(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !

Archive for 13 iunie 2011

Cultul im-Personalitatii la Dl.Goe

Posted by Arca lui Goe pe iunie 13, 2011

Dupa cum vei fi observat dl.Goe se venereaza pe sine. Are, in mod impersonal, o impresie admirabila despre propria persoana, se crede mult mai inteligent si mai subtil decat toti  cei care-i viziteaza bâr-logul si desigur este convins ca dânsul este mult peste nivelul celor carora le face favoarea de a-i vizita si comenta. Domnul Goe se iubeste si se stimeaza pe sine insusi ca nimeni altul. Un narcisist perfect. In aceasta calitate intretine discret dar consecvent un desantat cult al personalitatii personale. Pe Arca sau aiurea. Pe unde apuca. Convins fiind ca imaginea e totul si ca omonimiile ne/intamplatoarea ori analogiile eufonice aparente sunt in stransa relatie cu esentele si cu atotputernica perceptie, Dl.Goe se auto-propune  in calitate de erou al luptei pentru libera exprimare si democratie virtuala. Recent (de ex) a promovat un discurs al unui fost ministru de externe ca document de reabilitare postuma a Domnului Goe, adica a sa. In acest context general domnia sa n-ar fi putut lasa sa treaca neobservat faptul ca i-a fost dedicata o elegie cu totul speciala, venita de la un anonim de mare viitor. Va facem cunoscuta anexata poezie in avans, cu mult inainte de consacrarea poetica oficiala a unui anonim bogat. Deja. Doamnelor si domnilor, in aceasta zi deosebita, 13 Iunie,  special pentru d-voastra, dl.Polichinelle. Dar numai pe Arca lui Goe.

Polichinelle – iunie 11, 2011 la 2:14 am

matrozului Goe, un baton liric, de tip exces (Polichinelle) mediocru (Radu Humor)

elegie

în seara de coride cu fantome
întinsă pe o targă fără muguri
viaţa mea ca o halva de come
s-a măritat cu liniştea din struguri

nu mai e timp şi nu mai sunt culise
în care pajul certei inocenţe
se întorcea la criptele cu vise
pentru-a muri în foarfece şi zdrenţe

târziul gustă vulpea obosită
şi plescăie amarul blazonului pierdut
roşcată va muri şi ultima ispită
iar strugurii cei acri jeli-vor neştiut,

însă cum viitura de trişti aligatori
va scrie epitaful momentelor frumoase
în toamna prostituată, cu multe subsuori
ai să auzi un greier prin bălării de oase…

P.S.  – Update in pregatire. Despre…

Cum sa iesim din bulele narcisice in care ne baga internetul: AICI

Posted in Arcaluigoeologie | 9 Comments »