(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !

Greu de ales

Posted by Arca lui Goe pe februarie 15, 2024

Suntem ortodocși!FUT 2
IUBIREA
Aiurea!
Nu cred că este ceva mai ne-adevărat decât afirmația asta! Aia cu „neamul de genii și poeți” e mult mai aproape de adevăr, decât asta cu ortodoxia! Cu accentul pe „decât„!

Ca să nu avem discuții ( oricum mi se impută tot timpul că nu sunt cum trebuie): nu nici eu nu sunt ortodox, dar o recunosc și am făcut-o de când mă știu!
Sunt „pe drum„, spre a deveni ortodox! Dar sunt încă departe de ceea ce ar trebui să fiu!

O să spuneți că așa sunt toți!
Și aveți dreptate, numai că nu fiecare aflat „pe drum” merge în direcția bună! Culmea este că cei care de fapt se îndepărtează sunt cei mai vocali, dacă le-o spui!

Cunoașteți voi vreun caz în care s-a îndreptat o greșeală fară ca aceasta să fie recunoscută drept greșeală? Eu nu!

Să sperăm însă că își vor da seama măcar înainte de moarte, că merg în direcția greșită și se vor întoarce! Dumnezeu ne judecă „în ce ne găsește” și nu-i tot una să ne găsească moartea cu fața spre El, sau cu spatele, îndepărtându-ne!
Dacă m-a pus, sau nu, cineva „învățător,” rămâne secretul meu, dar și ne pus, nu cred că aș avea voie sa tac, când cineva merge pe marginea prăpastiei!
Că îmi fac prin asta mai mulți „dușmani” nu mă afectează de loc, dimpotrivă!
Deci să vedem cum sunt ortodocșii?

Nu după mine, ci după Evanghelie, Canoane, Viețile Sfinților, Tradiție….
Creștinii ortodocși sunt:
1. Botezați prin scufundare
2. Participă cu drag, iubire și evlavie, la Liturghie și la celalate slujbe la care pot participa.
3.  Spovediți
4.  Împărtășiți
5.  Cununați
6.  Milostivi
7.  Respectă poruncile
8.  Postitori
9.  Rugători
10. Curajoși
11. Antiecumeniști
…samd.
Ortodox este fo…
Incep cursurile. Iata-ma boboc! Un amfiteatru plin, cum nu va mai fi tot restul anului.

Ridic periscopul. Culmea! Gagici sexoase, cu protuberante notabile, numai bune de tras la indigo. Ce-o fi fost in capul lor de-au dat la Constructii? Nu stiu. Matematica sau poate pentru ca aici majoritatea sunt masculi si au de unde-alege? Ajung cu bine si la primul seminar. Analizez, sa vad ce-a mai ramas din tot frumosul de la curs. Constat ca hazardul a fost binevoitor cu noi.
Ne fusesera alocate fo doua-trei piese cu personalitati evidente. In fine, intram in piine. Cursuri, seminare si chiul.

Marea grija devenise, cum spuneam, … indigoul. Ajunsesem sa cunosc gagicile dupa scris. Curs la chimie. Profa, cam naspa si cu boala pe fete , dar toata numai zimbet, cind era vorba de masculi. Ma vede vorbind cu una dintre cele de neratat. Ma-ntreaba ce fac. Eu, figurant, zic “purtam o discutie, doamna”. Zice “n-ai vrea sa te ridici in picioare”. Ma ridic, imi aranjez, ostentativ, tinuta si bag o mina-n buzunar. By the way, eram imbracat de zece cu felicitari si cu decolteu adinc la camasa. Profa, muta de admiratie, cam cum sunt copiii cind vad prima data maimute, prinsese o paloare purpurie. Arata ca Pokeman-ul ala care scuipa flacari. Zice, dupa ce-si mai revine, “cred ca era o discutie interesanta, vad ca incepusei sa te dezbraci?” Zic “Doamna, eu cind ma dezbrac, o fac in alta ordine” Evident ca m-a dat afara sa-mi continui prezentarile de moda si nu m-a mai primit la cursuri pina-n iarna la examen, cind m-a picat si pe mine si pe don’soara cu care ma discutam … chestii.

In privinta ei, ca fata, n-ar fi fost o noutate, dar eu eram singurul mascul trintit si tavalit in dizgratia profei. In presesiune am “impacat-o” printr-un mediator, dar nu mi-a fost usor. Un alt profesor, cu care m-am inteles “de minune” chiar de la inceput, a fost ala de matematici speciale, care intre noi fie vorba, era bou…
Cea mai înaltă expresie a iubirii atunci când este manifestată în lumea noastră materială este aceeași experiență cu obținerea libertății conștiinței, iar acesta este scopul nostru cel mai înalt în timpul ciclului spiritual al ascensiunii care se întâmplă acum pe această planetă. Iubirea este forța de organizare, armonizare și sincronizare care există în întreaga creație, iar aceasta este în perfect echilibru și armonie cu ceea ce este, așa cum este.
Iubirea este în aliniere cu adevărul, cu cunoștințele superioare și cu forțele benevolente ale luminii, este în armonie cu legile naturale și cu universul.

Putem obține libertatea deplină a conștiinței pe calea Iubirii, care emite/transmite organic adevărul în lumină, deoarece aceasta este una și aceeași cale care ne conduce direct în construirea unei relații cu divinitatea noastră și ne construiește o relație directă cu Dumnezeu. În această înțelegere, Dumnezeu este iubire. Când ne declarăm ființe-Dumnezeu, cum ar fi decretul, EU SUNT Dumnezeu, EU SUNT Suveran și EU SUNT Liber, în cele din urmă afirmăm că suntem ființe ale iubirii. Atunci când forțele iubirii sunt pe deplin prezente în interiorul unei persoane, centrul inimii se deschide și înflorește, propulsându-l în mod natural în zona ascensiunii, în timp ce își dezvoltă conștiința prin procesul de învățare, care evoluează spre atingerea în cele din urmă a libertății spirituale. Adevărata iubire plină de compasiune aduce în mod natural unitatea. Adevărata relație de iubire este o relație cu propria noastră ființă interioară, așa cum este practicată în Legea lui Unu.

Când întruchipăm iubirea, îl experimentăm pe Dumnezeu. Este necesar să fii îndrăgostit și liniștit cu tine însuți pentru a putea să-i iubești pe alții, fără teamă. Stima proprie, demnitatea și respectul de sine deschid posibilitatea de a simți iubire dezinteresată față de ceilalți. Acesta este procesul prin care învățăm și trăim la sfârșitul ciclului ascensiunii pentru a redeveni autentic uman. Dacă puteți simț…
SperlingPapagigliSticri

Libertatea si dorința de exprimare sunt, în mare, la putere. Numai cine nu vrea nu se exprimă si numai cine nu vrea nu-si găsește măcar doi-trei martori binevoitori, ca spectatori validatori, care să-l aprecieze si să-l aplaude pe cel care se etalează pe sine publicului ca autor de conținut. Comedia e universală. Oameni, omanaci si destine, fără prea multă sau destulă treabă prin alte părți, intră de voie, de nevoie, de bunăvoie, în malaxor, în centrifugă, lăsându-se storși de conținut, în favoarea libertății de exprimare, despre care nu se mai stie dacă este un drept sau o obligație. Până si Aldus are blog. Mă rog, toți avem. Bloguri sau / sau / si alte ziduri pe care ne scurgem si ne prelingem din prea-plinul interior, având datoria să-i arătam noi lumii cine suntem noi. Să se stie. 🙂

In aceste spatii de manifestare ale scriitorilor amatori (puzderie, artiști, savanți, militanți, filozofi si filozoafe, plus politicieni si ziariști de bunăvoie) se poate lua cu ușurința pulsul națiunii si chiar al planetei. Doctorii (în științele antropologice) ar putea s-o facă. Daca n-ar avea altă treabă. Ar putea constata că se stă, antropologic vorbind, foarte prost. Starea socială si spirituală a națiunii si (vai) a planetei sunt de o precaritate înfiorătoare. Vorba ceea, îi e rușine omenirii… Dar… n-avem noi nicio treaba in privința asta. Că nu suntem doctori (în științe).

Întrucât treaba merge, tara, planeta, omenirea, merg, converg, „navigă„, funcționează, si chiar avansează (în direcția vectorului progres) putem ignora cu brio precaritatea (pe care o alimentam si ilustram cu candoare noi înșine), considerând-o inofensivă (…), pentru a ne deda risipei si distracției. Resurse nelimitate. Umor fără limite. E practic imposibil să nu te strici de râs privind manifestările altor caricaturi care abuzează de libertatea de exprimare. Trebuie să fii total lipsit de simțul umorului dacă nu ești capabil a fi în stare să sesizezi hazul uriaș al glumelor umane, în acțiunea lor de etalare benevolă. Poti merge bine mersi la întâmplare, pe bloguri, pe Facebook sau altele asemenea locuri, dacă vrei să te distrezi gratis pe seama prostiei umane dezlănțuite (prostia altora firește). Ca toata lumea am si eu clienții mei, fanfaronii mei de distracție si divertisment, faraonii mei, unde știu sigur că voi râde cu lacrimi, privindu-i în acțiune: Sperling, Papagigli si Sticri, acești Khufu, Khafra si Menkaura ai hazului involuntar. Sincer să fiu îmi este teribil de greu să-l aleg pe cel mai comic si mai caraghios dintre ei. Trei furnizori de conținut, trei caricaturi monumentale, aparent inepuizabile. Toti trei mortali si nemuritori.

UPDATE: Desigur că sugestia discretă cum ca articolul curent ar putea ajuta în vreun fel la găsirea unui răspuns (oarecare), întrebării retorice din poza de mai sus (despre cum să ieșim din bulele si belelele narcisiste în care ne-ar băga, Doamne iartă-mă, Internetul), este o exagerare… umoristică. Departe de mine asemenea intenții colosale. Sunt o entitate realistă, pragmatică, si nu-mi fixez niciodată obiective utopice sau exagerat de complicate, în special când prestez gratis, mamă-soacră. Gratis. Pe banii mei. Că vorba ceea, time is money. 🙂

Ceea ce-mi propusesem eu (supremul) era mult mai puțin. Un mic mizilic, o nimica toată stimabile. In felul meu altruist (de furnică), m-am gândit că ar fi mare păcat să mă bucur de unul singur de colosala bogăție de umor, disponibilă gratis pe net: un izvor nesecat, chit că destul de bine camuflat, de pitulat, de diluat în fel de fel de impurități, atenuat si distorsionat de balasturile condiției umane, de zgomote si izmeneli.

Este adevărat că, vorba autorului, viața este complexă si are multe aspecte, si că cele trei cazuri exemplare pe care le-am ales ca porți de intrare în zen, denotă pe lângă teribilul umor si colosala hilaritate, si altele precum tragism, tristețe, mâhnire, prostie amară si dezarmantă, sabotarea încrederii în intelectul uman, etc, etc, etc… Dar, na acuma, la naiba cu toate astea, care si așa sunt ușor de găsit pretutindeni în lume, pe toate drumurile. Trecându-le cu vederea, si asta n-ar trebui sa fie prea greu (parole d’honneur), nu se poate (credeam eu) să nu se remarce filonul de umor, sursa de alimentat râsul, amuzamentul, divertismentul, distracția si o stare generală de bine, în ciuda răului si prostiei (din lume si din noi înșine). Ei ași, ti-ai găsit!? Crezi că am reușit cumva, ceva? Să rup urechile vreunui urs pe care să-l aduc la miere? Nici vorbă. Niciun urs din pădure, din tagma celei care-i cuprinde bine merci pe prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe si pe ceilalți cititori, ori, ori, sau nu, deloc, n-a fost făcut să pună botul la savarină. N-am reușit să-mi găsesc colegi de joacă si de râs. N-am talent. Asta e. In cazul de fata, talent de dispecer în ale hazului moca. Aici ar fi fost nevoie de un nea Pleșu sau de un Radu Paraschivescu sau Cosașu, care să-i fi pus cu vervă si talent în valoare așa cum s-ar fi cuvenit pe cei trei comici anonimi ai blogosferei: sperling-sticri-papagigli. Asa însă nu numai c-am rămas „să mă râd” singur, dar m-am ales si cu o porție suplimentară de zâmbet si râs din încurcăturile iscate de călători față cu oferta. Ateii l-au atins la mir pe misticoidul Sperling, mângâindu-l duios pe r-ateul p-ateu Papagigli, rămânând nedumeriți față cu fătucă Sticri, mai puțin Aldus cel Bun care a încercat, în mărinimia-i caracteristică, să-i ocrotească pe toți trei, ca când ar fi fost copiii săi. Greu-lui de ales i s-ar potrivi un sub-titlu: Unde dai, si unde crapă.

Celor care n-au găsit nimic de râs în triunghiul Bermudelor Sperling-Sticri-Papapgigli, le mai dăm încă o șansă de a-si testa simțul umorului fie AICI, la Liviu, fie AICI, la subsol.

81 răspunsuri to “Greu de ales”

  1. Koaie, my dear!

    Încercarea ta de-a inocula celor mai fericiți decât voi – exilații vieții!– angoasele voastre, n-are vreo finalizare în viitorul apropiat. Whay? Fiindcă, ce să vezi? durerile nu sunt molipsitoare! Decât. Poți tu tot băga bățul prin gard în goana ta dupe comm-uri. Ha. jalnic
    ….
    Tu, koaie, nici măcar-în grandomania ta perpetuă, n-ai prididit a înțelege apelativul meu oximoronic. Și nici că vreau să intru în detalii ce țin de preafericitazânăcunilingus.
    Gen, scrot.. koaie. Ori de ce-i unul mai sus și altul mai jos… de ce sunt doar 2 și nu nouă… oare așa trebuie să fie? wtf?
    ?zâna știe.

    Whatever. Interpretarea mea decât ludică (și nu numai), pare să aibă picioare lungi. Felul în care vă manifestați voi pe neți.. moartea pasiunii! Voi! Aka koaie&stelică. Neinimitabil, of course yes. Legile cerului, Principiile pământului(idiom, dăăă!).. nu vă vor atinge ever. Mi se pișcă oareșcum, și nici nu vreau să schimb asta. E prea târziu, at least, indeed.
    ….

    iar că Lotusița are zece clase peste tine(ca… educație!) iar eu(?) fără număr! ca inteligență!!!! Nu i nimic de demonstrat.
    So. De ce continui?

    Ții neapărat să rămâi în conștiința nimicilor de pe net drept proastă?
    ori Dubletele răzgâiat?!
    hm

    Apreciază

    • @Nostrastella – Nostimă ca de obicei, în tentativele tale de parazitare si de ne-piș-care pe care… le anulezi c-o șovăire. Esti prea persistentă-n tentative, ca prezență pe aci, încât îți sabotezi ca proasta uluitoarele gânduri care (vai) îți trec, iată, prin cap si de care ai fi îndreptățită să te minunezi sincer, singură, dacă nu te-ai apuca sa le strici, exprimându-te liber (si încă taman pe Arca lui Goe).

      N-am si nici n-am exprimat vreodată vreo îndoială despre superioritatea ta si-a colegei tale, intelectuala Lotusița, ca clase si ca clasă. Numai ti-ai făcut spaimă degeaba. Sunteti, împreună si separat, una mai presus decât alta, cu 10 clase peste d-l Goe. 5 fiecare. Cum D-l Goe a ramas repetent in clasa I, e clar care e nivelul vostru. Sunteti ambele cam la nivelul clasei a-VI-a. Nimic de zis. Cam asta e.

      Câtă vreme îți cultiv frustrarea am asigurată prestația ta ca mascotă pe Arca lui Goe. Ai în tine o obidă comică care te face să fii o mascotă redutabilă. Puține bloguri se pot mândri cu așa ceva.

      Apreciază

  2. Stil unic! said

    I-ati scos la tabla pe cei trei crai de la rasarit. Astept reactii. Eu ma iubesc cu doi iar pe unul il ignor din timpul pandemiei.

    Apreciază

    • N-am scos pe nimeni la nicio tabla. Nu mă aștept la reacții. In niciun caz de la cei trei crai.

      Tu te iubești cu toți trei, nu mai umbla cu mofturi si șicane, încercând să-i provoci, ca să se întreacă în a-ți câștiga favorurile.

      Apreciat de 1 persoană

      • Stil unic! said

        Corect ma iubesc cu toti trei, ma iubesc si cu altii. Eu imi iubesc aproapele. ❤️

        Apreciază

        • @Olga – Este remarcabil faptul că reușești să te iubești cu atâția, fără discriminare si fără discernământ. Felul în care-ti manifești iubirea nu-i mai puțin spectaculos, ilustrând de minune noțiunea. Dimineața, când „barbată-tiu” trage la aghioase cu storurile trase, tu deschizi binișor ochii si telefonul si faci un tur de forță pe la iubiți si le torni la repezeală prostii drăguțe si inimioare. Si gata! S-a întrupat iubirea. Iubirea pe care o înțelege până si Aldus, citindu-l pe Sticri, care traduce din amor fel de fel de texte spirituale. Iată iubirea aproapelui, care nu rămâne dator stilului unic. Iubește-ti aproapele ca pe tine însuti. Aproapele fiind oricine, semenii, ceilalți… la un click distanță. Ce lume minunată ar fi dacă nu ne-am mai certa, tachina, ataca, bălăcări, ci ne-am trata unii pe alții exclusiv drăguț, cu încurajări, bătăi pe umăr, aplauze, inimioare si gânduri bune. Am prins ideea. Nu? Melancolie dulce melodie… ❤️ 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Stil unic! said

            Normal. Imi iubesc aproapele ca pe mine. Ma bucur ca sunt de inteles.

            Apreciază

            • Sincer să fiu credeam că ti s-ar fi cuvenit mai multă iubire… de atâta. 🙂

              Apreciat de 1 persoană

              • Stil unic! said

                Pai iubirea lui Marcelino + iubirea lui Fane + iubirea lui Mitică plus iubirile din virtual sunt exact atât cât îmi doresc. Vă asigur că locurile s-au ocupat. Normal că se poate și în picioare dar din practica e destul de greu.

                Apreciat de 1 persoană

              • L-ai uitat pe Petre. Cel cu jos chiloții. 🙂

                P.S. Foarte frumos. Reușesti așadar să reconstitui din cioburi fix câtă iubire-ti trebuie. Like cu like, Olguței snop. Tristul mozaic al iubirii din bucati, care se poate face oricând bucăți.

                De asta inșisti tu să oferi fiecaruia fără discernamant exclusiv prosrioare drăguțe? Asa arata iubirea aproapelui în stilul unic?

                Apreciat de 1 persoană

              • Stil unic! said

                Exact așa arată iubirea mea în spațiul virtual.Iubirea mea înseamnă susținere înseamnă un comentariu hazliu înseamnă zâmbet. Se manifestă prin like-uri și comentarii. Discernământ an eu sunt în deplinătatea facultăților mintale. Corect așa arată iubirea in Stil unic!

                Apreciat de 2 persoane

              • Olga – Asta e deja re-DOOM-danță. Te risipești aiurea în loc să dai un like unde trebuie sau să plasezi o mică felicitare iubitoare pe un blog care are nevoie. S-ar zice că practici subtil negarea de sine.

                P.S. Micile cordialități artificiale, postate obsesiv, cu orice pret, pe multe, multe bloguri, n-au mai multă treabă cu iubirea decât au tâmpeniile promovate de d-l Sticri pe gustul lui Aldus.

                Apreciază

              • Stil unic! said

                Pai asta e chichițul ca eu dau like exact acolo unde trebuie fiindcă am ales ce bloguri urmăresc iar la cititor mie îmi apar acestea. Nu ofert cordialitati artificiale sunt din suflet.

                Apreciat de 1 persoană

              • Păi bine si… unde e iubirea în toată treaba asta? Cred că faci niste confuzii… pe undeva… sau încerci să propagi niste confuzii. 🙂

                Felul în care-ti alegi (sau accepti) blogurile preferarate este de-a dreptul înfiorator, mai ales pe baza cordialitatilor acordate din sufletu-ti extra-larg.

                Ti i-am recomandat cu sinceritate si caldură pe alde Sperling, Aldus, Sticri, Papagigli, tocmai stiindu-te compatibilă-n cuget si-n simtiri cu d-lor, fără însă să iau în calcul c-o sa ajung astfel coleg de club cu acestia, ca membru-n lista cu favoriti ai Olgăi. 😦 Cand te-am trimis să-i ciesti pe Pessoa sau pe Eco am dat-o bară. Ce spun eu în bară!? Mult peste poartă.

                Apreciat de 1 persoană

              • Stil unic! said

                O sa citesc că oricum în pat în afara de a butona telefonul a mă uita la televizor sau sa citesc nu prea știu ce sa fac. Voi reveni după ce mă fac bine. Am avut ghinionul să am un accident de mașină a intrat un imbecil de niciunde in fata o secundă a făcut diferența între viață și moarte. Am toată partea dreaptă bulita.

                Apreciază

              • Ghinion. Sper ca „toată partea dreaptă bulită” se referă exclusiv la masină, si ca tot ce ai de facut este să te recuperezi după sperietură. Corect?

                Apreciat de 1 persoană

              • Stil unic! said

                Umărul, mana, soldul lovite dar nu rupte genunchiul cu big problem dar luni vad ce hotărăște ortopedul. Dureri cât casa poporului când mă mișc daca stau în unele poziții sunt foarte bine cum mă mișc mor. Dar mă fac bine. Revin în forță.Cele bune tuturor!

                Apreciază

              • @Olga – Imi pare rău. Sper sa te faci bine cât mai repede. De vreme ce poți sa scrii si îți arde de comentarii înseamnă că nu e grav. Sper că medicii să se lămurească repede ce au de făcut. Dacă tu ești lovită pe dreapta înseamnă că mașina e făcută praf. Sper că asigurarea rezolvă partea asta. Dar, tu erai la volan? Când s-a întâmplat grozăvia asta? Că la 20:27, la precedentul comentariu, erai bine merci. Nu cumva ai textuit când erai la volan? Scrii comentarii pe bloguri când ești la volan? Sper că nu. Ok, fă-te bine si revino în forță. Cele bune!

                Apreciază

              • Oana said

                Olga… ești bine? M-am speriat când am citit. M-am îngrijorat și mai tare când am văzut că ți-ai șters blogul… de ce? Poate revii…
                Sănătate multă să ai, să te faci bine, să nu fie nimic grav!

                Apreciat de 2 persoane

              • Stil unic! said

                Oana, sunt in recuperare. Am avut in intentie inca de la inceputul anului sa sterg continutul blogului ca eu nu am tangente cu scrisul. Accidentul l-am avut acum doua saptamani, in autobuz in drum spre serviciu. Un imbecil a facut o nefacuta soferul a tras de volan a pus frana, eu ma tineam foarte bine dar o persoana a venit gramada peste mine iar eu am venit cu piciorul si soldul in scaune cu bratul, umarul, pieptul in bara. Nu am mers la spital din cauza gripei ca eu am avut covid si l-am dus greu. M-am tratat cu analgetice, propolis, polen, ceai am mers la serviciu dar de joi durerile s-au acutizat la miscare ca am ajuns la medic. Asa ca nu stati cu grija eu sunt foarte bine.

                Apreciat de 2 persoane

              • Oana said

                Cum să nu stăm cu grijă? Mai ales că nici nu știam prin ce treci… Sănătate multă și recuperare grabnică, Olga!
                Cât despre scris… ai mai mult decât tangențe cu scrisul! Și doar ieri-alaltaieri mă incurajai pe mine și-mi spuneai ce parcurs frumos ai avut cu scrisul și curaj și dezinvoltură… Dar decizia îți aparține. Îmi pare rău… Eu aștept să revii, îmi doresc să te citesc.
                Sănătate! Dă-ne de știre cum ești și unde putem să te citim.

                Apreciat de 1 persoană

              • Stil unic! said

                Voi fi aici pe Arca si voi comenta pe bloguri.

                Apreciat de 2 persoane

              • ☺♫♪◙♫◄↕¢ª╞♪£

                Apreciază

              • Deocamdată am reușit performanta să-l pricopsesc si pe Sticri cu alde Aldus ca comentator. Doamne ajută. Deocamdată relatia lor fragilă dar sper totuși într-o dragoste durabilă între ei. Vezi si tu cum poți ajuta la cimentare. Încearcă si tu să fii un trubadur, un apostol al dragostei pe topicul cu IUBIREA. Si așa am impresia că-l cam neglijezi pe iubitul tău Sticri, în favoarea iubitului tău Papagigli. Nu reușești să fii echilibrată si echidistantă precum reușește Poteci de Dor… (de ex) …mitor.

                Apreciază

              • Stely said

                @Stil Unic,
                Ma asteptam sa ne aduci vesti despre cum te simti dupa prima noapte de la accident. Banuiesc ca,dupa cum ai descris zona afectata si durerile aferente, nu era cazul sa stai acasa. Asta deoarece posibil ca peste noapte sa se inflameze puternic partile lovite , producand chiar si hematoame care ar ingreuna circulatia sanguina pe o zona mult mai mare . Stiu asta de la sotul meu care a cazut de pe scara de la inaltime chiar pe sold . Momentan a simtit doar o durere suportabila si a continuat sa lucreze .Insa dupa cateva ore, cand a venit acasa , avea inflamata toata zona . A apucat sa-si faca un dus ca sa mearga la spital ,dar cand sa iasa pe usa a lesinat .A avut tensiunea 60mmHG .L-au trimis mai departe la Bucuresti, banuind o hemoragie interna . Imi pare rau ca nu am intervenit aseara , sa-ti fi spus sa-ti pui macar gheata pe zona afectata. Sper insa ca nu ai avut probleme mari .Astept insa vesti bune . Doamne Ajuta!

                Apreciază

              • Stely said

                @Oana,
                Si pe mine ma ingrijoreaza Stil Unic . Oare de ce nu da nici un semn de viata ? Si care sa fie motivul inchiderii blogulu ?☹

                Apreciază

              • @Olga – Se zice că nu trebuie faci gesturi definitive si ireversibile din cauza unor stari în care te afli temporar. Cum ar fi să omori pe cineva. Fiindca esti nervos sau suparat. Sau să stergi un blog. Sau comentariile cuiva.

                Sper să treci repede si deplin peste momentele neplacute si peste necazuri, să te recuperzi complet si să revii la starea ta de optimism debordant si nonsalanta. Sanatate si succes!

                Apreciază

    • Olga – Tu care crezi că-i cel mai tare dintre cei trei? In ce ordine crezi că ar trebui medaliati: aur, argint, bronz? Hai, curaj. Promit că n-o sa spun nimanui. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  3. În adâncul conștiinței există un labirint, un labirint spiritual al transcendenței și evoluției. Este un tărâm în care frecvențele universului converg, ghidând căutătorii către stări superioare. Acest labirint al transcendentalismului și evoluției este un spațiu sacru, ascuns lumii, dar care așteaptă să fie explorat de cei care tânjesc după creștere spirituală.

    Pe măsură ce pășim prin acest labirint, aerul se încarcă cu energie eterică. Calea din fața noastră este un labirint care se tot răsucește, oglindând natura complicată a propriei călătorii spirituale a căutătorului. Fiecare pas făcut este un pas spre auto-realizare, spre înțelegerea interconexiunii tuturor lucrurilor. (LABIRINTUL SPIRITUAL AL TRANSCENDENTALISMULUI ȘI EVOLUȚIEI Posted by sticri 13/02/2024 )

    ***

    De la potopul atlantian, omenirea a fost sub un fel de hipnoză/amnezie și a fost controlată pentru a-și uita adevăratele origini în favoarea propagandei ET negative, folosită pentru a promova o narațiune istorică falsă, împreună cu promovarea unui Dumnezeu patriarhal gelos și furios care să fie adorat în toate religiile organizate și violente. Religiile organizate au fost metoda principală de control al minții, pentru a servi obiectivelor și scopurilor finale ale ET negativi, care- și doreau să obțină controlul total asupra pământului în timpul ciclului ascensiunii. Oamenii au fost manipulați de secole pentru a se lupta și a se ucide între ei în numele falșilor zei străini/ET, pentru a efectua constant sacrificii de sânge (uman) și pentru a ajuta la menținerea diviziunii între cele 12 triburi originare de pe pământ . Religiile violente și miscările New Age au folosit în continuu oamenii ca pe pioni în jocul de cucerire al ET negativi, care este conceput pentru a genera frici și terorism spiritual în mintea populației, cu scopul de a încerca să se declanșeze în cele din urmă scenariul Armaghedon. Majoritatea textelor religioase disponibile maselor au fost puternic modificate și folosite pentru a promova controlul minții bazat pe propaganda, cu scopul subjugării conștiinței și opresiunii spirituale a oamenilor. (TREZIREA OMENIRII DINCOLO DE CONCEPTUL DE OAMENI PĂCĂTOȘI -Posted bysticri14/02/2024)

    ***

    Adevărul este că dacă scrierile d-lui Sticri n-ar fi (doar) traduceri si le-ar scoate direct din capul său, n-as mai avea dubii în legătură cu care-i cel mai tare comic dintre cei trei…

    Apreciat de 1 persoană

    • Apreciază

    • Vladen said

      Eram convins ca sticri e femeie, n-am idee de ce :). Am aflat de el de aici. Parerea mea e ca bate detasat prin KO pe toate planurile. Deci eu votez cu Iubirea!
      Papagigli e misto, as iesi fara sa ezit cu el la un vin, e genul cu care nu te plictisesti. Nu-s lamurit daca Sperling e Iosif sau daca, chestie cu devarat cutremuratoare, sunt 2. Asta e ca guturaiul, razi de el doar daca nu-l ai tu. Si mie mi-e frica si asa… ca daca se ia :))
      P.S vodka fiarta nu merge ca tzuica fiarta si nici aspirina saracului n-a avut efectul scontat. Acum l-a luat si nevasta-mea 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Nu pot să cred că nici vodka fiarta si nici aspirina săracului nu si-au făcut efectul. 😦 Poate ar trebui să mărești dozele.

        Papagigli? E un golanaș expirat si ridicol care încearcă să trăiască din amintiri reciclate. Toate penibile. Asta când nu debitează enormități conspiraționiste.

        Deci: Sticri, Sperling, Paagigli… De consemnat.

        Apreciază

  4. […] ultima sa postare, Domnul Goe ne supune atenției trei fragmente din trei articole de pe trei bloguri diferite, […]

    Apreciat de 1 persoană

    • Aldus – îți rămân recunoscător pentru bunăvoința de a nu posta aici pogoanele de vorbe care ti-au înflorit spontan în minte cu prilejul promoției „sperling-sticri-papagigli”. Ca bonus constat că, în subsidiar, gestul tău dezinteresat, i-a oferit o su-papă de refulare protejatului tău ad-hoc, recte Sticri, care fierbea pe margine, ne permițându-si să se manifeste aici. Ai făcut așadar o dublă faptă bună. Bravo. Nu te condamn. Interacțiunea dintre tine si Sticri a decurs admirabil, ca de la rusofil la rusofob, oferind bune speranțe pentru o viitoare evoluție în ale comediei de gen. Da-i-nainte! Bate fierul cât e cald. Eventual fă-i vizite si comentarii d-lui Sticri în fieful său de Slava Ukraini. Când te duci acolo nu fi perfid si nu-ti ascunde rusofilia si admirația pentru Putin. Fii bărbată, Aldus.

      P.S. Te rog nu te lăsa derutat de faptul ca te (tot) invoc, evoc, menționez. Nu e un semn că te-as invita să participi la vreo discuție sau c-ai fi dorit că contributor. Că nu ești. Acesta este doar un risc pe care mi-l asum. Te invoc, evoc, menționez, exclusiv pentru că ești perfect ilustrativ în context. Cel mai bun de „de exemplu”…

      Apreciază

  5. Dintr-un început, țin să precizez că nu mi-a venit a râde citind cele trei demo-uri.
    Gigli nici n-are ce căuta în grupul țintă, el e un flăcău tomnatec (nu în sens peiorativ), ci în sensul că trăiește, și el, aceeași dramă a milioanelor de oameni care pe dinăuntru sunt cu mult mai tineri și mai nostalgici după anii tinereții decât le permite învelișul biologic, soma, să-i zicem așa. Nimic nociv nu găsesc în amintirile de tinerețe. E o infuzie necesară creierului. A fost un mic Casanova în facultate? Posibil. După cum e posibil ca la bătrânețe să exacerbeze aceste amintiri… casanovicești. Timpul suflă cu aur peste amintiri. Pariez că nu va povesti niciodată când i-a dat cu flit vreo frumusețe de colegă 🙂

    Cît privește Sperling, aici avem doar un caz de împrostire cultivată a prostiei native. Adică așa de bine s-a simțit prost când era mic, că a făcut artă din calitatea asta a lui, a urcat pe cele mai înalte culmi ale perfecționării prostiei din naștere, și care e domeniul în care poți străluci? Bigotismul maladiv. Habotnicia tranformată în delir.

    De sticri nu știu ce să zic. Nu înțeleg ce scrie ea acolo. Dacă mai sunt și traduceri, m-ai băgat îb ceață complet. Adică mai există unii ca sticri și ea simte nevoia să-i popularizeze prin traduceri?

    Apreciază

    • Aldus said

      Pariez că nu va povesti niciodată când i-a dat cu flit vreo frumusețe de colegă 🙂

      Pe ce punem rămășag?

      De sticri nu știu ce să zic. Nu înțeleg ce scrie ea acolo.

      Sticri. Sti-Cri. Bănuiesc că e un el și vă deplâng că n-ați întâlnit bărbați care să vă vorbească pe larg despre iubire. 😀

      Apreciază

      • Vai, vai, vai! Aldus a înteles că Sticri vorbeste (pe larg) despre… iubire. Wow!!! Aldus, Aldus, Altus, tu si reflexele tale pavloviene.

        P.S. Foarte frumoasă deplângere le-ai făcut celor care n-au întâlnint bărbati în larg șoptind despre iubire. Inteleg că te înscri la comentarii ca avocat al lui Sticri. Deh, dacă te-ai trezit târziu si-au apucat altii să-l ia în protectie pe Papapagigli ca avocati din oficiu. Alta era sonoritatea dacă ai fi fost mai prompt: Papagigli reprezentat în instantă de Paapagaldus. Ar fi sunat mai melodios si mai încurajator pentru reflexologia pavloviană. 🙂

        Apreciază

    • Vladen said

      @Renata mie imi place Papa ca e activ, nu-i ca mosii aia tristi care cand intra in concediul premortal (asa numeau pensia un grup de mosi simpatici romani pe care i-am cunoscut cand stateam in Cotroceni) se inchid prin case sau zac prin parcuri si dau doar critici din gura. Daca n-ar povesti el amintiri si n-ar pune poze, din ce povesteste el ca face i-ai da 30 de ani. Omul inca cumpara si inchiriaza case, se plimba intre doua tari, gateste chestii misto, merge la petreceri si la restaurante, plimba fete si le ia rochii. Eu zic ca e etern mai bine decat varianta tipica de mos estic invins care sta in fotoliu si bombane televizorul ca ceva cu pensiile sau isi terorizeaza familia cu diverse obsesii. Ca am cunoscut si de astia.
      Mai cred ca unul care chiar face ce face acum cam sigur a facut si ce zice ca a facut. Si mai cred si ca si alora le-a placut ca ce era sa nu :).
      Legat de sticri se stie totusi daca e femeie sau barbat? Eu mi-am inchipuit-o cucoana.
      @Aldus Ba am dat si examene din ei! 🙂

      Apreciază

      • @Vladen – Cum stai cu raceala? Ok. am prins idee, îti place Papy fiindca-i un mos haios, spre deosebire de mosii si babele stresante din viata sau din preajma ta, care se incadreaza majoritar in arhetipul pe care l-ai brevetat. Papy e exceptia care întareste regula, fiind haios, iar nu morocanos. Si eu zic la fel. Usor nuantat. Nu haios, ci caraghios.
        Mai departe însa nu reusesc să te inteleg. Serios. Aveam impresia că esti un pic umblat prin lume (Rusia, Romania, Elvetia, Norvegia), c-ai văzat destule ca sa nu te mai impresioneze un castron cu mâncare. Glumesti cred.

        Papagigli cumpară si închiriaza case si se plimba între tari??? Wow! Ce tare. Omul are aproape 70 de ani si stă cu chirie că abia acuma e în stare să-si faca o casă (de lemnisoare) de care e tare mândru. Si si-a cumparat, ca investitie (wow) un apartamentel in Florida pe care-l închiriază…. si pe care se duce să-l inspecteze când fuge de frig din Toronto, în mirabila-i vacantă… în care stă la hotel, se plimba pe alei, mănâncă la restaurante de mâna a doua, apoi se „ritornează” la domiciliu si „o arde” pe balcon cu sticla de bautură cumparată de la alimentara. Bă esti prost? Bă esti nebun?

        A doua zi nevasta pleacă iar la plimbare, pe alei, iar el isi petrece vacanta in Florida pe laptop, postand poze cu picioare de caracatitză, bune de impresionat săraci cu foamea-n glanda de prin apartamentele ceausiste din care Papy a evadat. Reminescentele cu care a ramas de atunci îl fac să fie mândru nevoie mare de farfurile cu mâncare cu care vrea să-si impresioneze publicul. Faptul că si resuseste să-i dea pe spate pe cei 2-3 comentatori care cască gura la un peste slinos prajit, este ce-i drept un succes notabil al mosului haios… Pe mine reuseste să mă cucerească ca personaj de comic involuntar total, cu aerul lui de mare rafinat în gastronomie (aiurea) si/sau mare întelept în ale geo-politicii (bullshit).

        Apreciază

        • Vladen said

          Ba pardon, mancarea intotdeauna ma impresioneaza profund! Nu cred sa putem avea vreodata o relatie platonica :D. Imi plac blogurile cu restaurante, imi plac alea in care-si arata omul bauturile si mancarurile. Ba chiar am constatat ca-mi plac si plating-urile (habar nu am cum se zice in romana „aranjamente”?) ca unele seamana, in poza, a picturi abstracte. Sigur ca exista jurnale, ghiduri, site-uri si prieteni, dar am aflat de unele misto si pe bloguri si daca vad posturi despre asa ceva, citesc.

          N-am stat sa calculez averea lui Papa, ce voiam zice cu enumerarea aia e ca nu-s chestii pe care le face „pensionarul standard”. Poate cate una da, cumulat nu prea. Si asta e de admirat. Omul e activ indiferent daca inchiriaza sau cumpara, indiferent daca merge la restaurant de colt de bloc sau la unul de ghid. Si de aia imi place. Eu niciodata nu-mi fac/schimb parerea despre om pe motiv de statutul aluia social sau optiunile lui politice (cat timp nu-i factor decizional astea din urma nu ma privesc si nu ma intereseaza). Deci omul poate fi si boschetar, e unul activ si vesel care povesteste cu entuziasm despre ce face si asta-mi place.

          Eu mosi in familie nu prea mai am si aia de sunt (mai cu seama babe) sunt teribil de iritant de activi/e :). Ceea ce nu inseamna cu nu-i admir si pe ei/ele + rabd initiativele :). Eu ma refeream la comparatia cu pensionarul arhetipal est-european care e sedentar, ofuscat si ofuscabil. Ai mei au alte bube.

          Apreciază

          • Platourile cu mâncare postate de Papagigli întru sporirea audientei la blog sunt penibile, lipsite de ștaif, de eleganță, de gust. Niște încropeli de aprozar făcute de unul evadat incomplet din foamea lui Ceaușescu. Nu-mi dau seama care parte e mai comică. Faptul că el le crede a fi demne de etalate? Sau aplauzele scremute ale fomiștilor care casca gura la platoașe?

            Apreciază

            • Vladen said

              Dar le face. Ingredientele si selectiile sunt chestii subiective. Eu nu ma pricep. Am avut ceva tentative acum vreo 10 ani, doar cat sa constat ca e greu de fapt si ca nu prea-mi place. Acum stiu sa fac vreo 3 chestii si le fac ca sa punctez cu doamna si doar fiindca nu se gasesc la restaurante pe aici. Uneori mai incerc cate o treaba de pofta. Nu-mi prea iese. Altfel, precum maica-mea, idee mea de gatit e rezervarea la restaurant.

              Apreciază

              • Aldus said

                Discuția de mai sus e un bun studiu de caz cu privire la obiectivitate și judecăți părtinitoare. Dacă Domnul Goe ar fi cât de cât obiectiv în analiza pe care i-o face lui Papagigli, i-ar recunoaște și o serie de merite certe, clare, incontestabile. Dar la el, tot ce ține de papa este negru și urât (huge bias).

                Și totuși, Vladen are dreptate. Papa e un om care iubește viața. Un fel de Zorba Grecul, în varianta româno-canadiană. Ascultă muzică bună. N-am mâncat la masa lui, dar din ce se vede, gătește cu stil. Și în general este vesel, activ, jovial și de gașcă. Idea că ar fi sărac e o răutate (nu cred că-i sărac). Iar teza că ar trebui să mănânci doar la restaurante de fițe ar fi snobism, dacă n-ar fi tot o răutate intenționată.

                Nici Renatei nu-i dau dreptate când zice că Papa e un nostalgic care-și folosește blogul pentru a se etala online și a compensa astfel ce nu mai poate face irl. Papa e și acum un Casanova. Doar că un Casanova senior. Așa a fost și așa va fi întotdeauna, că asta e firea lui. Flirturile de pe net sunt flirturi, omul flirtează la pensie. Bravo lui!

                Iar dacă ignori vârsta (sau nu ai intrat niciodată pe blogul lui), e un partener cu care poți discuta de la egal la egal pe orice subiect. Eu întotdeauna mi-l imaginez ca pe cineva tânăr, asta e senzația pe care ți-o dă. În orice caz, pare mai viu decât Domnul Goe. 🙂

                Apreciază

              • @Aldus – iar te bagi în vorbă ne întrebat, ne solicitat, debitând ca de obicei bobote întrupate pavlovian. I-am făcut eu lui Papagigli al dumitale vreo analiză? Bă ești prost?

                Si dacă în discuția amicală cu Vladen am punctat câteva dintre confuziile făcute în privința caraghioslâcului pappgiglesc, însemna asta că musai trebuie să vin si cu o listă de pansamente compensatorii, căutându-i cu lumânarea calități caricaturii? Păi ce? Suntem la Hollywood?

                „o serie de merite certe, clare, incontestabile” !!! Aldus, ești total. Râd în hohote! „o serie de merite certe, clare, incontestabile”. Băi ești fabulos… Sunt cumva alea pe care te-ai chinuit să le înșiri mai la vale? Măi Aldus parcă te deciseseși să fii avocatul lui Sticri (bărbatul cu care ai în comun iubirea-n vorbire). Ce-ai făcut? L-ai abandonat? Ce n-a mers? Te-ntorci la Papy? Vrei să fii susținătorul lui Papy? Si-al lui Papy? Asa mă Aldus ia-i tu pe toți.

                Aldus, Aldus, caraghiosule dacă-i Papy partenerul ăla cu care poți discuta de la egal la egal pe orice subiect (tu mai ales), cum se face că nu te prea bagi în vorba pe „blogul” lui, lăsând greul pe Poteci de Dor, pe Muguri, pe Albi Albatrosi si Veronice? Admirația ta sinceră pentru stilul de viată, pentru felul de a fi si pentru viziunile lui geo-politice îți întregesc nota comica. A ta Aldus. Nu a lui.

                Aldus, Papagigli este ce-i drept foarte viu. Tu anume n-ai fi putut să nu-i remarci vietatea. Papagigli este cât se poate de viu în special pentru ca nu-i deloc anonim. Omul s-a livrat integral, total, fără rezerve. Si-a pus la bătaie totul, poza, moaca, nevasta, casa, costumul. Dă totul în primire, ce mănâncă, ce bea si vai si ce futea, cândva în amintirile lui amestecate cu o imaginație de mică lichea de cartier. Asta e el, Papy. Atât e. el Asta e tot. S-a livrat integral publicului. Dă (practic) în primire. Te impresionează „vitalitatea” si „iubirile” lui Papy, extazele lui nostalgice despre cum a regulat el o olandeză cu consimțimântul soțului parașutei? Păi atunci de ce nu participi si tu la discuții ca Drugwash sau ca Stil Unic? Vii aici să dai din coadă ca cățelul. De ce nu povestești si tu acolo, la apropont despre escapadele tale? Cum era cât pe ce să-ti pierzi virginitatea când ai visat la o fofoloancă de unguroaica, din vecini… Sau cum te-ai tuns. Ceva acolo, la partenerul cu care poți discuta de la egal la egal pe orice subiect? Nimic?

                Aldus „n-am înțeles” de ce-ai simțit nevoia să-l compari pe Papagigli la vitalitate cu „d-l Goe”. Tu ai înțeles de ce? De ce nu l-ai comparat cu ceilalți doi nominalizați în crestomația „Greu de ales”? Dar, mai viu decât Aldus ți se pare cumva a fi fiind caricatura umană Papagigli sau nu? Cum ai considera? Sau ar trebui să fie cumva de la sine înteles?

                Aldus felul în care ai decis tu să treci în revista calitățile „certe, clare, incontestabile” ale celor trei caricaturi (categoric incompatibile unele cu altele) si să-ti exprimi admirația fată de acestea, ignorând cu grație lucrurile pe care le au en gross în comun (taman cele care le dau hazul, comicul, hilaritatea), spune foarte puțin despre sperling-sticri-papagigli, dar spune enorm despre papagaldus si zbaterea lui pe Arca lui Goe.

                Apreciază

              • @Vladen – Super simpatică postarea ta ilustrată anume, cu fotografii de la un restaurant cu stil. O replică subtilă oferita cu tact si modestie, tentativelor unor neaveniți de a „întina numai” ideea de artă culinară si eleganța gastronomică. Bravoooo. Asa da. E altceva.

                P.S. Comentariul lui Papagigli (atins la sentiment si orgoliu) despre cum ar ameliora el, „ex-pertul” mioritic, arta felurilor din farfurie, este si acela priceless. Mortal. Omul nu putea rata ocazia de a-si da în petec… chit că pe undeva a înțeles el un pic cam cum stă treaba cu pozatul farfuriilor. Aștept cu nerăbdare să-si mai uite de întâmplare si să prindă iarăși curajul de-a da în public cu vreo poza de-a lui cu semi-preparate papagiglești.

                P.S. Ca să schimb vorba si să mut un pic discuția de la subiectul Papagigli, către alt concurent, obiectul Sticri, as aminti că, în acord cu rezultatele unui studiu al unor savanți britanici, 90% dintre bărbații care au văzut farfurii zburătoare sunt căsătoriți. 😦

                Apreciază

              • Vladen said

                Articolul a fost la cerere :). A comentat cineva, cred ca poate chiar Papa, ca n-am mai scris de mult de restaurante. Cum comentariul s-a nimerit cateva zile inainte de Geneva, a picat bine ideea :).
                Am primit sambata mesaj o caricatura ilustrativa cu textul asta 😀 De la unul care le vede cu o regularitate infricosatoare! Eu n-am avut inca onoarea, deci raman circumspect.

                Apreciat de 1 persoană

              • Pentru a nu lăsa loc de nedumeriri, as preciza că pozele despre care am pomenit în comentariul anterior se găsesc AICI!

                Apreciază

        • Vladen said

          Am uitat: raceala pare sa o prefere pe doamna mai nou. Chestie cu care nu ma lupt. Dar intradevar merita o revizitare a concluziei ca aspirina saracului nu tine. Tine, dar nu implica mecanismul direct de vindecare anticipat!

          Apreciază

      • Aldus said

        Ba am dat si examene din ei! 🙂

        Păi da, dar Renata, cum a dat peste un text despre iubire, cum a și presupus imediat că autorul lui (Sticri) este femeie. De aia ziceam, în glumă, că le deplâng (pe Renata și pe celelalte femei ca ea) că n-au întâlnit până acum și bărbați preocupați de subiectul ăsta. 😀

        Apreciază

        • @aldus – insisti obsesiv cu confuzia asta cum că textul lui sticri (intitulat iubire) ar fi fiind despre iubire. In subsidiar nu se întelege prea clar în ce-ar consta depângerea Renatei. Că n-a întâlnit până acumă bărbati ca sticri sau ca aldus (preocupați de subiectul ăsta)? Păi asta n-ar fi de-plângere, ci de-râdere. 🙂 Adevarul că ideea combinării Renatei cu genul sticri ori aldus are un potential comic absolut fabulos.

          Apreciază

        • P.S. Aldus să stii că nu este corect ce faci. Sabotezi fără rusine tentativa de ierarhizare între comicii nominalizati. Nu întamplator n-ai fost inclus în competiție, tu fiind un master în materie (de spirit), calificandu-te cu brio la categoria „în afara de concurs”. Acuma tu ce faci? Vrei să le iei fața lui sperling-sticri-papagigli si să fii tot tu laureatul? Nesătulă creatură. Mai lasă-i si pe ei. Să-i stie si pe ei lumea măcar pe sfert pe cât te stie pe tine. Să se lămurească lumea si-n privinta lui Sticri că nu e femeie. Cum s-a lămurit si-n privința… altor fătălăi. Fair-play please!

          Apreciază

        • ”Renata, cum a dat peste un text despre iubire, cum a și presupus imediat că autorul lui (Sticri) este femeie. De aia ziceam, în glumă, că le deplâng (pe Renata și pe celelalte femei ca ea) că n-au întâlnit până acum și bărbați preocupați de subiectul ăsta. 😀”

          Cuuum?! Am dat peste un text despre iubire?! Unde-i vorba despre iubire în marmelada sticroasă?

          „Cea mai înaltă expresie a iubirii atunci când este manifestată în lumea noastră materială este aceeași experiență cu obținerea libertății conștiinței, iar acesta este scopul nostru cel mai înalt în timpul ciclului spiritual al ascensiunii care se întâmplă acum pe această planetă. Iubirea este forța de organizare, armonizare și sincronizare care există în întreaga creație, iar aceasta este în perfect echilibru și armonie cu ceea ce este, așa cum este.”
          (Primul paragraf e un anacolut scârbos. ”Cea mai înaltă expresie este…. este aceeași experiență cu obținerea…” ?!?! Ce dracu e asta? Ca să nu mai vorbim de armonizarea care e în
          armonie cu ce este, așa cum este. Când a zis Hagi că săfie bine ca să nu fie rău, parcă s-a exprimat mai limpede, nu?)

          ”Când ne declarăm ființe-Dumnezeu, cum ar fi decretul, EU SUNT Dumnezeu, EU SUNT Suveran și EU SUNT Liber, în cele din urmă afirmăm că suntem ființe ale iubirii.”
          (Altă pacoste de elucubrație! Ce treabă are vreun decret cu Dumnezeu, cu Suveran, cu Liber și cu ființe ale iubirii? Ce-s alea ființe ale iubirii? )

          ”Adevărata relație de iubire este o relație cu propria noastră ființă interioară, așa cum este practicată în Legea lui Unu.”
          (Ei, aici e destul de clar exprimată teoria aia cu binefacerile masturbării, ca prim exercițiu erotic în viața sexuală a cuiva; nu știam că-i zice Legea lui Unu. Pare un eufemism simpatic
          pentru ceea ce, în limbaj licențios, se numește labagiu. 🙂 )

          Mărturisesc că am crezut că STICRI e femeie fiindcă, statistic, pe bloguri, infinit mai multe femei decât bărbați morfolesc niște cuvinte fără noimă, sub formă de autodicteu de-ăsta nevrotic, crezând că se oprește pământul în loc de cât sunt ele de profunde și sensibiloase.
          Și dacă aș întâlni în viața mea un bărbat care m-ar opri pe stradă să-mi facă teoria nebuniei lui ca STICRI, aș suna la 112, să vină să-l adune de-acolo, că e bolnav și lipsit de apărare.

          Apreciat de 1 persoană

          • Aldus said

            Noa, am tratat subiectul in extenso la mine pe blog, așa că nu revin aici. Dar, pe scurt, să notăm că (poate din cauza beteșugului) comiți diverse confuzii, cum ar fi atunci când întrebi unde e vorba de iubire în marmelada aia, pentru ca apoi să aduci ca argumente faptul că textul prezintă anacolute și elucubrații. Ca și cum n-ar putea exista anacolute și elucubrații pe tema iubirii. 🙂

            Apreciat de 1 persoană

            • Aldus, într-un text atât de incoerent, poate fi vorba și despre iubire, dacă zici tu. 🙂
              Cred că noi avem definiții diferite ale iubirii. Pentru mine iubirea e un sentiment-senzație-stare, bazat pe chimia creierului nostru, exact ca frica, ura, bucuria etc…
              Pentru tine e o abstracțiune.
              Dacă ai fost măcar o dată îndrăgostit, ar trebui să recunoști că iubirea e cu totul altceva decât scrie Sticri. Iar povestea cu iubirea totală – să iubești așa, în orb, difuz,în oamenii, copacii, animalele, păsările, târâtoarele, mările și oceanele ș.a.m.d, asta e posibil numai la nivel declarativ.

              Apreciat de 1 persoană

              • Aldus said

                Să zici că iubirea (un sentiment profund, poate cel mai uman, nobil și împlinitor pe care-l putem trăi) e pe același nivel cu stări și emoții ca ura sau frica (frica fiind și pasageră; un atac de panică poate să dureze 5 minute), fiind o simplă reacție chimică, înseamnă să negi toată literatura de dragoste a marilor poeți și prozatori universali. 🙂 Și apoi mă întrebi pe mine dacă am fost îndrăgostit? 🙂 😛

                Apreciat de 1 persoană

              • Aldus, am vrut să-ți spun că iubirea e un sentiment cu obiect, adresat cuiva, îndreptat către cineva. Ura, frica, la fel. Îl urăsc pe X, mi-e frică de ceva (întuneric, apă, șoareci…) Ce are frica cu atacul de panică?!
                ”Iubesc oamenii” e gargară. ”Îl iubesc pe Vasilică” e un enunț cu sens, probabil și adevărat.

                Apreciat de 1 persoană

              • @Aldus după cum bine ziceai, n-ai mai revenit aici. 😦 Face sens (vorba anglofonilor).

                Ce zice Renata si ce-i hăulesti tu, în replică, sunt chestii care denotă, cu umor, poezie, gen. La steaua…

                @Renata – Eu am ținut si țiu la amor (ca si la umor) asa că te-as ruga să ni-mi vii aici si să negi toată literatura de dragoste a marilor poeți și prozatori. Nu e frumos. Nu e drept.

                Cum e să-l intrebi pe Aldus dacă a fost indragostit, ar fi o chestie si mai greu de calificat. Bine că nu l-a intrebat nimeni si se întreabă (retoric) singur. El este în permanentă îndragostit de tema iubirii universale. pe care o re-gaseste fără efort în orice capodoperă literară, inclusiv în a lui Sticri the Great.

                Apreciază

              • @Renata – Nu băgasem de seamă, dar Aldus cică te-ar fi atacat si trebuie să te aperi. Singură. Că cică n-ar fi frumos si drept să-ti iau apărarea, ca gazdă echidistantă, ceea ce ar mai si echivala, pe deasupra, cu o desconsiderare (a mea fata de mijloacele tale de auto-apărare). Voiam doar să te rog să bagi de seamă atacul si să nu-ti neglijezi, din neatenție, apărarea. 🙂

                Apreciază

            • Aldus blogul tău e în derivă 😉 te aruncă curentul ba încolo, ba încoace, ba la d-l Goe, ba la d-l Costică Brâncuși (bravo). Văd că nici cu d-l Sticri n-ai avut mare succes de compatibilitate.

              Logica papagaldusiană în actine. Desigur că prezenta anacolutelor și a elucubrațiilor nu înseamnă că într-un text n-ar rămâne loc si pentru iubire, dar respectiva prezența nu înseamnă musai un semn de iubire, cum încerci tu, subtil, să-i dovedești Renatei cu logica ta ga-ga… pe principiul că dacă pot exista simultan anacolute, elucubrații și iubire, înseamnă că, ta-na, există iubire. Si totuși există iubire. I-ai spus Renatei că în textele umoristice ale d-lui Sticri s-ar afla iubire. Ea ti-a acordat credit, s-a mai uitat o dată, n-a remarcat vreo iubire anume dar si a găsit, în schimb, alte chestii, notabile. Acuma tu, fără sa punctezi exact unde anume, dincolo de anacolute și elucubrații s-ar găsi iubirea pură, vii si susuri aldusian: există iubire. Ah, tema iubirii.

              Si zici că nu mai revii pe aici? Of, of, of. De-abia aștept. 🙂

              Apreciază

              • Aldus said

                Primo, blogul meu nu e în derivă. Ca să înțelegi: când te întreabă colegul de la birou sau un trecător de pe stradă cât e ora, poți să-i dai un răspuns concret, nu-i așa? Iar apoi, când te duci acasă și te întreabă cineva drag ceva, poți să-i dai un răspuns plin de căldură și afectivitate, într-un cu totul alt registru decât răspunsul dat colegului sau trecătorului, nu-i așa? Și apoi, dacă participi la o joacă sau la un concurs de haikuri, poți să compui niște versuri sau rime albe, este? Fără ca prin asta ființa ta să-și piardă cu ceva coeziunea sau să intre în derivă, chiar dacă răspunsurile tale, luate individual, par a face parte din cu totul alte universuri. Ei bine, pe blogul meu scriu și despre ceasuri, și despre haikuri, și despre zboruri pe Lună, în rubrici sau categorii diferite. Dacă vrei consecvență, dă click pe numele unei categorii și o să îți apară doar subiecte de un anumit tip (în teorie; în practică mai am de lucru la organizare). Dincolo de asta, nu-i vina mea că nu vezi mesajul unitar din spatele acestui aparent mozaic. Deși nu știu de ce l-ai numi mozaic, că nu-i musai ca blogul să fie nișat. La subiect, articolul despre Domnul Goe l-am scris pentru că mi-ai pus link și pentru că ai spus niște chestii pe care le consider eronate. Iar cel despre Brâncuși e cu ocazia faptului că ieri a fost ziua lui.

                Secundo, Renata n-a spus de ce (în opinia ei) textul n-ar fi despre iubire. Adică, a vrut să spună asta, dar a ieșit cam așa: textul nu este despre iubire, pentru că… prezintă incoerențe. Ori, chiar dacă ce spui tu este adevărat, argumentarea ei este greșită din punct de vedere logic. Și eu tocmai asta i-am semnalat, că raționamentul pe care l-a utilizat e defect. Când o să găsească (sau o să găsiți) un raționament mai bun, o să vă răspund la ăla (dacă cumva vom continua dialogul). Până atunci, am discutat puțin despre iubirea din articolul lui Sticri la mine pe blog.

                Terțio, de ce simți nevoia să-i iei apărarea Renatei? O crezi cumva incapabilă să se apere singură? 🙂

                Quatro, până mai ieri eram tâmpit, iar acum dau dovadă de subtilități („cum încerci tu, subtil, să-i dovedești Renatei”)? Înseamnă că am evoluat grupa mare.

                Apreciază

              • Aldus – Am greșit. Iartă-mă!

                Apreciază

              • @Aldus – Bis! Cu deriva „blogului” am glumit. Si ca să fie gluma si mai spumoasă, cu toate că tu nici n-ai blog, te-am trecut în blogroll. Ce zici? Am haz!

                Apreciază

              • Aldus said

                Zic că și io te-am adăugat în blogroll, cu toate că nici măcar blogroll n-am. Ce zici? Nu-i așa că și eu am haz?

                Apreciază

              • @Aldus – Ai si tu hazul tău, aparte, ca papagal care repetă mimetic glumele, după dictare. Merci pentru co-co-laborare.

                Apreciază

    • @Renata – îmi pare rău că n-ai găsit nimic de râs la cei trei comici pe care am încercat să-i promovez. O fi poate si vina mea că n-am știut să te transport la localitate, dar cu siguranță că la mijloc este si meritul tău, c-ai ales sa stai sobră, ancorată în perspectiva tragică asupra celor trei mini-drame. Ti-as mai zice că cei trei au fost aduși aici împreună, nu pentru detaliile care-i fac să fie deosebiți, ci dimpotrivă, pentru esențele care-i fac extrem de asemănători, si asta nu doar prin prisma hilarității cu care se manifestă. Mi se pare amuzant felul in care ai sărit ca Mam’ Mare în apărarea d-lui Goe (aici dl. Goe fiind d-l Gigli), ca fiind, singurul dintre cei trei, aflat în gratiile tale, ca de-al casei, girat de șeful gării, prin includere în blogroll. Cu un mic efort epistemologic incredibilele asemănări dintre cei trei comici se vor revela pas cu pas.

      Te rog nu-mi spune (spune-mi!) că apreciezi compunerile micii licheluțe de cartier. Ar fi semn că folosești gara să-ti tina tastatura caldă în vederea unor eventuale texte demne de hârtie în zadar, doar ca moft. 😦

      Apreciază

      • Stai nițel, că m-am îmbolnăvit de covid și-s ruptă de câteva zile și de realitate, și de discuții.
        Sinceră să fiu, Sperling și StiCri, cântă în aceeași tonalitate. Gigli nu-i de-acolo, el e foarte terestru și simplificator, e genul care nu-și pune ochelarii să citească un scris mic, preferă să aleagă un text cu font mai mare.
        În legătură cu blogrollul, asta se rezolvă ușor, eu te am într-o ferestruică la favorite, pe bara de sus. De-aia nu m-am obosit cu lista de bloguri. Pe care n-am mai actualizat-o din 19-toamna.

        Apreciat de 1 persoană

        • Covid??? Câh… Mi s-a părut mie ca ești mai tăcută decât e normal. 🙂 Sper că l-ai răpus pe virus si ești aproape de restabilirea completă. De la cine l-ai luat?

          In formă da, umorul involuntar a lui Papy e diferit de al celorlalți doi comici, în exact felul în care ai menționat. Dar dincolo de formă, la esențe, sunt toți trei (si nu doar ei trei) de o formidabilă similitudine.

          Chestia cu blogrolul n-a fost o aluzie, cel puțin nu una voluntară, dar deh, contaminarea cu in-voluntariate nu-i exclusă. N-am nimic împotrivă să ne adăugam reciproc, unul pe altul în blogroll-urile de pe Arcă si din Gară, care vor ilustra astfel, cu asupra de măsură, diversitatea si multi-culturalismul biruitor la blog si la site. Eu l-am inclus experimental în blogroll-ul meu chiar si pe Aldus.

          Apreciază

  6. Am impresia că nu s-a înțeles prea exact în ce constă competiția propusă între cei trei mari corifei ai hilarității involuntare, sperling-sticri-papagigli, si că de fapt, cei din juriul potential din jur nici nu-i cunosc prea bine pe cei trei si pe isprăvile lor co(s)mice. Vom reveni cu amănunte. Cert este că oferta Arcei lui Goe făcută celor aflați în căutarea hazului (chiar si de necaz) si a aspectelor umoristice ale prestațiilor libere ale hominizilor in blogosferă, nu se referă doar la cele trei eșantioane, prezentate aici de gust, ci la întreaga capodopera a celor trei tovarăși prinși trup si suflet în etalarea sinelui prin exprimare liberă în public. Că adesea nici publicul nu-i mai breaz, pe principiul cum e turcul si pistolul, rămâne un deliciu de savurat ulterior, pentru cei curajoși care vor avea (si) răbdare să studieze (cât de cât) cele trei fenomene surori: sperling-sticri-papagigli.

    Apreciază

  7. UPDATE: Desigur că sugestia discretă cum ca articolul curent ar putea ajuta în vreun fel la găsirea unui răspuns (oarecare), întrebării retorice din poza de mai sus (despre cum să ieșim din bulele si belelele narcisiste în care ne-ar băga, Doamne iartă-mă, Internetul), este o exagerare… umoristică. Departe de mine asemenea intenții colosale. Sunt o entitate realistă, pragmatică, si nu-mi fixez niciodată obiective utopice sau exagerat de complicate, în special când prestez gratis, mamă-soacră. Gratis. Pe banii mei. Că vorba ceea, time is money. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  8. Ceea ce-mi propusesem eu (supremul) era mult mai puțin. Un mic mizilic, o nimica toată stimabile. In felul meu altruist (de furnică), m-am gândit că ar fi mare păcat să mă bucur de unul singur de colosala bogăție de umor, disponibilă gratis pe net: un izvor nesecat, chit că destul de bine camuflat, de pitulat, de diluat în fel de fel de impurități, atenuat si distorsionat de balasturile condiției umane, de zgomote si izmeneli.

    Este adevărat că, vorba autorului, viața este complexă si are multe aspecte, si că cele trei cazuri exemplare pe care le-am ales ca porți de intrare în zen, denotă pe lângă teribilul umor si colosala hilaritate, si altele precum tragism, tristețe, mâhnire, prostie amară si dezarmantă, sabotarea încrederii în intelectul uman, etc, etc, etc… Dar, na acuma, la naiba cu toate astea, care si așa sunt ușor de găsit pretutindeni în lume, pe toate drumurile. Trecându-le cu vederea, si asta n-ar trebui sa fie prea greu (parole d’honneur), nu se poate (credeam eu) să nu se remarce filonul de umor, sursa de alimentat râsul, amuzamentul, divertismentul, distracția si o stare generală de bine, în ciuda răului si prostiei (din lume si din noi înșine). Ei ași, ti-ai găsit!? Crezi că am reușit cumva, ceva? Să rup urechile vreunui urs pe care să-l aduc la miere? Nici vorbă. Niciun urs din pădure, din tagma celei care-i cuprinde bine merci pe prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe si pe ceilalți cititori, ori, ori, sau nu, deloc, n-a fost făcut să pună botul la savarină. N-am reușit să-mi găsesc colegi de joacă si de râs. N-am talent. Asta e. In cazul de fata, talent de dispecer în ale hazului moca. Aici ar fi fost nevoie de un nea Pleșu sau de un Radu Paraschivescu sau Cosașu, care să-i fi pus cu vervă si talent în valoare așa cum s-ar fi cuvenit pe cei trei comici anonimi ai blogosferei: sperling-sticri-papagigli. Asa însă nu numai c-am rămas „să mă râd” singur, dar m-am ales si cu o porție suplimentară de zâmbet si râs din încurcăturile iscate de călători față cu oferta. Ateii l-au atins la mir pe misticoidul Sperling, mângâindu-l duios pe r-ateul p-ateu Papagigli, rămânând nedumeriți față cu fătucă Sticri, mai puțin Aldus cel Bun care a încercat, în mărinimia-i caracteristică, să-i ocrotească pe toți trei, ca când ar fi fost copiii săi. Greu-lui de ales i s-ar potrivi un sub-titlu: Unde dai, si unde crapă.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Dorind să fiu (considerat), în măsura posibilităților o gazdă bună, as încerca să le ofer ceva (prilej de zâmbet) si acelora care n-au găsit nimic de râs in triunghiul bermudelor sperling-sticri-papagigli. Așadar ca sa nu rămână cineva cu dinaintea goală as aduce la bătaie un platou cu bancuri (de râs, nu de pești). Poftă bună:

    Vaccin *COVID-19* : Bărbaților li se va implementa un cip, iar femeilor li se va da telecomanda!

    🤣🇭🇺⚕️
    Întrebare: Dacă ar fi să sacrificați o țară pentru a ne salva de COVID-19, ce țară ați alege și de ce Ungaria ?

    🤣🍖🩺
    Ați mâncat parizer toată viața și acum nu vă vaccinați că ”nu știți ce se bagă în vaccine”…

    🤣🛐☣️
    – De ce sunt acceptate mai ușor teoriile conspirative decât cele științifice?
    – Pentru a le înțelege pe cele științifice, trebuie să înveți.

    🤣🍇🫐
    Fiecare borcan cu gem ascunde sub capac tragedia unor prune ce puteau deveni pălincă! Mănânc și plâng.

    🤣🙆🪟
    – Mamă soacră, ce faci la fereastră?
    – Mă gândesc dacă să sar sau s-o închid.
    – Sari! , c-o închid eu!

    🤣 M👎 T👍
    – Mamă, m-am îndrăgostit.
    – Cum o cheamă? Gătește bine? Dar cine-i sunt părinții? Ce studii are? Măcar e frumoasă? V-ați pupat? De ce nu mi-ai spus mai devreme?

    – Tată, m-am îndrăgostit.
    – Femeie?
    – Femeie.
    – Bine.

    🤣👩‍❤️‍👨🙅🏻‍♀️
    – De ce te cerți mereu cu nevastă-ta și pe soacră o respecți?
    – A fost singura care s-a opus căsătoriei.

    🤣🧕🧕🧕🧕🧕🧕
    Un arab este întrebat:
    – Cum poți trăi cu două sau trei femei în același timp?
    – La fel ca voi, doar că noi nu ne ascundem…

    🤣💉📡
    – De ce ai venit la mine ?
    întrebă un dentist pe un țigan care avea toți dinții îmbrăcați în aur.
    – Am venit să-mi pui o alarmă… !!!

    🤣☕
    🔴🟠🟡🟢🟣⚫🔵
    – O cafea, vă rog!
    Fără lapte, fără zahăr…
    – O doriți neagră?
    – Aveți și alte culori?

    🤣☕🧼
    – O cafea, vă rog!
    – Lapte, zahăr, să pun?
    – Fără săpun!

    🤣⚡📺
    – Cine își mai amintește? Pe vremea noastră,
    când se lua curentul, ne uitam cu lumânarea la televizor!

    🤣🎚️
    *Rai*
    – Salariu american, casă englezească, mâncare chinezească, soție româncă.
    🤣😈
    *Iad* – Soție americancă, mâncare englezească, casă chineză, salariu românesc.

    🤣➗💰
    – Pe o scară de la 1 la 10, cât ești de sărac?
    – Nici scară n-am.

    🤣💐💎
    În fiecare an, în lume sunt tăiate 3 miliarde de flori pentru ziua de 8 Martie.
    Protejați planeta, domnilor! Cumpărați diamante!

    🤣🚺💓
    – Iubi, ce îmi cumperi de 8 Martie?
    – Nimic.
    – Poți să-mi spui măcar că sunt frumoasă?
    – Îți spun de 1 Aprilie!

    🤣🤷🏻‍♂️😹
    Se spune că minciuna are picioare scurte.
    Deci toate astea care aveți sub 1.60 sunteți niște mincinoase.
    Nu avem ce discuta!

    🤣🤦🏻‍♂️👎
    Îmi amintesc, copil fiind, cât așteptam să cresc mare, să am un serviciu, responsabilități…
    Acum mi-e clar…, de mic am fost tâmpit.

    🤣⚡🎚️
    – Iubitule, te rog, spune-mi ceva electrizant!
    – Trăsni-te-ar Dumnezău!

    🤣🧑🏻‍✈️🤷🏻‍♀️
    Polițistul:
    – Doamnă, aveți idea de ce v-am oprit?
    – Sunt la fel de confuză ca și dumneavoastră!
    ===============================================================

    Daca are cineva altele mai bune, e liber s-o dovedească! 🙂

    Încercați si la Liviu!

    Apreciat de 2 persoane

    • Pe unele le știam, altele m-au amuzat, dar la penultimul am pufnit, chiar și așa, bolnavă și sictirită cum sunt.
      Observ că STICRI e anagram lui SICTIR. O fi intenționat?

      Apreciat de 1 persoană

      • Aldus said

        sti-Cri. E bărbat.

        Însănătoșire grabnică! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • e bărbat, e bărbat, e bărbat…

          Mai Aldus dar ce insistent esti. L-ai controlat tu? Dupa ce ai insistat indefinit, mai pe fată sau mai aluziv, în privinta bărbătiei altui fătălău (al carui pseudonim nu-l mai pomenim) acuma ti-ai gasit altă tintă careia vrei să-i consolidezi bărbătia. Te pomenesti că oi fi fiind bărbătist, initiatorul unui nou trend care să balanseze cumva avansul luat prin nebagare de seama de către feministe. Baftă. Fetelor de la Căpâlna li se vor opune, folcloric, bărbatii de la Năsăud.

          Apreciază

      • Nu, nu, nu-i intentinat. E involuntar. Ca multe alte chestii care-i compun natural faptura, potrivindu-i-se aparent întamplator. El a vrut să-l anagrameze doar pe banalul Cristi. Domnul Cristi, cum îi zice d-l Florin, cu duiosie.

        Apreciază

Lasă un comentariu