Divina Matematica
Posted by Arca lui Goe pe iunie 10, 2024
Abecedarul si Aritmetica sunt instrumentele magice (singurele pe care le avem), care ne dau puterea de a vorbi–gândi–cunoaste–comunica… sau iluzia respectivelor împuterniciri… Desigur că instrumentele si puterile/iluzile pe care ni le conferă ar fi lipsite de de haz, de sens si semnificatie, ar fi inutile, dacă n-am avea si… despre ce vorbi-gândi-cunoaste-comunica… In acest sens, (de e sens într-asta), ni s-a dat o Lume. Avem la dispozitie o lume (sau măcar impresia consistentă a unei lumi, altă iluzie, cum-ne-cum o lume) despre care putem vorbi, pe care o putem gândi, cunoaste si comunica. Noi, instrumentele noastre si lumea: trai neneacă pe banii babachii (bucuria de a fi 😉 ). „La început am fost Eu. Iar apoi au venit Mama si Tata… si m-au învătat să vorbesc. Pe urmă a apărut Lumea. Restul Lumii. Si mi-au dat drumul în Lume. Umblu prin lume, să-mi caut copiii si să le dau cheia de la casă.„
Ar fi fiind aceasta o cronologie plauzibilă, relativ la o perspectivă bine aleasă (primordialitatea în ordinea importantei subiective)… Desigur că de dragul conversatiei am putea accepta provizoriu si alte perspective relative: La început a fost Cuvântul, apoi Lumea si abia apoi Omul… (o inventie recentă a lumii). Fireste că despre ordinea cronologică si de prioritati (din cadrul triadei) putem discuta, cu drag, sau cu furie, toată noaptea, fără a ajunge la nicio concluzie, la niciun rezultat si la niciun acord amiabil… doar că, momentan, în contextul intentionat, respectiva cronologie nu face nici obiectul si nici subiectul topicului curent, sugestiv intitulat: Divina Matematica. De grăbim să ajungem la ruliad… că-nainte din poveste mult mai este.
Divina Matematica este o alegorie care (printre altele) intentionează să ilumineze un pic enigmele echivoce, rămase în susensie din episoadele Matentropiei (1)(2)(3), si in cel despre Nihil, Sine si Deo! în scopul de a le clarifica (semantic), nu neapărat de a le si elucida. Cei care au fost martori (cu voie sau fără voie), ai episoadelor anterioare, le pot pot considera repere bibliografice, la care se pot raporta, dar lectura acestora si revederea comentariilor rămân strict facultative. Divina Matematica este o alegorie de sine stătătoare, accesibilă si cititorilor începatori, născuti ieri sau azi, si care n-au experimentat botezul sau alte îndoctrinări. Contextul alegoric al Divinei Matematica este strict laic, orice posibile referiri la Divinitate, Demiurg, Dumnezeu si meta-fizică fiind pur metaforice.
Lista enigmelor pe care le-am avea de inventariat, de clasificat si de demistificat sunt preponderent legate de natura matematicii. Sunt cumva Abecedarul si Aritmetica doar dialecte ale aceluiasi limbaj? Este acesta un limbaj universal sau este un limbaj mental, specific intelectului uman? Este matematica împletită în țesătura fizică a lumii, așteptând să fie descoperită, sau este o invenție umană? Matematica: descoperire sau inventie? Există obiectele matematice independent de mintea umană, dezvăluind un adevăr etern propriu sau nu? Are sens să ne întrebam de ce matematica este atât de eficientă în descrierea universului? Dar… Este realmente matematica eficientă în descrierea universului sau acest lucru este doar o iluzie? Este universul matematic? Sau nu? Au sens idei mai revolutionare care sugerează că realitatea fizică este în sine o structură matematică (…), sau o instantiere a unui sub-set de reguli care provin din spațiul tuturor regulilor posibile sau proceselor computaționale?
Există nenumarate referinte utile care are putea ajuta si initia intrarea în problemă, alaturi de deja mentionatele eseuri ale lui Eugen Wigner si Thomas Nagel. Cele pe care le-as propune ca sursa de inspiratie pentru Divina Matematica ar fi lucarile unor personaje extrem de simpatice si carismaticice:
Cartea “Este Dumnezeu matematician?” scrisă de Mario Livio, este o explorare fascinantă a marilor descoperiri ale celor mai importanți matematicieni din istorie și caută un răspuns la întrebarea eternă: deține matematica cheia pentru înțelegerea misterelor lumii fizice?
Max Tegmark propune în “Universul Matematic” ideea că realitatea fizică este în sine o structură matematică. El sugerează că tot ceea ce există, inclusiv universul nostru, este parte a unui multivers matematic, unde toate structurile matematice posibile există ca universuri separate.
Stephen Wolfram a introdus noțiunea de ruliad în lucrarea sa intitulată “The Concept of the Ruliad”, publicată pe 10 noiembrie 2021. Ruliadul este descris ca fiind limita încâlcită a tot ceea ce este posibil computațional, rezultatul aplicării tuturor regulilor computaționale posibile în toate modurile posibile. Este o construcție surprinzătoare care a apărut din Proiectul de Fizică al lui Wolfram și se crede că are implicații profunde atât în știință, cât și dincolo de aceasta.
Dacă întamplarea va aduce în zona vizitatori interesati de Divina Matermatica si „enigmele” aferente vom avea ocazia să dicutam, să intrăm în unele detalii, să speculăm si să ne „dăm cu parerea” în siajul acestei teme uluitor de captivantă, sau macar în zona anecdotică a acesteia:
Doi polițiști numărau o bilă si fiindcă s-au încurcat au luat-o de la început!
Esentialmente matematica se referă la procesul de numarare si la nimic altceva. Matematica pură se referă la la numararea abstractă, care implică doar numere, iar matematica aplicată implică numararea a… ceva, … lucruri din afara matematicii, cărora li se asociază numere. Fizica, stiinta în general, se ocupa exclusiv cu studiul lucrurilor cărora li se pot asocia numere si care pot fi numarate: colectia lucrurilor observabile – carora li se pot asocia in mod univoc, repetitiv, coerent si consistent numere. Cu nimic altceva. Lucrurile care nu pot fi exprimate prin numere rămân inefabile, în afara cadrului stiintei si a matematicii. Prin urmare pentru a întelege (cât de cât) ce este stiinta si cu ce se ocupă (si ce nu este si cu ce nu se ocupă), dintre lucrurile pe care trebuie să le întelegem (mai mult sau mai putin aprioric), cele mai importante sunt numerele. La inceput a fost numarul. Nu cuvantul. Cuvantul insusi este derivat din numere, o combinatie de numere. Dacă o sa-mi spui că „numărul” este (totusi) un cuvant, acesta va fi un semn ca nu intelegi si nu intuiesti ce sunt numerele. Cuvantul „număr” este un nume, un meta/simbol, desemnat pentru a permite referirea la entitatea matematica respectivă. Cuvântul „doi” nu este acelasi lucru nu numărul 2. Nici „two”, „deux”, „dva”, „du”, „due”, „dos”, nu sunt acelasi lucru cu numărul 2. Până nici cuvintele „II” sau „2” nu sunt acelasi lucru cu numărul 2. Sa nu confundam numerele cu cuvintele care le desemnează. Nu te poti aseza pe cuvântul „scaun”. Cuvântul „câine” nu muscă. Asadar nu-mi cere sa-ti explic eu, în cuvinte, ce sunt numerele, ci străduiste-te singur să „întelegi”, să „simti”, să „intuiesti” ce sunt numerele, în cazul că faci parte dintre cei care cred în numere si în existenta acestora, independentă de existenta si gândirea ta. Dacă nu, nu.
Se zice ca singurele numere date de Dumnezeu sunt numerele naturale (întregi pozitive): 1, 2, 3, … Restul… fiind inventate de… de… om (după unii autori)… sau de diavol (după alti autori)… Oricum diavolului i se atribuie îndemnul: „Introduceti litere în matematică!”.
Hippasus din Metapontum. El este cunoscut ca fiind prima persoană care a recunoscut existența numerelor iraționale, în timp ce încerca să folosească teorema celebră a profesorului său pentru a găsi lungimea diagonalei unui pătrat unitar1. Descoperirea sa a contrazis credința pitagoreicilor că toate fenomenele din univers pot fi reduse la numere întregi și raporturile lor2. Hippasus a fost ostracizat de colegii săi pitagoreici, iar unele legende spun că ar fi fost chiar aruncat peste bord în timpul unei călătorii pe mare, ca urmare a descoperirii sale.
Tu despre ce feluri de numere mai ai stiinta, în afara celor naturale? Si? Numerele astea sunt… ă ă ă … reale? Există ele? In mod independent, dincolo de mintile noastre, sau sunt simple abstractiuni specifice mintilor umane? Dar ce parere ai despre „pi”? Este „pi” un număr sau nu? Există? Crezi că are o (ooo!) infinitate de zecimale care se succed aleatoriu? Sau nu? Si asa, în genere, ai si tu acolo sentimentul (vag) al numerelor sau nu?
(b)Arca lui goE 
Smaranda said
Pe balta unde ne așezasem ,fusese o furtună devastatoare cu câteva zile în urmă. Mă plimbam curioasă să constat pagubele în natură. Pomi dezrădăcinați, crengi rupte…
intr- un pom din apropiere doar în mijloc era ruptă și sucită o creangă groasă. Părea sănătoasă și m-am întrebat după ce criterii oare, distruge vântul și ploaia. Când se face liniște în cap, într-un fel de gol apar răspunsuri. Atfel aflu că natura este și este dirijată de o conștiință pur matematică. Toate informațiile se adună într-un algoritm foarte complex și apoi rezultă pragmatic ce rămâne și ce va fi distrus.
La început omul nu avea o valoare specială în algoritm. Nu era mai valoros decât un copac. Cu timpul însă acesta inmultinduse și crescând in conștiință și conștientă umanitatea a devenit un termen aparte( distinct) în algoritm.
Mai aflu că algoritmul curge și se modifică în continuu și că dacă un om deosebit de bun si credincios ajunge din greșeală intr-o furtună aceasta poate să îl ocolească în timp util. Văd cum conștiința aceluia este ca o lumină mare și strălucitoare și schimbă doar prin prezență date în algoritm.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
„Când se face liniște în cap, într-un fel de gol apar răspunsuri. Astfel aflu că natura este și este dirijată de o conștiință pur matematică„.
„Mai aflu că algoritmul curge și se modifică în continuu și că dacă un om deosebit de bun si credincios ajunge din greșeală intr-o furtună aceasta poate să îl ocolească în timp util. Văd cum conștiința aceluia este ca o lumină mare și strălucitoare și schimbă doar prin prezență date în algoritm„.
Foarte interesantă (ofertantă) proza scurta pe care ati propus-o. Multumesc! V-as ramane dator dacă ati explica ce semnificatii dati d-voastră cuvintelor pe care le-am evidentiat cu bold in citatele estrase din textul d-voastră. Am vaga bănuială că nu le folositi în sensurile si cu acceptiunile clasice, îndeobste acceptate.
ApreciazăApreciază
Smaranda said
a vedea, vederea de care vorbesc se formează direct în cap. Nu este o imagine din afară, pe care ochiul o percepe, o trimite la creier și acesta o prelucrează și îi dă valoarea de a vedea și de afară.
conștiința matematică este o conștiință matematică, din perspectiva a ceva ce vede omul este un nimic inteligent matematic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Am înteles! Inefabil.
Do we travel through time at the speed of light? (youtube.com)
Cum ati „vedea” ideea că atunci când „stam pe loc” am călători de fapt în timp cu viteza luminii?
ApreciazăApreciază
Smaranda said
viteza luminii este foarte lentă . aș zice că suntem totdeauna acolo , ca și particulele alea care sunt totdeauna unde sunt. 🌝
ApreciazăApreciază
Smaranda said
Corpul meu nu poate circula nici cu viteza luminii dar eu, noi da. Nu suntem corpul avem unul .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Corpul nu poate dar d-vosatra da??? Interesant. Presupun că atunci când călatoriti încolo si încoace cu viteza luminii si/sau cu viteze mult mai mari, corpul, care este netransportabil, este abandonat la fata locului, fiind apoi preluat intact la întoarcerea din excursie, întoarcere care se face întotdeauna cu mare precizie, la punct fix, în timp si spatiu, exact acolo unde șade inertul corp în asteptate si care nu bănuieste nimic despre escapadele d-voastră, care-i rămân insesizabile. Dar care ar mai fi rostul corpului? In viziunea d-voastra pare a fi o constrangere inutilă, un balast, o piatră de moară, o ghiulea legată de piciorul unui prizonier. Asa să fie?
Ati avut rabdarea să vedeti filmul în care se ofera o explicatie „stiintifica” a ideii de calatorie in timp cu vieza luminii în vid? Presupun că nu. La urma urmei vizionarea aceea, în care v-ar fi fost implicat vrând ne-vrând si trupul, ar fi durat hăt, 6 minute si ceva, ori in sase minute si ceva d-voastra puteati zbura bine merci până dincolo de orizontul observabil al universului si înapoi. Ce ne-ati adus? Ce-ati mai aflat/vazut pe acolo? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
@Smaranda ati putea sa-mi spuneti daca numarul 67523865285826357853 este prim sau nu? Se vede ceva in privinta asta in locul gol din care apar raspunsuri? 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Presupun că d-na Smaranda a plonjat in procesarea numarului 67523865285826357853 pentru a stabili dacă este prim sau nu. Faptul că întarzie cu răspunsul mă face să cred că a pornit pe o cale foarte ocolitoare, ne optimizată entropic, adoptând un algoritm clasic de calcul, care poate dura chiar si mii de ani… Mă asteptam să se uite direct în cache, în locul acela gol, într-un fel, în care se nasc, din nimic, răspunsuri. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Cele trei articole găsite a fi fiind „Similare” în conceptia algritmului „AI” al WordPress… (1) Bula Narcis Internet – decembrie 17, 2012, (2) POPQ – iunie 4, 2013, si (3) Întrebări pentru Sean (?) (I) – ianuarie 3, 2022… chiar ar merită re-lectura in contextul Divina Matematica…
ApreciazăApreciază
Stely said
Da, la inceput m-am mirat (dupa ce am recitit cele trei articole) de unde ar veni similaritatile gasite de algoritmul AI ? . Insa, faptul ca ati adus in discutie inca de la inceput ideea ca ” abecedarul si aritmetica sunt „instrumentele magice (singurele pe care le avem), care ne dau puterea de a vorbi–gândi–cunoaste–comunica… … ” ma determina sa cred ca algoritmul a selectat cuvintele cheie ( gandire, cunoastere , comunicare ) gasite in cele patru articole Acuma , nu stiu daca ” a existat vreo intrebare directa ….
P.S. Trebuie sa va spun ceva amuzant . Am avut o tentativa( de curand ) sa vad daca AI gaseste vreo similaritate intre „Stely si Goe”. Ei bine, mi-a raspuns ceva haios , dar nu va spun. 🙂 As fi curioasa sa stiu ce raspuns ar genera algoritmul AI daca , desigur, l-ati intreba.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Presupun că v-a spus ca Stely si Goe sunt oameni si că oamenii se aseamană, dar mai ales se deosebesc. Probabil că si Nostrastella a întrebat Oracolul în privinta asta, iar ei i-a zis c-am fi fiind unul si cam acelasi, bulversand-o definitiv. 🙂 Intrucat absolut nimic nu-i categoric imposibil, presupun ca d-voastra ati adresat întrebarea pentru a verifica dacă nu cumva raspunsul primit de Nostrastella este cruda realitate, in care cel putin unul dintre noi este o fictiune. 🙂 Sper că ati primit un raspuns suficient de lămuritor sub aspect ontologic. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Mai exact a spus asa : Stely este un personaj fictiv iar Goe este tatal ei . 🙂 Am interpretat ca tatal ar putea fi creatorul personajului fictiv Stely . Prin urmare , este posibil ca Nostrastella sa fi obtinut acelasi raspuns .Adica, daca ati fi creatorul meu „din condei ” aia e … 🙂 Eu nu exist in carne si oase , dar dvs da . Ca sa nu existe dubii ar fi normal sa postati in locul meu macar la tema asta , pentru ca eu nu pot sa scriu ( cu vocabularul si cunostintele mele de aritmetica ) ceva mai consistent, plus ca de la o vreme mai fac si greseli de scriere . De unde si concluzia individei ca „Stely(Goe) foloseste „goagalul” ca sa-si scrie comentariile . O idioata. Dar da, caut pe wkipedia sau link-uri , citate din carti etc atunci cand vreau sa scriu on topic , dar nu reusesc in veci sa ma ridic la nivelul d-lui Goe. Ideea ca tipa ma foloseste pe mina sa-l descalifice pe Dl Goe este plauzibila , dar cum naiba a reusit sa-l convinga pe unul ca dl Florin ?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Vi se pare că din reactiile d-lui Florin ar rezulta ca d-lui ar fi înghitit gălusca asta? Ar fi greu de crezut. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Pai , mai inainte facuse niste aluzii,aici , pe Arca lui Goe , care au „uns-o la inima „si ca drept urmare s-a dus fuga pe blogul lui sa-i confirme „descoperirile” . Adica „mai ai dubii’, l-a intrebat ? D-lui insa nu a gasit de cuviinta sa-i raspunda ,nici ei si nici mie, si nici pe Arca lui nu a binevoit sa faca vreo dezmintire. A lasat totul in coada de peste . Si de ce ?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Nostrastella sau Aldus sau Sticri sau Iepurele de Martie sau te-ai mira ce alta ciudatenie ar putea oricand emite fel de fel de bobote traznite, intr-un mod clar, evident si categoric traznite. Cei tra-la-la, dusii cu sorcova, vor pune degraba botul la savarina …. dar ceilalti, cei cat de cat normali la cap n-or trebui acuma sa se apuce explicit sa nege, sa dea dezmintiri, sau sa declare că nu iau de bune fiecare dintre aberatiile livrate de dilii. Nu l-am auzit pe d-l Florin sa nege explicit teoria ca vaccinul anticovid ar contine cipuri bagate de Bill Gates. Ar trebui oare să tragem de aici concluzia că dl. Florin ar crede în teoria asta? Mie nu mi-a dat impresia că nu v-ar lua în considerare ca persoană distinctă, ci doar a încercat să vă ironizeze pentru faptul că afisati uneori opinii care par a fi scrise pentru a-l copia si favoriza pe dl Goe, aparent din senin, fara sa fi fost d-voastra anume, implicata anterior, direct in vreuna din cauza aflata „pe rol”. Cred ca ar trebui sa i se aplice prezumtia de nevinovatie in privinta afilierii la fistichia teză nostrasteliană. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Asa o fi dar eu nu i-am cerut sa dezminta ceva , ci doar un mic raspuns lamuritor la scurtele mele intrebari. Asta ca sa nu mai lase loc de interpretari desucheate ,
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Stely – In comentariul d-voastra este vorba despre o cerere si despre niste interpretari, ambele apartianandu-va. Nu-l putem forta pe Florin să se facă parte in ceva ce vă apartine, să intre de bună voie în (asa) ceva. Dacă ati fi dorit să-l atrageti în această hârjoană desucheată, ar fi trebui să-l convingeti, cu binisorul, să-l înduiosati, sau să-l păcăliti, cumva, nu să-l somati. 😦
ApreciazăApreciază
Stely said
Si cum sa fac ca sa-l conving „cu binisorul „?
Adevarul e ca luatul cu binisorul nu-mi( mai) este la indemana . Mi-am pierdut rabdarea Am si eu o varsta,,,🤔
P.S. Trebuie sa merg la un psiholog sa ma invete cum sa procedez cu stilul acesta de …blogger si nu numai .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Să-l lăsăm pe flogorin să flogorească (cu sau fără nostrastelle) si să revenim, v-as ruga, la pasiunea de bază a lui Nicusor Dan. Da?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
DA 🙂
ApreciazăApreciază
Smaranda said
algoritm o formulă matematică complexă care conține toate informațiile
aflu: mi se spune : în cap se formează o imagine dinamică, ca un film, un documentar din care știi tot într-o fractiune fe secundă, un minut, 2 minute…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
@Smaranda – algoritmul este… o retetă care spune pas cu pas ce se întamplă sau ce trebuie să se întample într-un proces… Dupa fiecare pas algoritmul se „opreste” si evaluează rezultatele si un set de conditii (dintr-o lista prestabilita), in functie de acestea stabilindu-se (alegandu-se) pasul urmator de urmat (dintr-o lista prestabilita de pasi posibili)… Practic algoritmul este o harta care descrie un proces, care curge și in care ceva se modifică în continuu dupa un plan arborscent care se urmeaza o anumita cale unica dintr-un numar mare de cai posibile…
Din mentiunea pe care ati facut-o cum că (citez) „mai aflu că algoritmul curge și se modifică în continuu” nu se intelege prea clar daca ati avut in vedere curgerea implicată de insasi semnificatia notiunii de algoritm, sau v-ati referit la modificarea algoritmului insusi, a planului de lucru din care ar rezulta, de fapt, ca fiecare plan intermediar nu este niciodata dus la bun sfarsit (algoritmic), fiindca planul se tot schimba (cum? aleatoriu?) de la un pas la altul.
ApreciazăApreciază
Smaranda said
ui, mă întrebați ceva…e atât fe complex și are miliarde fe componente și factori. Mă gândesc că formula nu se schimbă ci rezultatele în funcție de datele acumulate.
de ex la lacul dudu se formează furtună, se știe exact care fir de iarbă se rupe și care cracă se îndoaie. dacă prin absurd, neprevăzut în zonă se află o conștiință deosebit de strălucitoare se schimbă de ex direcția vântului, viteza, furia și puterea cu care suflă. dacă acea conștiință s-ar afla exact sub craca care se rupe aceasta ori nu se mai rupe ori cade în altă directie.
am incercat sa construiesc un exemplu.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Mi se pare cumva ciudat că „se stie” anticipat care fir de iarbă se rupe și care cracă se îndoaie, dar că nu se stia anticipat că conștiință aia deosebit de strălucitoare va fi prin zonă. Ca si cum ar fi vorba despre lucruri plănuite de entitati diferite… fiecare secventă de evenimente, cu zeul ei… o infinitate de zeitati care se tot ciocnesc unele de altele, avand prioritati diterite… si luptandu-se care sa fie mai in control in a stabili care sa fie directia vântului. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Smaranda said
Da ciudat Și raspunsul dumneavoastră foarte simpatic. Mulțumesc. 🌝
ApreciazăApreciază
Smaranda said
„In viziunea d-voastra pare a fi o constrangere inutilă, un balast, o piatră de moară, o ghiulea legată de piciorul unui prizonier. „
Din contră este o entitate superbă și extraordinar de complexă. Dar nu poate circula nici cu viteza luminii nici in timp.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Asta e. No-body’s perfect. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Până să se amorseze eventuala discutie despre divana matematica, as propune vizionarea unor grafice de functii care denotă elegantă artistică, ceea ce ar lăsa să se insinueze o întrebare suplimentară referitoare la divina: Este matematica Arta?
Math is Art (youtube.com)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Domnul Goe între religie, matematică și filosofie – O Poziție said
[…] ultimul său articol, intitulat Divina Matematica, Domnul Goe ne supune atenției posibila conexiune a matematicii cu lumea exterioară obiectivă, […]
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
…dar Aldus, nu este ultimul articol. Nici macar ultimul intitulat „Divina Matematica”…
P.S. Iti rămân recunoscator pentru faptul că n-ai tinut să-ti exprimi aici confuziile vesele si sperantele amare ambalate, ca de obicei, in vechile marote si abundentele clisee cu iz aldusian, ci altundeva, într-un loc oarecare din (ah, Aldus, serios?) „lumea exterioară obiectivă”. Vivat!
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Doi polițiști numărau o bilă si fiindcă s-au încurcat au luat-o de la început!
Esentialmente matematica se referă la procesul de numarare si la nimic altceva. Matematica pură se referă la la numararea abstractă, care implică doar numere, iar matematica aplicată implică numararea a… ceva, … lucruri din afara matematicii, cărora li se asociază numere. Fizica, stiinta în general, se ocupa exclusiv cu studiul lucrurilor cărora li se pot asocia numere si care pot fi numarate: colectia lucrurilor observabile – carora li se pot asocia in mod univoc, repetitiv, coerent si consistent numere. Cu nimic altceva. Lucrurile care nu pot fi exprimate prin numere rămân inefabile, în afara cadrului stiintei si a matematicii. Prin urmare pentru a întelege (cât de cât) ce este stiinta si cu ce se ocupă (si ce nu este si cu ce nu se ocupă), dintre lucrurile pe care trebuie să le întelegem (mai mult sau mai putin aprioric), cele mai importante sunt numerele. La inceput a fost numarul. Nu cuvantul. Cuvantul insusi este derivat din numere, o combinatie de numere. Dacă o sa-mi spui că „numărul” este (totusi) un cuvant, acesta va fi un semn ca nu intelegi si nu intuiesti ce sunt numerele. Cuvantul „număr” este un nume, un meta/simbol, desemnat pentru a permite referirea la entitatea matematica respectivă. Cuvântul „doi” nu este acelasi lucru nu numărul 2. Nici „two”, „deux”, „dva”, „du”, „due”, „dos”, nu sunt acelasi lucru cu numărul 2. Până nici cuvintele „II” sau „2” nu sunt acelasi lucru cu numărul 2. Sa nu confundam numerele cu cuvintele care le desemnează. Nu te poti aseza pe cuvântul „scaun”. Cuvântul „câine” nu muscă. Asadar nu-mi cere sa-ti explic eu, în cuvinte, ce sunt numerele, ci străduiste-te singur să „întelegi”, să „simti”, să „intuiesti” ce sunt numerele, în cazul că faci parte dintre cei care cred în numere si în existenta acestora, independentă de existenta si gândirea ta. Dacă nu, nu.
Se zice ca singurele numere date de Dumnezeu sunt numerele naturale (întregi pozitive): 1, 2, 3, … Restul… fiind inventate de… de… om (după unii autori)… sau de diavol (după alti autori)… Oricum diavolului i se atribuie îndemnul: „Introduceti litere în matematică!”.
Hippasus din Metapontum. El este cunoscut ca fiind prima persoană care a recunoscut existența numerelor iraționale, în timp ce încerca să folosească teorema celebră a profesorului său pentru a găsi lungimea diagonalei unui pătrat unitar1. Descoperirea sa a contrazis credința pitagoreicilor că toate fenomenele din univers pot fi reduse la numere întregi și raporturile lor2. Hippasus a fost ostracizat de colegii săi pitagoreici, iar unele legende spun că ar fi fost chiar aruncat peste bord în timpul unei călătorii pe mare, ca urmare a descoperirii sale.
Tu despre ce feluri de numere mai ai stiinta, în afara celor naturale? Si? Numerele astea sunt… ă ă ă … reale? Există ele? In mod independent, dincolo de mintile noastre, sau sunt simple abstractiuni specifice mintilor umane? Dar ce parere ai despre „pi”? Este „pi” un număr sau nu? Există? Crezi că are o (ooo!) infinitate de zecimale care se succed aleatoriu? Sau nu? Si asa, în genere, ai si tu acolo sentimentul (vag) al numerelor sau nu?
ApreciazăApreciază
Stely said
„ Matematica: descoperire sau inventie? Există obiectele matematice independent de mintea umană, dezvăluind un adevăr etern propriu sau nu? Are sens să ne întrebam de ce matematica este atât de eficientă în descrierea universului? Dar… Este realmente matematica eficientă în descrierea universului sau acest lucru este doar o iluzie? Este universul matematic?”
Raspunsul meu la toate intrebarile de mai sus este Da
Si aici cateva argumente – cautate si culese de mine de pe internet .
*”Când Einstein a notat ecuațiile relativității generale, nu știa că acestea implică existența găurilor negre. Ecuațiile erau foarte clare că ar putea exista. Einstein a spus nu. S-a dovedit că Einstein a greșit și ecuațiile au fost corecte.
*”Bosonul Higgs a fost teoretizat în anii 1970 de un cercetător cu acest nume. Din calcule i-a ieşit ca particula trebuie să aibă masa X şi comportamentul Y. Şi odată ce au ştiut cum anume trebuie să o caute şi au avut la dispoziţie şi tehnologia pentru a face acest lucru (adică un accelerator de particule subteran, cu o lungime de câţiva kilometri, unul dintre cele mai mari şi mai scumpe proiecte din istoria omenirii), au găsit-o”
*”In 1973,Baasrab Nicolescu si fizicianul polonez Leszek Łukaszuk (1938-2007), au formulat o nouă teorie în cadrul interacțiunilor tari la energii înalte, fondată pe principiile fundamentale ale fizicii (teoreme asimptotice). Conceptul rezultat numit Odderon a fost considerat revoluționar în acel moment, chiar eretic, și a stârnit violente polemici, deoarece el punea sub semnul întrebării numeroase lucrări ale unor fizicieni importanți. Consecințele sale experimentale erau spectaculoase.”
* Pisica lui Schrödinger este un experiment mental, adesea caracterizat ca un paradox, imaginat de fizicianul austriac Erwin Schrödinger în 1935. Ilustrează ce probleme apar dacă se aplică interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice asupra obiectelor din viața de zi cu zi.
Schrödinger nu a dorit să promoveze ideea unei pisici moartă-și-vie concomitent ca pe o posibilitate serioasă; din contră: experimentul mental servește la ilustrarea ciudățeniei mecanicii cuantice și a matematicii necesare pentru descrierea stărilor În linii mari, superpoziția cuantică reprezintă combinarea tuturor stărilor cuantice ale sistemului (de exemplu, pozițiile posibile ale particulelor subatomice).
* Principiul incertitudinii al lui Heisenberg spune că nu putem ști niciodată cu precizie atât poziția, cât și impulsul unui obiect – și servește ca metaforă universală, de la critica literară la comentariile sportive.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
„ Matematica: descoperire sau inventie? Există obiectele matematice independent de mintea umană, dezvăluind un adevăr etern propriu sau nu? Are sens să ne întrebam de ce matematica este atât de eficientă în descrierea universului? Dar… Este realmente matematica eficientă în descrierea universului sau acest lucru este doar o iluzie? Este universul matematic?”
(Stely): Raspunsul meu la toate intrebarile de mai sus este Da.
adică:
Matematica: descoperire sau inventie? – Da (???!) 😉
Există obiectele matematice independent de mintea umană, dezvăluind un adevăr etern propriu sau nu? – Da
Are sens să ne întrebam de ce matematica este atât de eficientă în descrierea universului? – Da
Este realmente matematica eficientă în descrierea universului sau acest lucru este doar o iluzie? – Da (???!) 😉
Este universul matematic? – Da.
Asteptam cu interes si alte… opinii, optiunii, ghiceli, alegeri, decizii, concluzii, variante, sperante, impresii… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Pai la primul „Da???!” am bolduit gresit .Ar fi trebuit doar prima varianta :matematica este o descoperire.
La cel de-al doilea”Da???!” am bolduit doar ceea ce am crezut ca ar fi corect :”matematica este eficienta in descrierea universului.” Motiv pentru care am adus asa zisele mele argumente :Au fost mai intai calculele (formulele, ecuatiile) matematice apoi descoperirile aferente ( celelalte obiectel) dovedind ca „realitatea este obiectiva.”
Este realitatea reală? Acești oameni de știință în neuroștiință nu cred așa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Se fac multe speculatii pe seama felului subiectiv în care ne raportăm la „realitate” si desigur pe seama limitarilor inerente ale perceptiilor senzoriale si ale abilitatilor noastre intelectuale de a procesa, întelege, cunoaste. Unele speculatii sunt mai inteligente altele sunt mai stupide. Arhetipul „Aldus Idioticus”, are reprezentanti si instantieri polimorfice la toate nivelurile, fiind un model universal. Unul dintre idiotii notorii care denotă fudulie si snobism este chiar Donald Hoffman, insul care apare si in filmul pe care-l recomandati. Insii de genul asta se comportă ca nisti „iluminati”, care până ieri aveau impresia că prin simturi si intelect avem acces direct si complet la realitatea (ah) „obiectivă” si care azi au aflat cu uimire si stupefactie ca nu-i asa… iar dacă nu-i asa, eeee, atunci stati un pic c-o sa ne spună ei cum e… cu realitatea asta obiectiva.
In mare sunt de acord cu d-voastra (si desigur ca nu numai cu d-voastra) că matematica este in mare măsură descoperire, nu inventie… (…)
as fi apoi partial de acord cu faptul că matematica ar fi eficientă în descrierea universului, într-o formulă „usor” ajustată: „momentan matematica este foarte eficientă in descrierea aproximativă a universului observabil”. Nu-i chiar acelasi lucru dar (momentan) este suficient de pe aproape. 🙂 Ganditi-va numai ca numarul „pi” are o infinitate de zeciale care se succed aleatoriu… ceea ce înseamnă că absolut niciodată nu vom putea calcula cu precizie absolută absolut nimic. Ci doar aproximativ. Dar suficient de precis ca să ne facem mendrele si sa ne dăm mari si tari. Apropo, numarul „pi” vi se pare descoperit sau inventat?
Faptul ca unele calcule matematice par a prezice, anticipat, existenta unor dintre lucrurile necunoscute noua, care ulterior se vadesc a fi existente in lumea observabilă, precum si faptul ca unori teorii matematice pure, dezvoltate de dragul matematicii se dovedesc ulterior apte sa descrie anumite realitati observabile… nu mi se pare a fi fiind vreun mare miracol. Este ca si cum un croitor face haine pe comanda, dar in timpul liber continuă să exerseze confectionand costume pentru care nu respectă vreo măsură anume… Dacă vrunul dintre costume se vinde la „de-a gata” potrivindu-se cetateanului cu cocoasă „Mitica Popescu” asta nu înseamna că viteazul croitor a prevazut aparitia pe lume a cetateanului cocosat Mitica Popescu. Printre hainele confectionate de croitor si de ucenicii săi se vor gasi si unele care nu se vor potrivi niciodată, pe nimeni. Din calcule matematice a rezultat că „trebuie” să existe planeta Neptun. Si asa a fost. Din alte calcule matematice a rezultat ca „trebuie” să existe planeta Vulcan. Si n-a fost asa.
In privinta găurilor negre, negre cred că mai avem un pic de asteptat. Nici macar dracul nu e chiar asa de negru. Probabil că nici nu există de-adevăratelea găuri negre, negre, ci doar foarte brunete, un castaniu foarte închis, dar nu negru, ca să zic asa. 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Renata Carageani said
Mi-am pus neuronul în ghips. Așa, cu scuza că „da, dar eu am fost și bolnav”, fiindcă pentru mine matematica nu e divină, e lucrul dracului, aș zice că numai aritmetica are corespondent în natură, deci numai adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea ar putea să fi fost descoperite, restul e invenție, raționament, rafinament… și intuiție.
Numărul ăsta, pi, care e rezultatul aproximativ exact al împărțirii lungimii cercului la diametrul său, e, în același timp, și rezultatul raportului dintre perimetrul bazei piramidei lui Keops și dublul înălțimii ei. O fi conincidență? N-o fi? Pi nu e valabil în natură, fiindcă în natură nu există cercuri/sfere perfecte. Imperfecțiunea naturii e totuși mai valoroasă decât perfecțiunea industrială. Să ne gândim doar la perle!
Mai cred că extrapolarea matematicii în Univers are o hibă: a fost utilizată selectiv și subiectiv. Să mă explic: matematicienii (de geniu!) care au dovedit că universul e matematică s-au comportat ca niște detectivi orgolioși care au un cadavru (obiectiv) și un suspect de crimă (intuitiv, dezirabil) și filtrează probele în favoarea ipotezei lor. Scot untul din „n-m” probe, unde „m” reprezintă probe care nu le probează ipoteza. Dezirabil vs. indezirabil. În plus, cât anume știm noi despre univers acum? Cât anume nu știm încă?
Am zis la început că realitatea înconjurătoare probează operațiuni aritmetice. Dar și aici există excepții. Celula somatică acceptă că 1 : 2 = 1 + 1, unde toți cei trei de 1 sunt identici. În schimb, celula gametică se divide mai școlărește: 1 : 2 = 1/2 + 1/2.
Matematicienii ar trebui să accepte că, dacă un costum de-a gata cade ca turnat pe cocoșat, nu înseamnă că au anticipat existența cocoșatului, ci că eșecul lor s-a potrivit pe cineva. Asta, legat de alegoria de mai sus.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
@Renata – comentariul tău aduce a „combinatie” de start in jocul vietii. Greu de anticipat ce poate iesi din asta. …
Cred ca esti (a) „un pic” nedreaptă cu divinitatea matematicilor ne elementare si totodata (b) exagerat de indulgentă cu aritmetica si teoria numerelor (Doamne iarta-mă) întregi… chiar si numai dacă te gâdesti la conjectura Collatz (3n +1), sau la conjectura numerelor prime gemene, care pot înebuni sau pierde pe cel care face imprudenta de a plonja prea serios in abisul frumusetii lor… (N-am idee dacă ai idee de conjecurile astea, care sunt extrem de simple în enunt, banale, usor de înteles pe baza cunostiitelor din scoala generala, dar care sunt nerezolvate si aparent nerezoolvabile la nivelul de acum al matematicii… Poate că odată ne-om distra pe Arca lui Goe pe seama lor la un chef, dacă se vor gasi concomitemt prin zonă câtiva aritmeticieni amatori cu chef de chef la o betie cu suc de zmeură)…
Afirmatia „Pi nu e valabil în natură, fiindcă în natură nu există cercuri/sfere perfecte” este hazardată, dacă stai să te gândesti. Univesul este ticsit de cercuri si sfere… perfecte… perfecte fiind un fel de a spune, fiindcă pur si simplu cercuri si/sau sfere este suficient (perfectiunea fiind subînteleasă)
Prezenta lui „pi” in piramidele egiptene este un fapt dragut, care poate parea senzational, dar care nu-i nici pe departe atat de interesant sau cu semnificatii adanci. Nu-i ceva fundamental. Faptul in sine ca pi este asa cum este are implicatii mult mai profunde si mai universale decat ar putea fi deduse din prezenta lui in masuratori referitoare la „enigmaticele” piramide. Vom ajunge cu discutia si la „extraterestri” (mai mult sau mai putin imaginari care i-au „asistat” pe fii Nilului sa-si inalte piramidele spre cer)… daca nu cumva tot matematica va rezolva abrupt paradoxul Fermi
Matematica fiind felul nostru (băbesc) de a gestiona si intelege numerele… de a le descrie „realitatea” abstarcta… care se potriveste uneori „in mod miraculos” aproape perfect cu „realitatea” fizica (observabila)… Exact ca in schita „Doua loturi”, in care se vadea a dracului potriveala… fiind de fapt viceversa… Gandeste-te numai la legea gravitatiei universale a prea-fericitului Isaac (Newton)… Părea a fi lozul cel mare câstigător… la Loteria Universului (lui Dumnezeu)… si cand colo nici vorba… Viceversa… Laplace si altii s-au bucurat degeaba… iar cu teoria lui Einstein (care a inlocuit-o pe a prea-fericitului) stam si mai prost…
Probabil ca exista si alte feluri de a gestiona numerele, altfel de matematici (precum cele anticipate de puntea Langlands) sau inca si mai abisal diferite de matamaticile noastre actuale după câte se vede in cazul „matematicianului” Srinivasan Ramanujan sau in cazul celor doi gemenii defecti (prezentati in filmul inclus in topic, pentru cine o fi stat să vadă filmul)…
Faptul ca unele teorii matematice nu se potrivesc niciunei „realitati” fizice sau ca se potrivesc doar ulterior aparent accidental nu este deloc semn al vreunui eșec al matematicii sau matematicienilor. Eșecurile mamtematicii sunt cele legate de conjecturile (încă !? 🙂 ) nerezolvate si/sau cele rezultate din Teorema de incompletitudinii matematice a lui Gödel.
P.S. Toate ancorele prezente in acest comentariu au atingere cu lucruri depre care oricine ar trebui să aibă o orecare idee, care să facă parte din cultura generală a fiecarui om cât de cât intelectual sau măcar alfabetizat in contextul milenial.
P.P.S. Desigur ca inainte de a se produce o schimbare revolutionara in matematica, este posibil (aproape cert), ca o alta revolutie se va produce mai inainte in felul in care gestionam si intelegem numerele, si prin intermediul lor felul in care intelegem si controlom „realitatea” fizica a entitatilor observabile, iar acea revolutie ce sta sa se intample are legatura cu stiinta computerelor. Combinatia dintre calculul cuantic si inteligenta artificiala pot face pe moment inutile dezvoltarile revolutionare in alte domenii (precum matematica pura si/sau tehnologiile legate de calatoriile spatiale)… Despre asta se intentioneaza sa fie vorba, cu voia d-voastra, în episoadele viitoare la Matentropiei si Divinei Matematici…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Renata Carageani said
Toate linkurile astea albastre… presupunând că le-aș parcurge și, vag, vag de tot, înțelege sau măcar pipăi, două mari angoase m-ar scoate din zona mea de confort:
1. Ce mă fac dacă zici „Scoateți o foaie de hârtie – extemporal!”, că eu nu sunt obișnuită cu dat foaia goală și
2. După ce o viață întreagă m-am străduit să fiu muc și sfârc într-un domeniu care-mi era indiferent (ca să fiu pe placul părinților), de ce aș mai experimenta odată această aventură?!
Păi, până și tăntăloaica aia de Cătălina a ales zona ei de confort: „…dară pe calea ce-ai deschis, n-oi merge niciodată” 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Aldus este Hyperion. Io sunt Cătalin, si te-oi învata din bobi în bobi amorul! 🙂
Extemporal? Exclus!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Renata Carageani said
Nuuuu, nu te costuma în Cătălin! Măcar Petruchio! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Ok, rămân la ipostaza D-l Goe. (Un Petruchio mioritic si dâmbovitean) 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
P.S. Dacă vrei să te distrezi poti încerca să-i oferi lui Sticri răspunsuri la întrebarile istețe oferite de el cu mare mărinimie publicului, AICI. In secret tot sper ca si Aldus s-ar putea aventura să-i ofere raspunsuri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Renata Carageani said
Sticri trișează. N-a pus întrebări la care nu există răspuns, a pus întrebări la care el are un răspuns gata pregătit, să-ți dea cu el în cap, dacă tu ai altul. Presupun că cei care s-au aventurat să-i răspundă, și-au luat-o peste bot mintenaș.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Plecand de la zicerile dvs cu referire la „realitatea obiectiva ” – adica acestea :
„Unul dintre idiotii notorii care denotă fudulie si snobism este chiar Donald Hoffman, insul care apare si in filmul pe care-l recomandati. Insii de genul asta se comportă ca nisti „iluminati”, care până ieri aveau impresia că prin simturi si intelect avem acces direct si complet la realitatea (ah) „obiectivă” si care azi au aflat cu uimire si stupefactie ca nu-i asa… iar dacă nu-i asa, eeee, atunci stati un pic c-o sa ne spună ei cum e… cu realitatea asta obiectiva.'” …
Vrand sa aflu ce v-a facut sa contestati intr-un fel ideea de „realitate obiectiva” am gasit un link cu un interviu interesant si m-am gandit ca ar fi bine sa-l public . Iata aici ultima parte a interviului, ce mi s-a parut ca ar fi legat de topicul prezent , apoi mai jos link-ul cu intregul interviu :
DP Este posibil să se reducă fizica sau orice element al fizicii doar la logică și axiome?
Aș spune că anumite părți ale fizicii pot fi întotdeauna reduse la matematică logică sau la scheme matematice. Acest lucru a fost posibil pentru fizica newtoniană, pentru mecanica cuantică și așa mai departe, așa că nu mă îndoiesc că va fi posibil și pentru lumea particulelor elementare. În astrofizică de astăzi, întâlnim pulsari și găuri negre, două regiuni în care gravitația devine enormă și poate o forță mai puternică decât toate celelalte forțe. Mi-aș putea imagina foarte bine că în astfel de găuri negre, de exemplu (dacă există), spectrul particulelor elementare ar fi destul de diferit de spectrul pe care îl avem acum. În găurile negre, atunci, am avea o nouă zonă a fizicii, într-o oarecare măsură separată de acea parte pe care o numim acum fizica particulelor elementare. Ar exista conexiuni, și ar trebui să studieze cum să treacă de la una la alta; dar nu cred într-un sfârşit al fizicii.
https://www.fdavidpeat.com/interviews/heisenberg.htm
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
N-am contestat ideea de „realitate obiectiva”… ci prostiile pe care le invoca unii cateoadata (precum Donald Hoffman adesea) pe seama zisei „realitati obiective”. Conceptul respectiv nu este un concept stiintific, ci mai degraba filozofic. Stiinta nu opereaza cu „realitatea obiectiva”, despre care nu are nicio stiinta, ci exclusiv cu realitatea observabila accesibila prin perceptie. Stiintei si oamenilor de stiinta in exercitiul functiunii nu le pasa de realitatea obiectiva, care e doar o ipoteza filozofica, fara niciun sens stiintific. Desigur ca oamenii de stiinta sunt si ei oameni si cedeaza ispitelor filozofice, artistice sau mistice… dar asta este o alta poveste… care nu schimba natura stiintei. Problema este ca martorii neutri (publicul), poate fi usor indus in eroare de discursul unor oameni de stiinta care nu stau sa faca declaratii stiintifice decuplate de preocuparile lor filozofice sau de credintele lor mistice… atunci cand vorbesc sau dezbat public. Este o diferenta colosala intre ce spune Einstein când vorbeste despre realitatea obiectiva, ori despre mintea lui Dumnezeu (care nu joaca table 😉 sau despre credinta lui referitoare la „acțiunea înfricoșătoare la distanță” si teoriile stiintifice elaborate si sustinute matematic. Publicul in genere nu are treaba cu teoria stiintifica, ci prefeara cancanurile in jurul a ce filozofeaza savantii in timpul lor liber. Ca dincolo de ceea ce observam noi exista sau nu exista o realitate obiectiva, este totalmene irelevant. Sunt simple ipoteze, fara caracter stiintific (si asta este alta sursa de confuzie, caci exista si ipoteze stiintifice)… Ca exista sau nu exista o realitate obiectiva, care a fost sau n-a fosrt creata, din nimic sau din ceva (altceva), de cineva sau de altcineva ori ne nimeni, nu are nicio relevanta stiintifica. Stiinta nu se bazeaza pe aceste ipoteze aflandu-se in raport cu acestea intr-un echilibru perfect indiferent. Cei care sunt implicati emotional in zona filozofica sau mistica a acestor ipoteze acesibile exclusiv prin (simpla) credinta, au tendinta de a forta distorsionarea, alterareasemnificatiilor stiintei ori a unora dintre rezultatelor acestei pentru in folos personal, pentru a avea „argumente” impotriva celor care cred invers. Totusi stiinta, stiinta de e stinta nu are nicio treaba cu lucrurile asttea, fiind oricum foarte ocupata cu lucrurile observabile, enorm de multe, de diverse si de divers raspandite, care asteapta sa fie masurate, observate, catalogate, si intelese cantitatif si calitativ sub aspect matematic, adica de a fi modelate incat sa poat furniza omului predictii rezonabile prin care omul sa poata anticipa ce s-ar intampla in sistemele care ne intereaza practic sau din pura curiozitate, ori cum ar trebui modificate anumite conditii pentru a forta un sistem sa evolueze intr-o directie dorita. Cata vreme stiinta este in stare sa furnizeze date care sa ma ajute sa-mi conduc masina fara sa fac accident si sa ajung acolo unde vreau, nu are importanta daca ma aflu intr-o realitate obiectiva sau intr-una simulata…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
P.S. De aici am luat link-ul cu acel interviu celebru :
https://www.scientia.ro/qa/4618/este-realitatea-doar-o-iluzie-a-creierului-uman
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
🙂 🙂 🙂 Scientia.ro, deci stiinta….
„Este realitatea doar o iluzie a creierului uman?” – Din enutul acestei întrebarea cap-cană ar cam rezulta că creierul uman nu face parte din realitate… ci este transcendental… Iar daca totusi este parte din realitate inseamna ca, de fapt, este parte din iluzie si anume din iluzia pe care o genereaza. Asemenea intrebari tâpite se pot formula in cuvinte, in limbaj uman, din cauza faptului ca limbajul uman ingaduie cu mare usurinta polisemantismul, abuzand in cazul de fata de multiplele semnnificatii ale ambiguului terment „realitate”… Daca s-ar explica mai exact semnificatiile avute in vedere din aceasta intrebare senzationistă s-ar intelege simplu ca mintea omului nu doar percepe realitatea ci o mai si interpreteaza, distionând-o astfel. Din faptul ca lumea observata nu-i identica cu lumea modelata in mintea fiecaruia, se sugereaza abuziv ca intre cele doua lumi nu-i nicio legatura, nicio corelare si ca pur si simplu una dintre ele este inventata. Ceea ce, vorba ceea, denota… „gandire” aldusiana…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Stiti bancul ăla cu cărutasul bâlbâit care umbla cu caruta prin sate si striga: „Mmm-mere, ha-ha-hai la mm-mereee! „? Si vine unui si-i zice: „Pune si mie doua kile de mere” si carutasul ii pune doua kile de prune. Sateanul ii zice: „Auzi ma, daca ai prune de vanzare, de ce strigi ca ai mere?” „Pă-pă-i da-da-că zic „prrr-prrrr-une” ssss se oooo pr pr este ca-ca-calul”. Asa si astia cu rrrrealitatea „produsa” de creier. Desi, na acuma, daca e sa ne luam dupa cata realitate produce creierul de aldus parca ar exista o corelatie cantitativa si calitativa intre un nimic si altul in acord armonic si cu fenomenul GIGO.
P.S. Nu stiu daca ati observat dar Aldus a reusit, cu mare greutate, sa remarce, cu capul lui, ca pe Arca lui Goe nu se face stiinta (dupa cum credea el pana ieri)… nici matematica… D-l Goe pacaleste lumea cu pisicheriluri lasand publicului impresia ca pe arca se face stiinta si matematica, desi n-a elaborat nicio teorie stiintifica sau matematica si n-a demonstrat nimic matematic. De aici si până la ideea fistichie că asta l-ar indeptati pe d-lui să descarce zgomote aldusiene pe arcă nu-i decat un pas, mic pentru om, mare pentru aldusime. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
<i>Apropo, numarul „pi” vi se pare descoperit sau inventat? </i>
Pai sa vedem ce se deduce din urmatoarele fragmente adunate (de ici de colo ) de pe internet :
*π este un numar irational, adica valoarea sa nu poate fi exprimata sub forma de fractie. De aceea, reprezentarea sa zecimala nu are sfarsit si nici nu se repeta
*Primii care au incercat sa calculeze numarul pi au fost babilonienii. Ei cu calculat ca suprafata unui cerc este de 3 ori patratul razei, astfel ca au obtinut valoarea 3.
*PI este raportul dintre circumferinta si diametrul oricarui cerc, intr-un spatiu euclidian, iar simbolul π a fost propus pentru prima oara de matematicianul galez William Jones, in 1706, si deriva din abrevierea cuvantului „perimetru”. Valoarea lui PI este egala aproximativ cu 3,14159, in notatia zecimala obisnuita, constanta fiind una dintre cele mai importante din matematica si fizica si numeroase formule din matematica, inginerie sau alte stiinte implica folosirea lui.
*De-a lungul timpului, matematicienii au incercat sa identifice tot mai multe zecimale ale numarului PI si<b> de la Arhimede, care a descoperit primele doua zecimale</b> in secolul III-lea i.e.n, PI are in prezent 13,3 trilioane de zecimale cunoscute, acest rezultat fiind anuntat online, in octombrie 2014, de un savant anonim, care foloseste pe internet pseudonimul Houkouonchi.
Ziua Pi. Surse de inspiratie
*Constanta PI este si sursa de inspiratie pentru competitii, cadrul in care participantii trebuie sa recite din memorie cat mai multe zecimale ale numarului si s-au stabilit si recorduri. Japonezul Akira Haraguchi, in varsta de 69 de ani, a devenit o legenda intre maestrii memorarii, dupa ce a recitatr in public 111.700 de zecimale ale celebrului numari Pi, in 16 ore si 30 de minute.
*In sectiile de stiinte exacte din universitati, ziua este sarbatorita prin cateva manifestari si, tot cu aceasta ocazie, fast-food-urile pregatesc faimoasele placinte ‘Pi Pie’ (a se citi ‘pai pai’). Universitatea americana Princetown a organizat un week-end special dedicat valorii pi. Si alte manifestari legate de pi vor avea loc, printre care proiectia primului film al lui Darren Aronofsky, ‘Pi’ (1997), sau <b>piesa cu acelasi nume a cantaretei Kate Bush.</b>
Acesta :
Si da, este o descoperire colosala !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Așadar, să nu uităm, în căutarea noastră,
Că numerele sunt mai mult decât simple cuvinte.
Ele sunt cheia, sunt muzica, sunt dansul,
Ce ne leagă de cosmos, în moduri nesfârșite.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Asa se pare… ca numarul pi este descoperit, nu inventat… ca exista, pre-exista, ca este eten si universal… multi-uiversal, ba înca mult mai mult decat atat, transcendental, la propriu si la figurat… Cred că este firesc sa presupunem asa… Că oricand, oricum, oriunde, ar putea fi constatat ca atare de catre orice fel de entitate inteligentă, dotată cu orice fel de inteligentă, la orice scală si scară, de timp si de spatiu, pi, raportul dintre circumferinta cercului si diametrul acestuia este intotdeauna, pretutindeni, exact acela bizar numar pi, cu exact aceeasi infinitate de zecimale, scucedându-se aleatoriu si irepetabil, in exact aceeasi secventa infinită… acum si de-a pururi în veacl vecilor aici si pretutindeni, pe Pamant, sau in adancuriile insondabile al microcosmosului, chiar si dincolo de limita spatiului si timpul Plank, ori in cvasi-infinitul din „interiorul” gaurilor negre, dincolo de orizontul evenimentelor, in preajma „singularitatilor”, ori dincolo de limitele meta-universului observabil… si mai ales chiar si in deplina absenta a tuturor acestor manifestari materiale… Putem desigur sa ne gândim la Pi ca la un Dumnezeu… imuabil, imutabil, inexorabil. Avem motive. Dar… cu toate astea nu exista motive serioase care să ne impiedice sa facem speculatii, si să imaginam si unele povesti alternative, diferite… Dupa câte se pare Pi este parte dintr-o colectie de entitati care au o existenata imateriala, numerele. Exista numere… Culmea este că desi multimea infinita si infinit densă a numerelor este o lume imateriala, nu este lipsita de constrangeri. Chiar si în absenta oricarei materii, numerele sunt fortate să respecte stric anumite legi, teoreme, constrangeri, mai dihai decat lumea materială…
Se fac fel de fel de speculatii despre existenta si coexistenta multiversurilor (care implica paralelisme in acelasi spatiu sau extra spatiu, ori in complicate scenarii care implica sapatii cu mai mult de 3 dimensiuni)… Se presupune ca in infinita varietate a acestor multiversuri paralele, distincte, disjuncte, izolate, constantele cosmice cunoscute in universul nostru observabil (precum, viteza luminii in vid, constanta gravitatiei universale, sarcina electrica elementara… etc) ar putea avea valori diferite care ar face acele universuri sa arate diferit, foarte diferit de universul nostru… Totusi nu avem motive (prea multe) sa credem ca macar in vreun astfel de univers numarul pi sa nu existe, sa nu aiba exact aceeasi semnificatie si exact aceesai valoare precum cea despre care vorbim, noi umanii. Dar na acuma, noi umanii avem in egala masura darul de a descoperi si de a inventa. Oare am putea inventa in imaginatie un univers in care pi (raportul dintre circumferinta cercului si diametrul acestuia) să aiba o altă valoare? Mai… normală? Un numar întreg, fară zecimale, de ex. 3. Trei fix. Oare în „rai” ce valoare are numarul „pi”? 🙂 Oricum valoarea constatatată în „universul nostru” fizic, fără legatură cu universul nostru, nu este deloc una paradisiacă. Ba dimpotrivă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
P.S. Am o prietenă care seamănă destul de bine, la înfatisare, cu Kate Bush, dar n-am remarcat la ea nicun fel de fascinatie fată de numarul Pi. 😦
Superbă melodia si versurile… Merci!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Am crezut mereu ca prietenele dvs sunt dragute dar ca va impartasesc si pasiunile. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Damele în general nu sunt interesate de pi… N-ați văzut cu câtă nonșalanță, detașare și dezinvoltură a expediat Renata problema lui pi? Referitor la valoarea bizară a acestuia d-ei a zis șăgalnic că… e o simplă întamplare. Pur și simplu așa s-a întamplat! 🙂 Data viitoare o să se întâmple altfel! 🙂 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Ce sa zic ? N-as zice nimic ca cine stie ce iese din treaba asta daca zic ceva neplacut . Insa , banuiesc ca in caz ca a fost curiosa sa citeasca ce am scris mai sus despre nr PI si-a schimbat parerea .Si daca a vizionat si video clipul cantaretei Kate Bush, posibil chiar sa fi fost cucerita de-a dreptul de majestatea sa regele PI .😇
P.S . Si daca nu si nu , atunci e musai sa va multumiti cu cine a demonstrat ca are oarece pasiune pentru nr PI , fizica si altele . 🥰
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Of, of nu s-a bolduit…
Si aici se cuvine sa dau link-ul din care am sustras fragmentele de mai sus :
https://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/actualitate/ziua-pi-curiozitati-despre-cel-mai-misterios-numar-din-matematica/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
„Nu stiu daca ati observat dar Aldus a reusit, cu mare greutate, sa remarce, cu capul lui, ca pe Arca lui Goe nu se face stiinta (dupa cum credea el pana ieri)… nici matematica… D-l Goe pacaleste lumea cu pisicheriluri lasand publicului impresia ca pe arca se face stiinta si matematica, desi n-a elaborat nicio teorie stiintifica sau matematica si n-a demonstrat nimic matematic. „
Adica ce spune Aldus aici, pe propriul lui blog cu O (unica ) Pozitie :
”Mi-a luat o vreme, dar iată că în cele din urmă îmi pică fisă: Domnul Goe nu face știință pe blogul dumnealui, ci filosofie. Concret, în cazul de față face filosofia matematicii – o sub-ramură a filosofiei științei.”
Pai „descoperirea ” lui nu are nici o legatura cu topicul . Daca ar fi vrut sa participe on topic,fie si pe blogul lui, ar fi trebuit sa raspunda punctual la intrebari. El insa le interpreteza in fctie de obsesiile lui . Ce ar fi vrut sa faca Dl Goe ca sa fie el convins ca pe Arca lui Goe se face matematica, fizica, intr-un cuvant stiinta ? Sa -si publice eventualele descoperiri cu calcule matematice cu tot ? Pai daca ar fi facut asta cine credeti ca ar fi citit mai mult de cateva randuri ?
Cred ca d-lui nu si-a propus niciodata sa faca stiinta pe blog, dar daca si-a propus sa faca ceva a fost numai o popularizare ei . Si pentru ca se vede de la o posta ca este indragostit de matematica si fizica le abordeaza in articole(proza) in asa fel incat sa-l faca pe cititorul profan intr-ale matematicii si fizicii sa le inteleaga cat de putin si chiar sa le indrageasca . Eu cred ca Aldus va avea credibilitate in ceea ce scrie doar cand le va comenta strict „on topic”. Altfel ,cum spunea Renata , nu face decat sa arunce cu prastia intr-o nucleara (cam asa ceva).
Aici un argument care ar trebui sa -l faca pe Aldus si pe cei care nu inteleg ca de fapt temele Arcei lui Goe , cu comentarii cu tot ,raman srict in domeniul stiintei. Ca d-lui nu contesta decat faptul ca unii oameni de stiinta ies din sfera stiintei abordand -o filozofic .
„N-am contestat ideea de „realitate obiectiva”… ci prostiile pe care le invoca unii cateoadata (precum Donald Hoffman adesea) pe seama zisei „realitati obiective”. Conceptul respectiv nu este un concept stiintific, ci mai degraba filozofic. Stiinta nu opereaza cu „realitatea obiectiva”, despre care nu are nicio stiinta, ci exclusiv cu realitatea observabila accesibila prin perceptie. Stiintei si oamenilor de stiinta in exercitiul functiunii nu le pasa de realitatea obiectiva, care e doar o ipoteza filozofica, fara niciun sens stiintific. Desigur ca oamenii de stiinta sunt si ei oameni si cedeaza ispitelor filozofice, artistice sau mistice… dar asta este o alta poveste… care nu schimba natura stiintei”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Aldus este un iepuraș draguț si pufos… dar care în mod cu totul surprinzător… guiță… ceea ce (în zoologie) este o raritate, o combinatie destul de bizară, insolită… Te-ai aștepta ca un astfel de iepuraș cel mult să chițăie, si asta doar în mod exceptional, dacă-l calci accidental pe pămătuful de coadă. Dar nu mai putin amuzante mi se par iepuroaicele care-l aplaudă mute (de admiratie, pe modul silentios, cum îi stă bine unei iepuroaice), încurajandu-l, să nu tacă iepureste, ci dimpotriva, să guițe pe săturate. Strădaniile lui de a sari in sus, chipurile pentru a mă muscă de cur, prin decrete guițate, mi se par foarte nostime. Ipurașul Aldus e fiert. I-am cam stricat ploile (pe ici, pe colea) si nici nu l-am lăsat să inunde pe aici cu guițuri, asa că „omul” este decis să se răzbune. Comedia este garantată. Investitie minima. Mascotă gratis.
P.S. Ca fapt divers ar fi de fi de zis că iepuroaicele bătrâne mai sus pomemite sunt aceleasi (coincidentă să fie?) care țin hangul în surdină si lui Papagigliu si lui Sicriuță, cu exceptia uneia singure care-i lipseste lui Aldus din panoplia cu iepuroaice. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
Decis sa se razbune ? Pai cu ce arme ,si ce armata are la dispozitie ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Arca lui Goe said
Mă pedepseste teribil dedicandu-mi ode nefaste pe „blogul” lui, decretând ritos pe propria raspundere bobobote cu caracter critic la adresa autorului „Goe”, citând si alti martori care-i pot confirma că ceea ce se întampla pe Arca lui Goe nu e nici frumos, nici corect, nici elegant, nici interesant (ci viceversa) si nu merită atentie. Faptul că se multumeste să-si aline frustrarea doar la el in „blog”, este semn bun. A înteles, se pare, în cele din urmă, că nu-l ajută prea tare să troleze, să polueze si să inunde aici, cu zgomotele care-i anima abundent confuziile. Desi unele urme de îngrijorare persistă totusi. In ultimul sau decret a declarat că aici nu se face stiinta si nici matematică ci… filozofie… Urmatorul pas va fi să se declare autor de filozofie si că prin urmare să se simta îndreptatit să contribuie „on topic”, cu filozofeală aldusiană, fără să mai fie acuzat „abuziv” că nu e on topic.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stely said
P.S. Cred ca v-ati dat seama ca ultimul fragment este un citat din comentariul (de mai sus) al Arcei lui Goe , la care am uitat sa pun ghilimelele .
ApreciazăApreciază