… i Ada doma!
Sesizând că s-a instaurat un moment de acalmie pe Arca lui Goe, prin retragerea strategică, în cuvenita muțenie, a unora dintre trolii cei mai gureși (semn că maladia a răspuns bine tratamentului aplicat), m-am trezit în reconfortanta situație de a avea un pic de răgaz pentru a revedea si finaliza cele câteva „proze” planificate, aflate în cală, în așteptarea publicării lor în jurnalul de bord, în registrul naval si la gazeta de perete (wall) a Arcei lui Goe. Mica mea lene, care de obicei devine brusc o mare problemă si o piedică în calea progresului, m-a îndemnat discret s-o las mai moale cu creația literar-artistica de nimic pentru nimeni, ci mai bine să mă duc în parc cu copiii, sau să mai dau, așa de probă, o raită pe la cei trei-patru evangheliști umoriști nezdraveni, adică năzdrăvani, pe care i-am colindat în precedentele topice, să văd ce gogomanii calde au mai scos si să mă amuz relaxat, re-creativ si ne-creativ pe seama lor. Recunosc spăsit că așa am făcut, cedând fără luptă celei mai facile dintre ispite. M-am dus iarăși la Sticri-Sperling-Papagigli (si nu numai !!!) (o fi adicție?!) pregătit serios de râs… si când colo… surprize-surprize… Am dat peste chestii lipsite de hazul involuntar cu care mă obișnuiseră „idolii” mei de mucava. Aproape nu mi-a venit să cred că e posibil. Da, domnule! Asta e situația! Poti găsi lucruri interesante, drăguțe, deștepte si/sau emoționante chiar si acolo unde nu te-ai aștepta, iar asta se poate întâmpla aproape pretutindeni. Asa se face ca am găsit la Sticri un topic bazat pe un admirabil poem, ilustrat cu muzică bună într-o ambianță agreabilă, cu un Sticri volubil si bine dispus, uimit parcă si el de ceea ce i se întâmplă. Iti recomand si tie cu mare căldură să vizitezi si tu la fața locului minunea de la Maglavit (provizorie ca orice minune, care nu tine nici trei zile, 😦 dar orișicât… un pic e mai mult decât nimic) aici: ÎNTR-O ZI – GEORGE ȚĂRNEA.
| Se trăiește, se iubeşte şi se moare într-o cuşcă inundată de minciuni fiecare stă la pândă şi nu are timp s-aleagă dintre javre pe cei buni. Adevărul rătăceşte prin ziare, disperarea se hrăneşte cu tăceri mai aproape de-ntuneric sau de soare câte-o pâine pentru cină cui să ceri? Într-o zi la gânduri vechi dăm nume noi, într-o zi ne-ncearcă viaţa cu de toate, într-o zi eşti şi festin eşti şi gunoi, într-o zi doar împăcarea nu se poate. Într-o zi sunt cerşetori şi prea bogaţi, într-o zi la poarta nopţii bat mai tare, într-o zi sunt toţi de toate dezlegaţi, într-o zi prin întuneric sau prin soare. Mai aproape de-ntuneric sau de soare, mai aproape de mocirlă s … … |
M-am emoționat la Sticri, fără să râd, așa că, în virtutea inerției planului inițial, mi-am zis: „Eh, nu-i nimic. Lasă că o să mă amuz la Sperling„. Nici acolo n-am avut mai mult noroc. Am dat peste un înduioșător poem compus chiar de către d-l Ioan: Viața mea
| Am fost un fiu greu de strunit, nici ca părinte nu-s mai reușit, nu am transmis copiilor nimic, iar la nepoți nu prea le sunt bunic! Ca soț, în tinerețe, vai și amar și tot așa sunt și ca pensionar! Ateu am fost cât am trăit în țară creștinul de acum e doar spoială! Constantele avute în viața mea, nimic cu care te poți lăuda; | bolnav mereu pe al vieții drum, plus ghinioane ce într-una adun, depresie din fragedă pruncie, dar pentru toate spun: Doamne Slavă Ție! O viață mai bună dacă aș fi avut, probabil că nu Te-aș fi cunoscut, căci foarte rar te caută pe Tine, acela căruia, în general, îi merge bine! |
… poem continuat de același d. Sperling în proză, si si aceea în genul aceluiași realism elegiac: Am ajuns coletărie onorifică! Mai râzi Grigore dacă mai poți! A trebuit să contramandez planul de luptă si să ajustez ordinea de zi pe unitate, focalizându-mă pe ideea că azi am de savurat părțile bune, drăguțe, emoționante, identificabile chiar si acolo unde găsești, de obicei, alte gen de lucruri interesante ca divertisment. M-am gândit că o fi vreuna si te pomenești că voi avea o experiență similară si la Papagigli. Ca să-mi fac curaj am trecut si pe la D-l Florin cel Bun, stând cu dânsul la o șuetă la o coada la farmacie (împreună si cu mai mulți alți codași, mulți dar pro). Am mai amânat un pic vizita la Papy-n șură, făcându-i o scurtă vizită chiar si lui Neamțu Țiganu, pe care l-am găsit (ca si pe d-l Florin, cu care-i cam leat) admirând si d-lui primii ghiocei, si cerând sfaturi pentru drumeții în Romania (eu i-as recomanda Văliug, Semenic, dar sper că si alți semeni îl vor vizita, în Bavaria sa virtuală, si-i vor face potrivitele recomandări pentru locuri vizitabile de către un aviator pensionar, țigan din Germania, dornic de a bate la picior trasee naturale in Romania, care să fie fără prea mari restricții ecologice). In fine, montat astfel întru căutarea binelui, frumosului si/sau al emoționantului, am poposit si la Papagigli, care însă mi-a stricat planurile ca un mizerabil ce e, ne oferind nimic altceva decât meniurile lui insolite, teribiliste, redundante, si caraghioase. Dacă Aldus (cel voinic) se chinuiește (cu zbucium) să mimeze vorbirea, Papagigli (cel uzat) se străduiește după puterile lui să mimeze hâtrenia si autenticitatea, cu si mai slabe rezultate. A trebuit să-mi bat mintea pentru a-i găsi musai si lui ceva de bine, amintindu-mi că are, ce-i drept, foarte bune gusturi muzicale si că piesele pe care le propune spre audiție sunt în general plăcuțe (nu prostii ca-n alte părți) cum ar fi fiind cea din exemplul de mai jos, preluată de AICI.
Sperând că n-am abuzat prea tare de răbdarea ta, măi dragă prea-cinstit cititor citit si prea-unic al Arcei lui Goe, cu oferta mea de tripletă Sticri-Sperlig-Papagigli, as întregi rubrica „faptul divers”, adăugând, de coloratură, încă vreo câteva știri, alese cu schepsis, despre întâmplări banale, care să-ti dea o idee despre ce se mai petrece prin lume sau să-ti procure prilej de vorbă on topic, gen :
- Un transgender român va avea copii prin fertilizare in vitro cu ovulele de dinainte de transformare VIDEO. – Cel mai bun comentariu la știrea asta va primi premiu. 🙂
- In mod oarecum abuziv, Olga a închis si a șters din existență blogul „Stil Unic„. La al câtelea blog șters o fi fiind? Oricum nu cred că-l întrece pe conul Dorin (Tudoran), ori pe Oana.
- Iată cum faci clătita perfectă. Secretul desertului pufos, dezvăluit de dr. Bilic: „Nu este magie, ci chimie! si o poză în ciuda lui Papy si spre luarea sa aminte:
4. Înmormântarea lui Kelvin Kiptum, cât pe ce să fie oprită, la solicitarea unei tinere care a cerut test de paternitate. – Oooo ce veste, minunată. Cred că asta ar trebui musai combinata cu știrea de la punctul 1.
5. In gara sa fără nume, Renata Carageani a atacat, în mod irefutabil subiectul fierbinte al zile (bombă nu alta), care a polarizat instantaneu, de sus si până jos, Romania profundă si pitorească, în două tabere ireconciliabile. Contre si dezbateri sunt preconizate chiar în gară. Combatanții si chibiții care vor edificare sunt poftiți în vagoane, cu debarcare la peron (eu am făcut deja o tură si am dat tonul luptelor de stradă).
6. Fițe de vedete. Mbappe și-a înregistrat gestul de după gol la Oficiul de proprietate intelectuală al UE. Kylian Mbappe și-a înregistrat, ca marcă proprie, gestul făcut după ce înscrie un gol, dar și frazele celebre rostite de-a lungul carierei la Oficiul pentru Proprietate Intelectuală al Uniunii Europene. Astfel, cine îl copiază pe viitorul atacant al lui Real Madrid riscă amenzi. Wow !!!! Asta chiar fu tare. Mă bate gândul să înregistrez la Oficiul pentru Proprietate Intelectuală al Uniunii Europene, ca marcă proprie, mâncatul cu furculița sau si mai bine orgasmul. Din amenzi nu vreau decât 1%, restul îl donez pentru construirea de biserici.
7. In final mai aveam o recomandare de lectură, special pentru cineva anume, doar că, din păcate, am uitat pentru cine. Asta: Ravagiile tăcute ale Alzheimer înainte de apariția simptomelor. Noi indicii despre care este primul semn de boală.
Sper că aceste știri să te țină nițel ocupat, încât de-acuma să si eu am un pic de răgaz, pentru a revedea si finaliza cele câteva „proze” planificate, aflate în cală, în așteptarea publicării lor în (a) jurnalul de bord, (b) registrul naval si (c) la gazeta de perete (wall) a Arcei lui Goe.
UPDATE: Cred că bascularea ordinii de zi, mai sus menționată, m-a bulversat si pe mine un pic, așa încât am uitat că mai văzusem pe undeva o știre pe care voiam să ti-o semnalez, despre un trend tare ciudat (simptomatic) ce-i face pe unii să se războiască cu statuile, să le scuipe, să le blesteme si să le tragă literalmente șuturi. Grație efectelor proteinei, pomenită în punctul 7 de pe proclamație, nu mai știu exact pe unde am văzut știrea originală, dar niște ecouri am găsit întâmplător AICI la Liviu.
(b)Arca lui goE 