitate de tip renascentist: fizician, matematician, poet etc”. D-voastra insa da, ar trebui sa fiti maitre. Pentru con-fuzie sau macar pentru performanta de a propune o gluma de 1 Aprilie la care nu râde nici macar fratele Antonesei sau con-fratele Padina.

DT:Atunci, sa-l lasam pentru inca un an in closetul trenului in care s-a inchis din motive care-l privesc “direct si personal”

DG: Coane Dorine m-am plictisit foarte tare de amenintarea asta desarta, repetata in van de atatea si atatea ori, cum ca-l veti arunca pe dl.Goe in uitare si nebagare de seama pentru cel putin un an de zile (oricum nu va mai crede nimeni in stare). D-voastra nu v-ati plictist sa tot promiteti si sa nu va tineti de cuvant? Coane Dorine lasati domnule vorbele mari. La fapte coane Dorine, la fapte.

DT:Nu inainte de a-i spune inca o data ca unul dintre motivele pentru care nu poate stabili un dialog cu unele persoane este simplu: Dl Goe este un personaj, isi datoreaza totul creatorului sau. Autorii cu care Dl Goe tine neaparat sa dialogheze nu au nici o obligatie sa “intretina dialoguri” cu fictiuni de felul Dlui Goe. Exista totusi o diferenta intre autori si personaje.

DG: Coane Dorine aceasta declaratie de amor a domniei voastre este monumentala. Zau! Pe parola mea de onoare (vorba-i vorba). Greu de presupus ca s-ar putea promova o alta mobilata cu o mai mare densitate de con-fuzie pe centimetru liniar de fraza. Coane Dorine, domnia voastra negati evidenta. Evidentele. De unde ati tras d-voastra concluzia ca dl.Goe s-ar stradui sa stabileasca „un dialog”. Dialog??? Aăăâ-zdâ… Pai coane Dorine „dialogul” nu este doar o forma particulara, oarecare, limitata a unei clase mai generale numita „comunicare”? Credeti oare domnia voastra ca ar putea aspira dl.Goe la „parte” in dauna „intregului”? Puteti crede, e dreptul d-voatra suveran. Eu cred ca noi doi „comunicam” foarte bine, foarte eficient, chiar si-n aparenta absenţă a „dialogului”, desi din mesajul d-voastra, care sunteti un partizan inrait al dialogului unilateral, nu rezulta ca aceasta forma de comunicare ar lipsi cu totul din peisaj. Ca n-oti considera ca monologati cu martori, despre voci pe care numai d-voastra le auziti. Partea cu adevarat nostima este ca nici macar „comunicarea” nu este (nici pe departe) obiectivul pe care „tine neaparat” dl.Goe sa-l atinga (din cand in cand), ci un altul (…), foarte bine intermediat de catre nostimul si eficientul canal de meta-comunicare stabilit intre dv. si dl. Goe (amorsat de dânsul si intretinut cu sfintenie de catre domnia voastra). Si cand zic „d-voastra” nu ma refer catusi de putin la „autorul” Tudoran ci la personajul „conul Dorin” (frate bun, dupa tata, cu dl.Goe). Este trist ca autorul Tudoran, care tânjeste dupa „dialog”, nu e in stare sa-si asume niciunul dintre personajele pe care le intrupeaza, cenzurand fara nicun motiv rezonabil, replicile altor personaje de pe scena. Noi dimpotriva credem ca diferentele dintre personajele fictive si autorii plini de (o) personalitate nu-s chiar asa de insurmontabile, dupa cum a dovedit-o prietenul nostru Augusto, iesind din Negura conului Miguel, destul de independent incat sa-l impresioneze chiar si pe amicul  Laurentiu Ursu.

Ca fapt divers ar mai trebui mentionat ca conul Dorin nu cenzureaza doar personaje fictive si inconsistente (precum dl.Goe) ci si scriitori cunoscuti si arhi-cunoscuti, precum cel din persoana d-lui Viorel Padina, intrupat de catre personajul AVP. Daca adugam ca pe lista celor cu care „dialogheaza” conul Dorin, certocratul, sunt in fapt multe fictiuni pseudonimice rezulta ca in fapt, conul Dorin una fumeaza si alta bea, criteriile sale de „acceptare” sau „respingere” ale „dialogului” fiind cu totul altele decat cele sugerate in mesajul adresat direct si strict personajului InimaRea.  Ne intristeaza acest fapt confuz precum si cealalta confuzie sufleteasca a autorului Tudoran care simte (in mod cu totul eronat) ca cineva l-ar considera „obligat sa intretina dialog”. Nimic mai fals. Nu e obligat si nimeni nu-ncearca sa-l oblige. Nu-i interzice nimeni sa cenzureze si sa modereze pe blogul Certocratia. Nici nu-i cere nimeni sa dea explicatii pentru motivele pentru care o face. Faptul ca domnia sa se tot straduieste sa explice de ce nu-i obligat sa explice este in sine o explicatie (o explicatie care se anuleaza pe sine, analoaga cu ideea nostima ca suturile in fund pot fi un pas inainte chiar si atunci cand ti le tragi singur cuc, in cerc, restrans). Il asiguram pe domnia sa ca are tot dreptul sa-si modereze blogul, sa publice si sa promoveze ce comentarii doreste (prin posta redactiei). Semnalul de alarma tras de catre dl.Goe, vizavi de cenzura, nedeontologii etc vizeaza anumite „principii” care n-au caracter de obligativitate ramand, pentru domnia sa, pur facultative.  Autorul Tudoran ar trebui totusi sa inteleaga (spre linistea sa epistemologica) ca ceilalti (infernul) au dreptul sa ignore sistematic masurile sale de pre-vedere, promovand astfel un interesant si democratic meta-dialog intre  personaje si autori impersonali dar cu personalitate.

Update 4 decembrie 2014. Am postat pe Contributors un comentariu refuzat abuziv pe blogul Certocratia. Umbra d-lui Tudoran ne-a luat urma si a tinut sa plesneasca o minciuna gogonata si inutila. S-a apucat sa afirme ca nu, nici vorba de vreo cenzura, si ca „Tony” (un lunatic) n-ar fi postat nimic pe Certocratia, inventatand inventii pentru a se da victima (probabil pentru a face impresie pe Contributors), speculand ca n-ar exista dovezi. Ba mai mult, cu o seninatate stranie, bloggerul a sugerat si cam ce fel de dovezi ar fi necesare. Ne deranjam sa-i facem pe plac si postam dovada:

Cenzurat

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , | 21 Comments »

Dezvaluiri senzationale

Posted by arcaluigoe pe Martie 31, 2012

Dupa cum am mentionat anterior, astazi 1 Aprilie, va vom prezenta cateva dezvaluiri senzationale, mai mult sau mai putin emotionante pentru vizitatorii nostri mai mult sau mai putin vizibili. Primul set de dezvaluiri este din actualitatea imediata si pot fi verificate cu usurinta cu GOOGLE (se gasesc AICI), iar al doilea set provin din trecutul care ne tot bântuie si care tot nu vrea sa devina trecut si se gaseste AICI in Comunista Eră. ATENTIE: Responsabilitatea pentru vizitarea acestor dezvaluiri, pentru emotiile aferente vizionarii precum si pentru atitudinea fata de ele (le credeti, nu le credeti) va revine integral. Cei incapabili sa-si asume aceste responsabilitati sunt rugati in mod insistent sa nu acceseze paginile respective. Va multumim pentru intelegere si colaborare.

1 Aprilie – Pacalelile se tin lantz. Dupa ce ne-a pacalit Stefan Radof, acum poftim cultura ne mai pacaleste si Ion Lucian (AICI)

Update: 1 Aprilie e mare. Mare e 1 Aprilie. Incap in el glumele tuturor. O alta gluma (tot) mare ne face si scriitorul Dorin Tudoran. Pe Certocratia despre care chiar domnia sa marturiseste ca e blog da’ prost e 😯 Cercetati daca nu ma credeti (AICI) in „antet”. Si se (cam) stie ca de multe ori, noi oamenii, si intelectualul Dorin Tudoran este si el om, tratam in gluma ceea ce nu indraznim sa tratam in serios (pentru ca nu ne da mana). Scriitorul Dorin Tudoran ar dori sa se certe cu dl.Goe, sa-l puna la punct, sa-l ironizeze si sa-l arate lumii mic si rau. Dar pas de a putea pentru ca moderatorul sau (care se ocupa in mod temporar de administrarea blogului noaptea) il saboteaza, cezurand fara mila si fara logica mesajele d-lui Goe, lasandu-l astfel pe dl.Tudoran fara ilustrari potrivite. A incercat dânsul de cateva ori sa recupereze din spam cate un esantion pervers dintre mesajelor odioase ale acestui personaj funest (n.b.Dl.Goe) ca sa-l arate con-fratilor sai si sa-i atzate in contra sa sau macar sa nu-l combata pe dansul cand se da la Dl.Goe, dar in zadar. Si atunci, scriitorul Dorin, inventiv, profitand ca e 1 Aprilie, a gasit o modalitate simpla si ingenioasa de a rezolva problema in deplina siguranta (ca sa nu zicem securitate). A compus chiar dansul un mesaj in numele d-lui Goe (AICI), imitand slova baiatului (plastografie, plastografie inteleg, dar pana unde?), nu i-a fost greu ca e si d-lui un pui de d.Goe de mai mare dragul, si asta nu de ieri de alaltaieri, ca-i batran adolescentul Nea Goe Tudoran, si a reusit inca odata sa se certe singur cu umbra d-lui Goe pe Certocratia, cu martori. O performanta demna de 1 Aprilie. Aplauze si din partea noastra.

Update. Ultima ora: Gluma de 1 Aprilie a scriitorului Dorin Tudoran s-a fâsâit inainte de termen. Intelectualul Tudoran, observand ca ceilalti intelectuali certocrati o cam iau adlitteram s-a decis sa se deconspire pe sine in postura de Nea Goe Tudoran, omul care vorbeste curajos singur, declarand ca se afla deja in 2 Aprilie si ca asteapta cu nerabdare ziua de 1 Aprilie de anul viitor. Asa de tare si-o doreste incat este foarte posibil sa se trezeasca-ca i se ofera in fiecare zi. Caci fiecare zi este o sarbatoare. Nu? Daca nu, nu. Dl. Scriitor Tudoran, indragostit pana peste cap de propriile-i „calambururi” insista cu formula ri(t)mata care-i si magistrala-n mintea sa (e si intelectual): „dl Goe De Care Nimeni Nu Are Nevoie”. De unde rezulta cu claritate ca dl.Tudoran este Nimeni. Alaturi de cei in numele carora vorbeste, vorbeste, vorbeste, singur, singurel. Nu stiu de ce a trebuit sa insiste. In plus, ca veni vorba despre mintea sa, care „plastografiindu-l” pe veritabilul d.Goe, a pomenit asa aluziv niste organe interne si externe, trebuie remarcat efectul comic al distopiilor care afecteaza aceasta minte de poet bantuita de tot felul de organe. Pana la urma i-au ajuns la gura. Asa se defuleaza dansul (mofluzul) cand nu se screme sa se burzuluiasca in gol la intelectualii care nu-i sunt comentatori in blog, ale Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Ioan T. Morar, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Mihail Neamtu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si, cu voia d-voastra ultimul pe lista Viorel Padina si care nu-s patrioti ca aplau-dacii si geto-dacele sale certocrate, pe care insinueaza ca un misel ca i-ar fi insultat pana la ingretzosate invizibilul d.Goe. Traiasca deontologia comunicarii si intelectualitatea certocrata a minunatului poet Dorin Tudoran, omul nostru de la Washington.

Update: Scriitorul Dorin Tudoran, smulge cu mare greutate unele mesaje de-ale d-lui Goe din mana moderatorului sau temporar, luptandu-se crunt cu acesta, si le posteaza pe apucate pe blogul sau de unde urmeaza ca moderatorul sa le retraga. Ca sa-i venim in ajutor, si pentru ca avem si noi in spam aceleasi mesaje, astazi, de 1 Aprilie, promotional, postam mesajele d-lui Goe, refuzate in mod abuziv pe Certocratia, la topicul despre TURCI.

Raspunsul d-lui Goe la mesajele #1 si #2 ale scriitorului Tudoran (semnate in fel si chip):

Si uite asa, coane Dorine cine se scoala de dimineata departe ajunge. Ati vazut ce-ntamplare? De 1 Aprilie, Dl.Goe a facaut dansul ce-a facut, zapacindu-l inca o data pe moderator (tempul acela inept) si-a ajuns pe locul intai in Certocratia Vesela (detronandu-l pe fratele Antonesei), iar d-voastra, coane Dorine (plastograful ordinar) ati picat pe locul 2. Acuma daca suntem doar noi intre noi (mai ales d-voastra) trebuie spus ca, trezit asa in puterea noptii ca sa-i iau fata Palarierului, am fost nitel aiurit si-am facut o mica impreciziune in minunatul mesaj mentionidu-i intr-o lista incompleta (l-ati uitat pe dl.Padina, nu?) pe niste tovarasi de-ai d-voastra (Serban Foarta, Liviu Antonesei, Florin Iaru, Vasile Gogea, Daca_nu_nu si alte InimiRele) cu care dl.Goe chiar n-are nicio treaba. Misto ordinea analfabetica ierarhica in care sunt asezati. Le cer scuze pentru asta. Dar am circumstante atenuante: puterea noptii, repezeala, subconstientul (ca asa suntem noi d-ni Goe, ne bazam mult pe subconstient) etc. Dar acuma venind de la subconstient la constient, constat cu emotie ca mi s-a revelat misterul banarii. Asadar marinimosul moderator m-a banat pana acuma in semn de solidaritate cu scriitorii pe care (chipurile) i-ar fi ofensat bascalioasele mesaje al d-lui Goe. Incolo nu. Ca un scut al crestinatatii in fata atacurilor pagane ati fost coane Dorine, ci nu ca sa va protejati propriile sensibilitati epiteliale in exces ati procedat d-voastra asa (nedeontologic), ajungand sa va certati singur cu dl.Goe, noapte si zi. Tttt. Singur dar cu martori. Sa-i asteptam asadar pe Martorii lui Tudoran. Trebuie sa apara. E duminica, e 1 Aprile, ce alta treaba au? Caz doară nu v-or lasa singur cu turcii de ziua mea. Apropo, frumoase urari. Va multumesc frumos. Va doresc si eu coane Dorine, la multi ani, plini de succese literare si dizidentiale la blog, in pace si armonie, alaturi de cei dragi. Sa transmiteti va rog si acasa, cele bune din partea mea (acasa adica si persoanei care interpersoneaza personajul conul Dorin de la blog si mai nou (sau nu) si pe cel de Nea Goe Tudoran). Cu drag (pe bune) al dv. dl.Goe.

P.S. Multumesc celor care s-au abtinut (si se vor abtine si-ncontinuare) sa comenteze acest imprudent text // Your friend, Dl.Goe
***

Raspunsul d-lui Goe la mesajul #5 al scriitorului Tudoran:

Coane Dorine e bine ca v-ati grabit sa incheiati ziua de 1 Aprilie inainte de termen si sa lamuriti cum sta treaba, ca uite sarisera enemicii sa puie botul la facatura, desi dansi, nevazand mesajele d-lui Goe n-aveau de unde sti ce stiti d-voastra (care habar nu aveti dar va prefaceti). Ei doar va cred pe cuvant ca pe un Dumnezeu oarecare al blogului sau. Pacat ca nu i-ati lasat si pe altii sa-si dea in petec. Ar fi fost amuzamentul mai mare. Nu asta doreati oare si domnia voastra? Sa se solidarizeze intelectualii cu dv. in contra d-lui Goe? Cum nu? Ah, fir-ar a dracului de viata amarata ca m-a facut mama fara noroc. Coane Dorine mie imi place enorm de d-voastra pentru ca desi n-aveti haz reusiti sa fiti extrem de amuzant. Bunaoara glumele astea ratate cu dl.Goe sunt monumentale in felul lor. Sper sa le vada toata lumea care le are de vazut pana sa nu va vina ideea de a le retrage de pe blog (cum ati mai facut) cerandu-va spoi, frumos, scuze d-lor cu urechi extra-fine, pe care chipurile ii protejati de atacurile miselesti, inghitind de unul singur, pe ascuns, rahatul pe care-l stoarce dl.Goe din d-voastra, din greseala.

P.S. Transmiteti-i va rog din partea mea d-lui InimaRea ca nu-l pot avansa la gradul de „jigodie” pentru ca e prost, dar il pot trimite in piz-da buna a mamei sale, daca tot e dispus sa infulece legat la ochi. Si Daca nu, nu.
***

Raspunsul d-lui Goe la mesajul #10 al intelectualului Tudoran:

1 Aprilie se-ntoarce! Uraaaaa… Coane Dorine sunteti monumental, pe onoarea mea. Faptul ca ati tinut sa precizati in clar ca mesajul #9 e scris de dl.Goe-dl.Goe si nu de Nea Goe Tudoran, este o oda de slava inaltata inteligentei colocatarilor acestui minunat blog. Bine naibii ca le-ati spus, ca cine stie ce mai iesea. Impresia ca postarea pe sarite, selectiva, a mesajelor d-lui Goe v-ar avantaja este in sine o gluma (pacaleala) atat de mare incat râd cu lacrimi. Dar labil mai sunteti la bila coane Dorine. Pai nu-i promiseserati solemn d-lui cu Inima Rea si minte asa si asa, ca nu se va mai auzi nimica despre dl.Goe pana la anul pe 1 Aprilie? Ce s-a intamplat? Ati facut un salt in timp? Inainte sau inapoi? Coane Dorine sa traiti si sa infloriti si distractie sa tot oferiti. Ca si pana acum.

P.S. Va multumesc pentru serviciul de posta pe care l-ati operat la rugamintea d-lui Goe, in favoarea d-lui Inimioara.

* * *

Si ziua continua si noaptea. Si a doua zi. Caci in fiecare zi e 1 Aprilie. Bloggerul Dorin Tudoran o demonstreaza cu aplomb.

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , | 14 Comments »

Domnul Sufletzel

Posted by arcaluigoe pe Februarie 1, 2012

Dorin Tudoran

S-a delimitat, cu martori

de cei  care afirma ca Basescu ar fi un Tiran

si ca Romania s-ar afla sub Dictatura.

Domnia sa considera, prin urmare

Ca Basescu nu e Dictator,

iar Romania se afla in Democratie.

Afirmatiile prin care se dezice astfel de

Antonescu, Ponta, Radu Humor si altii

au fost facute pe blogul sau

cu ocazia anuntarii unui premiu ce urmeaza sa-i fie decernat

in curand

in Romania

(va urma) 

C’est un jour
où le papillon vient

et se pose sur 
ma cigarette allumée 
je le regarde ébloui
devenir cendres
je me rends compte qu’il s’agit
d’un suicide
à substrat politique
mais je ne comprends pas pourquoi ce choix-là
pourquoi ma cigarette

(Du suicide – Matei  V. )

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , | 44 Comments »

Loganul si molusca

Posted by arcaluigoe pe Noiembrie 14, 2011

Invitat la emisiunea dlui Paul Grigoriu, „Sfertul Academic”, dl Basescu afirma: „Daca Romania ar fi avut 22 de milioane de Patapievici ori de Plesu, eu n-as fi fost presedinte”. In realitate, tot ce-i trebuia Romaniei spre a evita varianta Basescu era sa aiba un Nastase mai putin si o vadra de noroc mai mult. 

Una din situatiile absurde la care a condus solutia Basescu este ca ne-am trezit cu un Plesu cam mult si cu un Patapievici cam teleportat.

Dl Plesu a trudit cu entuziasm pentru presedintele Iliescu. A trudit rabdator si pentru presedintele Constantinescu. Azi se speteste pentru presedintele Basescu. Mai e cineva de slujit? Cat despre cum se acuza intre ei de toate nenorocirile trecute, prezente si viitoare ale Romaniei cei trei presedinti carora dl Plesu le-a oferit serviciile sale cu atata stoicism, ce sa mai vorbim? Mai bine vorbim de o intamplare.

Dl Augustin Buzura afla de la ziaristi ca a fost destituit din fruntea Institutului Cultural Roman. Noi aflam dintr-un text al dlui Buzura (Romania literara nr. 4/2005) cum l-a tratat presedintele Basescu in momentul cand, in sfarsit, si-a gasit timp sa-i confirme ce stia deja tot targul.

Ani la rand, dnii Buzura si Plesu sunt buni prieteni – si sub dl Iliescu, si sub dl Constantinescu. Cand, potrivit dlui Buzura, dl Plesu ii cere sa-i transfere „Dilema” din proprietatea statului in proprietate personala, iar dl Buzura, din motive legale, refuza, prietenia se strepezeste.

Ajuns la Cotroceni, dl Plesu se apuca de platit polite. Il destituie pe dl Buzura printr-o hotarare a dlui Basescu. Fireste, marlania spiciuletului si cinismul rasului prezidential raman profund basesciene. Totusi, in acest caz, presedintele l-a slujit pe consilier, si nu invers; o schimbare de roluri cam nepotrivita. Pe vremuri, exista stiinta punerii batistei pe tambal pentru a mai lua ceva din stridenta cantarii. Chiar e criza de bumbacel la Cotroceni?

Dl Patapievici este unul din intelectualii proeminenti ai Romaniei. Intrarea sa pe poarta din fata a unei institutii culturale ar trebui sa fie o bucurie. Numai ca dedesubturile rocadei au creat o situatie deplorabila. Cat priveste imensa admiratie a dlui Basescu pentru dl Patapievici, faceti un test. Luati o pagina scrisa de ultimul si puneti-o sub ochii celui dintai. E posibil ca, in mai putin de un minut, dl Basescu sa faca pluta pe parchet. Noroc cu dl Plesu, care-i poate descanta de deochi.

Inca de la infiintarea Fundatiei Culturale Romane, am fost extrem de critic fata de felul in care functiona institutia. Din acest motiv, relatiile mele cu dl Buzura au devenit pentru ani buni mai reci ca vremea in Alaska si n-au mai revenit vreodata la ce fusesera candva. Pe atunci, sotii Plesu erau angajatii voiosi ai fundatiei. Azi, cand oameni carora dl Buzura le-a asigurat un acces substantial la o placinta de lux ii regizeaza o iesire din scena atat de umilitoare, n-ai cum sa nu te intrebi de unde Dumnezeu vin aceste reflexe de lumpenelita.

Simpatizanti ai dlui Basescu – eu insumi fiind unul din ei, dar foarte bine temperat – asteapta de la cel pe care l-am numit candva „Marlanul General al Capitalei” sa inteleaga diferenta intre sef de stat si sef de piroga. Cine il impinge intr-o alta directie nu-i face decat rau.

In sfarsit, una din miscarile zilei pare a fi renuntarea la un indragit sport national in favoarea unuia mai dinamic si din vestiarele caruia se pot miscula multe – pupinbasismul. Totusi, nu inteleg: in ce consta progresul?

Va veti intreba, probabil, de unde si pana unde titlul acestui editorial. Stiu si eu? La urma-urmelor, l-a intrebat cineva pe Urmuz de ce a pus drept morala a fabulei sale Cronicari versul absurd „Pelicanul sau babita”?  

UPDATE: ♀♪►♫↕◄ ◙ ♀♫☼►♪♪↕╚ 

Update 2: Textul in italic de mai sus, ii apartine d-lui Dorin Tudoran, si a fost publicat de catre domnia sa, demuuuult, intr-o gazeta centrala, cu titlul Trabantu’ Si Levantu’.

L-am reluat aici, depozitandu-l in actualitate, din trei motive:

(a) …Pentru ca ne este dor de domnia sa, de exuberanta, umorul, entuziasmul si tineretea cu care s-a manifest, o buna parte din vrema in care a activat, in trista tranzitie, ca figura de ziarist si bloggerist, in special la inceputuri, in antichitatea postcomunismului ori chiar in era medievala, cand ne spunea, in plina molima de gripa, ca Elena Udrea n-are motive sa-si stranguleze pasarica aviara. Si cate altele…

(b) …Pentru ca poate fi interesant de vazut ce va face, in timpul unei scurte re/invieri,  un text de ziar, pre/destinat la nastere,  sa traiasca o singura zi, pentru ca apoi sa fie uitat cu desavarsire. Trabantu’ si Levantu Redivivus este  o ipostaza (nici macar prima) a unui experiment pe care merita sa ni-l asumam,  chit ca pana acum n-a produs niciun rezultat spectaculus. Insist.

(c) …Pentru ca spre deosebire de celelalte sinucideri in direct ale conului Dorin-blogger, care s-au bucurat de atentie, dezbateri, analize, aceasta din urma, cea mai recenta, a ramas invaluita in ceata si mister. Cautam prilejuri pentru a remedia problema.

si nu din altele, tot trei:

(x) …Nu pentru ca am fi de acord cu continutul acestui text (e cineva-mpotriva? se abtine cineva in unanimitate?) care si asa contine unele contra-dictii interioare.

(y) …Nu pentru ca am dori sa facem cuiva vreun proces de intentie

(z) …Nu pentru a starni sentimente.

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , | 31 Comments »

Nişte sub-semnaţi

Posted by arcaluigoe pe Iulie 17, 2011

S-a văzut de mai-nainte că anonimii, de nu-i cunoşti, sunt anodini şi anoşti, chiar proşti, atunci cand nu sunt uzurpatori, năimiţi, vindicativi, tâmpiţi, misogini, mârlani, onctuoşi, umorali, imorali, sociopaţi, grafomani si egocentrici. Să-i lăsam aşadar. Sa ne concentram niţel pe semnatari. Semnatarii (nimii) sunt o categorie opusa ano-nimilor. Sunt altceva. Au ceva in plus, au ceva in minus, fata de anonimii-anonimi. Si ceva… in comun. Semnatarii sunt (aşadar) anonimi cu pedigri şi fara „ano„. In rest nu. Sunt şi ei oameni şi nimic din ce-i omenesc nu le e strain. Ba din contra. Bunăoara umorul. Umorul de situaţie. Pentru ca am ţinut şi ţiu la umor aş vrea să consemnez câteva întâmplari comice cu subsemnaţi.

Am ales aproape la intamplare patru cavaleri ai apoca-lipsei, ne-anonimi, care vor fi fost lasand pe Terra (planeta testicul) si (mai ales) pe bloguri dâre cu identitate bine definita prin nume, prenume, renume, pseudonim literar, care are, care nu, si prin poza, proz, efigie etc pe care o sa le poarte secolii din gură-n gură (ca pe folclor) şi le-or duce mai departe, bla, bla, bla…si de a pururi, pretutindeni, în ungherul unori creieri, şi-or găsi, cu al lor nume, adăpost ale lor ziceri! Iata-i in toata splendoarea lor. Nu-i asa ca nu-s deloc caraghiosi?

Fidel pana-n panzele albe unor principii ferme, un gânditor mare si (post)modern, soussigné Seban Foarţă, un geniu nativ al calmburului si vorbei rasucite cu ciucuri, un elevat si elegant provincial, boem cu dispensa, eroic, s-a saturat si a spus NU! Asa NU mai merge. A decis voluntar sa abandoneze peste noapte o cariera intelectuala stralucita, acompaniata de un succes la public (he-he) henorm (si succesul si publicul), la o revista de mare prestigiu, unde isi împărţea si împărăţea gloria cu somitaţi in materie de notorietate si abonament la posteritate, dintr-un motiv simplu şi devastator: imperfectiunea lumii. La acea revista scria, printre zeci, un individ infam care-i lua aerul Gânditorului (unul Sever Voinescu). In apararea unui principiu, dupa o lupta surda cu eul, eroul nostru (un goe) decide sa se sacrifice pe sine oferind ca ofranda (hau-hau d-le Plesu) demisia sa. Un con-citatin se ofera sa-i ofere adapost, gazduire si vizibilizare. La con-citadin personajul infam e banat. Prin urmare aerul inteleptului aflat in gâlcevi cu imperfectiunea lumii este in siguranta. Si aerisirea continuaaaaaa. Insa foarte putin.

Si, unde credeti ca gaseste de cuviinta eroul-martir al inconcubinarii sa se aciueze pentru a continua firesc sa se exprime pe sine? La con-citadin, unul Dorin Tudoran pre numele sau. Ceea ce ar putea parea firesc intre consateni sa imparta acelasi “sait”. Nu? Sau nu. Adica sa pleci de la o revistuţă-prostuţă in care nimeni (nu) iţi intelegea poantele lexico-itelectualo-petrecareţe, repetate pâna la pitrocire, in baza la motivul fara rezon ca ai putea fi perceput ca conlucrator cu unul pe care-l detestai sincer, si vii unde? La unul care a concubinat bine mersi, ca coleg, de pagina, si fara greţuri, cu Ion Cristoiu, Valerian Stan si alte “ciurucuri literare” pe care le detesta “foarte profund” si abitir, inclusiv pe poetul Mircea, până in clipa tragica in care Camelia a binevoit sa-l dea afara si sa-i zdrobeasca cariera de conţopist-jurnalist de la perceptie (caci de atunci nici ca si-a mai revenit) adicatelea si recte la unul care nu-ti impartaseste principiul de baza (pretextul de…). Ca sa ce?

Ca sa ce? Ei, acuma “ca sa ce?”. Oameni in toata firea si nu pricepem “ca sa ce”. Tanarul Foarţă e amorezat de Ziţa. Oplosit ca-classic in viata pe blogul con-citatind, omul are doua ţeluri: sa produca-capodopera si sa zdrobeasca voluptos, fara mila si alte sentimente, contestatari anonimi, din aceia fara opera, fara personalitate, fara identitate, “pliznoţi” pe care-i poti ucide fara teama si fara remuscari. Prima victima a arţăgosului clasic repede vărsătoriu de sange anonim este „nea lucidul” care calcă in capcana intinsa viclean in potecă de catre maestrul Foarţă. Iata faptele:

serban foarta – June 14, 2011 at 10:50 -#20

Nea Lucide,

nu mă supăr pe ‘mneata – parol! – dacă-mi spui (că te văz om cetit, nu glumă) de cine e acest distih ilar: “Când sunt mai puţin lucid/ Parcă-mi vine să-l ucid.”

 

Lucid – June 14, 2011 at 19:40 – #22

S F: maestre, profund tushat ca v-atzi s-foartza-t inspirandu-va doua versuri-doua. Din pacate, scroafa productziunii culturale rrrominikesti e lesinata in cotetz. Noroc de florin salam ca asa ne mai cunoaste si Parisu’ hartistii.

 

Şerban Foarţă – June 14, 2011 at 21:23 – #23

Nea Lucide,

cele două versuri au fost confecţionate, în scop strict umoristic, pe vremuri (şi anume în noiembrie 1943), de G. Călinescu. – V. Rima plină, in Cronicile optimistului, EL, Bucureşti, 1964, p. 55. Dacă vrei să-i zici merci, “tuşat” cum eşti, – scrie-i la Bellu!

In încheiere, domnu’ Anonimeni, un sfat cu totul prietenesc: nu te mai străfloca (v. DEX, s.v.) să pari hazos, întrucât, congenital, eşti nesărat!

-=========

Cu cata voluptate il trimite Marele Sfoarta pe micul lucidu la Belu si cum i se mai umple gura cand ii zice nefericitului pseudonimic „domnu’ Anonimeni”.

Incurajat de aceasta victore de etapa, mareţul Foarţă, luptă şi dă-i cu mărunţeii in paralel cu promovarea capodoperei parodice in genul inca neconsacrat al epigramei in metru academic. De Ziua lui Bloomsday (sic), omul care l-a descifrat pe James  Joyce cu o usurinta pe care pana si genialul Padina (Ulise de la Corabia) ar invidia-o (daca ar citi romane de Joyce), publica un super-poem interlingual in care-l reda pe Joyce, recompus din cioburi, publicului extra-fin, format din anonimi rasati, de pe blogul Certo-Cra-Tia lui Dorin. Bun. Incantată  pana la extaz, o doamna, care frizeaza anonimatul fiind joviala si boema in acord cu standardele locului, se prezinta urgent cu un compliment si cu o critica. Complimentul este adresat maestrului, iar critica unor mizerabili care n-au gustat (nefiind capabili a fi in stare de elevare) fabula-oda.

I-auzi ce zice o doama daca nu, nu:

Daca_nu_nu – June 17, 2011 at 17:16 #7

„E şi spin şi petunie…”
Hmmm…
Joysorrow…
Şi-i joi.
Şi-i „la mijloc de iunie”…
Şi-i „etern”…
Aoleo!!! E ETEEEEEEERN??? Adică peren? Adică e veşnic şi pentru toţi aidoma?! Şi la fel…

– Chelner, ce vin ne recomanzi pentru 20 de ani de la căsătorie?
– Depinde, domnule… Vreţi să sărbătoriţi sau să uitaţi?

Daca_nu_nu – June 17, 2011 at 17:30 #8

Meditaţie (confuză) a unei naive cititoare de bloguri:
Să mă ierte Dumnezeu, că nu vreau să-mi fac păcate, dar văd că nu se mai poate omul bucura de nimic: de-o poezie, de-un cântec, de-un… tablou, de-o… poveste a cuiva, fără să năvălească unul-altul cu bocancii… Aici avem o poezie. Dacă şi la poezie mai umblăm cu strâmbe, apoi chiar ne-om duce surgun dracului pomană… Asta apropo de numerele-alea de telefon de mai sus, sau ce Dumnezeu or fi fiind ele, că aichiuuri nu le-oi putea zice…

Dar, fatalitate. A dracului fatalitate. Odata ce a livrat capodopera, mintea maestrului (si si a margaretei) este calibrata pe omorârea fara teama, fara preget, a jigodiilor anonime. Desi a fost in stare sa-i inteleaga proza lul Joyce, omul de la Timisoara, n-a fost in stare sa interpreteze lauda unei nefericite doamne cu vaste studii de pedagogie, care in loc sa semneze dracului in clar si sa zica pre sleau „Maestre esti mare, numai d-voastra va puteati gandi la asa ceva”, se apuca de metaforuţe nicknimice. Efectul este devastator. Identificand dusmanul (sari coniţa ca varsa masina si s-aprinde) mister Sfoarţă, dă un ragnet de lupta si se repede sa o faca pe doamna, proasta, pre versuri care sa-i probeze da-da-ismul, urmuzian tot, si si cunoasterea lumii si a esentei lucrului in sine. I-auzi cum o besteleste galantul Serban pe imprudenta doamna):

Şerban Foarţă – June 17, 2011 at 20:41 -#9

FABULĂ

Cică un Dacă_nu_nu

Ducea lipsă de IQ;

Şi-a rugat pe Dumnezeu

Să îi dea şi lui de-un leu.

Dumnezeul cel peren

Juca zaruri cu antren,

Neştiind că Einstein nu

I-acordase-acest atu.

„Sfinte Duh! O, Sfinte Duh!

Strigă el de prin văzduh –

Aibi, de ăsta, grijă tu

Dacă vrei, – dacă nu, nu!”

Sfântul Duh exclamă: „Minte,

Dacă nu ai dinainte,

C-ai chiulit când se dădu,

N-am de unde-ţi da IQ!”

MORALA

Poşirca sau ţâşpoaca.

Frumoasa fabula. De şic. Nu zic nu.

Trezit din visare, apropitarul blogului asirguipsit cu moderare, care conta pe con-citatinul fara Dileme mai ceva decat pe Liviu Anton Esei de la Iasi, intru promovarea blogului sau, trimite repede o depesa f.f. urgenta miso-ginului din eroare. Urmeaza un schimb de telegrame de mai mare dragul, o bijuterie de umor si umori pe care o consemnez cu ne/vinovata placere pe (b)Arca:

Şerban Foarţă -June 18, 2011 at 00:47 – #9

Draga Dorin,

aflu, cu stupoare, dintr-un mesaj al tău, că cel/cea care semnează dacă_nu_nu va fi vrut să-mi facă un compliment, chiar un elogiu, – înţeles anapoda de mine. Regret enorm malentendu-ul şi, dacă nu e prea tarziu (iar tehnic, cu putinţă), te rog să ştergi degrabă riposta-mi urmuziană. Sau să postezi, în ETEEEEERNITATE,

palinodia mea pe facebook!

Îmi rezerv, totuşi, dreptul să constat că scrisul ăsta (de pe bloguri) cu aer vag conspirativ şi în doi peri, ca şi recursul la tot felul de pitoreşti pseudonime (nu totdeauna inspirate), e de natură, după cum se vede, să ducă la stupide pocinoage.

 Cu mari păreri de rău,

 Şerban

 

Dorin Tudoran – June 18, 2011 at 01:35 – #10

@Serban Foarta, Vina imi apartine integral.

 Am sters “riposta urmuziana” si, bazandu-ma pe intelegerea colegilor de forum, am sters si citeva comentarii starnite de malentendu-ul cu pricina.

 

mihai rogobete – June 18, 2011 at 10:05 – #11

Prea proteguitor sunteţi, dom’ Tudoran; inteligenţa umorului cu care ne încântă Dacă-nu-nu ar fi parfumat forumul cu – sunt sigur – bucuria hârjoanei “sub formă continuată”. Nu-mi retrag zbenguiala din siajul jucăricii dlui. Foarţă.

 

Daca_nu_nu – June 18, 2011 at 20:43 – #13

Nu. Vina a fost a mea! Eu am greşit în primul rând, pentru că eu, după ce m-am încărcat negativ în altă parte, unde eram acuzată de tot soiul de grozăvii, dintre care cea mai urâtă a fost aceea că „predau” studenţilor „metoda folosirii degetului în răsfoirea dicţionarului”. Inventatoarea acestei noi „metode de învăţământ”, doamna Văran – pentru că despre domnia-sa este vorba – prinzând ideea că mai am de învăţat o grămadă de lucruri (spre deosebire de dumneaei, care nu mai are nimic de învăţat) s-a considerat îndreptăţită să mă apeleze cu dublul epitet „candidă şi inocentă cititoare de bloguri”. Noroc că lecturile domniei-sale sunt mai bogate, deci omenirea nu va avea de suferit în urma ignoranţei mele. În fine, nu vă mai plicisesc eu cu amănunte. Pe scurt: nu i-am mai răspuns, dar au început să apară varii comentarii semnate diferit, iar eu am serioase motive să cred că autorul lor este unul şi acelaşi cu respectiva doamnă. Mă duc, zic. Mă duc la poezia Maestrului Şerban Foarţă, că nu se poate discuta cu femeia aceasta.

Şi-am venit. Am recitit poezia şi-am scris primul comentariu, din care se vede că eram într-o dispoziţie foarte bună. Şi mi-au picat ochii pe comentariul dlui Tudoran… Atunci am văzut negru. Să scrie cineva sub diverse nick-name-uri, am mai văzut chiar aici, doar ne aducem cu toţii aminte; şi eu mai semnam cu tot soiul de nume prin subsolul diverselor publicaţii, până am rămas la acesta. Dar să scrie cineva sub diverse IP-uri, asta întrecea orice imaginaţie… Şi-atunci, la nervi, recunosc, m-am lansat în al doilea comentariu.

Dorin Tudoran – June 18, 2011 at 20:51 – #14

@Daca_nu_nu

Sa fim noi sanatosi, ca nu moare nimeni dintr-un malentendu.

Cat despre doamna de care pomeniti, uitati-o: papagalii, asemeni celorlalte pasari, pier pe limba lor.

 

Daca_nu_nu – June 18, 2011 at 21:04 -#15

De unde era să ştie Maestrul Şerban Foarţă pe unde-am umblat eu şi cu cine m-am sfădit? Omul şi-a apărat poezia. Şi pe bună dreptate! În locul Domniei-Sale, aş fi făcut exact la fel! Cine ar fi procedat altfel?

Îmi pare rău numai că n-am salvat-o. Recunosc, am fost zdrobită, pentru că n-am avut nici măcar o fărâmiţă de intenţie cârcotaşă. Or, să răneşti o poezie, vai!, acesta-i păcat la cer strigătoriu, după mintea mea. Că mintea mea, în ciuda multor gafe şi prostii pe care le produce, mai judecă din când în când şi limpede. E drept, că nu întotdeauna, şi-aici avea dreptate Poetul, reuşind să fie mare şi de data aceasta, prinzând în câteva cuvinte o temă care-a reuşit să răscolească milenii de poezie: „…nu uita, că doamna are minte scurtă, haine lungi…”. Smerit mă-nchin şi trag nădejde de-ngopare a nedoritei neînţelegeri.

Articuluşul cel de price nu e exclus să fi fost stârnit de vreo intenţie de postumă provocare a celui ce avea în plan să ne dea bătăi de cap vreme de câteva veacuri (trei la număr, cum citim în primul comentariu).

-=========

Realizand probabil ca nu este inca pregatit sa dea piept cu anonimatul, lasandu-l de izbeliste pe a-micul Tudoran, la a-nanghie, a-nonimul Serban Foarţă, despre care satistic vorbind n-a auzit nimeni, si despre care peste 30 de ani (o clipa) nu se va fi auzit niciodata, dispare anticipat si neanuntat, de pe blog, lasand poemele grele, propuse in contumacie de catre poetul convalescent Tudoran, la mana comentatorilor fara op. Intors din boala, conul Dorin incearca sa-l intoarca si pe marele maestru al ciucurilor cu o oda aniversara. Nu-nvie morţii. E-n zadar copile. Ba chiar pulseaza in contra inimicilor comuni numindu-i, fara urma de diplomatie, pe ministrul de externe T. Baconschi si pe reputatul deputat S. Voinescu, lichele patentate. Dar stii? Asa, san-fason:

Dorin Tudoran – July 15, 2011 at 04:23 – #5

@fumuresc, Zis-am eu ca a fost Baconschi? Spuneam “sub-monitori”, adicatelea, mai multi.

Confirm, cel cu numaratul e Voinescu – “apud Serban Foarta” trimite direct la Voinescu.

Confirm, dl ministru este Baconschi.

Confirm, cu totul nediplomatic: doua lichele patentate.

Adica sa vii tu, a carui singura contributie in politica dâmboviţeană a fost cea de consilier de partid si de stat al securistului pur D.Voiculescu, si sa-i numesti „lichele patentate” pe doi intelectuali, care implicandu-se in politica sunt categoric peste nivelul politicianului obisnuit in Romania, nu se poate chema decat intr-un singur fel: tupeu de mofluz.

Zona in constructie.

Atentie cad bolovani.

Cica niste semna-tari
Erau frate foarte tari
Si-au rugat pe Dumnezeu
Sa le dea un panaceu
Dumnezeu cel minunat
Era insă ocupat
Si in loc de panaceu
Le-a dat câte un sufleu.

  • zahariarobert spune:
    sâmbătă, 18 iunie 2011 la 4

@dl goe Vezi ca Socrate nu studiat logica si nici gramatica asta insa nu l-a impiedicat sa devina parintele filozofiei.
Vezi ca Isus nu a studiat nici el asa ceva si totusi a devenit cel mai mare profet al tuturor timpurilor.
Vezi ca Einstein nu a studiat logica si gramatica
Vezi ca Buddha la fel nu a studiat si totusi e uramt si ascultat si astazi de milioane de oamenii.
Cine a inventat logica si gramatica au fost aceia care nu puteau intelege si aveau nevoie de o definitie mai clara de niste ochelari cu duioptri foarte mari pentru creier.:))
Eu nu am un blog de gramatica sau logica eu am blog despre autocunoastere si “filozofie”

  • zahariarobert spune:
    sâmbătă, 18 iunie 2011 la 3

@ DL GOE(Sau “Dumnezeu”  ) )Va rog sa-mi cititi blogul (www.viatalamicroscop.com) si o sa observa-ti ca tot ce scriu vine din ignoranta si din strafundurile mintii mele,sunt ganduri si ideii proprii curate neinfluentate sau corupte,spre deosebire de dumnevoastra care postati numai preluari, reamke-uri si ideii ale altora,spre deosebire de dvs eu nu sunt un stereotip eu sunt original(cel putin eu asa cred).

 

  • zahariarobert spune:
    sâmbătă, 18 iunie 2011 la 1

Din aceasta cauza stagneaza lumea si se impotmoloste pentru caunii oamenii se cred mai destepti nu vor sa asimileze sau sa imparatseasca nu vor sa colaboreze ci doar sa se simta mai importanti si sa-si dovedeasca lor insusi ca sunt mai buni.

Asata se obsverva prin faptul ca in loc sa discutam si sa ajungem la o otiune clara si comuna colaborand am ajuns sa ne certam,contrazicem.

Asta este problema omenirii de la inceputuri, unii oamenii nu vor sa accepta ca poate si altii au dreptate ,nu vor sa accepte ca poate exista altii mai inteligeni ca ei de la care au ce invata astfel progresand impreuna,nu vor sa creada ca toti oamenii sunt la fel si fiecare putem invata unii de la altii,si in loc sa ajute si i9nvete nu fac decat sa se inchida intr-o lume a lor unde ei sunt “Dumnezei”.

  • zahariarobert spune:
    sâmbătă, 18 iunie 2011 la 4

Logica si gramatica mea e foarte buna numai ca dvs nu o intelegeti pentru ca Iq dvs nu va lasa.Domnule am sa incetez a va mai lua in considerare si am sa va arunc in groapa ignorantei pentru ca defapt dvs faceti parte ditre cei care nu vor deveni nimic,din restul,eu unul in prim rand nu sunt agramat pentru astfel n-as fi putut sa termin o facultate,faptul ca scriu asa cum scriu nu este lipsa de gramatica este licenta,scriu asa pentru ca nu am timp de detalii de gen,pe mine ma interseaza esenta ideea in sine.

Daca aceti ceva de corectat cu privinta la felul cum scriu va rog sa trimiteti la rubrica de comment de pe postul meu impreuna cu explicatii,altfel va rog sa nu-mi mai raspundeti si sa-mi sustineti revolta egoista.

Anticipare si Actualizare. I. – Blogul zilei de vara Aici: Recolta de Rosii, care probeaza, daca mai era nevoie, ca avand un destin de dizident 😉 (si un buletin de Corabia) nu poti evita greva foamei ci cel mult o poti amâna (de la tinerete pân-la batranetze). Castigati fiind dizidentii care au facut-o intocmai si la timp, contra pasaport. Toate la vremea lor.

Actualizare II Proband spirit ludic, curaj, onestitate si/sau poate inconstienta, conul Dorin si-a invins prejudecatile si a acceptat pe arca sa cateva comentarii ale d-lui Goe si ale unui oarecare Tony. Proband astfel ca nu este atins de complexul rigiditatii absolute si ca daca vrea poate oricand sa admita comentarii de la oricine, indiferent de continut si semnatura, domnia sa si-a incheiat demonstratia, aducandu-l pe dl.Goe cel putin, la starea de banare anterioara. Am asadar un mesaj de postat pe (b)Arca pe motiv ca a fost respins abuziv pe blogul sugestiv intitulat „Certocratia”. Cu riscul major de a parea narcisist, dar in fapt din dragoste pentru redundanta,  anduranta, claritate, adevar si detalii (despre care nu stiu cand sau daca vor deveni relevante, nu conteaza) voi reda istoria completa a mesajelor care l-au precedat pe cel cenzurat 😦

Tony – July 19, 2011 at 17:51 – #27
Coane Dorine foarte bine ales fragmentul de depesa. Este inca o dovada (daca mai era necesara) ca Dorin Tudoran e capabil sa scrie bine si in proza. Foarte bun textul, vervă si umor de calitate, ceea ce denota, as zice, un excelent joc de picioare, in termeni pugilistici. Tot ce mai astept cu mare nerabdare sunt selectii viitoare ale altor texte scrise in trecut care sa probeze si alte abilitati: alonja, upertcut, directe… o garda sigura si mai ales ficat, arcade, nas si dinti rezistenti. Marii campioni nu se pot face doar cu joc de picioare.

P.S. Foarte draguta “fina” “auto-ironie” in legatura cu reaua-famare a locului. Pacat ca s-au gasit spontan cativa fani-fanati care i-au cam stricat finetea. Sport de echipa, ce sa-i faci. Licheau Voinescu este varianta moderna a Elenei Ceausescu? Iata progresul. In chimie. In absenta litiului. Ar fi fost desigur un progres inca si mai notabil daca am fi avut ca purtator de cuvant la presedintie, in loc de Codoi Voinescu, un Catalin Voicu. N-a fost sa fie. Data viitoare insa destinul nu se va mai lasa pacalit asa de usor de asemanarile de nume. Mai jucati tenis?

Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 18:59 – #29

@Tony

Ooo! Multumim de vizita. Si fiindca tot sunteti p-aci, va rog sa-i transmiteti fratelui dvs. geaman, Dl Goe, ca iar mananca ce nu trebuie pe pluta lui…plutitoare.

Zice el (sau dvs., ca m-ati “confuzat” rau de tot cu mastile si pseudonimele pe care le folositi eroic si din umbra) de 4 iulie:

” P.S. Alo copii ai patriei. Imi pare rau ca n-am timp sa scriu ceva dragut despre ziua sorei noastre mai mari de ginta latina. S-o gasi cine. In tot cazul ii spun la multi ani. In plus o sa gust tot azi, asa ca din intamplare, niste Camabert ori Roquefort (in lipsa resimtita dureros a unor saint-marcellin du Dauphine ori Pierre doree) dimpreuna cu un pahar de vin rosu. A la votre! “

De-asta o fi si lesinat bietul ambasador al Frantei in bratele lui Emil Boc!

Repet, nu e frumos sa manance ce nu trebuie. Adica: in loc de “Camabert”ii recomandam sa incerce Camembert.

Daca mai treceti p-aci, aduceti si linkul care sa duca la raportul prezentat de dvs. pe pluta in legatura cu “Niste sub-semnati” si alte ticalosii ce se petrec p-aci, pe blogul asta, si dovezi despre cat de neica-nimeni sunt alde Foarta si Tudoran aista in comparatie cu alde Roberta Anastase si Cotoi-Voinescu.

In rest, Dl Tony, bag sama ca nu va pot smulge de la peptul mamitichii – Elena Ceausescu. Ma rog, fiecare suge ce si de unde gaseste de cuviinta.

P.S. De 7 noiembrie, luati-va numele-n dintzi (hai, curaj, curaj, gaina, ca nu te taie nimenea!), venitzi p-aci cu inima curata si ne apucam de vorba.

Tony – July 19, 2011 at 21:05 – #35
Coane Dorine sunt perplex in fata replicii d-voastra. Nu ma asteptam la o asa “reactiune” care pur si simplu ma nauceste. Ce are a face Dl. Goe cu 4 Iulie si cu ambasadorul din bratele premierului? Nu stiu ce link ati dori sa aduc. De ce trebuie sa spui cum ma cheama? Asa ma cheama: Tony, ma cunoaste si conu Zaharia. De la unsp’ce Februarie bis. Sunt tot timpul cu inima curata. Ce-ar trebui sa se intample pe 7 Noiembrie? Unde? Cine zice ca d-voastra si maestru Foarta ati fi mai neica-nimeni decat Roberta si Sever? Ca nu e adevarat. Cred pur si simplu ca e incurcatura la mijloc. Maine, miercuri, Mizil. Imi pare sincer rau ca v-am suparat. Eu vrusesem doar sa va spun ca mi-a placut textul selectat in prezent din trecut si ca sper ca si viitorul sa ne aduca astfel de texte bune din trecut. In rest nu. Dar daca e cu banat nu-i bai. Ma retrag. Cele bune.

Dl.Goe – July 19, 2011 at 22:11 – #36
Ei vedeti coane Dorine? Asta e cusurul d-voastra: ati vrea numaidecat sa va laude toata lumea. Dar ce coane Dorine reclama negativa nu e tot reclama? Ce va poate face acuma domniei voastre foarte rau e scufundarea in nebagare de seama, ceea ce m-ar intrista peste masura. Va promovez si eu cum pot (muuuult mai bine decat o fac altii), vorbesc despre d-voastra, mult si bine (dand altora sansa sa ma contrazica), pun link-uri, v-am trecut in blog-roll si… in loc de o minima recunostiinta cu ce ma aleg? Cu sugestii a la Radu Humor despre mancat si supt. Coane Dorine, coane Dorine, anturajul o sa va manance. Puteti sa-mi gasiti toate cusururile din lume dar o calitate trebuie sa-mi recunoasteti si mie: sunt sincer. Si cu sinceritate va spun ca mie Dorin Tudoran imi place. Tocmai de aceea imi ingadui sa-l toc marunt cu ce nu imi place la dansul. P.S. Lasati-l pe Tony in pace ca n-are sarmanul nicio vina ca s-a radicalizat dl.Goe, cel cu care imparte realitatea nevirtuala. Vina va apartine in exclusivitate. Mai mult nu va spun pentru ca… in fine, nu voi sa ma puneti de fata. Ce-i pe 7 Noembrie? Aveti vreo nostalgie anume?

Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 22:12 – #37
@Tony
Haida-de, perplex! Matale si perplex.
Da’, mai stii, ma voi fi lasat si eu pacalit — cum clar zici pe Arca lu’ Matale — ca si dl Mihail Neamtzu de zmecherii hyperspatziale cu scop de inducere in eroare.
Linkurile trimise de spionul meu erau urmatoarele:

https://arcaluigoe.wordpress.com/2011/07/17/niste-sub-semnati/
https://arcaluigoe.wordpress.com/2011/07/14/cronica-unui-faliment-ratat/

Daca sunt falshe sau prea labirintc fiind formatului plutei matale ne treziram — unii si alatii — pacaliti, cer iertare. Daca nu, nu; dar nu Daca_nu_nu, da?

Aibi rabdare, Domn’ Goe, si vei vide ce se produce de 7 Noiembrie. Daca nu ti-o placea, sa-mi zici 1 Aprilie.

De ce sa-ti dai numele?
De pamant.
Asta vine de la “De ce trag clopotele, Mitica?” “De funie, parinte!”
Rautati, Domn’ Goe, nu le pune la inima. Si-apoi, shpionul de te shpioneaza mi-a zis cum te cheama, adicatelea – cine esti. Dar “demascarea” asta nu se cuvine s-o fac eu. Cand te vei simti — cum pretinzi – cu inima curata si gata de aplauzele noastre, ne spui. Si noi, cu inima curata, te vom aplauda.

Succes in ramura & fara ranchiuna, Domn’ Tony.
P.S. #1 Nu, de vreo cateva luni nu maqi poci juca tenis. Cum termin perioada de recuperare, o iau de la cap. Daca mai poci. Daca nu, nu, da? Orisicatusi de putin, te voi tine la curent, elefant mic si adorat!
P.S.# 2 Zisei — fara sa gresesc — Mihail Neamtzu in loc de Neamtzu Tiganu. Fara sa gresesc, fiindca, stie tot burkin-fasezul ca in zilele lui slabe, Neamtzu Tiganu semneaza Mihail Neamtzu. La mine pe blog, can imi face placerea sa ma viziteze, Namtzu Tiganu are numai zile bune.
Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 22:37 – #38
@ Dl. Goe
Uite, treaca si una “@Dl.Goe”. Ca sa nu zicetzi ca nu stiu sa-mi recunosc greselile.
Sunteti sincer? Cand? “@Tony” sau “@Dl.Goe”? Recunosc si asta: intrebare cam inutila, ca sincer sunteti pe toate fetele.
Sa-l las in pace pe @Tony? Pai, eu il caut sau el imi trimite ravase?
Nostalgie legata de 7 Noiembrie? Oho, ba chiar doua.
Prima – cand cadea in “zi de lucru” eram scutiti de scoala!!! Ma rog, ne ducea la defilare, dar unii ne mai pierdeam pe drum.
A doua – bunicii mei mai aveau inca rezerve de pastrama de pe timpul mustului.
Dumneavoastra nimic, asa, ceva acolo, nici o nostalgie? Trist. Lumea fara nostalgii e o pluta plina ochi cu certitudini, si, parafrazand un cantec al lui Kris K., as da toate certitudinile de azi (si de maine) pe o nostalgie de ieri, Domn’ Goe/

Dl.Goe – CENZURAT – Coane Dorine imi dati asa niste emotii ca-mi si palpita. Asadar anul viitor vine 1 Aprile mai devreme. Super. De-abia astept. Numai de n-ar veni planeta Nibiru mai inainte ca pana pe 7 Noiembrie, e-he-he, mai e asa de mult ca mii de ani i-au trebuit luminii sa ne-ajunga. Parerea mea sincera (iarasi sincera, oare o fi bine sa fiu sincer cu d-voastra?) este ca promovati evenimentul cam prea devreme. Ma rog, cum credeti.

P.S. Sunteti coane Dorine asa de plin de surprize ca-mi vine si mie perplexitatea ca lui Tony. Care va sa zica aveti shpion. Shpion profesionist care stie cum ma cheama. Ttttt. Ba mai rau, stie „cine sunt” 😯 Si v-a spus si domniei voastre? Ai, ai, ai… Coane Dorine, mi-e teama de tradare. Cat i-ati dat? Aproape sigur joaca la mai multe capete ca si mie mi-a spus cine sunteti d-voastra. La jumatate de pret. Eu zic sa-i cereti banii inapoi, iar mie sa-mi dati aplauzele inainte, ca sa nu avem vorbe pe urma. Ca-mi vine sa va si intreb, d-voastra, ce aclamati d-voastra, coane Dorine, in tara noastra? Numele sau prestatia? De curiozitate… Va urez refacere grabnica si intoarcere rapida-n tenis, ca cine nu joaca ramane copil de mingi. C-asa-i in tenis. In partidele oficiale in care joaca Mihail Neamtu. Ca tot veni vorba de tenismeni profesionisti.

Posted in Poetul GreFo, Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , , , | 26 Comments »

A innebunit domnul Adrian!

Posted by arcaluigoe pe Martie 30, 2011

Adrian, Adrian Nastase (de la Mizil nu de la Severin), ministru-prim-ministru-blogger, face un abuz teribil de libera exprimare. Posteaza pe blogul sau politic si personal cu o frenezie suspecta. Pare-se ca atingerea cu duhul lui Julian Assange l-a destabilizat emotional foarte tare. In ultimele 3 zile a postat 9 articole, adica in medie cam(!) trei pe zi, dupa calculele mele, inclusiv documente din arhiva personala. Daca mai punem la socoteala accelerarea precipitata cu care participa la dezbateri pe text, cu precizari, explicatii si scatoalce aplicate in direct vizitatorilor, dar mai ales cu cenzurari bine alese, constatam ca ceva se intampla cu dânsul. Nici macar Biju Morar pe vremea cand nu era asa de ocupat ca consul la Marsilia si avea timp berechet, lucrand in mediul privat, nu reusea o asemenea productivitate stahanovista. Faptul ca domnul Nastase are atat de mult timp liber imi da de gandit. Si ma ingrijoreaza. Nu, nu la activitatile de la parlament sau de la universitate ma gandesc (unde oricum se pierde timpul). Ma gandesc in primul rand la managementul fermei de gaini de la Cornu. Mi-ar parea rau ca ferma de pasari sa fie lasata de izbeliste dintr-un elan literar si asa neinteles, practicat la ferma de animale. Va dati seama? Gainile ar putea ajunge sa nu mai oua in cuibare, ci aiurea-n batatura. Blestemul numararii oualor ar capata astfel dimensiuni apocaliptice care ar intrece cu mult coruptia din gura. Si din sura. Si am mai auzit ca dl.  Adrian mai pierde timpul si prin tribunale cu tot felul de procesomani care-l hartzuiesc pentru pixuri si termopane. Nu, nu… Nu-i a buna. S-a-ntors lumea cu curul in sus si se scufunda pamantul, bå…

Revenind insa la blogul d-lui vice de camera ar fi de remarcat ca frenezia sa maladiva este intrecuta doar de zelul celor care prididesc in mod magic sa se tina cu comentariile dupa dânsul. Este un fenomen de observat. Serios vorbesc. Treceti cu curaj pe AICI


Dupa cum ii si spuneam D-lui Nimeni, intr-un mesaj cenzurat abuziv, intre noi fie vorba (ca suntem amandoi niste domni) blogul d-lui Nastase (alt domn) este un imens monolog, caruia Nimeni n-ar putea sa-i perturbe vârtejul. Dl. Goe cu atat mai putin.

Dl.Goe spune:
martie 29, 2011 la 11:23 pm

Pardon de impresie, dar… a disparut ceva pentru nimeni degeaba. Vin si intreb: de ce? Pe cine? Pe tanti Aglaia!

Redau mai jos unele cateva dintre mesajele prin care am incercat zadarnic sa tin pasul  cu lumea virtual zambacciana in norii de la cornul caprii. Unele au aparut cu o intarziere bine calculata (si oricum mai mica decat cea cu care apar comentariile la Dilema Veche), altele n-au aparut deloc.  Stiu, stiu ca nu e vorba de cenzura ci de moderare si de conditii tehnice precare pe fluxul de stiri al blogului. Le adaug aici doar din narcisism si ca sa vada lumea cat de mult munceste d-na Manuela, moderatoarea blogului cu acord global intelectual si ca sa ia aminte Ducele de Vasilescu care este ritmul si volumul de munca asteptat de la un moderator care se respecta. Pe sine si pe comentatori.

Dl.Goe spune: Comentariul tău e în așteptare.
martie 30, 2011 la 5:20 pm

Printre atatea mesaje odioase adica in forma de “odå”, nevinovatele mele insolente ar fi putut trece drept semne de lovire (adica de “love”, neologism in original), atingere florala. Ma intreb ingrozit ce sensibilitati exacerbate au determinat cenzurarea nemiloasa a micilor mele mirari vegetale. In ce scop tovarasi? In ce scop? Si cu ce (d)efecte? Adica incurajati oamenii sa iasa in strada ca sa-si spuna parerea dar cand o fac pe blogul d-voastra de fost viitor lider de mase o interziceti.  E paradox sau nu?

***

L-am auzit pe domnul blogger Nastase ca presedintele Basescu se tine de diversiuni ca sa distraga atentia poporului de la problemele esentiale. Eu cred ca are dreptate. Sunt in acelasi timp uluit de prolificitatea fluviala a bloggerului. Pe langa domnia sa Marcus insusi e mic copil. Se pare ca domnia sa si cei care prididesc sa-i comenteze productiile literare n-au altceva de facut decat sa duca o dolce vitta care aduce a „ca traim bine”.

***

Constat ca in afara de intoarcerea terapeuticei Aya s-a mai petrecut o schimbare reconfortatnta. A fost promovat Vasile. Avansat in grad de la „anti-blogi”, la „anti-hara”. Felicitari si la mai mare. Desi nici Hara nu mai e ce a fost. In fine important e ca functia bate gradu si face organu. De presa.

P.S. Continuui sa nu inteleg logica dupa care-mi sunt admise/respinse mesajele. Ca ezoteristi mai suntem unii dintre noi. Doi.

***

Dl.Goe spune: Comentariul tău e în așteptare.
martie 30, 2011 la 8:51 pm

Frenezie, frenezie… Si flow-ul postarilor continuaaaa. Insa foarte putin. Dosarele, dosarele. Prespun ca dl. Nastase nu se mai poate opri. Desi stie bine ca-cvasi-majoritatea cititorilor acestul blog politic “stiu” ca dosarele domniei sale sunt curat-politice si ca dansul este curat ca lacrima. Totusi insista, aici, aici, aici sa-si pledeze nevinovatia. Imi da si mie lacrima.

Iata dau in scris: Adrian Nastase nu este corupt nici un pic si ar merita sa conduca Romania si pe romani (tigani, maghiari, evrei si alte nationalitati conlocuitoare) pana la adanci batraneti. Chiar si pe tatari.

P.S. Acum nu stiu chiar sigur daca domnul blogger då asa de des cu postari in populatie din frenezie sau din plictiseala, dar eu unul ma resimt. Adica dansul posteaza pe foc automat, iar mie d-na Manuela (ca altfel nu pot sa-i zic) imi cenzureaza replicile foc cu foc, manual. Rezulta o incoerenta in fluxul comunicarii. Noroc cu ceilalti comentatori.


In  final as dori sa remarc faptul ca printr-o fericita coincidenta, conul Dorin (un virtual prieten de-al meu,  nu-l stiti voi, de pe o falie temporala dintr-un univers paralel si neintâmplat), a postat un pamflet excelent la adresa celuilat fost presedinte de partid PSD, fost ministru de externe si fost (contra)candidat la presedentie, simpaticul domn numaru unu, unu Mircea. Mircea Geoana. Va recomand pamfletul. E scris foarte bine. Mi-l aminteste pe conul Dorin cel tanar si ferice. AICI: Deschideri de primavara!

Posted in Adrian Nastase, Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , | Comentarii închise la A innebunit domnul Adrian!

Delimitari – fanatism si prostie

Posted by arcaluigoe pe Martie 7, 2011

„Unii suntem bantuiti de spiritul de turma, altii nu putem pune geana pe geana daca nu ne delimitam permanent de restul „turmei”. Ne ucide scarba fata de numitorul comun si ne sinucidem pe altarul diferentelor specifice. Predomina excesele belicoase.

Candva, daca nu erai structuralist, nu erai nimic. Putin conta ca in afara unei carti reper despre structuralism – datorata lui Virgil Nemoianu – si doxei catorva putini alti eruditi, majoritatea preopinentilor ciripea cam dupa ureche. Damblaua noului roman – daca nu scriai in linia Robbe-Grillet, Rebreanu sa fi fost si tot erai expediat la „si altii”, alaturi de Aurel Mihale. Ce sa mai spun de onirism? Nu dictai in somn, erai un conformist.

Demersul regretatului Laurentiu Ulici de a imparti debuturile literare carora le-a fost contemporan pe decenii a fost transformat cu timpul intr-o caricatura greu de imaginat de critic. Mai subtila – la inceput, grosolana – astazi, o frauda transforma intamplari biografice in criterii de valoare. Etichete ca „saizecisti”, „saptezecisti”, „optzecisti”, „nouazecisti”, „fracturisti” au inceput sa sune ca treptele unei scari de valori.

Azi nu mai conteaza prea mult nici macar daca esti… zecist. Ce importa, este in ce an, in ce luna si mai ales in care parte a zilei ai aparut (literar) pe lume. Daca te-ai nascut la rasaritul soarelui esti un adevarat Arnotean al zecismului. Aparut mai spre seara, nu poti fi decat un Gorica Pirgu al aceluiasi frison. Ploua cu excomunicari fratricide – Viorel Padina nu mai este un poet exceptional, caci, cam slobod la gura, s-a pus rau cu „centrul”.

Opera nu prea mai conteaza. Daca nu esti declarat postmodernist, ai pus-o de mamaliga. Asadar, „marunteii” ca Philippide, Emil Botta, Stamatu, Doinas, Stelaru, Caraion s-au chinuit degeaba. Inainte de a se cauta de talent, unii se duc la notarul de postmodernism si la felcerul de zecism. Cu patalamalele la mana, preiau fraiele armasarului literar.

Dupa ce unui zecism i s-a opus un si-mai-zecism, iata ca fracturismul pare sa ia caimacul. Ni se spune ca ar fi vorba de „o negatie neoavangardista a optzecismului”. Asa o fi, numai ca tristihul „Sint atent cu tine, Romania/ iti introduc penisul meu lung si negru in gura,/ Romania” parca e prea neo. Nimeni nu i-a mai pus in gura „Romaniei profunde” un asemenea calus. Asta zic si eu cenzura. Numai un poet, si inca unul dotat, ar fi fost capabil de asa ceva.

In toiul atator delimitari, randurile de fata constituie o declaratie de dragoste pentru o generatie care m-a ingaduit si pe mine. O generatie mai degraba afectiva decat una strict biologica, mult mai cuprinzatoare decat un leat literar. Prudent ar fi sa pomenesc doar de cei dusi, fiindca de uiti numele unui important poet in viata, esti mort. Dar cum poti fi prudent in dragoste? Ce noroc pentru literatura romana ca Ileana Malancioiu si Mircea Dinescu, Cezar Ivanescu si Angela Marinescu, Mazilescu si Robescu, Mihai Ursachi si Adrian Popescu, Prelipceanu si Flora, Gabriela Melinescu, Ion Muresan si Vasile Vlad, Constanta Buzea si Ioan Alexandru, Brumaru si Foarta n-au scris terorizati de a fi zecisti si postmodernisti. Nu spun ca sunt „mai mari” ca altii. Nu-i contrapun altora. Tot ce fac este sa le rostesc numele. E de ajuns.

Ma uit la o fotografie ingalbenita. Pitesti – o grupa de gradinta din anii ’50. Langa mine, fata unui inger. Avea sa devina un poet extraordinar, dar asta nu pentru ca Daniel Turcea a fost „listat” printre onirici, ci gratie harului sau tulburator.

O cultura nu poate fi suma unor nesfarsite delimitari fanatice, asa cum o civilizatie nu este niciodata suma tuturor excluderilor si excomunicarilor imbecile. Privesc la titlul acestui editorial si trebuie sa-mi cer iertare pentru tautologia pe care o contine, caci fanatismul este (si) unul din chipurile hidoase ale prostiei. De atatea zecisme si postmodernitati megalomanice, nu fracturismul ne pandeste, ci fripturismul – singurul „ism” integrator, aproape globalizant.” – de Dorin Tudoran, nu stiu cand si unde…

Posted in Poetul GreFo | 49 Comments »

Invăţaturile lui nea „Goe” Tudoran către foştii săi compatrioţi!

Posted by arcaluigoe pe Ianuarie 30, 2011

A.

„Aşa e. Mai spun ceva: toată lumea crede că România este ţara cea mai coruptă. Eu cred că Washingtonul este mai corupt politic decât Bucureştiul. Ce face insuportabilă corupţia în România este stratul de jeg de pe ea – de la ce se vorbeşte până la ce iese pe piaţă. Nicăieri, când răbufnesc aranjamentele politice, nu o fac la rigolă, la canal. Aici toată mizeria iese afară.

B.

Uitaţi-vă pe forumuri, în presă sau pe bloguri. Omul nu te mai citeşte ca să vadă dacă e de acord cu tine sau nu, o face doar pentru a-ţi transmite că pentru el tu nu reprezinţi nimic. Îşi satisface două necesităţi: de a spune, de sub pseudonim, că el există şi de a-ţi transmite că tu, deşi semnezi cu numele tău, nu exişti.”Dorin Tudoran, in trecere prin Romania.

Update 1.

Echipajul (b)Arcei lui Goe protesteaza vehement pe aceasta cale impotriva:

a) Hartuielilor la care este supus Julian Assange.

b) Inchiderii abuzive a studiourilor Al Jazeera din Cairo.

Consideram ca libertatea de expresie este in suferinta din cauza acestor abuzuri.  Julian Assange si Al Jazeera pot conta oricand pe gazduire si refugiu pe Arca lui Goe, alaturi de Radu Humor si alti cativa.

Update 2.

Punctul A. din invataturile lui nea „Goe” Tudoran abunda in paradoxuri. Conul Dorin accepta sa populeze o tara,  in care, d-lui, ca cetatean plateste taxe, mai corupta chiar decat Romania. Nu numai ca accepta, dar nu se remarca prin niciun fel de dizidenta, cat de mica. Nu e asta un paradox? Poate ca nu. Stai sa vezi ca ne spune chiar el mai departe. Ca nimeni n-are dreptul a manca de la discretie. In Romania coruptia e insuportabila pentru ca totul (sau aproape totul) iese la iveala. Pai daca se perpetua regimul Nastase, conul Dorin dadea cu tifla coruptului sistem american si ar fi fost bine mersi, consilier (de consilier) in dulcea limba romneasca. Plus gazetar la si la si tra-la-la. Asa insa… nicio branza. Nu mai poate omul sa consilieze ca se murdareste pe pantofii de lac de la mizeria care iese afara din canal. Problema Romaniei este care va sa zica drenajul. De aici vine deranjul: de la drenaj. Vinovat este „Basescu”, omul care a zapacit momentan sistemul, incalcand conventiile tacerii curate. Singurul care a accept sa lase gunoiul sa iasa la vedere sperand (poate) ca asta-i va ajuta la he-he-he, progres si reforma. Vede romnul mizeria, realizeza ca exista o problema si atunci va sprijini rezolvarea ei. Aiurea… Strategia a fost buna dar s-a gripat… Vorbim alta data pe tema asta. Romanul adora mizeria (nu ca finul Dorin), nu este o problema. Si uite asa ni se sperie consilierii valorosi fortati sa se complaca silentiosi sub regimuri inca si mai corupte dar mai curate si mai uscate. Si-i mai cer cate unii sa zambeasca cand ajunge la televizor. Pai cum sa zambeasca. Omul lucid n-are motive de zambet.

Punctul B. Eeee la B. (ma scuzati) chiar avem o problema. Adica nu chiar noi (anonimii) ci chiar el, Omul recent, decent, recte conul Dorin. De cand cu dosarele, cu batranetea, cu des-consilierea, cu eu-bastardul-lor, lui conul Dorin i s-a subrezit de tot identitatea. Omul sufera in mod evident de o carenta de identitate acuta, fiind insa Om care si-o ia foarte in serios si o trateaza cum poate cu… adjuvante si argila. Uitati-va pe blogul sau. Nu cred sa mai existe altul care sa abunde in atatea marci simbolice ale identitatii. Numele, semantura (olografa), caricatura,  poza, adaugate engros, prezente, ai zice narcisist, la fiecare comentariu, sunt simptome clare ale unei carente existentiale grave. Omul nu mai stie cine e si atunci incearca sa-si lipeasca etichete care sa-i aduca aminte lui si celor care-l viziteaza. Ii e teama ca ar putea fi luat drept un altul. Chiar e altul. Blogul sau aduce astfel cu blogul unui mort pe care-l intretine altcineva, gest facut in memoria marelui disparut, fost dizident, fost poet, fost roman.  Si in aceasta oaza sanatoriala care se doreste un balsam pe rana existentiala a regretatului Dorin Tudoran (om de cultura) ce se intampla? Drame. Omul aude voci. In cap. Voci cavernoase. Din neant. Care-i spun ca el, el care semneaza fiecare lucrusor, el nu exista, in timp ce neantul exista. Iata ce-l necajeste foarte tare pe conul Dorin. Mai ales ca el are convingerea ferma ca semnand si punadu-si poza ingandurata pe orice replica adresata lui Radu Humor, exista astfel (si numai astfel) mai abitir decat un anonim care  se pretinde numai a fi. Nebunie si trista si goala. Urechea te minte si ochiul te-nseala. Iar vocile insista si insista: Tudoran nu existi, tu Dora nu existi, tu nu existi, nu existi, nuuu… Cine? Cine frate?  In disperarea sa omul ii baneaza tocmai pe cei care i-ar putea da consistenta existentiala negandu-l, iar disperarea sa este un balsam si un drog pentru cei care, anonimi fiind, nici ei nu exista. Da’ ba n-oi exista io, dar uite ca nici Tudoran nu (mai) exista. Nici Eminescu n-a existat.

In pofida aprentelor care-l marcheaza pe Dorin Tudoran, consistenta existentiala nu depinde deloc de marcile simbolice ale identitatii formale, administrative.  Cu sau fara semnatura, vorbitorii (nu) exista exact la fel. Conul Dorin bate campii. Si la A. si la B.

 

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , , , | 167 Comments »

Numele unor persoane prea putin cunoscute…

Posted by arcaluigoe pe Decembrie 8, 2010

Esenta totalitarismelor consta in ingradirea dreptului la libera exprimare… Cred ca esti de acord! (a se insista)

Un alt fel de „Recunoasteti personajul?” / Re-cunoasteti!

E plina lunea de pitzigoi si gaitze care chiraie dupa recunoastere si dupa bani, de sobolani spilcuiti care guitza din guritza tot asa, de gaini care cotcodacesc pe-o margica a foamei facute odata si de greieri fara creieri care le canta in struna.  In pauze chitzaie cu totii a bârfa, in coruri pe mai multe voci, impotriva altrora, a celor „ajunsi” fara a fi avut trecutul „potrivit”. E plina lumea de astfel de cacareze la fel de gretzoase precum bolsevicii intorsi pe dos sau ajunsi moaste, iar poanta e trista. Exista o poanta trista si victorioasa umflata de cacacreze.

Totusi, in lumea plina de astfel de concerte exista inca rarisime cazuri de oameni (solisti) care intr-adevar ar merita recunoastere si confort si care raman discreti, tacuti, uitati, chiar si post-post-mortem si post-post-restatnt in post-post-modernism. Oameni cu caractere puternice (opozanti ai totalitarismului nu „dizidenti”), valori intelectuale reale, talente rare. Se mai afla scriitori adevarati (nu facaturi ale unei incorecte corectitudini) care refuza premiul Nobel pentru literatura, exista dizidenti polonezi care-si refuza milionarismul (da, da), matematicieni bizari care rezolva din garsoniere probleme imposibile si care nu accepta anuntatul premiu (un alt milion de dolari), exista Urmuz, exista I.D. Sârbu, si Marino exista si el. Mi-ar placcea  sa vorbim, intr-o zi, in cate o zi,  despre toti si fiecare in parte dintre acesti ciudati discreti (pe care poate ii stii si tu), asa cum ne vom pricepe.  Azi vreau sa-ti amintesc despre un astfel de ne/caz al unui nume (,) al unei persoane prea putin cunoscute: Alexandru Dragomir, o victima ratata (inocenta) a multor si variate tentative (esuate toate) de ingradire a libertatii sale de expresie.

Lecţia lui Alexandru Dragomir

Pe Alexandru Dragomir l-am cunoscut în 1994, la unul din primele seminarii NEC. Pe atunci, Colegiul Noul Europa nu avea sediu, era itinerant prin diferite case, iar eu eram bursier. Când l-am intâlnit pe Alexandru Dragomir ne aflam la GDS, iar seminarul s-a nimerit să-l ţin eu. Tema era Galileo Galilei. Mă pregătisem din timp, eram stăpân pe toate citatele mele. Cum se obişnuia, după ori în timpul seminarului fiecare participant a intervenit cu câte o observaţie sau un comentariu. Domnul uscăţiv şi cu voce mică, limbaj banal şi dicţie oarecare, despre care mi s-a spus că e Alexandru Dragomir, a făcut un comentariu care diferea de toate celelalte prin aceea că 1) pornea chiar de la ceea ce spuseseşi; 2) era sec; 3) era precis; 4) era simplu; 5) te punea pe gânduri; 6) îţi arăta că îţi  scăpase ceva important; 7) trimitea la textele citate prin pagină, capitol sau paragraf; 8 ) comentariul său era construit din mai mulţi paşi, dintre care unii se bifurcau, iar construcţia raţionamentului îţi dădea senzaţia că e “spaţială”, “stereofonică”; deschidea o perspectivă deopotrivă nouă, care ţi se impunea imediat ca evidentă; 9) îţi dădea senzaţia că profundul e sub nasul tău şi că poate fi atins cu ajutorul unei gândiri la îndemână; 10) comentariul său era spus şi cu ironie şi cu auto-ironie şi, nu ştiu cum, în acelaşi timp cu extremă seriozitate.

De îndată ce îl vedeai desfăsurându-se, prestaţia intelectuală a lui Alexandru Dragomir îţi punea o problemă : modul său de a se raporta la marii autori (citiţi pentru a dialoga cu ei, nu pentru a-şi lua de la ei temele), exactitatea referinţelor sale (cita totul la pagină) simplitatea profunzimii sale şi originalitatea gândirii sale (pornea de la cele mai simple fapte cotidiene şi te ducea imediat, după câteva gânduri, direct în filozofia cea mai înaltă, deşi exprimată în chipul cel mai pedestru, ceea ce sporea impresia de insolit şi profunzime) – toate acestea ţineau  de felul foarte diferit în care se instalase Alexandru Dragomir în propria sa gândire. În fond, acest “fel” de a fi în propria gândire atrăgea atenţia asupra lui Alexandru Dragomir şi intriga, pentru că în lumea noastră mai este practicat de foarte puţini.

Intervenţia sa la acel seminar din 1994 mi-a produs o impresie durabilă. În primul rând, ceea ce impresiona la Alexandru Dragomir era contrastul dintre modestia discursului şi incisivitatea gândului. Mai precis: între economia mijloacelor şi eficacitatea dispozitivului de gândire. În fond, contrastul între transparenţa limbajului şi profunzimea gândirii. Dragomir vorbea limba omului de pe stradă, cu distincţia aristocratului care nu se trădează decât prin simplitate. Avea ceva neafectat în vorbire; direct în formulare; tăios în expresie; biruitor în reflecţie; fără de şiretlicuri în raţionamente; stăruitor în gândire; precis în referinţe; acut în exigenţe; adecvat în reacţii, binevoitor în politeţe şi plin de pudoare în modestie. Nu avea, cum se spune azi, politeţea oamenilor de altădată: era, pur şi simplu, bine-crescut; bine format; cu miez alcătuit, si, nu-mi dau seama cum se simţea asta, dar e sigur că se simţea, era etic construit. Hotărât lucru, Alexandru Dragomir avea ceva foarte special. Dar ce anume?

Ca să răspund la întrebare, trebuie să revin la prima mea impresie. Din felul în care cita şi trimitea încrucişat la texte, Alexandru Dragomir părea un prestidigitator. Ţin minte că, atunci când l-am întâlnit prima oară, lucrul care m-a frapat cel mai puternic a fost acela că domnul Dragomir ştia materia pentru care eu mă pregătisem anume fără ca el să se fi pregătit în mod special pentru ea. Când a acceptat invitaţia de a participa la acel seminar, aveam să aflu, Dragomir nu ştia că tema discuţiei va fi Galileo Galilei. Cu toate acestea, odată tema pusă, el a fost în stare nu doar să se raporteze imediat la ceea ce fusese expus (şi reprezenta ultimele contribuţii in exegeza de specialitate), dar şi să dovedească o deplină comandă asupra citatelor din Galileo Galilei pe catre eu le întrebuinţasem. Asta nu se putea explica decât dacă Galileo Galilei era specialitatea sa. Or, cum am aflat ulterior, Galileo Galilei nu era deloc son fort, interesele sale de cunoaştere mergând aproape în excusivitate spre marii filozofi – Platon, Aristotel, Plotin, Toma d’Aquino, Descartes, Leibniz, Kant, Hegel, Heidegger. De-a lungul timpului aveam să aflu că pe toţi aceştia Alexandru Dragomir îi ştia nu doar în original ci şi la pagină. Deşi Galilei nu era deloc specialitatea sa, Dragomir reuşea prin nu ştiu ce tehnică să ştie tot ce ştia din opera acestuia – intr-un mod extrem de viu, perfect la îndemâna, şi reuşind ca totul să îi fie mereu actual, viu şi spontan în minte. Actual ca şi când acum vedea pagina pe care o cita; viu ca si când acum imagina gândul pe care îl exprima; spontan ca şi când acum pentru prima oară se petrecea actul de gândire care stătea la originea a ceea ce spunea. Pe scurt, Alexandru Dragomir părea să posede o formidabilă „tehnică” de întreţinere în stare de permanentă funcţionare a tuturor cunoştinţelor sale. Era ca şi când ar fi posedat secretul menţinerii în viaţă a gândurilor care, odată apărute, la oamenii care nu îl posedă (noi toţi), se ofilesc şi mor. Era ca şi când gândurile şi referinţele sale ar fi fost mereu menţinute intr-o stare de actualitate şi vitalitate. (Faptul a putut fi verificat mai târziu. Într-o discuţie din 2000, am putut verifica faptul că „citatele” mele din Galilei se „învechiseră”, în timp ce ale lui, în ciuda neîntrebuinţării, rămăseseră la fel de vii ca atunci când ne întâlniserăm.)

 

Această abilitate de a-şi păstra cunoştinţele şi gândurile „în viaţă” nu poate fi înţeleasă decât luând seama că Alexandru Dragomir refuza să scrie; că nu înţelegea să îşi transforme gândirea în scris profesionist; că folosea scrisul numai ca pe o unealtă de consemnare, refuzând să îi dea statutul, pentru noi indiscutabil, de vehicul şi instrument al gândirii. Dragomir nu scria, nu pentru că nu ar fi avut talent; nu pentru că i-ar fi fost imposibil să publice ori ar fi fost nedemn pentru el să încerce să o facă, nu pentru că era steril sau boem sau leneş sau incoerent sau abulic: Alexandru Dragomir nu scria pentru că refuza să gândească scriind; voia să gândească gândind şi să-şi dezvolte gândurile vorbind.

Dacă punem împreună refuzul său de a scrie cu precizia de ac a oralităţii sale şi cu cu „tehnica” sa de a menţine „în viaţă”, cu o precizie adesea uluitoare, gânduri, raţionamente, referinţe, cărţi întregi, discursuri complicate şi aşa mai departe, ne dăm seama că ele sună cunoscut. Alexandru Dragomir pare să fi realizat exact condiţiile argumentului avansat de Platon împotriva ideii că scrisul este un leac împotriva uitării (Phaidros, 275-278 şi Scrisoarea a VII-a, 340-345).

Argumentele lui Platon sunt: unul, de natură cognitivă, celălalt, de natură morală. Argumentul moral constată că gândul scris se livrează în acelaşi fel şi cunoscătorului, şi necunoscătorului, şi celui ce l-a înţeles, şi celui ce l-a deformat. Ceea ce înseamnă că, în timp ce gândirea vie, cea care se petrece în faţa noastră, interpelează diferit pe fiecare din auditori, scrisul este neutru: şi înţeleptul şi prostul pot spune că au înţeles ce este scris, fără ca scrisul să îl poată contrazice pe prost şi să îl confirme pe înţelept. Scrisul se pretează la interpretări abuzive, în timp ce gândirea vie nu. Argumentul moral spune că scrisul nu este un ghid pentru discernamânt.

 

Argumentul cognitiv spune: prin intermediul scrisului nu vei obţine o memorie veritabilă, ci una de tip mecanic. Platon ne explică ce înseamnă acest lucru dezvoltând o analogie a scrisului cu pictura. Gândul scris faţă de gândul gândit este ca imaginea pictată faţă de realitatea vie: asemenea neînsufleţitului faţă de însufleţit. Gândul scris este o reproducere mecanică a gândirii vii. Prin urmare, ceea ce poate fi notat prin scris este gândul mort. Gândul scris este înţepenit în doua sensuri: pe de o parte, pentru că reprezintă transcrierea unui gând care a fost desprins din fluxul gândurilor care l-au creat. Pe de altă parte, pentru că a exprima înseamnă deja a selecta din bogaţia actului de a gândi ceea ce poate fi fixat prin expresie. Nu tot ce gândim poate intra în expresie, nu toată gândirea – şi atunci gândul care a ajuns sa fie scris este de două ori pietrificat. Astfel încât ceea ce va fi smuls uitării prin scris suferă de două vicii: este expresia unui gând mort şi activează o memorie mecanică – ţinerea de minte pe dinafară şi nu readucerea la iveală a gândirii care a stat la originea consemnării prin scris.

Argumentul pe care Platon îl formulează se bazează, în fond, pe distincţia între ceea ce este viu şi însufleţit, fertil în urmări, şi poate crea consecinţe, şi ceea ce este decupat, înţepenit, mort, neînsufleţit şi care, cum spune el, este mut. Problema scrisului, în concepţia lui Platon, nu stă deloc în faptul că scrierea este fixată pe un suport material, ci în faptul că, într-o cultură care privilegiază în mod masiv scrisul, unei operaţiuni din minte, vii, îi este substituit în mod definitiv un procedeu mecanic, mort, din afara sufletului. Soluţia lui Platon, care a scris, nu este să nu mai scriem, ci, cum spunea el, să distingem între scrisul pe obiecte exterioare sufletului şi scrisul în suflet; şi, distingând între ele, să nu ajungem vreodata să preferăm memoria mecanică, favorizată de scrisul pe obiecte exterioare sufletului, memoriei vii, întreţinută de capacitatea gândirii de a scrie direct pe suflet.

Ei bine, aceasta îmi pare a fi lecţia vieţii de gânditor a lui Alexandru Dragomir. El a ilustrat de o manieră perfectă condiţia gânditorului care a luat în serios argumentul lui Platon împotriva scrisului, optând, împotriva unei întregi lumi, pentru gândirea care scrie direct în suflet. De aceea referinţele sale nu îmbatrâneau şi rămâneau mereu proaspete, iar ale mele declinau, pe măsură ce încetam să le mai exersez: pentru că ale lui erau vii, aşa cum şi sufletul este viu, iar ale mele erau moarte, aşa cum, dupa vorba lui Platon, şi imaginea pictată este moartă în raport cu chipul realităţii, după care este imitată.

Lecţia lui Alexandru Dragomir este că gândul, asemenea rugăciunii, nu are nevoie de cârje pentru a atinge lucrurile cele mai importante. Mai mult: daca îi dăm cârje, el tinde să devină dependent de ele. Nu depindeţi de nimic, ne-a invaţat prin exemplul său personal Alexandru Dragomir, care să nu fie viu şi care să nu fie capabil şi să dea viaţa şi să învie. Căci adevărata gândire aşa este. (Lectia lui Alexandru Dragomir / Horia-Roman Patapieviciarticol publicat in Idei in libertate nr 3 –  martie 2005)

 

 

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo, Poetul Paradigma - Fo-pe-Vi | Etichetat: , , , , | 31 Comments »

Conul Dorin se intoarce. Cu spatele la lume.

Posted by arcaluigoe pe Decembrie 2, 2010

Un pitic atât de mic facea baie-ntr-un ibric…

Sa te dai blogger (adica o picatura in oceanul dedicat vocilor anonime), cand nu mai esti aproape nimic altceva, dar sa refuzi oceanul, de dragul unui ibric cu ceai de fenta si a unei felii cu unt pe mâine, este  o performanta a non-sensului care nu e la indemana oricui. Mai ales atunci cand ibricul zace pe un fund de mare a sargaselor si a infuziilor. Unul care o reuseste perfect este fostul ziarist Dorin Tudoran. Intr-un moment de inspiratie (d-lui ca poet…) a inchis rubrica de comentarii de pe Vox Publica pentu a putea modera, cenzura si supraveghea in voie tot ceea ce se spune despre unicul obiect al adoratiei sale divine: Dorin Tudoran, omul (fara) imagine si imaginatie. „Dialogurile” „publice” dar „private” de pe blogul sau cu tot felul de timizi-zi alesi la/pe spraceana sunt de un inegalabil umor urmuzian, pentru cine sta sa le asculte.  Le recomand cu cea mai mare caldura. Nu ratati ca nu stiti ce pierdeti.

La blog la ConDo g:

 

https://i1.wp.com/totallyabsurd.com/doggie_umbrella.GIF

Con do g

Recent conul Dorin raspunde pe larg, pe blogutz, unui articol admirabil publicat (intr-un un ziar de larga audienta) semnat de catre Mircea Mihaies. In interiorul articolului sau conul Dorin se jura ca nu-i raspunde lui Mircea Mihaies  (o licenta, un non-sens, comunica-ca-nu-comunica) in speccial pentru a evita raspunsul la intrebarea principala care i-a fost adresata cu totul. Domnia sa prefera sa ilustreze inevitabila confirmare, intr-o maniera artistica, ce ambaleaza si dova-DA unui raspuns „eminamentea  afirmativ”. Comentariile alese intregesc delirul. Mi-au placut bravul Iaru (care, invidios pe ceea ce-i lipseste,  revine in apararea siciliana a conului cu ideea pe care a mai pitrocit-o si altadata, cum ca Mircea Mihaies n-ar avea  dreptul sa vorbeasca despre nimeni pentru ca… lucreaza la stat) si lombroziana mariana, vorbitoare de italiana, care la adpostul financiar al unui lombard (de la conul cenzor) sfasie cu satisfacrie o gioconda. In rest nu. Scena e suprarealista. Replicile simple dar absurde. Animalele sunt bolnave. Personajele isi cauta un autor. Caragiale e mort. Gogol e mort. Si nici Breban nu se simte prea bine.

Sper ca Dorin Tudoran (care este obsedat de demnitate) sa refuze orice demnitate publica in guvernarea PSD. Imi imaginez ca nu-i va fi greu sa refuze ofertele care nu i se fac.

Pe sapun a lunecat, ibricu s-a rasturnat si piticul s-a… imbatat. Cu apa rece. Bucate grecesti.

Posted in Parerea lui Goe, Poetul GreFo | Etichetat: , , , | 105 Comments »

Zoon geo-politikon si Planeta Cinema

Posted by arcaluigoe pe Noiembrie 18, 2010

De fiecare când se intoarce acasa de la câte vreo sindrofie cu staif intelectual, petrecuta pe malul stang al Potomacului (sau chiar in amonte), coplesit de impresii, dl. Tudoran scrie repede… „în esență, poți conta oricând pe americani că vor face ce trebuie, dar abia după ce vor epuiza toate abordările greșite”… Doar ca abordarile gresite nu se epuizeaza niciodata, din greseala in greseala spre victoria finala… Iar Dorin Tudoran este si dânsul (si) american. Nu get-beget ci doar… get… dar get-ul conteaza, nu-i asa? Cat de cât.

…iar Tanti Mitza iubeste:

(1) Pace noului venit (Mir vkhodyashchemu)  – 1963 / Aleksandr Alov, Vladimir Naumov

(2) Dupa-amiaza de caine (Dog Day Afternoon) – 1975/ Sidney Lumet / Al Pacino … …

Astept Provincia

…vezi tot articolul…

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , , , | Comentarii închise la Zoon geo-politikon si Planeta Cinema

Dorin Tudoran, Miorita si altii

Posted by arcaluigoe pe Octombrie 6, 2010

De trei zile-ncoace…

Sau Conu Dorin fata cu critica ratiunii (im)PUR-e…

De trei zile-ncoace conului Dorin gura nu-i mai tace. Ii multumeste intr-una lui Cristian si Tudor si Popescu pentru ajutorul si asistenta nesperate si dezinteresate pe care acesta acesta i le-a acordat fara preaviz, in lupta cu dusmanii, cu detractorii, cu pigmeii, cu epigonii, cu cu-cu, cu… CTP-ul a ales dintre dusmanii d-lui Tudoran pe aceia care se intampla sa fie prieteni cu dusmanii sai personali (ai CTP-ului, vezi bine) si pe care i-a tavalit de le-au mers fugii. I-auzi ce le zice tribunul presei:

Acest Dorin Tudoran e omul lui Felix…

Propoziţia asta e făcută publică la sfârşit de septembrie 2010. Ea aparţine unei mediocrităţi agresive şi e reprezentativă pentru haita din care face parte. Aceşti anticomunişti mult după spartul târgului, disidenţi nechezol, eroizându-se masturbator în faţa tinerilor lipsiţi de simţul realităţii, boxând îndârjit cu propria lor umbră, sunt locotenenţi perfecţi, adică ţiitori de loc ai „patrioţilor” care îl turnau şi-l denigrau pe Dorin Tudoran în anii ’80.

Confuzia e maxima pentru ca, in fond, descrierea corespunde perfect chiar oamenilor de la Antene, alde Badea, Ciutacu, Gadea, Stan si cu voia d-voastra, ultimul pe lista chiar titanului presei CTP-tine.

CTP, acest produs expirat al presei din Romania, o rusine a presei (care uite ca n-a fost in stare sa nasca un titan si mai mare in 20 de ani de gestatie) este si un prost exemplu de evolutie, de crestere si descrestere, in plan uman. Modul in care a evouluat inginerul in ziaristica, ca formator si deformator de opinie, face pe orice om cat de cat normal la cap, la trup si (mai ales) la suflet sa priveasca pe viitor, cu exagerata circumspectie orice lider de opinie care cocheteaza autoritar (sic) cu adevarul (adevarul cu „a” mic nu Adevarul cu amic), cu echidistanta, cu capacitatea de a sesiza si formula esentialul… Ratarea specimenului CTP-tine este in sine un inhibitor major in aparitia si consacrarea unor alti necesari lideri de opinie credibili, cu priza la public din randul tinerilor talentati, prezenti prin presa. Poti sa stii ca oricare dintre ei n-o sa evolueze taman ca CTP-tine?

Dar ma rog nu despre titan era vorba aici ci despre protejatul sau de circumstanta, cel caruia de trei zile-ncoace gura nu-i mai tace, scrisul nu-i mai place si-ntr-una zice „saru-mana Cristian”… Voci din siaj afirma ca gestul sau e doar unul elegant si firesc, intre oameni civilizati si ca orice alte interpretari sunt tendentioase. O fi… Sau n-o fi…

Daca voia sa-i multumeasca lui CTP-tine, conul Dorin avea alternativa. Mai potrivit ar fi fost sa scrie, cu modestie nespecifica, un comentariu (cu exact continutul titlului de post ce-i troneaza de trei zile-n blog) chiar in subsolul articolului de la „Gandul”, acolo unde s-a produs solidarizarea intre cei doi. Ar fi fost un gest curajos si spectaculos. Ar fi luat la cunostiinta si CTP-ul, si cititorii sai (era important) si si comentatorii de acolo. Conu Dorin si-ar fi luat injuraturile de rigoare intru intarirea demonstratiei lui CTP-tine si totul ar fi curs firesc. Conu Dorin insa a ales o alta varianta de „saru-mana”, un post vid pe blog (bine ca n-a fost iarasi un post negru), cu multumescul in cap, si cu trimitere catre maciuca lui CTP-tine… Si pe care-l tine-n top ca sa fie sigur ca citeste toata lumea si ia aminte: conul Dorin nu e singur in gandire… in padure… Fiti cuminti ca va dau lui CTP. Am impresia ca dl. Biju este mult mai important decat pare. Sau macar asa il fac sa para domnii Tudoran si Popescu. Ca sa fii tu insuti mare trebuie ca si adversarii tai sa fie mari, sau sa-i faci sa para asa. Desigur ca Dorin Tudoran n-a premeditat nimic din asta. Asa i-a iesit: spontan. Ca intotdeauna.

In fond CTP-ul ar fi putut avea dreptate in articolul sau daca ar fi spus raspicat ca asemenea „locotenenti” care adera la fel de fel de centre de putere (si „ceilalti”, infernul sunt ceilalti, nu doar ca nu fac exceptie dar exceleaza la capitolul loctenenti si sub-locotenenti) nu sunt chiar „centrul”. N-are „centrul” nicio treaba cu Dorin Tudoran (decat in imaginatia lui poate). Cant-autorul CTP-tine se foloseste de acest episod banal, ca sa se inspire in materie de versuri (caci este si textier). Ca doar nu era sa-si cante melodia doar cu tra-la-la… Melodia ramne aceeasi. Si refrenul la fel. Re-make-ul de ameliorare vine doar pe la versuri. Multumesc Dorin Tudoran.

Iar Dorin Tudoran ar fi putut fi banuit de ingenioasa ingenuitate pentru multumirile si reclama gratuita facuta articolului lui CTP-tine doar daca nu ar fi exagerat suspect cu eforturile (si zgomotul aferent) in incercarea de a demonta niste acuzatii oricum ridicole, precum aceea ca ar fi omul lui Voiculescu. Este evident ca nu (mai) este. Nu e evident de ce nu (mai) este, dar asta conteaza mai putin. Important este insa sa ne dedam luxuriant risipei pentru a demonta acuzatii stupide la capatul carora vom obosi firesc si strategic. Asta va face ca opinia publica sa fie intelegatoare cu faptul ca renuntam (cu lehamite, ah) sa mai construim aparari vizavi de alte si alte acuzatii si reprosuri… dintre care unele… nu sunt chiar stupide. Herta Muller zice ca n-am fi avut dizitenti. Sa nu fi auzit dânsa de Dorin Tudoran?

 

Update: Pentru a-i putea multumi cum se cuvine lui CTP, CDT a tinut multumescul in  top 3 zile incheiate (ca atat tine un priveghi), pastrand totodata inchise in sine alte articole importante,  pe care le-a publicat recent la interval de cateva ore, unul despre Mihai Botez si altul despre Andrei Plesu. Dar ma rog, mortii cu mortii, vii cu vii.  Unul pe fata, unul pe dos.  Se pregateste Adrian Marino?

Posted in Poetul GreFo | 230 Comments »

Anunt umanitar!

Posted by arcaluigoe pe August 19, 2010

Pe blogul sau conul Dorin Tudoran anunta (AICI) ca va fi pentru o saptamana plecat intr-o binemeritata vacanta, in Canada si ca, prin urmare, nu va avea acces in mod constant la internet pentru a putea modera si aproba elegant, intocmai si la timp mesajele postate pe blogul sau de catre cititorii fidei. Ma ofer sa-i gazduiesc pe gratis mesajele din asteptate, aici pe Arca lui Goe, temporar, numai pana la revenirea domniei sale din concediu. La intoarcere va putea sa le recupereze si sa le mute la dansul in blog numai pe cele pe care le crede de cuviinta. Restul vor ramane pe Arca la rubrica „cenzurati retroactiv de catre Dorin Tudoran”. Ar fi pacat ca fluxul si a (a)fluenta de pe blogul sau sa fie afectate de un concediu accidental si sa se ajunga astfel la sincope sau la pierderi de public din cauza ca dl. Tudoran nu mai are curajul de alta data, si anume acela de a-si lasa o saptamana blogul nemoderat. Ce catastrofe inimaginabile si ireversibile s-ar putea intampla? Cum de nu e curios conul Dorin sa afle, imi vine foarte greu sa-mi inchipui.  

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , , , | 37 Comments »

Cazul sau ne/cazul Dorin Tudoran – Bloggerul

Posted by arcaluigoe pe Mai 23, 2010

„Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Dar ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.”

(Ion Luca Caragiale, Scrisoarea I furtunoasa)

Daca ai fost cenzurat fara motive serioase, insultat,  agresat si in plus ti s-a refuzat DREPTUL LA REPLICA, atunci poti sa-ti scrii oful aici, pe Arca lui Goe.

[… aici ar fi trebuit sa apara un eseu al d-lui Goe cu aprecieri critice si evaluari estetice despre blogul d-lui Dorin Tudoran. Eu i-am zis sa-l scrie ca sa dam odata drumul la paranghelie dar stiti si d-voastra cum e dumnealui: răzgâiat. Cica momental are alte lucruri mai importante si mai intelectuale de facut si ca se ocupa el de dl. Tudoran mai tarziu. S-o vad si pe asta, pupa-l-ar mamitzica de destept, cochet si cuminte. Cu drag si nerabdare, Mamitzica…]

Tanti Mitza:

In România, ţara noastra tranzitorie si intranzitiva, post-comunistă, pe criza şi pre-recesiune, există totuşi oameni care nu duc grija zilei de mâine. Unii nici a celei de poimâine. Si desigur ca nu ma refer aici la cei duşi de pe lume. Alţii insă sunt foarte saraci. Ar duce ei grija zilei de mâine daca n-ar avea-o pe-a celei de azi, cu toate astea-n faţă. Cel mai sarac insa este conul Dorin faţă cu reacţiunea. Conul Dorin faţă cu reacţiunea e atât de sarac incât este forţat, de nişte împrejurari ca acestea, să duca grija zilei de ieri. Dar o duce foarte bine. Conul Dorin faţă cu reacţiunea este stâlp de societate civila, pamfletar – combate bine, arhivar (!), studinte în drept (învaţă legile nescrise) şi, şi, şi blogger. Uneori se crede I.L.Caragiale, alteori mi-l aminteşte pe Coriolan Draganescu.
Bloggerul Dorin Tudoran (caci despre el este vorba) s-a nascut de mai multe ori. N-a renascut, pentru ca inca n-a murit niciodata ci pur si simplu asa s-a nascut domnia sa, de mai multe ori. Prima oara s-a nascut dintr-un exces de suflet al individului omonim. Acesta, precum salcamii lui Tudor Gheorghe şi -a deschis (curajos sau inconştient, nu se ştie) sufletul, l-a scos afara, l-a pus pe masa de operaţie si a inceput să se opereze singur. Operaţia a decurs normal până in momentul in care o sora medicala (anonima Ioana ori Lucretia Berzintu) a atins din greseala un nerv mai sensibil (din trecut) al sufletului expus, la vedere, pe incredere de catre primul con Dorin blogger AICI (a se cauta dupa Cezar Boliac sau Ivanescu ori „umple de sange”). Inervarea nervului respectiv a facut cumva atingeri multiple (fiind vorba tot despre o greva a foamei dar cu care conul Dorin n-a simtit nicio solidaritate, normal pentru ca se afla sub anestezie partiala) cu alti nervi durerosi ceea ce l-a descumpanit pe auto-chirurgul con Dorin pana la a constata ca nu mai stie sa continue operatia. Si-a strans la repezeala sufletul de pe masa de operarie, l-a inghesuit inapoi la loc in mare graba, si-a cusut operatia cu alta greva aseptica a foamei si s-a dus, singur, singurel, la reanimare.
A stat cat a stat la reanimare pana cand i s-a inchis operatia si s-a nascut ca blogger inca o data, decis sa fie mai atent de data asta. Prima oara se nascuse din spuma marii. A doua oara s-a nascut din spumele dorintei de revansa. Conul Dorin faţă cu reacţiunea este un caz unic de blogger care ajunge la Traian Basescu plecand de la Vladimir Tismaneanu si nu invers, cum e normal si cum procedeaza tot bloggerul (unii ratându-l pe Tismaneanu, pentru ca (i)radierea din Basescu ii trimite la Patapievici). In fine ar mai fi de spus dar m-am plictisit brusc. Despre alte nasteri alta data.

Pana atunci ar trebui adaugate cateva mentiuni si distinctii vizavi de blogger con Dorin.
a. Succese/merite notabile: Decorarea de catre Basescu a generalului Gheorghe Homoștean (pentru meritul de a-l fi prigonit pe Coriolan Draganescu cel tânăr)
b. Succese/merite palpabile: Retragerea de catre Basescu a decoratiei generalului Gheorghe Homoștean (prin meritul si atentia lui Coriolan Draganescu cel batrân)
c. Alte succese: Cenzurarea fara mustrari de constiinta a mesajelor care nu-i sunt pe plac. (in privinta atingerii stadiului liber de mustrari are si Goe al meu unele contributii).
d. Alte reusite: Capacitatea (mesianica) de a lua totul in nume personal, asupra sa.
e. Contributii: Redefinirea prin ingustare a notiunii de „complicitate”.

Recomandari:
a. I se recomanda lectura novel-ei „Niebla/mist/negura – Miguel Cervantes de Unamuno” (mai ales cand se mai crede I.L.C.)
b. Infraţirea prin întovărăşire cu Sindicatul Bloggerilor Socialisti (S.B.S.)

Mammare: Aprob pozitiv.

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 66 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: