Despre miracole

Auzita in tramvaiul 16:

Un om pasionat de vânătoare şi-a cumpărat un câine foarte deştept. Era atât de inteligent încât era singurul câine din lume care putea să meargă pe apă. Nici lui nu i-a venit să creadă când a reuşit să-l dreseze să facă asta.

Se gândea mereu ce încantaţi vor fi prietenii lui când vor vedea câinele acesta fantastic. Aşa că într-o zi şi-a invitat un prieten să meargă la vânătoare de raţe. Dupa ce au stat la pânda, au tras în nişte raţe şi omul a ordonat câinelui să alerge şi să agite raţele de pe lac ca să le poată împuşca.

Câinele a sărit imediat, a alergat pe suprafaţa apei cu talentul unui balerin, toată ziua s-a mişcat încoace şi încolo fără să se scufunde. Stăpânul era atât de încântat de câinele lui, încât se uita mereu la prietenul cu care venise aşteptând un comentariu, dar acesta nu scotea o vorba. Pe drumul spre casă n-a mai avut răbdare şi l-a intrebat dacă a observat ceva ciudat la câinele lui. Răspunsul prietenului a fost: “Da, nu ştie să înoate!”

Morala: “Miracolele nu există pentru oamenii ai căror ochi nu vor să vadă”

Alti calatori in acelasi tramvai 16:

Astro-logia minunilor
Caciuloi-minea minunilor
Cu câinele la vânatoare

Blogul duminicii:

Cele 6 motive pentru care Cartea lui Enoh a fost condamnata

Declaratie de vara

Un amic de-al mieu virtual m-a somat (AICI), mai in gluma, mai in serios sa am curajul sa scoţ la iveala lucruri – strict autentice – pe care le-as fi scris io acum 30-40 de ani. „Sau macar le mai pastrezi, mey ? That is the questia…” m-a intrebat plin de intelesuri amicul. Am inghetat in vine. Cautînd in urma cu 30-40 de ani am constatat ca amicul mieu clarvazatorul avea dreptate. Nu pastrasem nimic din acea perioada 😯 (nici n-oi fi creat creatii pe vremea aia imemoriala) asa ca a trebuit sa ma scufund inca si mai in trecut pentru a gasi ceva cat de cat comparabil. Am gasit. Fix acum 75 de ani (sa zicem), cam prin vremea asta, am propus Teatrului de Stat din Tg.Mures urmatoarea piesa. De teatru.

A se citi cu „in” in loc de „în”, si cu acent maghiar pe prima silaba „cò-paci”.

Loţi si Pişta – Piesa de teatru in 8 acte.

Pentru teatrul de vara

Actul I.
in faţă còpaci, in spate còpaci, in stanga còpaci, in dreapta còpaci
in mijloc luminiş.
in luminiş còpaci, in còpaci Pişta.
Vine Loţi si zice:
Loţi: Pişta da-te jos din còpaci!
Pişta: Nu, nu ma dau.

Cortina!

Actul II.
in faţă còpaci, in spate còpaci, in stanga còpaci, in dreapta còpaci
in mijloc luminiş.
in luminiş còpaci, in còpaci Pişta.
Vine Loţi si zice:
Loţi: Pişta da-te jos din còpaci!
Pişta: Nu, nu ma dau.

Cortina!

Actul III. etc, etc…

– Bine domnule dar cand se da Pişta ista al dumitale jos din còpaci?
– in pauza.

Daca trebuie pot s-o rescriu pentru caminul cultural din Corabia.

Si daca tot veni vidi vici vorba despre evenimente memorabile din trecut, anul trecut pe vremea, asta regretam cu voce tare (AICI) ca m-am lasat prins in prostia inutila si daunatoare de a intre/ţine ceva ca un santier, blog, b-Arca, pregatindu-ma serios sa-l sinuciz fara regrete pe dl.Goe. Cand ma pregateam eu asa morbid, a venit ingerul mortii fictive si, luandu-ma de mana m-a dus prin orase si targuri sa-mi arate cum va arata lumea fara domnul Goe. M-am ingrozit. Lumea arata mult mai bine. Problema este ca in timp ce eu umblam creanga cu ingerul de mâna, aripa-n aripa, cineva, ca un unchi Vania, mi-a sterpelit (b)Arca, ghicindu-mi parola si zdrobind-mi cariera de (b)Arca-log. Culmea este ca in loc sa zic merci ca mi-a luat povara sinuciderii lui domnul Goe de pe umeri si piatra de pe inima, fapta m-a revoltat, iar atunci cand (al dracului drac) mi-a inapoiat cheia de la (b)Arca am uitat sa-l omor pe Goe. Asa, din ambitie (ca am ambiţ domnule). Si uite din ambiţia aia a mai trecut un an. Cum trece mai vremea Doamne.

Update. Articolele zilei si de ce:

Cartarescu Patriciu-Basescu. Norvegia – Pareri rapide. Dar cât de poet mai e Cartarescu?

Plesu: Basescu niciun urma de respect pentru oamenii cu carte – O parere onesta, avizata. Plus subliminalul.

Compania Apple are RF mai mare decat o are Statelor Unite – Uluitor. E normal?

Tudoran: Sperma Regala – E scris frumos si a atras comentarii interesante.

Luna de fiere

Am multe restante. Trebuie sa mai vin si pe toamna. Am facut varza topicul despre niste sub-semnati. Reactivitatea neasteptata a unora dintre ei m-a bulversat. Ce sa fac? Om sunt. Asa ca in loc sa raman concis la obiect m-am risipit in consemnari ale reactiilor, bla, bla, bla… vaduvindu-l astfel pe nestematul domn Zaharia Robert (un avatar bizar al nu mai putin nestimatului Viorel Padina) de atentia cuvenita. La fel a scapat atentiei, atentia nefireasca pentru cosmogonia naiva a unora si altora. Mai ales altora. Tot mai sper sa pot reveni asupra subiectelor pentru ca ma intereseaza in mod deosebit. Si cosmogonia si atentia din neatentie. Pe prietenii mei la fel. Pana atunci va recomand cu mare caldura blogul de un umor inegalabil al autodidactului Zaharia Robert. Cei cu simtul umorului la zi vor râde cu lacrimi. Pe moment insa ii voi abandona pe cei patru din careul de asi ai nimilor, opusi ano-nimilor (ma refer la Serban Foarta, Zaharia Robert, Dorin Tudoran si Viorel Padina) care ofera celor interesati ilustrarea exhaustiva a faptului ca, anonimi sau nu, cei care se revarsa (ca-n ziua cea dintâi) pe net sunt la fel, in constitutie si-n porniri, in pacate si-n iluzii, si ca diferentele de calitate nu pot proveni cu niciun chip din felul conventional in care fiecare isi semneaza, in mod mai mult sau mai putin im/personal, productiile folclorice ce mobileaza noul Babel. Fiecare dupa cum a apucat la un moment dat, care moment dat a devenit un capat de tara. Caci multi sunt de la tara. Asadar in locul celor patru „banditi”, barfiti de al cincelea (dl.Goe) prefer (imi este mult mai la indemana pe moment) sa va recomand vizionarea sau revederea unui film: Bitter Moon (Luna de fiere), ecranizare realizata de catre controversatul Roman Polanski.

Oscar	Mimi	Fiona	Nigel

Mai multe despre film se gasesc AICI: Cronica lunii de fiere.

Cei inca neincrezatori in faptul ca filmul merita re/vazut isi pot face o idee vizionand spotul de promovare al filmului:

Dupa vizionare astept cu mare nerabdare parerea specialistei Amicomunications si a cinefililor (5 la numar) Daca nu, nu.

Update/Coincidenta: Pascal Bruckner – Lunes de fiel

Tanti Mitza (ori altii) si blogul

Update no.1 – Articolul zilei: Salvarea lui Crin Antonescu.

A innoptat Mopete

Mopete în atmosferă lăuntrică Mopete s-a instalat într-o seară comod, la marginea focului, să-şi citească gazeta, în spatele lui,scara care suia la pod trosnea cînd lumina focului îşi înfigea egreta pe cîte-o treaptă, mai foşnea şi mopete cînd întorcea foaia să urmărească ce scrie despre una sau alta, din cînd în cînd îşi nota pe manşete cîte-o idee, ca să poată mai tîrziu să o transcrie cînd avea să se ducă la culcare, pe perete deasupra patului, alături, pe măsuţă, avea sticla şi paharele ( Îl aşteptase în seara aceea pe marele lui prieten – dar nu venise ), asupra întregii scene era o linişte binefăcătoare, nivelul lichidului în sticlă scădea cu cîte-o palmă liniştitoare. Mircea Ivanescu

Moartea la Veneţia Să încercăm aşadar (într-o carte ar fi fost mai simplu – acolo, ajungea să te ridici de pe scaun într-o amiază, şi fără să crezi că ar începe sau se sfârşeşte ceva, să părăseşti încăperea cu mobilele bine ştiute, să cobori, şi să mergi un timp prin amiaza posomorâtă, pe străzile umede, până ajungi, undeva, la marginea oraşului, Asta într-o carte) – să încercăm însă cu adevărat să mergem până la capăt – şi lăsând deoparte cărţile, toate, aşezarea luminii de pildă din locul acesta atât de ştiut, unde ai stat până acum – să o laşi, de la o clipă la alta, fără putere – şi să spui că treci prin pânze de aer cu apele schimbătoare – mergi, adică, înspre o margine, unde are să fie totul deschis, asemenea unui ochi aşteptându-te, să te primească acolo. (Vorbe, nu ? şi tot ca într-o carte – coborârea pe străzi, la amiază către locul unde e cerul imens – ca o povestire cu omul care deodată s-a ridicat de pe scaun – şi a plecat altundeva – spre o altfel de lumină. O parabolă despre moartea în lumina uriaşă a unui ochi cu străvezimi înşelătoare, mai încetinite, şi se termină, – şi pe urmă închizi cartea), şi e o aceeaşi lumină posomorâtă, scăzută, îngustă,

Viu cu viu la Sibiu

A mai murit un poet

Mopete si V Innopteanu in noul mileniu

Mopete in memoriam

Pisi-câinele

Mircea Ivanescu si inscenarea poemului

®Evolutia Speciilor – Apocalipsa dupa T®aian.

– sau cum se face ca am ramas anonim –

Cu ceva vreme in urma, Jurnalul National a publicat un articol, aparent banal, despre un anodin web site care ar prezenta corespondenta intretinuta de Charles Darwin in timpul vietii (autor Delia Zahareanu – Epistolarul, după Charles Darwin). Am incercat, de doua ori, la vremea respectiva (18 mai 2008 – cu o zi inainte de referentul pentru demiterea presedintelui) sa postez un mesaj in care imi exprimam nedumerirea in legatura cu o aparenta coincidenta intre decizia JN de a publica acel material tocmai in ziua in care primeam o scrisoare cel putin ciudata, de la… surpriza, acelasi … Charles Darwin. Din motive de neinteles tentativele mele de a posta acel mesaj au ramas fara succes. In mod cu totul misterios, singurul mesaj acceptat  ii aparatinea unui oarecare Klaus, care afirma scurt si taios ca teoria evolutionista a lui Darwin este o mare prostie.

Iti poti imagina? Jurnalul National publica un articol despre Charles Darwin si in aceeasi zi primesc, pe adresa de acasa, pe care o credeam foarte bine protejata fata de curiozitatea bolnava manifestata de anumiti forumisti, o scrisoare care are inscris la expeditor numele celebrului naturalist englez. Ce sanse puteam acorda ipotezei ca este vorba de o simpla coincidenta? Nu am deschis scrisoarea imediat. Am petrecut trei zile inchis in biblioteca mea (inca un detaliu, minor ce-i drept, adaugat motivelor care m-au determinat sa nu merg la Referendum), cu storurile trase, incercand sa-mi imaginez cine putea fi autorul unei asemenea farse. Mi-a disparut brusc dorinta de a posta comentarii pe forumuri si bloguri, lasand balta mesajele pe care le aveam in pregatire in incercarea de a raspunde unor provocari mai vechi venite de la cativa dintre obisnuitii hyperspatiului. Chiar daca dorinta de a posta mi-ar fi revenit, la fel de subit dupa cum mi-a disparut, tot n-as fi fost in postura de a-i da curs, pentru ca, dupa trei zile de meditatie, putin inainte de anuntarea oficiala a rezultatului Referendumului, luand in calcul si varianta ca voi avea surpriza unei scrisori capcana sau macar a unei doze serioase de praf de stranutat (judecand dupa grosimea plicului), am deschis, cu maxima precautie, scrisoarea primita. Am constatat, surprins si dezamagit in acelasi timp, ca este vorba despre un material oarecum confuz, abia lizibil, scris de mana, cu pana sau cu tocul, intr-o engleza nu tocmai actuala, pe o hartie galbena sau ingalbenita de vreme.

Nu mica mi-a fost mirarea cand, navigand pe siteul lui Darwin, indicat in articolul din Jurnalul National, am gasit cateva epistole originale semnate de Charles Darwin in care scrisul si semnatura erau identice cu cele din scrisoarea primita pe ADRESA MEA DE ACASA. Plastografie, mi-am zis. Fie. Dar pana unde? Cineva imitase slova “baiatului” incredibil de bine. N-am stat prea mult pe gânduri. Am copiat cate un esantion din scrisorile publicate pe web-site-ul lui Darwin si din scrisoarea primita si le-am trimis unui prieten expert in grafologie, cerandu-i sa-mi spuna daca cele doua au fost scrise sau nu de aceeasi persoana. Nu i-am dat nici un amanaunt in legatura cu cele doua esantioane asa ca atunci cand mi-a raspuns ferm ca una si aceeasi persoana a scris cele doua fragmente trimise spre analiza m-a cuprins un soi de panica ale carei reverberatii, cu intermitenta, inca le mai resimt. Am petrecut timp o saptamana citind, analizand si traducand in romana materialul primit, Dumnezeule, de la Charles Darwin. Nu voi incerca sa-ti explic inexplicabilul inainte de a mi se releva mie insumi, intr-un fel, o explicatie rezonabila. Scrisoarea, vei vedea, este scrisa foarte recent, chiar daca “recent” nu este tocmai termenul potrivit in raport cu timpul subinteles in continut, sau, mai bine zis, nu a fost scrisa in timpul pe care in mod traditional il numim “timpul vietii lui Darwin”. Poate ca scrisoarea primita de mine nu este scrisa de Darwin. Dar atunci nici cele publicate pe site-ul oficial (!?) al lui Darwin nu ii apartin lui Darwin ci aceleasi persoane care incearca sa-mi transmita un mesaj bizar, intr-o maniera mai mult decat stranie, prin care se face o risipa incredibila de resurse, in raport cu umila mea persoana, in incercarea de a-mi transmite ca ma cunoaste . Dar poate ca scrisoarea primita este chiar o scrisoare venita de la Charles Darwin ori de la umbra acestuia la Cozia. Asta insa o vei judeca chiar tu.

Recitesc aceasta prea lunga introducere si constat ca am fost contaminat iremediabil de stilul scrisorii primite care-mi aminteste vag de Jules Verne si E.A. Poe. Sper ca voi reusi candva in viitor, sa ma scutur de acest stil, cazut demult in desuitudine, pentru a-l regasi pe Tony cel cu care ne obisnuiseram cumva (eu unul ma obisnuisem si cred ca si tu). Pana atunci o sa postez in serial fragmente din scrisoarea primita de la Darwin (da-mi voie sa o consider asa pana una alta). Daca voi consta un minim de interes insotit de eventuale discutii care sa ingaduie vreo apropiere de adevar (nu-mi fac iluzii ca voi gasi ajutor pe (b)Arca, dar speranta moare ultima, nu-i asa?), promit ca voi publica si restul materialului, scris intr-un stil cam stufos care, de obicei, nu are succes la publicul forumist ce  prefera (pe buna dreptate) stilul scurt si dens.

In primul episod voi reda un fragmentul din materialul intitulat in original “®Evolutia Speciilor”. Partea a doua a titlului, “Apocalipsa dupa T®aian” am adaugat-o eu pentru ca data la care am primit scrisoarea precum si continutul acestui fragment cheie, constituie o trimitere care mie mi se pare evidenta. Vreau sa mai precizez ca documentul primit de la Darwin are doua planuri distincte care uneori au tendinta de a se atinge. In primul Darwin incearca sa reconstituie din memorie cateva din textele pe care zice-se, le-ar fi scris in ultimii ani ai vietii, pe cand se gasea retras la tara, texte despre care afirma ca deocamdata n-ar fi cunoscute publicului larg. Al doilea plan contine o parte scrisa, dar si gandita, cu doar cateva zile inainte de trimiterea scrisorii si reprezinta o lista de corectii (uneori spectaculoase) pe care incearca sa le aplice teoriilor si textelor pe care le-a produs in timpul vietii si care se bazeaza pe o stare noua de intelegere a esentelor lumii, datorata prezentei sale intr-un spatiu de asteptare, a carui natura o sugereaza doar.

Fragmentul care compune primul episod, este un extras realizat preponderent din primul plan al ideilor cuprinse in document si constituie, daca am inteles eu bine, punctul de plecare al unei noi teorii (®Evolutia Speciilor) pe care ar fi dorit sa o adauge teoriilor prezentate in Originea Speciilor si Obârsia Omului, pentru o descriere mai cuprinzatoare a evolutiei speciilor, nu numai prin selectie naturala si mutatii genetice accidentale dar si printr-un soi de revolutii, inevitabile in anumite momente de timp. Imi cer scuze pentru calitatea traducerii din engleza, constient fiind ca putea fi facuta ceva mai liber, in spiritul textului si nu doar in litera sa. Nu de alta dar, daca textul original in engleza imi suna oarecum savant, pretentios, cu o patina de intelepciune chiar, cel tradus in romana imi pare mai degraba frivol, o insiruire de banalitati cu pretentii filozofice de o naivitate induiosatoare, ceea ce n-ar putea cu niciun chip sa fie explicat doar prin snobismul de circumstanta al lectorului. Orice sugestie este bine venita. Mai vorbim. Va urma.

 

Nişte sub-semnaţi

S-a văzut de mai-nainte că anonimii, de nu-i cunoşti, sunt anodini şi anoşti, chiar proşti, atunci cand nu sunt uzurpatori, năimiţi, vindicativi, tâmpiţi, misogini, mârlani, onctuoşi, umorali, imorali, sociopaţi, grafomani si egocentrici. Să-i lăsam aşadar. Sa ne concentram niţel pe semnatari. Semnatarii (nimii) sunt o categorie opusa ano-nimilor. Sunt altceva. Au ceva in plus, au ceva in minus, fata de anonimii-anonimi. Si ceva… in comun. Semnatarii sunt (aşadar) anonimi cu pedigri şi fara „ano„. In rest nu. Sunt şi ei oameni şi nimic din ce-i omenesc nu le e strain. Ba din contra. Bunăoara umorul. Umorul de situaţie. Pentru ca am ţinut şi ţiu la umor aş vrea să consemnez câteva întâmplari comice cu subsemnaţi.

Am ales aproape la intamplare patru cavaleri ai apoca-lipsei, ne-anonimi, care vor fi fost lasand pe Terra (planeta testicul) si (mai ales) pe bloguri dâre cu identitate bine definita prin nume, prenume, renume, pseudonim literar, care are, care nu, si prin poza, proz, efigie etc pe care o sa le poarte secolii din gură-n gură (ca pe folclor) şi le-or duce mai departe, bla, bla, bla…si de a pururi, pretutindeni, în ungherul unori creieri, şi-or găsi, cu al lor nume, adăpost ale lor ziceri! Iata-i in toata splendoarea lor. Nu-i asa ca nu-s deloc caraghiosi?

Fidel pana-n panzele albe unor principii ferme, un gânditor mare si (post)modern, soussigné Seban Foarţă, un geniu nativ al calmburului si vorbei rasucite cu ciucuri, un elevat si elegant provincial, boem cu dispensa, eroic, s-a saturat si a spus NU! Asa NU mai merge. A decis voluntar sa abandoneze peste noapte o cariera intelectuala stralucita, acompaniata de un succes la public (he-he) henorm (si succesul si publicul), la o revista de mare prestigiu, unde isi împărţea si împărăţea gloria cu somitaţi in materie de notorietate si abonament la posteritate, dintr-un motiv simplu şi devastator: imperfectiunea lumii. La acea revista scria, printre zeci, un individ infam care-i lua aerul Gânditorului (unul Sever Voinescu). In apararea unui principiu, dupa o lupta surda cu eul, eroul nostru (un goe) decide sa se sacrifice pe sine oferind ca ofranda (hau-hau d-le Plesu) demisia sa. Un con-citatin se ofera sa-i ofere adapost, gazduire si vizibilizare. La con-citadin personajul infam e banat. Prin urmare aerul inteleptului aflat in gâlcevi cu imperfectiunea lumii este in siguranta. Si aerisirea continuaaaaaa. Insa foarte putin. Si, unde credeti ca gaseste de cuviinta eroul-martir al inconcubinarii sa se aciueze pentru a continua firesc sa se exprime pe sine? La con-citadin, unul Dorin Tudoran pre numele sau. Ceea ce ar putea parea firesc intre consateni sa imparta acelasi “sait”. Nu? Sau nu. Adica sa pleci de la o revistuţă-prostuţă in care nimeni (nu) iţi intelegea poantele lexico-itelectualo-petrecareţe, repetate pâna la pitrocire, in baza la motivul fara rezon ca ai putea fi perceput ca conlucrator cu unul pe care-l detestai sincer, si vii unde? La unul care a concubinat bine mersi, ca coleg, de pagina, si fara greţuri, cu Ion Cristoiu, Valerian Stan si alte “ciurucuri literare” pe care le detesta “foarte profund” si abitir, inclusiv pe poetul Mircea, până in clipa tragica in care Camelia a binevoit sa-l dea afara si sa-i zdrobeasca cariera de conţopist-jurnalist de la perceptie (caci de atunci nici ca si-a mai revenit) adicatelea si recte la unul care nu-ti impartaseste principiul de baza (pretextul de…). Ca sa ce? Ca sa ce? Ei, acuma “ca sa ce?”. Oameni in toata firea si nu pricepem “ca sa ce”. Tanarul Foarţă e amorezat de Ziţa. Oplosit ca-classic in viata pe blogul con-citatind, omul are doua ţeluri: sa produca-capodopera si sa zdrobeasca voluptos, fara mila si alte sentimente, contestatari anonimi, din aceia fara opera, fara personalitate, fara identitate, “pliznoţi” pe care-i poti ucide fara teama si fara remuscari. Prima victima a arţăgosului clasic repede vărsătoriu de sange anonim este „nea lucidul” care calcă in capcana intinsa viclean in potecă de catre maestrul Foarţă. Iata faptele: serban foarta – June 14, 2011 at 10:50 -#20 Nea Lucide, nu mă supăr pe ‘mneata – parol! – dacă-mi spui (că te văz om cetit, nu glumă) de cine e acest distih ilar: “Când sunt mai puţin lucid/ Parcă-mi vine să-l ucid.”   Lucid – June 14, 2011 at 19:40 – #22 S F: maestre, profund tushat ca v-atzi s-foartza-t inspirandu-va doua versuri-doua. Din pacate, scroafa productziunii culturale rrrominikesti e lesinata in cotetz. Noroc de florin salam ca asa ne mai cunoaste si Parisu’ hartistii.   Şerban Foarţă – June 14, 2011 at 21:23 – #23 Nea Lucide, cele două versuri au fost confecţionate, în scop strict umoristic, pe vremuri (şi anume în noiembrie 1943), de G. Călinescu. – V. Rima plină, in Cronicile optimistului, EL, Bucureşti, 1964, p. 55. Dacă vrei să-i zici merci, “tuşat” cum eşti, – scrie-i la Bellu! In încheiere, domnu’ Anonimeni, un sfat cu totul prietenesc: nu te mai străfloca (v. DEX, s.v.) să pari hazos, întrucât, congenital, eşti nesărat! -========= Cu cata voluptate il trimite Marele Sfoarta pe micul lucidu la Belu si cum i se mai umple gura cand ii zice nefericitului pseudonimic „domnu’ Anonimeni”. Incurajat de aceasta victore de etapa, mareţul Foarţă, luptă şi dă-i cu mărunţeii in paralel cu promovarea capodoperei parodice in genul inca neconsacrat al epigramei in metru academic. De Ziua lui Bloomsday (sic), omul care l-a descifrat pe James  Joyce cu o usurinta pe care pana si genialul Padina (Ulise de la Corabia) ar invidia-o (daca ar citi romane de Joyce), publica un super-poem interlingual in care-l reda pe Joyce, recompus din cioburi, publicului extra-fin, format din anonimi rasati, de pe blogul Certo-Cra-Tia lui Dorin. Bun. Incantată  pana la extaz, o doamna, care frizeaza anonimatul fiind joviala si boema in acord cu standardele locului, se prezinta urgent cu un compliment si cu o critica. Complimentul este adresat maestrului, iar critica unor mizerabili care n-au gustat (nefiind capabili a fi in stare de elevare) fabula-oda. I-auzi ce zice o doama daca nu, nu: Daca_nu_nu – June 17, 2011 at 17:16 #7 „E şi spin şi petunie…” Hmmm… Joysorrow… Şi-i joi. Şi-i „la mijloc de iunie”… Şi-i „etern”… Aoleo!!! E ETEEEEEEERN??? Adică peren? Adică e veşnic şi pentru toţi aidoma?! Şi la fel… – Chelner, ce vin ne recomanzi pentru 20 de ani de la căsătorie? – Depinde, domnule… Vreţi să sărbătoriţi sau să uitaţi? Daca_nu_nu – June 17, 2011 at 17:30 #8 Meditaţie (confuză) a unei naive cititoare de bloguri: Să mă ierte Dumnezeu, că nu vreau să-mi fac păcate, dar văd că nu se mai poate omul bucura de nimic: de-o poezie, de-un cântec, de-un… tablou, de-o… poveste a cuiva, fără să năvălească unul-altul cu bocancii… Aici avem o poezie. Dacă şi la poezie mai umblăm cu strâmbe, apoi chiar ne-om duce surgun dracului pomană… Asta apropo de numerele-alea de telefon de mai sus, sau ce Dumnezeu or fi fiind ele, că aichiuuri nu le-oi putea zice… Dar, fatalitate. A dracului fatalitate. Odata ce a livrat capodopera, mintea maestrului (si si a margaretei) este calibrata pe omorârea fara teama, fara preget, a jigodiilor anonime. Desi a fost in stare sa-i inteleaga proza lul Joyce, omul de la Timisoara, n-a fost in stare sa interpreteze lauda unei nefericite doamne cu vaste studii de pedagogie, care in loc sa semneze dracului in clar si sa zica pre sleau „Maestre esti mare, numai d-voastra va puteati gandi la asa ceva”, se apuca de metaforuţe nicknimice. Efectul este devastator. Identificand dusmanul (sari coniţa ca varsa masina si s-aprinde) mister Sfoarţă, dă un ragnet de lupta si se repede sa o faca pe doamna, proasta, pre versuri care sa-i probeze da-da-ismul, urmuzian tot, si si cunoasterea lumii si a esentei lucrului in sine. I-auzi cum o besteleste galantul Serban pe imprudenta doamna): Şerban Foarţă – June 17, 2011 at 20:41 -#9 FABULĂ Cică un Dacă_nu_nu Ducea lipsă de IQ; Şi-a rugat pe Dumnezeu Să îi dea şi lui de-un leu. Dumnezeul cel peren Juca zaruri cu antren, Neştiind că Einstein nu I-acordase-acest atu. „Sfinte Duh! O, Sfinte Duh! Strigă el de prin văzduh – Aibi, de ăsta, grijă tu Dacă vrei, – dacă nu, nu!” Sfântul Duh exclamă: „Minte, Dacă nu ai dinainte, C-ai chiulit când se dădu, N-am de unde-ţi da IQ!” MORALA Poşirca sau ţâşpoaca. Frumoasa fabula. De şic. Nu zic nu. Trezit din visare, apropitarul blogului asirguipsit cu moderare, care conta pe con-citatinul fara Dileme mai ceva decat pe Liviu Anton Esei de la Iasi, intru promovarea blogului sau, trimite repede o depesa f.f. urgenta miso-ginului din eroare. Urmeaza un schimb de telegrame de mai mare dragul, o bijuterie de umor si umori pe care o consemnez cu ne/vinovata placere pe (b)Arca: Şerban Foarţă -June 18, 2011 at 00:47 – #9 Draga Dorin, aflu, cu stupoare, dintr-un mesaj al tău, că cel/cea care semnează dacă_nu_nu va fi vrut să-mi facă un compliment, chiar un elogiu, – înţeles anapoda de mine. Regret enorm malentendu-ul şi, dacă nu e prea tarziu (iar tehnic, cu putinţă), te rog să ştergi degrabă riposta-mi urmuziană. Sau să postezi, în ETEEEEERNITATE, palinodia mea pe facebook! Îmi rezerv, totuşi, dreptul să constat că scrisul ăsta (de pe bloguri) cu aer vag conspirativ şi în doi peri, ca şi recursul la tot felul de pitoreşti pseudonime (nu totdeauna inspirate), e de natură, după cum se vede, să ducă la stupide pocinoage.  Cu mari păreri de rău,  Şerban   Dorin Tudoran – June 18, 2011 at 01:35 – #10 @Serban Foarta, Vina imi apartine integral.  Am sters “riposta urmuziana” si, bazandu-ma pe intelegerea colegilor de forum, am sters si citeva comentarii starnite de malentendu-ul cu pricina.   mihai rogobete – June 18, 2011 at 10:05 – #11 Prea proteguitor sunteţi, dom’ Tudoran; inteligenţa umorului cu care ne încântă Dacă-nu-nu ar fi parfumat forumul cu – sunt sigur – bucuria hârjoanei “sub formă continuată”. Nu-mi retrag zbenguiala din siajul jucăricii dlui. Foarţă.   Daca_nu_nu – June 18, 2011 at 20:43 – #13 Nu. Vina a fost a mea! Eu am greşit în primul rând, pentru că eu, după ce m-am încărcat negativ în altă parte, unde eram acuzată de tot soiul de grozăvii, dintre care cea mai urâtă a fost aceea că „predau” studenţilor „metoda folosirii degetului în răsfoirea dicţionarului”. Inventatoarea acestei noi „metode de învăţământ”, doamna Văran – pentru că despre domnia-sa este vorba – prinzând ideea că mai am de învăţat o grămadă de lucruri (spre deosebire de dumneaei, care nu mai are nimic de învăţat) s-a considerat îndreptăţită să mă apeleze cu dublul epitet „candidă şi inocentă cititoare de bloguri”. Noroc că lecturile domniei-sale sunt mai bogate, deci omenirea nu va avea de suferit în urma ignoranţei mele. În fine, nu vă mai plicisesc eu cu amănunte. Pe scurt: nu i-am mai răspuns, dar au început să apară varii comentarii semnate diferit, iar eu am serioase motive să cred că autorul lor este unul şi acelaşi cu respectiva doamnă. Mă duc, zic. Mă duc la poezia Maestrului Şerban Foarţă, că nu se poate discuta cu femeia aceasta. Şi-am venit. Am recitit poezia şi-am scris primul comentariu, din care se vede că eram într-o dispoziţie foarte bună. Şi mi-au picat ochii pe comentariul dlui Tudoran… Atunci am văzut negru. Să scrie cineva sub diverse nick-name-uri, am mai văzut chiar aici, doar ne aducem cu toţii aminte; şi eu mai semnam cu tot soiul de nume prin subsolul diverselor publicaţii, până am rămas la acesta. Dar să scrie cineva sub diverse IP-uri, asta întrecea orice imaginaţie… Şi-atunci, la nervi, recunosc, m-am lansat în al doilea comentariu. Dorin Tudoran – June 18, 2011 at 20:51 – #14 @Daca_nu_nu Sa fim noi sanatosi, ca nu moare nimeni dintr-un malentendu. Cat despre doamna de care pomeniti, uitati-o: papagalii, asemeni celorlalte pasari, pier pe limba lor.   Daca_nu_nu – June 18, 2011 at 21:04 -#15 De unde era să ştie Maestrul Şerban Foarţă pe unde-am umblat eu şi cu cine m-am sfădit? Omul şi-a apărat poezia. Şi pe bună dreptate! În locul Domniei-Sale, aş fi făcut exact la fel! Cine ar fi procedat altfel? Îmi pare rău numai că n-am salvat-o. Recunosc, am fost zdrobită, pentru că n-am avut nici măcar o fărâmiţă de intenţie cârcotaşă. Or, să răneşti o poezie, vai!, acesta-i păcat la cer strigătoriu, după mintea mea. Că mintea mea, în ciuda multor gafe şi prostii pe care le produce, mai judecă din când în când şi limpede. E drept, că nu întotdeauna, şi-aici avea dreptate Poetul, reuşind să fie mare şi de data aceasta, prinzând în câteva cuvinte o temă care-a reuşit să răscolească milenii de poezie: „…nu uita, că doamna are minte scurtă, haine lungi…”. Smerit mă-nchin şi trag nădejde de-ngopare a nedoritei neînţelegeri. Articuluşul cel de price nu e exclus să fi fost stârnit de vreo intenţie de postumă provocare a celui ce avea în plan să ne dea bătăi de cap vreme de câteva veacuri (trei la număr, cum citim în primul comentariu). -========= Realizand probabil ca nu este inca pregatit sa dea piept cu anonimatul, lasandu-l de izbeliste pe a-micul Tudoran, la a-nanghie, a-nonimul Serban Foarţă, despre care satistic vorbind n-a auzit nimeni, si despre care peste 30 de ani (o clipa) nu se va fi auzit niciodata, dispare anticipat si neanuntat, de pe blog, lasand poemele grele, propuse in contumacie de catre poetul convalescent Tudoran, la mana comentatorilor fara op. Intors din boala, conul Dorin incearca sa-l intoarca si pe marele maestru al ciucurilor cu o oda aniversara. Nu-nvie morţii. E-n zadar copile. Ba chiar pulseaza in contra inimicilor comuni numindu-i, fara urma de diplomatie, pe ministrul de externe T. Baconschi si pe reputatul deputat S. Voinescu, lichele patentate. Dar stii? Asa, san-fason: Dorin Tudoran – July 15, 2011 at 04:23 – #5 @fumuresc, Zis-am eu ca a fost Baconschi? Spuneam “sub-monitori”, adicatelea, mai multi. Confirm, cel cu numaratul e Voinescu – “apud Serban Foarta” trimite direct la Voinescu. Confirm, dl ministru este Baconschi. Confirm, cu totul nediplomatic: doua lichele patentate. Adica sa vii tu, a carui singura contributie in politica dâmboviţeană a fost cea de consilier de partid si de stat al securistului pur D.Voiculescu, si sa-i numesti „lichele patentate” pe doi intelectuali, care implicandu-se in politica sunt categoric peste nivelul politicianului obisnuit in Romania, nu se poate chema decat intr-un singur fel: tupeu de mofluz.	Zona in constructie. Atentie cad bolovani. Cica niste semna-tari Erau frate foarte tari Si-au rugat pe Dumnezeu Sa le dea un panaceu Dumnezeu cel minunat Era insă ocupat Si in loc de panaceu Le-a dat câte un sufleu. zahariarobert spune: sâmbătă, 18 iunie 2011 la 4 @dl goe Vezi ca Socrate nu studiat logica si nici gramatica asta insa nu l-a impiedicat sa devina parintele filozofiei. Vezi ca Isus nu a studiat nici el asa ceva si totusi a devenit cel mai mare profet al tuturor timpurilor. Vezi ca Einstein nu a studiat logica si gramatica Vezi ca Buddha la fel nu a studiat si totusi e uramt si ascultat si astazi de milioane de oamenii. Cine a inventat logica si gramatica au fost aceia care nu puteau intelege si aveau nevoie de o definitie mai clara de niste ochelari cu duioptri foarte mari pentru creier.:)) Eu nu am un blog de gramatica sau logica eu am blog despre autocunoastere si “filozofie” zahariarobert spune: sâmbătă, 18 iunie 2011 la 3 @ DL GOE(Sau “Dumnezeu”  ) )Va rog sa-mi cititi blogul (www.viatalamicroscop.com) si o sa observa-ti ca tot ce scriu vine din ignoranta si din strafundurile mintii mele,sunt ganduri si ideii proprii curate neinfluentate sau corupte,spre deosebire de dumnevoastra care postati numai preluari, reamke-uri si ideii ale altora,spre deosebire de dvs eu nu sunt un stereotip eu sunt original(cel putin eu asa cred).   zahariarobert spune: sâmbătă, 18 iunie 2011 la 1 Din aceasta cauza stagneaza lumea si se impotmoloste pentru caunii oamenii se cred mai destepti nu vor sa asimileze sau sa imparatseasca nu vor sa colaboreze ci doar sa se simta mai importanti si sa-si dovedeasca lor insusi ca sunt mai buni. Asata se obsverva prin faptul ca in loc sa discutam si sa ajungem la o otiune clara si comuna colaborand am ajuns sa ne certam,contrazicem. Asta este problema omenirii de la inceputuri, unii oamenii nu vor sa accepta ca poate si altii au dreptate ,nu vor sa accepte ca poate exista altii mai inteligeni ca ei de la care au ce invata astfel progresand impreuna,nu vor sa creada ca toti oamenii sunt la fel si fiecare putem invata unii de la altii,si in loc sa ajute si i9nvete nu fac decat sa se inchida intr-o lume a lor unde ei sunt “Dumnezei”. zahariarobert spune: sâmbătă, 18 iunie 2011 la 4 Logica si gramatica mea e foarte buna numai ca dvs nu o intelegeti pentru ca Iq dvs nu va lasa.Domnule am sa incetez a va mai lua in considerare si am sa va arunc in groapa ignorantei pentru ca defapt dvs faceti parte ditre cei care nu vor deveni nimic,din restul,eu unul in prim rand nu sunt agramat pentru astfel n-as fi putut sa termin o facultate,faptul ca scriu asa cum scriu nu este lipsa de gramatica este licenta,scriu asa pentru ca nu am timp de detalii de gen,pe mine ma interseaza esenta ideea in sine. Daca aceti ceva de corectat cu privinta la felul cum scriu va rog sa trimiteti la rubrica de comment de pe postul meu impreuna cu explicatii,altfel va rog sa nu-mi mai raspundeti si sa-mi sustineti revolta egoista.

Anticipare si Actualizare. I. – Blogul zilei de vara Aici: Recolta de Rosii, care probeaza, daca mai era nevoie, ca avand un destin de dizident 😉 (si un buletin de Corabia) nu poti evita greva foamei ci cel mult o poti amâna (de la tinerete pân-la batranetze). Castigati fiind dizidentii care au facut-o intocmai si la timp, contra pasaport. Toate la vremea lor.

Actualizare II – Proband spirit ludic, curaj, onestitate si/sau poate inconstienta, conul Dorin si-a invins prejudecatile si a acceptat pe arca sa cateva comentarii ale d-lui Goe si ale unui oarecare Tony. Proband astfel ca nu este atins de complexul rigiditatii absolute si ca daca vrea poate oricand sa admita comentarii de la oricine, indiferent de continut si semnatura, domnia sa si-a incheiat demonstratia, aducandu-l pe dl.Goe cel putin, la starea de banare anterioara. Am asadar un mesaj de postat pe (b)Arca pe motiv ca a fost respins abuziv pe blogul sugestiv intitulat „Certocratia”. Cu riscul major de a parea narcisist, dar in fapt din dragoste pentru redundanta,  anduranta, claritate, adevar si detalii (despre care nu stiu cand sau daca vor deveni relevante, nu conteaza) voi reda istoria completa a mesajelor care l-au precedat pe cel cenzurat 😦

Tony – July 19, 2011 at 17:51 – #27
Coane Dorine foarte bine ales fragmentul de depesa. Este inca o dovada (daca mai era necesara) ca Dorin Tudoran e capabil sa scrie bine si in proza. Foarte bun textul, vervă si umor de calitate, ceea ce denota, as zice, un excelent joc de picioare, in termeni pugilistici. Tot ce mai astept cu mare nerabdare sunt selectii viitoare ale altor texte scrise in trecut care sa probeze si alte abilitati: alonja, upertcut, directe… o garda sigura si mai ales ficat, arcade, nas si dinti rezistenti. Marii campioni nu se pot face doar cu joc de picioare.

P.S. Foarte draguta “fina” “auto-ironie” in legatura cu reaua-famare a locului. Pacat ca s-au gasit spontan cativa fani-fanati care i-au cam stricat finetea. Sport de echipa, ce sa-i faci. Licheau Voinescu este varianta moderna a Elenei Ceausescu? Iata progresul. In chimie. In absenta litiului. Ar fi fost desigur un progres inca si mai notabil daca am fi avut ca purtator de cuvant la presedintie, in loc de Codoi Voinescu, un Catalin Voicu. N-a fost sa fie. Data viitoare insa destinul nu se va mai lasa pacalit asa de usor de asemanarile de nume. Mai jucati tenis?

Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 18:59 – #29

@Tony

Ooo! Multumim de vizita. Si fiindca tot sunteti p-aci, va rog sa-i transmiteti fratelui dvs. geaman, Dl Goe, ca iar mananca ce nu trebuie pe pluta lui…plutitoare.

Zice el (sau dvs., ca m-ati “confuzat” rau de tot cu mastile si pseudonimele pe care le folositi eroic si din umbra) de 4 iulie:

” P.S. Alo copii ai patriei. Imi pare rau ca n-am timp sa scriu ceva dragut despre ziua sorei noastre mai mari de ginta latina. S-o gasi cine. In tot cazul ii spun la multi ani. In plus o sa gust tot azi, asa ca din intamplare, niste Camabert ori Roquefort (in lipsa resimtita dureros a unor saint-marcellin du Dauphine ori Pierre doree) dimpreuna cu un pahar de vin rosu. A la votre! “

De-asta o fi si lesinat bietul ambasador al Frantei in bratele lui Emil Boc!

Repet, nu e frumos sa manance ce nu trebuie. Adica: in loc de “Camabert”ii recomandam sa incerce Camembert.

Daca mai treceti p-aci, aduceti si linkul care sa duca la raportul prezentat de dvs. pe pluta in legatura cu “Niste sub-semnati” si alte ticalosii ce se petrec p-aci, pe blogul asta, si dovezi despre cat de neica-nimeni sunt alde Foarta si Tudoran aista in comparatie cu alde Roberta Anastase si Cotoi-Voinescu.

In rest, Dl Tony, bag sama ca nu va pot smulge de la peptul mamitichii – Elena Ceausescu. Ma rog, fiecare suge ce si de unde gaseste de cuviinta.

P.S. De 7 noiembrie, luati-va numele-n dintzi (hai, curaj, curaj, gaina, ca nu te taie nimenea!), venitzi p-aci cu inima curata si ne apucam de vorba.

Tony – July 19, 2011 at 21:05 – #35
Coane Dorine sunt perplex in fata replicii d-voastra. Nu ma asteptam la o asa “reactiune” care pur si simplu ma nauceste. Ce are a face Dl. Goe cu 4 Iulie si cu ambasadorul din bratele premierului? Nu stiu ce link ati dori sa aduc. De ce trebuie sa spui cum ma cheama? Asa ma cheama: Tony, ma cunoaste si conu Zaharia. De la unsp’ce Februarie bis. Sunt tot timpul cu inima curata. Ce-ar trebui sa se intample pe 7 Noiembrie? Unde? Cine zice ca d-voastra si maestru Foarta ati fi mai neica-nimeni decat Roberta si Sever? Ca nu e adevarat. Cred pur si simplu ca e incurcatura la mijloc. Maine, miercuri, Mizil. Imi pare sincer rau ca v-am suparat. Eu vrusesem doar sa va spun ca mi-a placut textul selectat in prezent din trecut si ca sper ca si viitorul sa ne aduca astfel de texte bune din trecut. In rest nu. Dar daca e cu banat nu-i bai. Ma retrag. Cele bune.

Dl.Goe – July 19, 2011 at 22:11 – #36
Ei vedeti coane Dorine? Asta e cusurul d-voastra: ati vrea numaidecat sa va laude toata lumea. Dar ce coane Dorine reclama negativa nu e tot reclama? Ce va poate face acuma domniei voastre foarte rau e scufundarea in nebagare de seama, ceea ce m-ar intrista peste masura. Va promovez si eu cum pot (muuuult mai bine decat o fac altii), vorbesc despre d-voastra, mult si bine (dand altora sansa sa ma contrazica), pun link-uri, v-am trecut in blog-roll si… in loc de o minima recunostiinta cu ce ma aleg? Cu sugestii a la Radu Humor despre mancat si supt. Coane Dorine, coane Dorine, anturajul o sa va manance. Puteti sa-mi gasiti toate cusururile din lume dar o calitate trebuie sa-mi recunoasteti si mie: sunt sincer. Si cu sinceritate va spun ca mie Dorin Tudoran imi place. Tocmai de aceea imi ingadui sa-l toc marunt cu ce nu imi place la dansul. P.S. Lasati-l pe Tony in pace ca n-are sarmanul nicio vina ca s-a radicalizat dl.Goe, cel cu care imparte realitatea nevirtuala. Vina va apartine in exclusivitate. Mai mult nu va spun pentru ca… in fine, nu voi sa ma puneti de fata. Ce-i pe 7 Noembrie? Aveti vreo nostalgie anume?

Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 22:12 – #37
@Tony
Haida-de, perplex! Matale si perplex.
Da’, mai stii, ma voi fi lasat si eu pacalit — cum clar zici pe Arca lu’ Matale — ca si dl Mihail Neamtzu de zmecherii hyperspatziale cu scop de inducere in eroare.
Linkurile trimise de spionul meu erau urmatoarele:

https://arcaluigoe.wordpress.com/2011/07/17/niste-sub-semnati/
https://arcaluigoe.wordpress.com/2011/07/14/cronica-unui-faliment-ratat/

Daca sunt falshe sau prea labirintc fiind formatului plutei matale ne treziram — unii si alatii — pacaliti, cer iertare. Daca nu, nu; dar nu Daca_nu_nu, da?

Aibi rabdare, Domn’ Goe, si vei vide ce se produce de 7 Noiembrie. Daca nu ti-o placea, sa-mi zici 1 Aprilie.

De ce sa-ti dai numele?
De pamant.
Asta vine de la “De ce trag clopotele, Mitica?” “De funie, parinte!”
Rautati, Domn’ Goe, nu le pune la inima. Si-apoi, shpionul de te shpioneaza mi-a zis cum te cheama, adicatelea – cine esti. Dar “demascarea” asta nu se cuvine s-o fac eu. Cand te vei simti — cum pretinzi – cu inima curata si gata de aplauzele noastre, ne spui. Si noi, cu inima curata, te vom aplauda.

Succes in ramura & fara ranchiuna, Domn’ Tony.
P.S. #1 Nu, de vreo cateva luni nu maqi poci juca tenis. Cum termin perioada de recuperare, o iau de la cap. Daca mai poci. Daca nu, nu, da? Orisicatusi de putin, te voi tine la curent, elefant mic si adorat!
P.S.# 2 Zisei — fara sa gresesc — Mihail Neamtzu in loc de Neamtzu Tiganu. Fara sa gresesc, fiindca, stie tot burkin-fasezul ca in zilele lui slabe, Neamtzu Tiganu semneaza Mihail Neamtzu. La mine pe blog, can imi face placerea sa ma viziteze, Namtzu Tiganu are numai zile bune.
Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 22:37 – #38
@ Dl. Goe
Uite, treaca si una “@Dl.Goe”. Ca sa nu zicetzi ca nu stiu sa-mi recunosc greselile.
Sunteti sincer? Cand? “@Tony” sau “@Dl.Goe”? Recunosc si asta: intrebare cam inutila, ca sincer sunteti pe toate fetele.
Sa-l las in pace pe @Tony? Pai, eu il caut sau el imi trimite ravase?
Nostalgie legata de 7 Noiembrie? Oho, ba chiar doua.
Prima – cand cadea in “zi de lucru” eram scutiti de scoala!!! Ma rog, ne ducea la defilare, dar unii ne mai pierdeam pe drum.
A doua – bunicii mei mai aveau inca rezerve de pastrama de pe timpul mustului.
Dumneavoastra nimic, asa, ceva acolo, nici o nostalgie? Trist. Lumea fara nostalgii e o pluta plina ochi cu certitudini, si, parafrazand un cantec al lui Kris K., as da toate certitudinile de azi (si de maine) pe o nostalgie de ieri, Domn’ Goe/

Dl.Goe – CENZURAT – Coane Dorine imi dati asa niste emotii ca-mi si palpita. Asadar anul viitor vine 1 Aprile mai devreme. Super. De-abia astept. Numai de n-ar veni planeta Nibiru mai inainte ca pana pe 7 Noiembrie, e-he-he, mai e asa de mult ca mii de ani i-au trebuit luminii sa ne-ajunga. Parerea mea sincera (iarasi sincera, oare o fi bine sa fiu sincer cu d-voastra?) este ca promovati evenimentul cam prea devreme. Ma rog, cum credeti.

P.S. Sunteti coane Dorine asa de plin de surprize ca-mi vine si mie perplexitatea ca lui Tony. Care va sa zica aveti shpion. Shpion profesionist care stie cum ma cheama. Ttttt. Ba mai rau, stie „cine sunt” 😯 Si v-a spus si domniei voastre? Ai, ai, ai… Coane Dorine, mi-e teama de tradare. Cat i-ati dat? Aproape sigur joaca la mai multe capete ca si mie mi-a spus cine sunteti d-voastra. La jumatate de pret. Eu zic sa-i cereti banii inapoi, iar mie sa-mi dati aplauzele inainte, ca sa nu avem vorbe pe urma. Ca-mi vine sa va si intreb, d-voastra, ce aclamati d-voastra, coane Dorine, in tara noastra? Numele sau prestatia? De curiozitate… Va urez refacere grabnica si intoarcere rapida-n tenis, ca cine nu joaca ramane copil de mingi. C-asa-i in tenis. In partidele oficiale in care joaca Mihail Neamtu. Ca tot veni vorba de tenismeni profesionisti.

Cronica unui faliment ratat

Dau de stire: Am primit pe mail un rezumat al unui articol aparut in Spania despre o (nu stiu cat de) stire, aparuta din tenebroasa tacere despre falimentul Islandei ce parea iminent in 2008, daca-mi amintesc eu bine.

http://www.taringa.net/posts/noticias/9443668/Islandia-revolucion-silenciosa.html

despre veritabila revoluție din Islanda. La știri bineințeles că nu a ”transpirat” nimic, căci nu se dorește ca modelul islandez să se propage.

În Islanda, tara in care guvernul a fost demis in totalitate , marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creata în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intentionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie constituţia. Şi toate acestea paşnic!

O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani? Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplul lor? Iata pe scurt istoria evenimentelor:

 – 2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prăbuşeşte moneda, bursa isi suspenda activitatea. Ţara este în stare de faliment.

– 2009. Protestele populare din fata parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoaca demisia primului-ministru şi a membrilor guvernului in bloc.

– Continuă situaţia economica nefavorabila. Printr-o lege se propune rambursarea datoriei catre GB şi Olanda avand de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze ar fi urmar sa o plateasca lunar, pentru următorii 15 ani la, 5,5% interese.

– 2010. Oamenii ajung să iasa în stradă şi cer ca aceasta lege sa fie supusa referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţa că se va consulta poporul. La referendumul organizat în luna martie 93% din voturi au fost impotriva acestei legi.

– Pentru toate acestea, guvernul incepe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin şi toti bancherii implicati pleaca din ţară.

– În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a o înlocui pe cea curenta, o copie a constituţiei daneze.

– Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care si-au depus candidaturile, care era necesar sa fie majori şi sa aiba sprijinul a 30 de persoane. Adunarea constituţională isi începe activitatea în februarie 2011 si prezinta un proiect de constituţie bazată pe recomandările poporului facute in urma a numeroase reuniuni din întreaga ţară.

Noua constitutie trebuie să fie aprobata de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.

Aceasta este o scurtă istorie a Revoluţiei Islanda:

– demisia guvernului în bloc;

– naţionalizarea băncilor;

– un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice;

– închisoare pentru cei responsabili pentru criza şi rescrierea constituţiei de către cetăţeni.

S-a menţionat acest lucru în mass-media europeană? S-a comentat cu privire la acest lucru in talksourile politice? S-au văzut imaginile de la evenimente la televizor? Bineînţeles că nu…

Islandezii au fost în măsură să dea o lecţie intregii Europe, să se impotriveasca intregului sistem şi sa ofere o lecţie de democraţie intregii lumi.

***

Islandezii au respins  acordul privind rambursarea a 3,9 miliarde de euro reclamati de Londra si Haga, dupa falimentul bancii Icesave din 2008, potrivit rezultatelor definitive ale referendumului publicate duminica si citate de AFP.

Dupa numararea a 70% dintre buletinele de vot, 57,7% dintre islandezi au respins acordul si doar 42,3% l-au aprobat.

Aproximativ 230.000 de alegatori au fost chemati sa se pronunte pentru a doua oara intr-un an asupra unei noi variante a acordului Icesave, banca a carui faliment a spoliat peste 340.000 de deponenti britanici si olandezi.

Premierul care conduce coalitia de stanga, Johanna Sigurdardottir, si care considera acest acord drept “capital” pentru Islanda, nu si-a ascuns deceptia.

Ea a subliniat ca acest rezultat este un “soc” pentru guvernul sau dar si pentru Parlament, unde acordul a fost semnat de peste 70% dintre deputati inainte ca seful statului, refuzand sa-l ratifice, l-a supus unui referendum.

In martie 2010, islandezii respinsesera masiv, in proportie de 93%, o prima versiune a acestui acord, care era mai putin favorabila pentru islandezi.

Negociat in detaliu intre Reykjavik, Marea Britanie si Olanda, acordul Icesave viza restructurarea rambursarilor convenite cu cele doua state pentru despagubirea victimelor.

Partizanii respingerii acestui acord afirma, pe site-ul lor www.advice.is, ca “nu a existat niciodata o obligatie legala pentru cetatenii islandezi de a-si asuma pierderile unei banci private”.

Avocatul american Lee Buchheit, care a condus negocierile pentru Islanda, aprecia ca “este cel mai bun acord negociat vreodata tinand cont de moment si de circumstante”.

Odata cu aceasta respingere, urmeaza sa fie sesizata Asociatia europeana pentru liber-schimb, avertizeaza el, si va dura un an sau doi pana la o decizie.

Noul acord permitea Islandei sa esaloneze pana in 2046, la o dobanda de 3%, plata a 1,3 miliarde de euro datorate Olandei si cu o dobanda de 3,3% plata a 2,6 miliarde datorate Marii Britanii.

Acordul reprezinta un cost de peste 12.200 pentru fiecare islandez. Islanda spera insa sa ramburseze o mare parte a datoriei cu activele bancii falimentare Landsbanki, banca-mama a Icesave, ceea ce ar putea reduce factura.

P.S. Alo copii ai patriei. Imi pare rau ca n-am timp sa scriu ceva dragut despre ziua sorei noastre mai mari de ginta latina. S-o gasi cine. In tot cazul ii spun la multi ani. In plus o sa gust tot azi, asa ca din intamplare, niste Camembert ori Roquefort (in lipsa resimtita dureros a unor saint-marcellin du Dauphine ori Pierre doree) dimpreuna cu un pahar de vin rosu. A la votre!

Sunt siderat. Mi se transmite ca n-am facut nicio branza (doar ticalosii) pentru c-as fi incurcat in asa hal brânzurile incat cica nu se mai intelege mesajul. Se pare ca nu doar dl. Neamtu Tiganu s-a lasat pacalit de aparente. Ia te uita ce zice conul Dorin c-as fi zis pe 4 Iulie in mesajul meu de caderea Bastiliei: 

Dorin Tudoran – July 19, 2011 at 18:59 – #29

@Tony

Ooo! Multumim de vizita. Si fiindca tot sunteti p-aci, va rog sa-i transmiteti fratelui dvs. geaman, Dl Goe, ca iar mananca ce nu trebuie pe pluta lui…plutitoare.

Zice el (sau dvs., ca m-ati “confuzat” rau de tot cu mastile si pseudonimele pe care le folositi eroic si din umbra) de 4 iulie:

” P.S. Alo copii ai patriei. Imi pare rau ca n-am timp sa scriu ceva dragut despre ziua sorei noastre mai mari de ginta latina. S-o gasi cine. In tot cazul ii spun la multi ani. In plus o sa gust tot azi, asa ca din intamplare, niste Camabert ori Roquefort (in lipsa resimtita dureros a unor saint-marcellin du Dauphine ori Pierre doree) dimpreuna cu un pahar de vin rosu. A la votre! “

De-asta o fi si lesinat bietul ambasador al Frantei in bratele lui Emil Boc!

Repet, nu e frumos sa manance ce nu trebuie. Adica: in loc de “Camabert”ii recomandam sa incerce Camembert.

Daca mai treceti p-aci, aduceti si linkul care sa duca la raportul prezentat de dvs. pe pluta in legatura cu “Niste sub-semnati” si alte ticalosii ce se petrec p-aci, pe blogul asta, si dovezi despre cat de neica-nimeni sunt alde Foarta si Tudoran aista in comparatie cu alde Roberta Anastase si Cotoi-Voinescu.

In rest, Dl Tony, bag sama ca nu va pot smulge de la peptul mamitichii – Elena Ceausescu. Ma rog, fiecare suge ce si de unde gaseste de cuviinta.

P.S. De 7 noiembrie, luati-va numele-n dintzi (hai, curaj, curaj, gaina, ca nu te taie nimenea!), venitzi p-aci cu inima curata si ne apucam de vorba.

Scoala de vară primară…

… si tabla inmultirii din sărite.

Academie: De la Crângul lui Heros Akademos din Atena antica, unde Platon (425-347 î.C) se întâlnea cu adeptii sai, expunându-si prelegerile.

Agape:  Mese caritative de seara ale primilor crestini. Mesele erau organizate si finantate de crestinii instariti, simbolizând dragostea frateasca dintre oameni. In sec.1 d.C. au avut chiar caracterul unor mese comune, combinate cu serviciul euharistic. In sec.2 au devenit monopolul bisericii, iar cu incepere din sec.4 au fost eliminate din serviciul divin.

Alhambra: Cetatea Rosie (l.araba).

Amfitrion: Rege legendar al Tirynsului, fiul lui Alcaeus, sotul Alcmenei. In timp ce Amphytrion era plecat sa lupte cu Teleboenii, Zeus, împrumutându-i înfatisarea, s-a unit cu Alcmene. In aceiasi noapte s-a reîntors acasa si Amphytrion. Din dubla unire cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene a nascut doi fii: Hercules si Iphicles. La rugamintea lui Zeus, Amphytrion a iertat infidelitatea Alcmenei. Având o fire blânda, generoasa si iertatoare, a devenit apoi simbol pentru gazda ospitaliera.

Andalusia: in l.araba Al-Andalus = Tara Vandalilor .

Apa Sâmbetei: dupa o veche credinta, Apa Sâmbetei era un râu care se varsa in Infern; legenda pretinde ca apa fierbea toata saptamâna si numai sâmbata se potolea, de unde i se trage si numele.

Asia: in l.asirica acu = Tarile din est.

Baleare: in l.greaca balein = Aruncatori de pietre.

Banii nu au miros = Imparatul roman Vespasian (69-79 d.C) a dispus construirea la Roma a sute de latrine publice (vespasiene), pentru care a perceput taxe de folosire. Cunoscut a ramas raspunsul lui Vespasian, la critica unor senatori: pecunia non olet (banii nu au miros).

Baroc (l.ital. barocco = barca): Cele dintâi cladiri baroce au fost construite in Italia. Fatadele au avut aspectul unor nave, unor barci.

Boicot = In timpul crizei agrare din sec.19, capitanul Charles Cunningham Boycott era administrator al mosiilor lordului Earne din comitatul Mayo (Irlanda). In anul 1879, când arendasilor din Irlanda li s-au impus taxe deosebit de grele, Liga Arendasilor a hotarît izolarea mosierilor. Prima victima a campaniei antimosierime a fost capitanul Boycott, zilierii, postasii, negustorii, refuzând orice contact cu acesta si cu familia lui. Dupa un an, familia Boycott a fost nevoita sa paraseasca mosia si sa se refugieze in Anglia. Actul de izolare a familiei Boycott a ramas in vocabularul international drept boicot.

Britania = Cuvânt provenit de la Brutus.

Calcâiul lui Achile = Dupa nastere, Achile ar fi fost cufundat, aproape in intregime, de mama sa, in apa Styxului spre a deveni invulnerabil. Afara, ar fi ramas numai unul din calcâie, de care era tinut. La chemarea lui Odysseus, Achile s-a alaturat armatelor elene in razboiul contra Troiei. A savârsit minuni de vitejie pe câmpul de lupta, semanând panica intre adversari. Printre altii, l-a ucis si pe Hector, unul din fiii regelui troian Priamus, fratele lui Paris. In cele din urma, Achile a fost ucis de o sageata otravita, cu care Paris l-a nimerit in calcâiul vulnerabil.

La calendele grecesti = Expresie atribuita de Sueton împaratului roman Augustus. Acesta ar fi afirmat despre cei rai-platnici ca isi achita datoriile ad calendas graecas (la calendele grecesti); referire ironica la faptul ca grecii – spre deosebire de romani – nu aveau prima zi a lunii din calendar (numita calendae), zi obisnuita de restituire a datoriilor.

California: in l.span. Caliente fornalla = Cuptor fierbinte.

Cal troian = Cal urias de lemn construit in taina de Aheeni in cel de al zecelea an al asediului Troiei. In el s-ar fi ascuns soldati înarmati, fiind lasat apoi ca momeala în fata cetatii. Dupa retragerea simulata a Aheenilor, Troienii au dus calul in cetate. In timpul noptii, razboinicii ascunsi in cal au iesit afara si, deschizând Aheenilor portile cetatii, au pricinuit caderea Troiei.

Câmpiile Elizee = Regiune mirifica unde ar ajunge, dupa moarte, sufletele celor buni si virtuosi.

Cerber = Temutul câine, care strajuia portile infernului Hades. Nascut din gigantul Typhon, frate cu Hidra din Lerna si cu Leul din Nemeea, Cerberus este înfatisat ca un monstru înfricosator, cu multe capete, care vegheau pe rând, unul fiind permanent treaz. Avea insarcinarea a nu-i lasa sa intre in împaratia Hades decât pe morti, si sa nu lase pe nimeni sa mai iasa de acolo. Singurul care ar fi reusit sa scape si sa-l invinga ar fi fost Hercules.

Coloanele lui Hercules = Denumirea celor doua culmi (Abyla si Calpe) care formeaza strâmtoarea Gibraltar, intre Africa si Europa. Initial legate, ar fi fost despartite de puternicul Hercules.

Cutia Pandorei = Când Prometeus a furat focul din ceruri, ca sa-l daruiasca omenirii, parintele zeilor Zeus a hotarît sa-l pedepseasca, daruindu-i-o pe Pandora. Respinsa de Prometeus, Pandora a reusit sa-l cucereasca pe fratele acestuia (Epimeteus), care a luat-o de sotie. Ca dar de nunta, Pandora a primit o cutie, in care viclenii zei inchisesera toate relele lumii: ura, boala, durerea, moartea. Ajunsa pe pamânt, Pandora a deschis cutia, dând drumul involuntar tuturor relelor, care au împânzit lumea.

De la Anna la Caiafa = Isus a fost trimis initial spre judecata la Marele Preot Anna, care l-a retrimis inapoi la Caiafa.

Deutsch = piuda (sec.4-6, in limba ostrogotilor), diot, diut (sec.8-12), diet (sec.12-16) (popor). Adjectivul corespunzator s-a format prin adaugarea sufixelor -isk, -isc, -utsch: piudisk, diutisc, tiu(t)sch (pagân, nelatin, din popor). Cea mai veche însemnare pastrata din anul 786: theodiscus (denumirea initiala a limbii locale populare nelatine).

Dobrogea = De la numele despotului Dobrotici (1354-86), care a condus micul stat independent (de scurta durata) pe teritoriul de sud al actualei Dobrogea.

Dolar = are la origine cuvântul german Taler. Taler este moneda de argint Sankt Joachimsthaler din Boemia de vest (sec.16).

Dupa mine, potopul: cuvinte atribuite faimoasei curtezane, marchiza de Pompadour, favorita regelui Ludovic al XV-lea al Frantei. Suveranul si-a insusit aceste cuvinte ca o linie de conduita, ducând o viata de huzur si desfatari, fara sa-i pese ce se va întâmpla dupa moartea lui.

Europa = exista 2 ipoteze: a) din limbile semitice: ereb (irib) = vestul întunecat, b) de origina greaca.

Farsa = Prin aceasta se intelegea initial umplutura de carne tocata si condimentata a unor preparate alimentare (pasari, peste). Notiunea s-a extins apoi la glumele grobiene pe care unii artisti le faceau pe scenele teatrelor, mai târziu capatând forma actuala.

Firul Ariadnei = Când Theseus a sosit la Knossos (Creta), pentru a se lupta cu Minotaurul ascuns in labirintul de sub palatul regal, Ariadna, îndragostita de Theseus, l-a ajutat sa se orienteze si sa iasa nevatamat din coridoarele complicate ale labirintului, calauzindu-l cu un fir, care i-a aratat calea de întoarcere, dupa ce rapusese Minotaurul.

Flamenco: in l.araba Falak menguk = Deziluzie in dragoste.

Furcile caudine = Pas muntos îngust, lânga fostul oras roman Caudium (sudul Italiei), unde Samnitii i-au înfrânt pe Romani in anul 321 î.C, obligându-i sa treaca (neînarmati) prin acest pas muntos, sub un tir umilitor de sulite.

Gibraltar: in l.araba Djebel al-Tarik = Stânca lui Tarik (Tarik a fost acel conducator de osti arabe care, in anul 711, a trecut Gibraltarul spre Europa).

Gotic = Pictorul si criticul de arta italian Giorgio Vasari (1511-1574) a denumit noul stil arhitectural din tarile de la nord de Alpi Stilul Gotilor (Stilul Barbarilor).

Hermafrodit = Odata, pe când se scalda in apele unui lac, nimfa Salmacis s-a îndragostit de tânarul si frumosul Hermaphroditus, vrând sa se uneasca cu el. Hermaphroditus a respins-o. Ea l-a cuprins in brate cu sila, rugând zeii sa le uneasca trupurile pentru totdeauna. Zeii i-au împlinit dorinta: in locul tânarului si a nimfei, a aparut o singura faptura, având ambele sexe (hermafrodit).

Intre Scylla si Charybda = Scylla: Intruchipare monstruoasa, cu infatisare de femeie, cu partea de jos a corpului formata din mai multi câini, zamislita de Phorcys si Ceto. Inainte de a fi devenit temutul monstru marin, care nimicea corabiile si inghitea corabierii care se aventurau in strâmtoarea Messina (dintre Italia si Sicilia), Scylla fusese o fecioara frumoasa, mult iubita de Glaucus. Trezind gelozia si mânia Circei, a fost metamorfozata de puternica vrajitoare într-un monstru marin, care strajuia – alaturi de Charybda – acea strâmtoare. Scylla a fost ucisa de Hercules, drept pedeapsa pentru ca a furat o parte din Cireada lui Geryon, când acesta se gasea in drum spre casa. Charybda: fiica monstruoasa a lui Poseidon si Gaea, care salasluiau odinioara pe coasta Siciliei, lânga Messina. Lacoma si nesatioasa, ar fi devorat Cirezile lui Hercules, fapt pentru care a fost atinsa de traznetul lui Zeus si transformata intr-un monstru marin. Charybda inghitea de 3 ori pe zi apa marii, si odata cu ea navele corabierilor nesabuiti care se aventurau prin partea locului. Insusi Odysseus era cât pe-aici sa fie înghitit de Charibda, dar a scapat ca prin urechile acului, agatându-se de ramurile unui smochin, la intrarea in pestera.

Kremlin: in l.slav. Kreml = Fortificatie inauntrul unui oras medieval.

Lunile anului: Ianuarie (de la zeul cu privire dubla Janus; prima luna dupa solstitiul de iarna); Februarie (de la februa-februum); Martie (de la zeul razboiului si vegetatiei Mars; pâna in anul 153 î.C. anul roman începea cu luna martie); Aprilie (etimologie neclarificata); Mai (etimologie nesigura; exista 3 variante: de la zeita Maia, de la zeul Maius sau de la prefixul mag); Iunie (luna zeitei romane Iunona); Iulie (in amintirea lui Iuliu Cezar); August (dupa împaratul roman Augustus); Septembrie-Decembrie (ordinea cronologica a lunilor romane, incepând cu luna martie).

Maghiar = Magyar s-a numit cel mai important grup etnic (din cele 7 triburi migratoare) care in anul 895 (sub conducerea lui Arpad) s-au stabilit in Câmpia Panonica (Ungaria).

Maghreb: in l.araba Al gharb = Vest.

Mana cereasca = Hrana legendara a poporului israelian, in timpul exodului prin pustiul Sinai, sub conducerea lui Moise. A avut forma granulara, de culoare deschisa si un gust de prajituri cu miere (2 Moise 16; 4 Moise 11). Se considera ca ar fi vorba de secretia comestibila a unei insecte, depusa pe frunzele arbustului Tamarix.

Munca de Sisyphus = Sisyphus a fost fiul lui Aeolus si rege al cetatii Corint (Grecia). Pentru vina de a fi dat in vileag rapirea Aeginei de catre Zeus, si-a atras asupra-si mânia acestuia, fiind supus in infern la o cazna perpetua: sortit sa urce un deal, împingând vesnic o piatra uriasa, care, o data ajunsa in vârf, se rostogolea din nou la vale, cazna fiind reluata de la început.

Neamt = Cuvânt de origine slavona (nemoi-nemetz = cel mut).

Nestor = Devenit rege al Pilos-ului (Grecia), a fost cel mai batrân Basileu grec in vremea Razboiului Troian. Nestor a fost vestit pentru întelepciunea, cumpatarea si elocinta sa. Expresia Nestor se aplica unei persoane mai vârstnice, care isi domina anturajul prin ratiune, calm si clarviziune.

Noaptea Valpurgiei = In mitologia germana este noaptea de 30 aprilie spre 1 mai a fiecarui an, in care – dupa credinta populara – vrajitoarele si demonii se dezlantuie pentru câteva ore, la sosirea primaverii.

Nod gordian = Un oracol a prezis ca neîntelegerile din Frigia vor lua sfârsit, când regele va urca cu carul pâna la templul lui Zeus. Gordius, un simplu taran, a fost ales rege al Frigiei si, drept multumire, a urcat cu carul la templu închinându-l lui Zeus. Oistea carului insa era legata de jug cu un nod atât de complicat, încât nimeni nu-l putea desface. Oracolele au prezis ca cel ce va reusi sa desfaca Nodul gordian va deveni stapânul Asiei. Mai târziu, Alexandru Macedon ar fi taiat nodul cu sabia, împlinind prezicerile si punând stapânire pe partea de vest a Asiei.

Notele muzicale: In tarile latine din Europa denumirea initiala a celor 7 note muzicale (ut/do, re, mi, fa, sol, la, si) s-a facut dupa Solmisation-ul lui Guido de Arezzo (995-1050, Italia). Notele ut, re, mi, fa, sol, la reprezinta acrostihul unui vechi cântec religios latin consacrat lui Ioan Botezatorul, nota si de la initialele latine ale lui Ioan Botezatorul (Sancte Iohannes). In sec.17 nota ut, greu de pronuntat, a fost inlocuita cu do.
Textul cântecului Sancte Iohannes
Utqueant laxis
Resonare fibris
Mira gestorum
Famuli tuorum
Solve Polluti
Labii reatum
Sancte Iohannes

Ochi de Argus = Monstru fabulos cu 100 de ochi care, atunci când dormea, inchidea doar o parte din ochi, ceilalti ramânând deschisi, spre a putea veghea neîntrerupt.

Palestina = De la poporul antic Filistinieni din Tara Canaanului.

Panica = Zeul Pan ar fi avut o infatisare ciudata, jumatate om, jumatate animal, cu coarne, barba, copite de tap si trup acoperit de par. Provoca turmelor, pastorilor si oamenilor, prin aparitiille sale o spaima panica.

Pânza Penelopei = Curând dupa ce Penelopa a nascut pe Telemachus, Odysseus a fost nevoit sa plece in Razboiul Troian. In timpul indelungatei sale absente, Penelopa – spre deosebire de celelalte sotii ale grecilor plecati la razboi – a ramas credincioasa sotului ei, timp de 20 ani. A fost asaltata tot mai frecvent de numerosi petitori. In fata refuzului ei constant, acestia au ocupat palatul, si, pusi pe nesfârsite petreceri si ospete, au urmarit s-o ruineze. Ca sa scape de insistentele, presiunea si amenintarile lor, Penelopa a recurs la un siretlic: le-a promis ca atunci cand va termina de tesut o pânza la care lucra, se va casatori cu unul dintre ei. Pentru a amâna termenul, a desfacut noapte de noapte tot ceace lucrase ziua. Descoperita in cele din urma, a fost obligata sa se decida, dar a fost salvata in ultima clipa de sosirea lui Odysseus.

Pasarea Phoenix = Pasare fabuloasa, despre care vechii egipteni credeau ca ar fi trait peste 500 ani. Ar fi murit, aruncându-se in foc, pentru ca apoi sa renasca din propria ei cenusa.

Patul lui Procust = Procust culca pe calatorii prinsi, pe un pat de arama; daca nu incapeau pe pat, le taia din picioare, iar daca erau prea scurti, le zdrobea oasele, intinzându-le. A fost supus apoi de catre Theseus supliciului nascocit de el insusi.

Pazvante Chioru = La 25 septembrie 1806 bandele de cârjalari ale turcului Pasvan-Oglu au trecut Dunarea la Calafat si au pradat Craiova; acest eveniment a ramas in amintirea poporului drept vremea lui Pazvan-Chioru.

Robot = Scriitorul ceh Karel Capek a folosit pentru prima data cuvântul Robot in piesa R.U.R.; la baza lui a stat cuvântul slavon robota (munca).

A trece Rubiconul = Pe vremea triumviratului Iuliu Cezar – Pompeius – Crassus, râul Rubicon (in Italia de est) constituia limita de demarcatie a sferelor de influenta dintre Iuliu Cezar si Pompeius. In urma conflictului intre cei doi, trupele lui Iuliu Cezar au trecut apele Rubiconului, ocupând Roma si alungând pe Pompeius.

Rubla = de la cuvântul rus Rubit (a taia o bara de argint in esantioane etalonate).

Sabia lui Damocles = Regele sicilian Dionysios I, pentru a-i arata cât de nesigura este soarta celor puternici, a atârnat la un banchet o sabie deasupra capului lui Damocles, sabie care se tinea numai intr-un fir de par.

Sandwich = Contele Earl of Sandwich (1718-1792), pasionat jucator de carti, nu gasea timp necesar sa manânce, preferând sa ramâna la masa de joc. Spre a nu intrerupe jocul, solicita servantilor sa-i aduca câte doua felii de pâine, intre care era asezata o bucata de carne.

Sânge albastru = In Evul Mediu aristocratii spanioli afirmau ca au sangre azul (sânge albastru), dorind prin aceasta sa arate ca in venele lor nu curge sânge arab sau evreiesc. Denumirea provine probabil de la faptul ca venele oamenilor cu piele alba apareau de culoare albastruie.

La sânul lui Avram = Expresie preluata dupa Evanghelia lui Luca (16,19-22): pilda omului bogat si a sarmanului Lazar, al carui suflet, dupa moarte, ar fi fost asezat de un înger la sânul lui Avram, respectiv ar fi ajuns in paradis.

Schei = Cartier din Brasov locuit in trecut si de slavi (slavii au fost numiti in trecut de români schei).

Secretul lui Polichinelle = Un secret cunoscut de toata lumea…

A trece apa Styxului = Styx-ul a fost unul din fluviile Infernului mitologic, cu ape tulburi si noroioase, despre care se spunea ca ar face inconjurul pamântului. Muritorii care se scaldau in apa Styxului deveneau invulnerabili.

Tap ispasitor = Expresie larg raspândita, preluata din Vechiul Testament. In religia mozaica tapul si vitelul au reprezentat animalele cele mai des sacrificate la ofrande, spre spalarea pacatelor.

Trivial = In vechea Roma discutiile importante se purtau in incinta forum-urilor; chestiunile mai putin importante, zvonurile si bârfele la tri-via, locul de intâlnire a 3 strazi.

Ucraina – Kraina = De la cuvântul mongol Krain (Tara invecinata).

Unchiul Sam = In timpul razboiului americano-englez din 1812, fabricantul de carne Samuel Wilson a livrat conserve de carne Armatei Americane, fapt de care era f. mândru, aratând tuturor interiorul fabricii. Intr-o zi, un vizitator al fabricii a citit pe una din conserve intialele E.A.-U.S., dupa care a intrebat pe unul din angajati ce inseamna acele 4 initiale ? „N-am idee” – i-a raspuns aceasta – „probabil: Elbert Anderson si Uncle Sam”. Gluma a prins si s-a raspândit rapid pe intreg teritoriul Statelor Unite. Samuel Wilson a murit in anul 1854. In anul 1861 parlamentul american a decis ca Uncle Sam sa devina simbolul oficial al USA.

Ungur = Cuvânt de origina turca (Onogur) aparut dupa anul 670.

Valah = celto-galicii se autodefineau volker (l.lat. volcae). In vechea limba germana celto-galicii erau denumiti walh, walasg, walah (sec.8-12) sau walch (sec.12-16). Adjectivele corespunzatoare: wal(a)hisc, wel(hi)sch, waelhisch sau welsch, inseamna: romanic, latinic, strain, vorbitor al unei limbi straine. Cuvântul slavon vlah acordat românilor provine din vechi cuvinte germane si se refera la acea grupa etnica din Balcani care in Evul mediu vorbea o limba romanica.
Cum ne-au denumit alte natii ?
Slavii: Vlahi, Valahen, Volohi, Vlasi
Turcii: Ulaghi
Ungurii: Olah
Germanii: Walachen
In vechi texte latine se mai gasesc si denumirile: Blachi, Blaci, Blacorum, Olacis.

Venetia = De la expresia latina a refugiatilor italieni sositi in orasul-laguna, in timpul invaziei hunilor, condusi de Atilla (452 d.C): veni et-iam (Si noi am venit).

Veni, vidi, vici = Cuvinte atribuite lui Iuliu Cezar, dupa rapida victorie de la Zella (Asia Mica) asupra trupelor lui Pharnaces din Pont.

Verdict solomonic = Legenda din Vechiul Testament prin se scoate in evidenta intelepciunea regelui israelian Solomon (1 Regi 3,16).

Victorie a la Pyrrhus = Pyrrhus a invins – pe muchie de cutit – romanii in Italia de sud in anii 280 si 279 î.C, suferind totodata pierderi f.grele umane si materiale.

Mineriada postacilor?

Am aflat de pân gazete (aici) ca postatorul anonim ar fi fost „prins” cu alta si mai boacănă. Cica existenta postatorilor platiti pentru a presta servicii pe forumuri, bloguri… etc ar fi un fenomen de masa sau cat de cat semnificativ. Ceea ce eu (Dl.Goe) nu pot crede nici in ruptul capului. Cred ca stirea asta este o intoxicatie ordinara care are alte scopuri decat a informa prin infierare.

Iata un citat din aceasta stire de presa despre care cred sincer ca este pur si simplu o dezinformare:

„Nu exista fenomen mai relevant pentru starea politicii actuale decat acela al postacilor naimiti sa spurce orice tendinta pozitiva. Sunt intretinuti de catre mahari bolnavi de putere. Rolul lor este sa-i tina departe pe cititorii educati, mai ales pe cititoarele ingretosate de termeni grobieni. Se incearca descurajarea oricarui demers spre normalitate prin bestelirea opiniilor diferite de ale jupanului.

Postacii speculeaza legea. Fenomenul este ingaduit de forumuri si site-uri in virtutea libertatii cuvantului si a dreptului la opinie. Nenorocirea e ca, tolerand porcoseniile lexicale, restrictionam accesul oamenilor bine crescuti, dornici de socializare manierata si informatii corecte. Ceea ce mass-media occidentale au rezolvat de la inceput.”

1. Pot discutiile anonime de pe forumuri, bloguri etc sa aiba efecte concrete asupra „mahărilor bolnavi de putere” (care au bani in lumea reala)? Pot fi aceste efecte atat de categorice incat sa necesite cheltuieli „de protocol” pentru combaterea lor? Am putea sa fim o clipa seriosi? Ce anume i-ar fi putut speria in asa hal pe marii mahări pâna la a-i face sa duca mana la portofel? Observarea directa a forumurilor? Studii sociologice profesioniste care vor fi masurat efectele discutiilor de pe net in cifra lor de afaceri ori in procentele electorale? Despre ce vorbim noi aici?

2. Exista in Romania oameni dispusi sa plateasca bani (complet aiurea) pentru a perturba, ameliora, deturna, altera, inflenta, infecta, infesta, discutiile pe net? Serios? Destul de multi incat sa vorbim de un fenomen?

3. Si daca intr-adevar ar exista o asemenea „cerere” bizara, cum ar decurge cuplarea cu „oferta”? Cum s-ar face plata? In acord global? In regie? Cum s-ar masura rezultatele „muncii” depuse? Cum s-ar asigura platitorii ca nu arunca banii in vant?

4. Si daca (in situatia putin probabila in care) s-ar rezolva si detaliile tehnice ale armonizarii relatiei „client”, „prestator”, care ar fi problema? Adica doar „ziaristii profesionisti” au voie sa practice „prostitutia de placere pe bani”? Amatorii nu? Pai cum? Iar discriminare? Din articole nu rezulta in niciun fel ca cei care au propus stirea ar fi in vreun fel deranjati de singurul aspect care ar merita deranjul si atentia in fata unui asemenea presupus fenomen: evaziunea fiscala, faptul ca unii ar putea catiga bani care nu sunt impozitati. Asta ar fi in fond singura problema reala: munca la negru. Plus ambiguitatea in legatura cu drepturile de autor. In rest, stirea ofera aceeasi predica, plina de aceleasi prostii repetate de catre toti „negationistii” libertatii de exprimare (vizând niste fenomene care se intampla oricum mult mai substantial si mai grosier in mass media oficiala, aceea care conteaza).

5. Si-apoi odata ajunsi aici in 4 pasi improbabili, ar mai trebui pusa o intrebare. Chiar ar putea un numar oarecare de oameni platiti (cam cat de multi, cam cat de mult, cam cat de cum?) sa deturneze semnificativ opinia publica? Pai atunci ce opinie publica ar mai fi aceea?

6. Personal cred ca singurele insertii oarecum artificiale in zgomotul de fond facut pe net (sub anonimat, cvasi-anonimat, pseudo-anonimat) sunt pălmaşii de la partide care la sugestia sefilor lor pot face mai cu zel ceea ce fac oricum din pura placere/convingere, pe gratis.

7. Si tot personal cred ca este de preferat sa citim porcarii si obscenitati care reflecta destul de exact starea societatii, aferenta exprimarii libere, in locul protectionismului oferit unor potentiali vorbitori, sensibili si defavorizati (o minoritate), despre care ar trebui presupus ca sunt multi, culti, bineintentionati si si capabili de vorbire si socializare manierata, informare corecta, si, mai ales, este de preferat o dezbatere chiar inţesată de obscenitati si de mult mai deranjantele discursuri obsesive si ilogice, in locul unei taceri nefiresti rezultata prin suprimarea totala (totalitara) a zgomotului. Pentru cei sensibili ar  trebui infiintate rezervatii, cluburi care sa asigure accesul exclusiv membrilor. Ceea ce s-ar si intampla daca ar fi cerere.  Dar nu e. Pentru ca fiecare vrea, in fond, sa fie el liber (cat mai liber), in timp ce ceilalti ar trebui sa fie cat mai constransi unor standarde oricat de… constrangatoare.

Lepadarea de Basescu

Comunicat:

Preludiu: A sosit in sfarsit momentul adevarului. Basescu a pornit de la un capital de incredere foarte inalt pe care l-a avut in randul unor categorii foarte diverse. Rand pe rand a inselat increderea acordata de catre fiecare dintre sustinatorii sai, dovedindu-se un personaj primitiv, rudimentar, imprevizibil, insuportabil. Nicicand animat de intentii bune, a promovat, dupa un plan prestabilit si foarte bine ascuns, camarila sa personala care domina azi Romania. Rand pe rand cei bineintentionati care au facut posibila ascensinea sa, au fost inlaturati sau s-au retras de buna voie, scarbiti. Azi a venit randul d-lui Goe sa faca acest pas. Da, sunt unul dintre semnatarii apelului mereu nobilului Sorin Iliesiu. Marturisesc sincer ca m-am simtit incurajat sa ma dezic de Traian Basescu prin gesturle similare ale unor personalitati care se afla dincolo de orice banuiala in legatura cu probitatea lor morala, cu inteligenta lor ori cu gradul, de informare. Ma refer desigur la admirabilele luari de pozitie ale unor Andrei Plesu (trei la rand), Gabriel Liiceanu, Viorel Padina si multi altii. Cred ca in scurt timp vor urma Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Cristian Preda, Sever Voinescu si chiar Traian Ungureanu. Dupa ultimele declaratii mitocanesti si iresponsabile prin care ne-a ofensat istoria, sensibilitatile si ne-a periclitat relatiile cu vecinii, cele despre Rege si Antonescu, ar trebui sa fie clar oricui ca aceste lucruri nu s-ar fi putut intampla cu Adrian Nastase ca presedinte. Am fi fost azi o tara stabila si respectata. Imi pare rau ca nu l-am combatut din prima clipa pe acest Machiavelli antisemit, acest Antonescu avant la lettre. Va avea in Dl.Goe, incepand de astazi, un contestatar constant dar obiectiv. Va multumesc pentru neatentie.

Update: Va rugam ramaneti pe receptie. Nu inchideti internetul. Urmeaza un comunicat important pentru tara. Stejar extrema urgenta.

Traim intr-o tara in care oricine poate spune orice fara nici cea mai mica teama ca ar putea sa pară neverosimil, neplauzibil. O tara in care (de ex) limbricoidul Ioan Cristoiu care a vomitat timp de 4 ani in fiecare zi lasata de la Dumnezeu rahat proaspat si aromat pe imaginea presedintelui Traian Basescu sfârseste stand cu acesta la masa si facand glumite despre rege. O tara in care Dan Pavel este fara greturi consilierul lui Gigi Becali, iar Dorin Tudoran al lui Voiculescu, pentru a deveni apoi si deodata critici onesti si lucizi ai dusmanului dusmanilor lui Basescu and co. In aceasta tara, desigur, textul pe care l-am propus in preambulul acestui  topic este unul care poate trece oricand drept plauzibil, pe simplul motiv ca suna in urechile intamplatorilor ascultatori cu orice slagar al zilei. Ne-am invatat sa ascultam doar melodia si sa nu dam atentie textului, care poate fi, nu-i asa?, subinteles din ritm si tobe (to be or no tobe).

FEW  HOURS  LATTER:

He-he. He. Si acum, dupa acest 23 August ratat pe (b)Arca lui Goe, tot sub girul imaginar al Majestatii sale Regele, haide sa vorbim serios. Despre „Basescu” si despre „Schimbare”. Incepand cu prima si candida sa candidatură la primaria Bucurestiului si incheind cu ultima candidatura la presedintia Romaniei, Traian Basescu a castigat in mod miraculos toate competitiile in care intrase de fiecare data cu sanse foarte putine. Dupa ce i se ingaduise (adesea cu resemnare,  rareori cu disperare) sa participe (pe post de maciuca) la niste competitii ce pareau dinainte pierdute (vezi istoria moderna si contemporana), in toate, fara exceptie, Traian Basescu a oferit lovituri de teatru in teatrele de razboi, intorcand in mod miraculos rezultatele dinainte cunoscute, in tot atatea lupte cate vor ramne in manualele de istorie (si de alte stiinte): primaria Bucurestiului (2), presedintia PD (1 si 1 virgula ceva), presedintia Romaniei (unde, ca si Iliescu dar totusi atat de diferit, a canditat tot de 2 ori si jumatate, o jumatate de data impotriva unui canditat colectiv – 322) a reusit sa-i puna la respect pe mai titratii la vremea respectiva, Roman, Nastase, Geoana, Oprescu, Parlamentu… – toti unul si unul. Datoreaza Traian Basescu aceste succese cuiva anume? Exista vreo entitate (indivizi, grupuri, strategi) care sa-l fi pregatit, antrenat, propulsat si (eventual) impus pe Traian Basescu, prin strategii sofisticate, prin perseverenta ori prin puterea autoritatii (asa cum se intampla cu presedintii americani)? Nu. Nici vorba. Traian Basescu a castigat singur bataliile acceptand cauze pierdute si aplicand cu incapatânare o strategie simpla, aceea de a fi el insusi. Asa cum este! Nu asa cum si l-ar fi dorit unii sau altii. Mai ales altii. Ulteriori cu totii.

Evident ca a fost sprijinit de „echipa” si de catre „colaboratori” si incurajat de simpatia „simpatizantilor” dar el a fost in permanenta factorul decisiv, locomotiva care a pus in miscare trenul. Succesele lui incredibile („yes we can”, avant la lettre) a atras in jurul sau o lume pestrita, de la visatori inocenti pana la escroci oportunisti, toata gama. Dintre acestia (care au fost, ca altii nu erau, in afara poate de Padina si Iliesiu), intr-o maniera mult mai fluida decat cea cu care ne obisnuise osificarea PSD-ist, s-a constituit mecanismul administrativ in care au intrat, si din au iesit sau au fost scosi (pentru a fi bagati) fel de fel de indivizi… Nu insist asupra faptului ca, in fond, in 2004 s-a schimbat presedintele, nu tara. Dintre ulteriorii care au aderat activ, intr-o maniera pozitiva as zice, la fenomenul Basescu au fost si multi intelectuali de elita care, desigur, nu aveau prea multe afinitati la „profile” cu „rudimentarul” Basescu, stare despre care ambele parti ale parteneriatului a avut stiinta de la bun inceput. Intelectualii, multi dintre ei autopropusi pe post de hartie creponata (ca amortizor prin ambalare frumoasa a buzduganului Basescu), care acceptasera implicit ca starea in care se afla Romania necesita in mod expres un presedinte cu exact acest profil, din topor, abraziv, contondent (si nimic altceva) s-au trezit deodata ca, pentru a putea fi egali cu ei insisi, sarcina lor ar fi aceea de a-l imblanzi, educa, civiliza, cizela si de a-l catifela pe presedinte, pentru a-l face moale si pufos. De a-l face sa se schimbe. N-a fost nici pe departe nici cea mai importanta si si nici cea mai constanta presiune indreptata spre a-l face pe presedinde sa se schimbe aici si aici, acolo si dincolo, asa si asa, cum se cuvine, nu-i asa?, unui presedinte. Dupa cateva momente de deruta spontana in 2004 (va mai amintiti ce atmosfera?) baietii destepti au pornit masinaria de facut zgomot si de pictat Basescu. Daca n-au putut sa-l schimbe cu totul au optat firesc pentru varianta startegica a inundarii cu cacat. In scurta vreme, dispunand de amplificarea potrivita au inceput campania electorala anti-Basescu si de atunci n-au oprit-o nicio clipa. N-au reusit sa-l sufoce cu cacat dar l-au tinut prizonier in acesata puscarie, impiedicandu-i eficient orice miscare, orice reforma. Strategiile utilizate au fost trei mari si late: (a) zice Basescu  de cineva ca e comunist, securist, corupt etc? Nu-i nimic zicem si noi despre el exact acelasi lucru, de zece ori mai mult si mai tare, de mult mai multe ori si-n mult mai multe locuri. Si mai adaugam pe deasupra, ca nu ne doare gura, alogen, dictator, hitler, stalin… Nu se va mai alege. Ba da se alege chiar ca Voiculescu, Vantu, Nastase, Iliescu, Ponta, Antonescu sunt mai curati, mai uscati si mai frecventabili decat mitocanul, de…   (b)  In al doilea rand se pun in balanta toate defectele pe care le-ar putea avea un fost marinar (betiv, curvar, incult, badaran, scandalagiu etc) cu aptitudinile necesare functiilor de presedinte, decan la arte, academician, critic literar, popa, papa si ce-o mai fi. Se umfla bine  primele,  prin trâmbiţare perpetua si i se atribuie numitului Basescu. Zi si noapte, 24 din 24 7 din 7 pe 7 x 7 canale. Din cand in cand pe ecran apare cate un nastase la cate un vernisaj. (c) In al treilea rand orice individ care etaleaza vreo predispozitie pentru a lua atitudine in favoarea inamicului Basescu trebuie “convins” prin mijloace specifice sa renunte sau daca nu este starpit fara mila. Orice metode sunt admise, calomnia, santajul, terfelirea, ambalarea in cacat, culpabilizarea  si discreditarea. Orice sprijinitor sau simpatizant al lui Basescu va fi fie speriat ori tinut ocupat cu procese si amenintari (precum „plagiatorul” Liiceanu…), ori scarbit pana la renuntare, ori fortat sa se radicalizeze pentru a deveni ridicol. In acest “micut” context as fi curios cum ar fi rezistat presiunii psihice cei care se dezic azi de Basescu. Cum ar fi aratat ei ca indivizi cand o infinitate de oglinzi tv paralele i-ar fi aratat ca pe niste statui sub munti de gainat si scuipaturi venite de la jegurile cele mai jegoase ale aceste societati sau de la imbecilii cei mai imbecili. Ar fi continuat probabil sa fie ingeri inaripati si diafani, monumente de civilitatesi eruditie sau ar fi murit tristi in casele lor incercand cu disperare sa para altceva decat zice maimutoiul Badea ca ar fi (ba esti!). Dintre cei doi presedinti si jumatate din cat am avut dupa “evenimentele din decembrie 89” (ca de… asa suntem, noi sub zodia neispravirii), asupra lui Basescu s-au exercitat cele mai mari si mai contradictorii presiuni inspre transformarea sa si fortarea spre un model  convenabil defaimatorilor. Paradoxal, Basescu a fost cel care a rezistat cel mai bine acestei presiuni, ramanad mereu egal cu sine insusi, in pofida adversarilor si a prietenilor de parcurs. Pacat, mare pacat ca n-a reusit sa se depaseasca pe sine insusi, nici macar atunci cand l-a numit pe fostul rege sluga la rusi si tradator. Iliescu s-a schimonosit cel mai tare incercand sa para ceea ce nu era, traversand prin chinuri groaznice metamorfoza de la postura de acuzator al intinătorilor la acea patron al capitalismului de cumetrie, sarac si cinstit si la masa cu regele, pentru a ramane in cele din urma un bolsevic  nenorocit, o limba de lemn clocitoare de nastase, geoane, poante. Constantinescu, sarmanul, s-ar fi schimbat el dar n-a existat nicio presiune in acest sens, baietii destepti anticipand corect ca se va cere singur afara foarte repede.

Dar sa revenim la formula de ocara de dânsi inventata: Intelectualii lui Basescu (cum ar veni ai analfabetului). Intelectualii lui Basescu sunt o legenda. Si atat. Intelectualii lui Basescu sunt acea categorie de oameni de elita care au fost facuti cel mai repede si mai categoric inofensivi in vreo sprijinire a lui Basescu intru demolarea sistemului ticalosit sau macar spre reforma si schimbare. Contributia lor la aceasta batalie, la faptul ca n-a fost inca pierduta este, doamnelor si domnilor nesemnificativa. Absenta unei contributii notabile li se datoreaza in primul rand lor, slabiciunilor, agnoaselor si inabilitatilor lor de a nu aluneca pe rahat. Batalia cea mai mare si mai importanta pe care Basescu n-a castigat-o si pe care n-o poate castiga nu apare pe lista enumerata mai sus. Va ramane consemnata in istorie ca un sah etern pe care pionul Basescu il tot da Regelui advers, bine ascuns in munti. Munti de rahat bineinteles. A fost batalia care a trebuit sa fie purtata in fiecare zi si pentru a carei necastigare “intelectualii” il acuza acum pe Basescu:

Iata ce zice ultimul mohican intr-un ultim necrolog: “Un ultim cuvînt: nu-i fac lui Traian Băsescu un proces de rea intenţie. Sînt dispus să accept că a vrut să facă ceva marcant şi durabil. Ceea ce spun, fără nici o plăcere, e că n-a fost deloc la înălţimea ambiţiilor lui. Iar ceea ce se conturează la orizont nu face decît să mă convingă că sîntem o ţară fără noroc…”

In acest context, lamentarile penibile in serial cu care-i rasfata dl.Plesu pe cititorii Dilemei si Adevarului (ce ironie a soartei in aceste titulaturi de gazete) raman niste vaicareli de babe in amurguri (dupa cum bine metaforiza la un moment dat dl.Polichinelle despre personajul cu pricina). Chiar daca n-ar fi stricat daca presedintele s-ar fi abtinut sa-si faca publica parerea despre niste probleme istorice care-i intrec competentele, totusi sub aspect uman, cineva care, conducator de stat fiind, este balacarit, ofensat, defaimat, injurat birjareste, clipa de clipa de catre armate de jigodii si imbecili in concubinaj, ar putea avea dreptul moral sa-i zica tovarasului Mihai I fost de Hohenzollern, in prime-time, Majestate mai du-te pizda ma-ti, fara ca asta sa demoralizeze neapart partenerii si sa provoace dezertari (cu pompa si capac) in masa.

Despre acest incident ar fi putut comenta critic in articolele lor intelectualii, in primul paragraf, urmand ca in celelalte sa-si expuna parerea lor despre  reforma, despre legalizarea confiscarii averilor ilicite, despre reorganizarea teritoriala, despre alte reforme ramase nepromovate (invatamat, electorala, justitie, cultura etc) ori despre orice cai verzi pe pereti le dicteaza preocuparile lor de intelectuali notorii (si pre-ocupati).

Armatele de jigodii in concubinaj cu imbecilii incurabili, carora li se alatura prin aceasta dezertare, unii intelectuali de marca si remarca, de ultima ora, mai contin cateva specii: (a) moflujii care-i considera pepotriviti in functii pe Tismaneanu, Patapievici ori pe consulul Morar de la Marsilia (apropo cine o fi consulul potrivit de la Munchen, ca nu se stie) pentru ca mai potriviti ar fi ei (unii or fi, nu zic nu, ca consuli cel putin), si (b) armata calicilor ce sufera de sindromul consilierului inchipuit, si care cred sincer, in imaginatia lor de cefalopode, ca presedintele ar trebui sa se uite in gurile lor stirbe in care sa le si puna eventual cate ceva (vezi cazul autorului profesionist de apeluri, Sorin Iliesiu si a amicilor sai de pahar. Paharul gol cu care dai de pamant si nu se sparge). Cacat, pardon, bonjour.

P.S. Cred incontinuare ca in Romania actuala Traian Basescu este cel mai potrivit tip de presedinte. Un tip pe care-l meritam. Cu prisosinta. Daca insa acest tip optim de presedinte (in tara alternativei Ponta-Crin) nu este si de ajuns, asta nu mai este vina exclusiva a lui Basescu. Preponderent este vina intelectualillor săi. Care sunt. Si care nu sunt.

Bibloografie facultativa:

Basescu-Basarabia

Averea lui Basescu

Rusia nu-l poate da la o parte pe Basescu dar l-ar da

Insemnari din subterana (a se citi comentariile din subteran)

Comentarii la Cerocratia.

Dar pentru ca azi e vineri, zi de post, propun postul zilei Aici: Constiinta lui asa cum trebuie,

iar in ton cu postul curent de pe (b)Arca lui Goe propun si postul zilei de ieri: Aici: Asemanari frapante.

 

Doi semna-tari

Cu ceva vreme in urma (o mica eternitate) am propus un triptic

Stânga: Pe blog ca-n viata,

Centru: Locuri sub soare: artistii

Dreapta: Umbrele soarelui…

nici pana astazi terminat… Incercasem atunci (fara niciun succes…) sa-i provoc pe cititorii-scriitori-si-critici de baza si de vaza ai comentariilor postate de ei insisi pe (b)Arca, la o discutie despre dihotomia ins-blogger (sau cand dihotomia degenereaza in dihonie), utilizand spre ilustrare doua cazuri (aproape) oarecare din blogosfera, doi anonimi cu identitatea la vedere: Gabriela Savitsky din Resita si Viorel Abalaru din Corabia, doi candidati la nemurire care facusera intamplator, cam in aceeasi perioada, anumite alegatii referitaore la relatia dintre ei insisi ca persoane si  bloggerii care sunt (vezi link-ul Pe blog ca-n viata): pe de-o parte persoana (umana, identificabila, privata) pe de alta artistul-blogger (divin, anonim, public). Cum-ne-cum amandoi lasau sa se inteleaga din vorbe cateva lucruri pe care le consider discutabile. Unul dintre ele se referea la o granita stricta, de netrecut fara viza de sus, intre persoana privata si artistul public, ca entitati „disjuncte” care ar trebui sa ramna aparte, intrucat in atingere sau punere in comun criteriile de evaluare specifice fiecarei ramuri, total diferite, ar starni confizie, dezamagire, dezastru. Artisti mari, persoane mici. Care va sa zica. O alta idee discutabila sustinuta implicit, aflata (in opinia mea, sic) in vadita contradictie cu cea discutabila mentiunata mai sus, era aceea a „obligativitatii” asumarii oricarui enunt al „artistului” prin indicarea explicita a „persoanei” (sursa biologica a seraficului artist), astfel incat zicerea (orice zicere) sa poata fi considerata si eventual valorizata. Cu alte cuvinte ar rezulta ca „persoana” este un „apendice/accesoriu-indispensabil” 🙂 oricarui „artist” (fie el si artist de blog). N-am ajuns insa la niciun rezultat. Presupun ca asta s-a intamplat in primul rand din cauza inabilitatii mele de a provoca discutii (…) dar si din cauza ca cele „doua orfeline” alaturate spre ilustrare, sunt ele insele precum si siajele domnilor lor completamente nemiscibile. Privind superficial aceasta nemiscibilitate (un fapt incontestabil) s-ar putea afirma ca cele doua „personaje” sunt fenomene foarte diferite, opuse chiar. Ceea ce este cat se poate de fals. Am fost uimit sa constat cat de multe lucruri importante partajeaza cei doi bloggeri: Gabriela si Viorel. In fapt, in afara de optiunile lor politice net diferite dar neimportante, au aproape totul in comun. Spicuiesc:

1) Amandoi considera ca sunt mari artisti (in literatura) dotati cu talent iesit din comun. (Unii dintre ei considera chiar ca ar avea si talente in…  grafica 😯 )

2) Amânadoi cred sincer ca in postura mentionata la punctul (1) lumea, societatea, semenii, statul,  guvernul, clasa politica, elitele etc le sunt datori moral si material. Ca ar fi trebuit „sa li se dea”. Si nu li s-a dat.

3) Amandoi considera ca ratarea lor ca artisti (scriitori) (de care sunt semi-constienti) s-ar datora conditiilor istorice, sociale si politice vitrege (din comunism si din tranzitie), natiei, saraciei, invidiei etc. påråsirii si abandonarii lor (nedrepte) de catre cei mai norocosi decat ei. (Si un micut (3.1) , amandoi poseda „Stele” si sunt vizitati cu mila si trista mirare, din cand in cand de catre vreun „soriniliesiu”, „volotis” ori „corinecretze”). In rest nu.

4) Amandoi si-au gasit refugiul in fata  „neimplinirilor” (literare) in sterile si mai ales bizare activisme politice pe bloguri. (Ce-ar putea oare fi mai bizara decat idolatria simultana pentru Iliescu si Putin? 😯 de ex).

5)  Amandoi au false dileme, platind tribut greu gândirii deziderative si distorsiunlor cognitive. Asta ii predispune la comportament „dictatorial” in mica lor lume. Cine nu e cu ei sub ei e impotriva lor si merita orice pedeapsa, interdictii, excludere, injurii, banari, amenintari etc.

Caci vorba ‘ceea (citîtnd un citat) orice om viseaza sa fie Dumnezeu.

Mai realisti, altii se multumesc sa visese ca sunt diavolul. Avantajul fiind ca in aceasta postura se gasesc intotdeauna mai multi dispusi sa-i si creada. Apropo de asta ar mai fi de mentionat si alte doua detalii (existente printre multe altele) care-i apropie pe cei doi:

6) Amandoi au acceptat bani necuveniti de la „necunoscutii” intalniti pe net (persoanele nu artistii)  si amandoi au avut de infruntat umiliri si scandaluri cu unii dintre „binefacatorii” lor.

7) Amandoi au avut in timp o atitudine variabila in raport cu prezenta „subsemnatului” 🙄  pe  blogurile lor publice „Dl.Goe” fiind cand tolerat si acceptat ca vorbitor, cand banat, exclus, afurisit, anatemizat etc.

In sfarsit, de blamat sunt doar cei care sub protectia abjectului anonimat  se exprima prea liber la adresa celor consacrati prin semnatura. Am discutat deja despre asta cu prietena mea Medusa.

Din ne/fericire pentru vreun (alt) vizitator care va fi citit „Doi semna-tari” pana in acest punct am doua vesti: una buna si una rea. Cu care sa incep? Incep cu oricare. Ceea ce e scris mai sus este doar introducerea mai lunga deact cuprinsul. Cei doi semna-tari vizati in titlul curentului post nu sunt Gabriela si Viorel ci cu totul si cu totul altii. Vestea buna este ca acum n-am timp sa-i pomemenesc pe acestia si faptele lor de vitejie urmand sa corectez aceasta lipsa printr-un update-ulterior. Va dezvalui insa (pentru ca nu sunt sadic) numele lor: Serban Foarta si Zaharia Robert – intr-un duplex de zile (a)mari.  In curand, dar numai pe (b)Arca lui Goe. 😉

4 July

1) America, aliatii si Recesiunea

2) Camioane oficiale si anonimi:

Financial Crisis!
The Question of the Day is…

Will the Dollar fall or not???

---

The moral is be a Tight Ass.

*