(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !

Divanul, Gâlceava, Giudețul

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 30, 2024

In ortodoxie e săptămâna mare, pace si liniște… reculegere, nimic nou, totul nou… Celor care nu se pot reculege asa non-stop si au nevoie de intermitență, le putem recomanda pentru pauzele de recreație, o lectură umoristică ușoară adecvată prilejului. Este vorba despre o mică operă de artă, care se află chiar acum în plin proces de elaborare, fiind născându-se chiar în aceste zile, devenind vizibilă publicului avizat, pas cu pas, pe măsură ce se materializează, din neant în actualitate. ”Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul” de Dimitrie Cantemir este doar o palidă copilărie pe lângă „dialogul” purtat de Renata Carageani cu Ano-mimul Aldus și/pe/cu mai multe voci. Peripețiile se petrec în subsolul unui „text” propus posterității de pufulețul pantomim Aldus (în sectiunea „bobotele aldusiene / mostre de pseudo-vorbire”). „Textul” cu pricina, încărcat de obișnuitele pretenții de pompoșienie papagaldusiene, n-are nicio importanță. Schimbul de replici din subsol are în mod indubitabil un cert potențial literar-artistic. Locația unde poate fi urmărit „dialogul” de-a surda, aflat dupa cum spuneam în desfășurare, se găsește în zona comentariilor aferente textului pe care Aldus (Mimetix), parafrazându-l involuntar pe Malraux, l-a numit (tulai Doamne): „O civilizație avansată nu poate fi decât profund religioasă” – AICI. Floricelele fiind de post, urăm vizionare plăcută tuturor acelora care au în posesie un fin simț al umorului și priză la halima.

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii |

36 răspunsuri to “Divanul, Gâlceava, Giudețul”

  1. Florin said

    Ah, Olga s-a gândit zi și noapte. Cred că randamentul în slujba lui Piedone a fost nasol.🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Vladen said

    adevarate lupte de clasa! N-am anticipat interventia proletariatului frustrat, da-mi place. Match made in Heaven. Imi pare doar rau ca n-am timp sa urmaresc.

    Astept insa cu entuziasm dezvoltarea tezelor lui Aldus fie despre multifatetarea diamantica a diversilor actori de gen masculin (n.b Aldus e muiere sigur daca mai aveam vreun dubiu ala s-a evaporat) fie despre superficialitatea simbolisticii lui Umberto Eco (doar dupa ce va vedea filmul si va citi fragmentele din wikipedia).

    Apreciat de 1 persoană

    • Vladen, chiar mă întrebam de ce m-ai lăsat de izbeliște. De ce mă lupt singură cu Fabrica de Fum. 🙂

      Apreciat de 2 persoane

      • Vladen said

        Pai ma simt prost sa ma duc sa-i zic ca-i gasca si pe propriul blog :).
        Iar despre reprezentanta proletariatului cu furci si topoare, aleia n-avem ce sa-i mai zicem/facem noi. I-au facut altii inainte mai nasol. Frustrarile cu tantrum si ura de clasa, arata clar in opinia mea ca a fost si e umilinta intens (si probabil cu pofta). Probabil au umilit-o si colegii si profesorii si acum o umileste si indiferent cine are autoritate asupra ei. Am tot vazut ca ea in armata. Cu de-al de ea se fac revolutiile proletare cu fugarit intelectuali. N-ai cum s-o intorci, e materialul uman pentru Lenin. Tot ce putem face e sa o mai umilim si noi un pic. Si parca nu, ca e totusi fata.

        In fapt asta ma opreste si la Aldus acum. De cand sunt teribil de sigur ca e femeie sau poate ffff gay (comentariile alea despre actori mi-au indepartat orice umbra de indoiala, aia era discutie intre fete cu asa idei si analogii) nu mai imi vine sa ma dau cu el, cum m-as fi dat daca era barbat. Si asa imi cenzuram multe in ideea ca daca totusi e femeie sa nu o supar prea rau, acum ar insemna ca cenzura totala si unde e hazul? Ca nu intelege subtilitati. Daca e gay asisderea (desi nu cred, nici un gay nu e asa de natural si spontan de feminin in gandire). Nu-l poti tavali ca pe-un barbat.

        In plus faptul ca e cucoana imi face personajul Aldus mai simpatic! O femeie don Quixote care se da barbat fiindca e nesigura si nu crede ca ar lua-o lumea in seama daca si-ar declara sexul real e mult preferabila (in opinia mea) unui labagiu semidoct provincial frustrat de lipsa de impact in viata reala :D.

        Apreciat de 4 persoane

        • Vladen said

          mai adaug si ca am niste termene, toate convergand apocaliptic si plin de semnificatii de ziua victoriei 😀 . Azi fac insa o pre-pauza de mici si bere (am gasit mici in Bergen si m-am abonat la aia de-i vand 😀 )

          Apreciază

          • Vladen, citește printre rânduri. Ambii, și Pitt, și McConaughey sunt bărbați superfutabili (doamne, îți imaginezi că am scris cuvântul ăsta numai ca să-i dau fiori lui Aldus, altminteri ziceam pe scurt – sexy! 🙂 ). Reacția reflexă a bărbaților prea puțin atrăgători ca masculinitate e să le găsească ăstora, handsome men-ii, pete în soare. Aldus, ager cum e el, n-a căzut în capcana invidiei concurențiale. Îi apreciază, relaxat, ca de la egal la egal, dar nu-l lasă inima (și nen-tu Freud) să le recunoască meritele fizice, o dă mai cotit, pe partea de spiritualitate, și îi iese bijuteria aia cu „charismă unilaterală” care, în traducere liberă, înseamnă „prost bun numa de futut”, apoi „multifațetarea diamantică” a lui McConaughey care, pe bune, e mai mișto ca Brad Pitt, dar nu fiindcă e bărbat bine, ci fiindcă e mai spiritualizat (a jucat și rol de popă, de!), mai profund, mai bla-bla și nino-nino.

            Ce voiam să zic: Aldus nu e femeie, sunt sigură de asta, dar nici labagiu nu poți să-i zici, măcar di respect pentru Dali! 🙂

            Apreciat de 2 persoane

            • Multă vreme diferentele majore dintre Matthew McConaughey si Brad Pitt erau cam de aceeasi natură si anvergură cu acelea dintre Meryl Streep si Nicole Kidman, constând în principal în faptul că unul era Actor, iar altul nu. Intre timp diferentele s-au mai estompat… un pic, nu dramatic, dar cât de cât, si într-un caz, si în celalalt! 🙂

              Apreciat de 1 persoană

            • Vladen said

              Hehe, sarut-mana de traducere, eu am ramas cu gura cascata si ca l-a interesat sa discute despre actori :). Deci ramane „gay” din lista :))

              Apreciază

              • Cred că Renatei îi place mai mult de Jackson Pollock decât de Matthew McConaughey si/sau Brad Pitt, fiind si mult mai chipeș decât aceștia (în genul Esenin), chit ca mai putin futabil (!!) decat cei doi (dar neesential în contextul, artistic, dat).

                Aldus „gay”… ??? Nu, nu cred… Nu e Aldus într-o relatie atat de semnificativă cu ideea de sexualitate încat să poată fi încadrat la asa ceva… sau la altceva doar de dragul încadrarilor. Impresia mea este că personajul este mai degraba asexuat, în felul în care este d-lui „a” multe altele, pe care încearcă să le camufleze în a-vorbire…

                Aldus (Mimi, fabrica de fum) este simbioza perfectă între maimuța (cercopitec) si papagal. Aldus este caricatura grotescă a tuturor păcatelor si viciilor noastre legate de verbalizare, a celor care practicam si (uneori) abuzam vorbirea. Aldus este o oglindă, fata hidoseniei batjocoririi artei vorbitului, a ponegririi mariajului gândirii cu vorbirea, a siluirii sensurilor prin fortarea cuvintelor să se prostitueze în public doar pentru a satisface pornirile exhibitioniste ale obscenei creaturi. Aldus este un aparat de „vorbit” în gol prin mimarea vorbirii… si a gândirii. Se preface cu iduioșatoare convingrere c-ar vorbi, încât reușeste să emotioneze, să pacalească și să provoace interlocutorii (unii interlocutori) cu bazaconii ce din coadă au să sune. Nu cred că există o găunoșenie mai amplă si un personaj mai ridicol decât acest Aldus al nimicului gălăgios. I-auzi ce i-a dat reflex prin „cap” să încropească din cuvinte: Caracterul virtual și steril al cărților !!! Caracterul virtual si steril al cartilor ???!!! Varsa pogoane de cuvinte cu care-si imagineaza că-si oferă absolvirea pentru lecturile lipsă. Culmea este că se găsesc două fufe virtuale (șuvi si issa) care-i dau like pe impecila-i pledoarie.

                Cu adevarat jenant este că toti am stat de vorba (taifas) cu aldus, cu totii intrandu-i în jocul de o înfioratoare stupizenie (si că o sa mai tot stăm de „vorbă” cu zgomotul), cedâd ispitei pălăvrăgelii, si iluziei că-i putem umple golul, că putem corecta problema… In egală măsură este jenant faptul că uneori procedam similar cu Aldus, apelam la metodele lui, facand zgomote de dragul de a ne lua in seamă. Privindu-l pe Aldus în toată splendoarea lui perpetuă, avem anumite nelinisti, poate intuim, sau poate ne amintim (inevitabil) sau devenim mai constienti de derapajele noastre similare (ceea ce desigur ne crează unele emotii generatoare de reactii 😉 ) pentru a ne consola cu ideea că se poate si mult mai rău. Loc ar fi. Doamne ferește să nu ajungem cu totii așa, alduși pe toata linia, uniformi precum poteciștii. 🙂

                Apreciat de 2 persoane

              • Paragraful trei – juri că ți l-a dictat Pleșu! 🙂

                …Și totuși, Aldus are o calitate: nu-l poți ignora. Bazaconii scriu mulți. Celebrul Sticri, Vrăbiuță, ăla… Sperling… Nu simți decât o scârbă viscerală citindu-i, poate și rușine că împarți cu ei același loc sub soare (deși e loc pentru toți sub soare). Dar Aldus are un microb în el, te face răspunzător în ambele sensuri.

                Apreciat de 3 persoane

              • Poate muza d/lui Pleșu! S-o fi plictisit si d-ei să-i tot șoptească în gol (ridică-te Andrei, ridică-te), in timp se d-lui, surd la șoaptele sufleoarei, publica numai texte vechi, în reluare…

                Există, ce-i drept, câteva deosebiri între Aldus si ceilalți… care ar merita evidențiate… Una ar fi aceea că în timp ce Sticri, Sperling, Papagigli, Iosif au doar câteva marote pe care insistă obsesiv (sunt specializați), Aldus este expert în… orice. Are si el fixurile lui (foarte fixe) dar nu se limitează sa le pritocească si sa le promoveze discreționar pe acelea, precum ceilalți corifei, îngăduindu-și nonșalant universalitatea. Aldus poate încropi pseudo-raționamente si eșafodaje cvasi-semantice despre absolut orice, cu o naturalețe înduioșătoare, care păcălește ușor orice observator neatent. Lipsa de inerție cu care schimba temele abordate, si viteza cu care face zoom in/out, la orice scala, pentru a găsi detaliul lexical care se poate potrivi la sonoritate, în închipuitele sale argumentări „on topic”, este deconcertantă si înduioșătoare. In două postări pescuite pe Facebook, care-i par convergente cu vreuna dintre scălămbăielile sale de măscărici al vorbirii, omul găsește confirmarea providențială pe care i-o transmite Universul sau Dumnezeu însuși pentru a-i da certitudinea ca este corect, pe calea cea bună, si pentru a-l răsplăti pentru efort si anduranță. E o întreagă comedie în care această sfârlează cu fofează, mimează inepuizabil, cu elan si abundență, discuția, dialogul, dezbaterea, argumentarea, învârtindu-se în cerc, repetându-se sau divagând perpetuu, pavlovian, cu o disperare comică. Omul poate comite zgomote la nesfârșit în preajma oricărei idei, dându-ți si dându-și impresia că agitația browniană verbală, de care este cuprins până la trepidație, este cea care-l animă, care-i da viață si că dacă s-ar opri din ea ar muri pe loc (ca un parameci ajuns la echilibru chimic cu balta care-l conține). A doua deosebire a lui Aldus față de ceilalți este invulnerabilitatea. Lui Aldus poți să-i spui si să-i faci orice. Nimic nu-l atinge, nimic nu-l afectează, nimic nu-l nimerește (la cât este de îngust), singurul pericol care pare că l-ar paște ar fi griparea mecanismului de produs zgomot pe care-l are în dotare. Câtă vreme poate emite „sunete” e în business. Ceilalți din branșă, pe care i-am enumerat, nu posedă această „invulnerabilitate”, fiind extrem de nevricoși, fragili, inflamabili si retractili. Spre deosebire de Aldus, sunt incapabili să-si ignore limitele, se crispează instantaneu, refuzând interacțiunea, retrăgând-se în dezordine în țarcuri, din care cel mult te vor boscorodi temători peste gard. Fii sigură că dacă n-ar fi asa de sfioși si ar avea un pic din morbul inconștienței aldusiene si s-ar apuca să-si manifeste disponibilitatea pentru hârjoane, ți-ai învinge lejer „scârbă viscerală și rușine că împarți cu ei același loc sub soare” (!) si ai purta si cu ei același gen de dispute retorice precum cele pe care le ai cu Aldus-ul care te face răspunzătoare în ambele sensuri. 🙂

                Apreciat de 1 persoană

      • Mimi, fabrica de fum !!! Superbă si concisa descriere a personajului. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  3. Olga Rajala said

    Pentru mine Aldus este un adolescent rebel asa ca nu-l critic si nu-l judec. Aldus are nevoie de intelegere.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Olga Rajala said

    Frumoasa poza!

    Apreciază

Lasă un comentariu