(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !

Anonimi celebri (X)

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 25, 2024

Deși am pedalat destul de mult pe tema anonimatului și anonimității, dând multe ture noțiunilor și ideii respective, n-am reușit totuși până acum să inducem vreo benevolență față de anonimat și anonimitate și nici n-am elucidat pe deplin enigma predilecției unora și a aversiunii altora pentru acest gen, liber ales, de manifestare în spațiul virtual, dar am generat contextul „cultural” 😉 adecvat care să mențină în atenție aceste provocatoare opțiuni. Dintre „anonimii celebrii” cu care am fost în ușoară atingere pe Arca lui Goe i-aș reaminti pe Iv cel Naiv si pe Satoshi Nakamoto, cu isprăvile cărora ar cam trebui să fii de-acuma destul de familiar. Presupun că va mai veni vorba despre ei, pe Arca lui Goe, de circa n + 1 ori, întrucât amândoi sunt încă subiecte departe de a fi epuizate… fiecare având un imens potențial de ilustrare luminoasă a obscurității căutate… Astăzi însă intenția este de a aduce în atenția ta (marele mic anonim de din persoana prea-cinstiului cititor citit si unic al Arcei lui Goe), un alt anonim faimos, și anume re-numitul Banksy… și, odată cu el, prilejul unor șuete ușoare despre artă si semnificație… purtate, în măsura posibilităților, cu cine s-o nimeri sau cu nimeni. Conform tradiției voi iniția respectiva provocare cu niște repere cvasi-aleatorii care, la prima vedere, pot părea hodoronc-tronc. Cu un pic de noroc se va vedea că sunt totuși destul de on topic și de în aliniament cu tema, cu titlul și cu intențiile prestabilite. 🙂

Comediantul – 150 de mii de dolari

Această capodoperă nu este de Banksy!
***

Baladă anonimă

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii |

Adăugarea de a doua zi. Uneori… pentru a-i înțelege mai bine pe anonimi, pentru a le descifra gesturile si pentru a te putea bucura de semnificații ar fi de preferat să ai cunoștință de gesturile altora, precursori ne anonimi. Sunt convins că, în unanimitate prea-cinstitul cititor, citit si unic al Arcei lui Goe, are știință despre lucrările predecesorilor lui Banksy care l-au inspirat pe acesta si care dau substanță si haz capodoperei sale aici de fata. Totuși luând în considerare foarte posibila existentă a altui gen de martori prin preajmă (neo-fiți), cred că n-ar fi excesiv să adăugam explicit si alte repere ne-anonime pe fir:

si, anticipând, adăugarea de mâine:

Uneori o pipă chiar este o pipă

Off topic: Prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie (de sf. Gheorghe) a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România[2], astfel că în România, începând cu 2005, în ziua de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor.[3] Am adăugat acest anunț cu prilejul zilei de 1 Aprilie, care tine toata luna. E normal sa punctam toate păcălelile aferente. Tot pe 23 aprilie au venit cu păcăleli sordide de 1 Aprile si alții, oameni aparent serioși, precum W. Shakespeare (pomenit în mare zadar în topicul precedent de 1 Aprilie, ca tătic al avortonilor Romeo si Julieta), precum si un oarecare Miguel de… Cervantes (de ce…?)… De ce nu? Cu prilejul Zilei Bibliotecarului… aflăm de la anonimul Radu… Mârza (nu Prăjan) unele lucruri interesante… …cum ar fi (de ex) că pe blogurile relamente interesante/speciale/captivante prin conținut, nu există comentarii (decât cel mult sporadic)… Blogul ideal este acela care are mulți cititori (tăcuți) si deloc chibiți (limbuți). Apropo, care este biblioteca ta favorita? Dar care te-a impresionat cel mai mult?

Desigur că pentru a-l putea aprecia cum se cuvine pe anonimul Banksy, n-ar strica să cunoaștem, măcar un pic, (si de aici) efectul oamenilor asupra omului, unde, deloc întâmplător, sunt incluse, (anticipativ si pre-meditativ), imagini extrase din… imperiul luminii.

Update de Florii: Ce s-ar putea constata la închiderea ediției? Intenții, înadins exagerate, nefinalizate. N-am aflat (de la public) nici ce este arta, nici care ar fi fiind rolul culturii si al educației in actul de percepție al unui gest artistic, nici cum anume unele capodopere includ semnificativ mai mult decât altele efigia autorului si/sau contribuția spontană, post-factum, a publicului (înspre consacrarea si valorizarea artistică a zisei capodopere), si nici care ar fi schepsisul anonimității în lumea artei. Nimic din toate acestea. Obiectivul formal (si desigur utopic) al articolului sugestiv intitulat „Anonimi Celebri (X)” chiar acesta era, să aflăm concret, de la public, răspunsuri la întrebările retorice sub-întelese, incluse în lista de mai sus. In acord cu normele în vigoare (…) pentru un articol de blog, postat public, mai ales într-un spațiu care îngăduie reacțiile libere ale publicului, este nevoie să fie prestabilite, explicit sau implicit (la alegere), scopurile, intențiile, țelurile oficiale ale respectivului gest. Rețeta succesului (găsită după un număr oarecare de încercări) este alegerea înadins a unor intenții descurajant de exagerate, despre care se stie cu siguranță (anticipativ si pre-meditativ) că vor rămâne nu doar nefinalizate… ci si intacte, ne atinse, ne atacate de către public (troli y compris), scutind aprioric efortul maieutic adiacent si lăsând liberă calea efectelor secundare si hârjoanelor ludice spontane si surprinzătoare, ori chiar premisele unei mirabile tăceri de bun augur. Ceea ce se si întâmplă (algoritmic), cu fiecare post nou pe teme vechi. Cel de azi n-a făcut excepție, derulându-se admirabil si impecabil, după tipic. In subsidiar nu-i puțin lucru că a permis unora dintre noi să afle despre existenta unor Maurizio Cattelan, Banksy, ori Rene Magritte si/sau confruntarea virginală cu unele dintre operele artiștilor. Profit de ocazie pentru a transmite în egală măsură mulțumiri si felicitări tuturor participanților si contribuitorilor, pentru prezență si participare. La mulți ani celor cu nume de flori. 🙂

62 răspunsuri to “Anonimi celebri (X)”

  1. Olga Rajala said

    5 lucruri ai de făcut azi:

    1. să gândești pozitiv;

    2. să zâmbești;

    3. să nu te superi din orice;

    4. să nu dai importantă la toate nimicurile;

    5. să lipești cu scotch negru o banană pe perete asa cum a făcut  Bansky Maurizio .

    Rezultatul poate să fie – o capodoperă, o zi minunată, un om fericit, că bine mai zicea Tolstoi Arta nu este un meșteșug, este transmiterea simțământului trăit de artist.

    Mi-a plăcut fetița cu inimioara.

    Apreciat de 1 persoană

    • toate fetițele au inimioare… Si mie-mi plac!😁

      Apreciază

    • @Olga – Ca să-ți permiți punctul 5 pe ordinea ta de zi trebuie să fii foarte bogată. Esti pregătită să scoți 150 de mii de dolari din buzunar pentu a-ți permite gestul? Ceva mă face să cred că Marcelino nu-i chiar Maurizio Cattelan. 🙂

      Arta este transmiterea simțământului trăit de artist ?!? – Pare o definiție simplistă al cărui sens s-a pierdut în traducere (lost in translation). Nu cred să fi spus Tolstoi o asemenea platitudine în original, în limba lui Puskin. Are Tolstoi orgasm (un simțământ trăit de artist), si pac, îl transmite si spectatorului… Orgasmul prin contaminare artistică. Pot exista oare artiști mari cu simțăminte mici? Olga părerea mea este că treaba asta cu recuperarea simțământului trăit de artist de către spectator este un aspect cu totul colateral gestului artistic, un efect secundar, ne obligatoriu. O operă de artă poate crea emoție artistică veritabilă chiar dacă spectatorul nu înțelege si nu sesizează nimic din sentimentele originare (reale sau imaginare) ale artistului care propune opera. Nu crezi?

      Apreciat de 1 persoană

      • Olga Rajala said

        O banană costă 2 lei și cu bucățica de scotch 2.10 lei. O pun pe perete chiar în dormitor undeva mai acana

        Apreciază

        • De ce? De ce-ai avea nevoie de mai mult de o banana in dormitor?

          Da, poti face asta cu conditia ca singurul spectaor al capodoperei sa fie cineva din familie, din mediu privat (gen Marcelino). Dacă-ti arati banana în public va trebui să platesti drepturile de autor: 150 mii USD.

          Apreciat de 1 persoană

        • Florin said

          Vă dă Piedone.😀

          Apreciază

          • Olga Rajala said

            Păi de unde să dea omul 150 000 euro dacă omul a dat tot-tot-tot la copii și casă și banii și țoalele și mașinile și garajul și acum locuiește intr-o cameră de serviciu în casă băiatului.

            Apreciat de 1 persoană

            • Florin said

              Da, locuiește în cabina portarului.😀
              Termenul corect este „a dosit” nu „a dat”. Persistă întrebarea „de unde?”. Da’, io cred că de la cârciumile alea pe care „familia lui” le deținea pe vremea lui ceașcă. Știu, Vanghelie zice că era doar un hoț mărunt, Da’ io cred că este doar invidios.😀

              Apreciază

              • Olga Rajala said

                A fost mărunt după care a devenit masiv după care a început să se reducă. Să vedem ce va urma……..

                Apreciat de 1 persoană

              • Florin said

                Vă asigur că, dacă vă dă lovelele ălea despre care scrie D-l Goe, nici nu simte.😀

                Apreciază

              • @Florin – Olga ca Rodica, nu știe nimica, mititica, dar totuși cineva, anomim, foarte anonim, a plătit banii pe banana lui Maurizio, fix 150 de mii de para… peșin, si apoi a donat (gratis) dreptul de a expune capodopera, museului Guggenheim din New York, unde exista expozitii permanente în gen post-impresionism. Oricât de bine informat ati fi d-voastră, cu mijloacele din dotare, tot n-aveti de unde ști precis dacă nu cumva anonimul care a cedat museului Guggenheim banana lui Maurizio nu-i chiar Piedone (consiliat de Geoană)… Dar vă vând un pont (tot gratis). Conform actului de autenticitate care atesta muzeului Guggenheim dreptul de a expune banana lipită cu scotch (la o înaltime prestabilită si înclinată cu un unghi anume) se precizeză explicit că banana trebuie schimbată la fiecare 7-10 zile. Părerea mea ar fi că ati putea s-o sponzorizarti d-voastră pe Olga să se ducă la Guggenheim si să păzească banana, să tragă cu coda ochilui si să vadă cine o tot înlocuieste, cine e mandatat s-o facă… O fi Piedone? O fi Vangelie? E posibil să fie surpriză mare si să se constate că de fapt în spatele bananei este Găbița Firea…

                Apreciat de 1 persoană

              • Florin said

                Banana asta este ceva nou pentru mine, ne-prea fiind inițiat în tainele acestui tip de artă.
                Toate personajele pomenite de dvs. îs prietenii D-nei Olga. Așa că, ar avea mai multă trecere să afle detalii.😀
                De altfel, tehnic scriind, ar trebui s-o intereseze doar niște detalii:
                – dimensiunea optimă a bananei și momentul optim de maturare la expunere
                – unghiul – grade, minute, secunde
                – culoarea precisă a scotch-ului determinată spectrografic.
                Astăzi, când banane sunt pe toate drumurile, nu ca pe vremurile libere regretate de dânsa, la fel cu spectrometrele atunci inexistente, reproducerea operei care-i produce un sentiment atât de estetic și-i oferă liniștea de după agitația din primăria lui Piedone, va fi o bagatelă.😀

                Apreciat de 1 persoană

              • @Florin – Normal că banana e ceva nou pentru d-voastră. Desi sunteti (si) gradinar nu aveti in posesie gradini tropicale sau suspendate ca Semiramida, ci doar grădini din astea de zarzavat obisnuit. E normal să fiti intrigat de gesturile fistichii al Olgăi care încearcă insistent să vă vândă castraveti… sub privirile consternate ale Aureliei, care va ademeneste cu gogosi… Banana de pe Arca Lui Goe mai lipsea, pentru a desavarsi harababura si talmesbalmesul ideologic si artistic, în plină campanie agricolă si electorală. Dumnezeu cu mila.

                Apreciat de 1 persoană

              • Florin said

                Am putea propune un obiect din acela înlocuitor cu baterii? Nici d-astea nu erau pe vremurile regretate de dânsa.😀

                Apreciază

              • @Florin – Dar d-voastră nu regretati chiar nimic din vremea tineretii d-voastră? Chiar totul e mai bine acuma?

                Apreciat de 1 persoană

              • Florin said

                Doar tinerețea.🙂

                Apreciază

              • tinerețea abstractă? Conctret nimica?

                Apreciază

              • Florin said

                Am făcut doar ce mi-a plăcut, dar nu datorez nimic, nimănui. Sigur mi-am creat condițiile pentru asta. Am beneficiat de energia tinereții.🙂

                Apreciază

              • Ah, a self made man! V-ați creat singur condițiile pentru asta ??? Fabulos! Păi si ce vina să aibă comunismul că ceilalți n-au procedat la fel ca d-voastră? Sunteți un exemplu viu că se putea. Nu?

                Apreciază

              • Florin said

                Comunismul a tocit inițiativa, a răsturnat ierarhiile bazate pe competență. Eu am exploatat cu bună știință slăbiciunile sistemului. Dar, mai ales, n-am vânat un loc în ierarhie. Nu era potrivit pentru mine și știam asta.

                Apreciază

              • Sunteți exagerat de evaziv si de sibilinic si formulați prea vag. N-am înțeles mai nimic despre felul in care ați exploatat (cu folos) cu bună știință slăbiciunile sistemului (care răsturnase ierarhiile bazate pe competență), fără însă să vânați un loc în ierarhie. Adica ce? Si cum? Si indiferent ce si cum, rămâne ideea că se putea, si că alții ar fi putut face la fel, sistemul ne împiedicându-i să facă, cum nu v-a împiedicat nici pe d-voastră. Nu? Imi scapă ceva? Sau escamotați d-voastră ceva? 🙂

                Apreciază

              • Florin said

                Eram un fel de șef fără foncție.😀 Nu trebuie condamnat nici Bachus.😀

                Apreciază

              • Ințeleg! Ați făcut doar compromisuri ne compromițătoare. Si nici n-ați fugit din patrie. V-ați fofilat. 🙂

                Apreciat de 1 persoană

              • Florin said

                Aș fi fugit, dacă aș fi putut.😀 Aici este singurul semn de întrebare.
                Am citit o carte, sau o fi fost un film, unul care s-a descurcat grozav într-un lagăr japonez. Apoi sunt eliberați, dar el nu reușește să se mai regăsească.
                Asta este întrebarea. Într-un alt sistem, aș fi fost alt om. Mai bun, sau mai rău?
                În teroare era ca în bancul acela – nevasta mă credea la amantă, amanta la nevastă, și eu aplicam Laplace.😀 Oare, aș mai fi ajuns la Laplace în altă parte?🙃 Nu voi sti niciodată.
                Multă vreme când îmi spunea unul că este inginer, îl întrebam dacă știe Laplace. Pe acea vreme se făcea cam pe la toate facultățile, două trei cursuri la”speciale”. După ce am reușit să fiu dușmănit și mai mult (nu sunt sigur că era posibil😀), am renunțat la ideea asta.🙃

                Apreciat de 1 persoană

              • @Florin – Dacă fuga nu v-a fost la îndemană (că deh, n-oti fi fost vreun Bach, si nici sportul nu v-a atras), ati fi putut merge la pas după 89. Teoretic. Practic nu, si nu… Nu va mai amagiti cu melancolii… precum aceea ca l-ati fi ratat pe cel ce ati devenit (lapacianistul)… Orice mica schimbare induce schimbari dramatice… Daca ati fi facut sex cu sotia doar cu o ora mai tarziu sau mai devreme cu siguranta ca ati fi avut un fiu foarte diferit de cel pe care-l aveti, poate era o fiica… sau poate nu era deloc atunci, ci alta data… alta persoana, ori gemeni… doar că, na acuma, pe felia asta de univers nu se putea întampla absolut nimic altceva decat s-a întamplat… sunteti condamnat pe vecie la laplacianism benign, asa dupa cum în fiecare alt univers paralel lucrurile s-au întâmplat cu totul si cu totul altfel… diferit, precum in universul acela para-paralel in care „acum”, un oarecare Florin, postează pe blogul sau personal poze cu catusi din gradina sa din Phoenix, Arizona. Dar in fine, aceea este altă pită în alta traită… D-voastra îngaduiti-mi să vă ofer, în dar, un pic de mămăligă pe gustul foarte actualului, unicului si inexorabilului Florica care sunteti:

                Apreciază

              • Dacă deduc eu bine se pare c-ați fost ceva între Sergiu Nicolaescu si nea Bachus (cel din Secretul lui Bachus). Nu? 🙂 😉

                Apreciază

      • Olga Rajala said

        Ce emoție artistică veritabilă vă sesizează banana lipită pe perete? Măcar dacă era o banana verde, cruda dar așa vestejita și lipită cu scotch negru arată ca moartea pasiunii. M-am gândit mai bine și o pun în dormitor dar pe peretele exterior mai bine să nu o vadă Marcelini.

        Apreciat de 1 persoană

        • Olga, ci numai nu te mânia ci stai cu binisorul. (a) Banana lipită cu scotch pe perete nu-i a lui Banksy… (b) uneori frumusetea unei urâtenii este în altă parte decat în locul în care pare a fi etalată respectiva capodoperă… sau cel în care privesti hipnotizată. Arta este despre emotionare si, după câte văd, în mod categoric banana lui Maurizio te-a emotionat mult mai tare decat pipa lui Banksy.

          Apreciat de 1 persoană

          • Olga Rajala said

            Da acum văd mai bine cum stă treaba ca de fapt pipa e a lui Bransky și banana a lui Stansky deci eu sunt din filmele cu prosti. Oricum pipa nu mă interesează eu nu știu să pufai nici banane nu mănânc dacă aveți capodopere cu afine de padure, zmeura, vișine, struguri hamburg mă bag.

            Apreciază

            • @Olga – te-ai auto-distribuit prin precipitare în filmele cu frivoli fiindcă esti o combinatie bine-dozata de auto-suficienta si superficialitate. … Habar nu ai ce te interesaza si ce nu te intereseaza si nici de ce te tot repezi cu elan în public cu baletul tău tematic, alunecând fără patine pe orizontul evenimetelor… Sunt sigur că-ti poti recapata echilibtul si balansul.

              Pipa nu te interesează? Pipa lui B(r)ansky? Care pipă? Nu e nicio pipa… „pipe” in English înseamnă altceva… după câte vezi (vezi?) în „portret”. Nici in tabloul uluitorului Magritte (precursorul lui Banksy) nu e nicio pipă. Ceci n’est pas une pipe… înseamnă „Aceasta nu este o pipă”… Deci ce pipă nu te interesează? Mă bucur să aud că nu mănânci bananele… Doar te repezi asa la ele, la… cacealma… … afine, zmeură, vișine??? Ti-am oferit o brioșă cu această compozitie la topicul Snoaveseleruilermetic-tactorgasmatic. Ai fi putut s-o ai si s-o savurezi… pe toată…

              Sfatul meu ar fi să te re-„grupezi” nitel si să-ti re-calibrezi asteptarile, căci topicul curent nu-i doar o simplă odă închinată anonimatului si are de oferit lucruri deosebite care te interesează, chiar si pe tine, flușturatica prin definitie.

              Apreciat de 1 persoană

              • Olga Rajala said

                Sa trăiți am înțeles! Ma regrupez. Daca pipa nu e pipa înseamnă ca este lampa din Sinbad marinarul. Teoretic arata ca o pipa dar practic este lampa lui Duhu.

                Apreciat de 1 persoană

              • Olga esti usor de vrajit… cu chestii care arată ca alte chestii dar ne fiind… In tabloul cu pricina, în mod evident nu se găseste o pipă, ci imaginea unei pipe, care este cu totul si cu totul altceva, si în nicun caz o lampă pe care să o freci… cu folos. In schimb în capodopera lui Banksy de după Magritte… we have a real pipe… according to all meanings of it as it may be rendered in words. Ai înteles ceva?

                P.S. Continuă regruparea!

                Apreciat de 1 persoană

              • Olga Rajala said

                Da Don Pipe în sfârșit am înțeles, mai greu dar totuși am înțeles că Uneori o tipă chiar este o tipă. Noapte bună!

                Apreciat de 1 persoană

              • Desigur! Uneori o tipă chiar este o tipă… într-o noapte bună! 🙂

                Apreciază

        • Desigur că da, ar trebui să fii discretă si să-l protejezi pe Marcelino. N-ar avea de ce să stie că i-ai găsit alternativă artistică. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

  2. Olga Rajala said

    Lucrurile stau în felul următor. Sunt niște chestii. Bansky este un pseudonim și se speculează că ar fi un X dar omul X neagă acest lucru pe site-ul său adică o asemănare între ce a spus Sticri și ce a negat Dl Goe. Lucrările lui Bansky îmbină arta urbană cu epigrama și sunt lucrări artistice de critică politică și socială poate că și aici este o asemănare dar nu între Bansky și Dl Goe ci între Bansky și Dl Florin că în fond și Dl Florin este tot un anonim. Bansky este un om dedicat doar creațiilor artistice câștigând în anonimat notorietatea ca alții artiști, scriitori, celebrități.

    Apreciază

    • Olga si hermeneutica! Bravo Olga! Te-ai documentat (fugitiv) despe Banksy si te-ai lămurit (buștean)… aflând cum stau lucurile în capul tău după rearanjare si permutari. Intr-adevăr că chiar asa stau lucrurile in capul Olgăi, un model simplificat de de lume. N-as vrea sa-ti umbresc satisfactia exegezei implinite… dar am impresia ca in noul tau model simplificat de univers ai omis niste detalii. Banana lui Maurizio a fost concediata din ecuatie, iar Magrittte (cel cu imperiul luminii) nici n-a mai intrat. 😦 In schimb a fost băgat cu japca artistul Florin… care n-are nici în clin nici în mânec cu topicul curent si cu arta în general… Olga… continua documentarea, regruparea si încordările exegetice. Mai e mult până departe. In sensul că na, în comentariul tău n-ai spus absolut nimic nou despre tine, aceeasi Olgă simplistă si voluntară. Sunt sigur că poti oferi mai mult. Că esti mai mult. Nu-ti îngădui cu atâta usuruită să înseli asteptarile. Mai bine du-te pe la Sticri, Papy, sau chiar pe la iubitul tău Aldus, ia-le pulsul si fă câte un galop de sănătate oferindu-le cu marinimie niste explicatii simplificatoare olganoleptice… Inteleg că pe Sperling l-ai tăiat definitiv de pe listă. 😦 De ce, doamnă Olga, de ce?

      Apreciază

      • Olga Rajala said

        Cu banana rezolv mâine. Cumpăr o banană verde o decojesc puțin la vârf și o agăț pe perete într-un hol șurub în dormitor. Nu o pozitionez culcat că nu vreau să copiez ideea lui Maurizio eu o pun cu vârful în sus. Acum ce să spun fiecare cu capodopera lui. Dacă mă întreabă Marcelini ce-i cu banana pe perete nu știu ce-i spun dar îmi vine mie o idee. Cu imperiul luminii nu prea știu ce să spun dar aștept alți comentatori să văd ce spun și ei.

        Apreciază

        • @Olga – Eu cred că n-ar trebui să contezi pe alți comentatori… că ca tine nu e nima… Poate nu-i fi cazul să te arunci direct în imperiul luminii, dar poti să te încălzesti cu lucruri mai usoare. Revezi epopeea vesnicei prăbusiri (si comentariile tale remarcabile de acolo), asociază-te cu Isaac si desluseste mesajul din poza ASTA si ASTA, dar nu uia nici de GAURA NEAGRA, la care trage cu ochiul si D-l Florin. Numai asa vei putea progresa cu exegeza… si vei fi inspirată cum să-l îmbrobodesti pe Marcelino când te-o prinde cu banana lui Maurizio în dormitor. Incolo nu.

          Apreciat de 1 persoană

          • Olga Rajala said

            Pai ce treaba am eu cu banana lui Maurizio. Eu am treaba doar cu banana mea. Trebuie sa vad unde o expun si cum o fac mai apetisanta sa scot si eu ceva banet. Mai stii, poate, poate o cumpara si pe a mea careva. Bine singurul cumparator ar cam fi Marcelini dar slabe sanse ca-i tip chibzuit, ar mai fi si musafirii care vin la imbaiere dar ei strang bani sa cumpere o casa la tara cu boiler se poata face baie iar pe vecinii cu bani nu-i bag in dormitor. Pa epopeea vesnicei pomeniri unde o gasesc?

            Apreciază

            • Dacă pe Arca lui Goe, în lista cu categorii (stânga sus), alegi „Despre Gravitatie” sau/si „Gaura Neagra” îti apare epopeea… lista cu episoadele…

              Maurizio nu are doar banana. Mai are si alte capodopere. Un cal sususpendat într-o catedrala, sau o statuie care-l reprezinta pe Papa lovit de un meteorit, un veceu de aur… si altele asemenea…

              Apreciază

            • Stely said

              @Olga, vezi :

              P.S . Este musai sa te uiti pana la capat.

              Apreciat de 3 persoane

              • Ole!

                Apreciat de 1 persoană

              • Olga Rajala said

                Multumesc mult Stely. Interesant acest artist Rene Magritte.

                Apreciat de 1 persoană

              • @Olga, ai avut mare noroc, cu carul. Daca ai rumegat si digerat datele din sursele indicate de catre d-na Stely, ai avea argumente să treci la pasul urmator si să intri pe calea Magtitte în imperiul luminii (căci vorba ceea, Sortis Humanae ad Intelligendum Lux), si mai apoi să întelegi (cât de cât) rolul gravitatiei în toate si mai ales în căderea bananei… din pom, în capul lui Kunta Kinte, pentru a te apropia în cele din urmă de Banksy, eroul poznei de „azi”, pentru a percepe (vag, intuitiv), sensul anonimitatii sale si (mai ales) frumusetea capodoperei pe care el a scris cu creta: „this is a pipe”. Vei intelege sper cu sufletul că felul in care te emotionezi in fata unui gest artistic depinde enorm de tot ce stii despre alte gesturi artistice de începuturi si până azi…

                Apreciază

              • Îi mulțumesc lui Stely pentru dezambiguizarea operei lui Magritte. Îmi plăcea, dar nu știam de ce. 🙂

                Domnului Goe îi mulțumesc pentru viclenia cu care strecoară teme de mestecat, digerat și utilizat ca nutrienți. Am rămas, totuși, cu un nod în gât: poți, ca artist vizual de succes, să lipești o banană cu bandă adezivă și s-o numești „lucrare”? A geniului? A orgoliului? Ce e X-ul ăla galben-gri?

                Apreciat de 2 persoane

              • @Renata – Cred că e încurcătură la mijloc. Uneori o lucrare sau lucrătură artistică este relativ bine delimitată, încapsulată, într-o ramă, în limitele destul de înguste ale unei frontiere convenționale în timp si spațiu. Alteori, cel mai adesea, lucrarea sau lucrătura are o întindere spațio – psiho – culturalo – temporală mult mai largă si cu frontiere foarte difuze si foarte late… In mod clar gestul artistic al lui Banksy, în care apare în ramă un robinet (pipe, in English) sub care este mâzgălit cu creta „This is a pipe” nu este încapsulat în acea frontieră aparentă. Nu aceea este capodopera. Capodopera, gestul artistic, include, în mod evident, un întreg context cultural si antropologic, inclusiv pictura pipei lui Magritte si filozofia semantică si lexicala aferentă inscripției propuse de acela „Ceci n’est pas un pipe”. Că să poți recepta si aprecia gestul artistic al lui Banksy (care nu-i deloc doar de natură plastică, picturală sau sculpturală) trebuie să fi fost expus la o întreagă secvență de evenimente artistice si sa ai un minim bagaj de informații si emoții despre o întreagă perioada în arta. Arta lui Banksy din capodopera respectivă, include un robinet, o ramă, vopsea, cretă, pe Magritte si impresionismul, post-impresionismul, arta umorului si multe alte chestii si chițibușuri. Atât ține ea, lucrarea, ca întindere. Dacă n-o vezi toată nu ai cum s-o înțelegi. Dacă vezi doar robinetul în ramă e ca si cum ai încerca să apreciezi surâsul Giocondei privind un detaliu de un cm pătrat, decupat din buza acestei si pus într-o ramă. In mod similar domeniul de definiție al operei lui Maurizio Callelan este mult mai cuprinzător decât aria de pe perete în care apare o banană lipita cu scotch. In cazul respectiv lucrătura îl include cu totul pe Maurizio si faima sa, si pe spectatorii care s-au grăbit să se emoționeze în fața insolenței si să-si scoată telefoanele, să pozeze si să redistribuie tâmpenia, pe cei care au comentat, si desigur pe curajosul care a scos banana de sub adeziv si a mâncat-o în văzul lumii extaziată de întâmplare. Asta-i capodopera, acestea-i sunt frontierele si acela a fost prețul corect 2 x 120 mii de dolari, + 150 mii de dolari (plătiți de un anonim care a donat dreptul de banalizare muzeului Guggenheim). Dacă stim până unde să ne uităm si să identificăm cât de cât corect frontierele spațio-temporale ale opere de artă putem avea unele emoții artistice. Dacă nu, nu. Fabulos în cazul bananei este si faptul că frontierele capodoperei nu sunt deloc fixe in timp. Au crescut progresiv, văzând cu ochii, si-au atins apogeul apoi au început să se diminueze, capodopera fiind mult mai perisabilă decât altele (ceva mai perene, dar departe si ele de a fi eterne). Nici Mona Lisa nu-i complet invulnerabilă în fata trecerii timpului, si nici ea nu se rezumă, ca lucrare, doar la pictura expusă la Louvre. In încheiere te-as invita să privești tabloul de mai jos si să-mi spui ce crezi. Iti place? Cât de mult? Crezi că-si merită banii? Prețul lui este 180 milioane de dolari. Nu e glumă: 180.000.000 dolari. Cam cât 2000 de apartamente ca cel în care locuiești tu.

                Apreciat de 2 persoane

            • Stely said

              Si aici vezi ….

              https://www.g4media.ro/cine-este-maurizio-cattelan-artistul-care-a-vandut-cu-120-000-de-dolari-o-banana-lipita-cu-banda-adeziva-autorul-unor-lucrari-neobisnuite.html

              Apreciat de 2 persoane

              • Se pare ca d-na Stely n-a mai rezistat s-o vadă pe Olga luptandu-se retoric cu banana si a venit să-i dea mură-n gură. Aviz amatorilor… 🙂

                Apreciat de 1 persoană

              • Normal că-mi place! E starea mea de bază: neliniștea. 🙂

                Dacă merită 180 de milioane? Habar n-am. Presupun că da, atâta vreme cât artistul e capabil să-ți pună oglinda în față. Poate și lampa de interogatoriu.
                Nu era nevoie să-mi decodifici tabloul lui Bansky! Mă prinsesem de poanta linvistică și culturală.

                Apreciază

              • Mâzgăleala respectivă, sugestiv intitulată „No.5 1948” este evaluată cu cam de 1000 de ori valoarea premiului Nobel obținut de Albert Einstein (actualizat la cursul zilei).
                Întâmplător sau nu, 180 de milioane este valoarea însumată a tuturor premiilor castigate în 20 de ani de carieră de către Novak Djokovic.
                In mod clar este ceva putred în Danemarca…

                Apreciat de 1 persoană

              • Știi ceva? Tu apreciezi suma asta ca unul care, dacă ar avea zece milioane de dolari, i s-ar părea că i-a pus Dumnezeu mâna în cap. (Poate ai și am făcut o gafă?!)
                Dar unul pentru care 180 de milioane se încadrează la cheltuieli de imagine, ăla nu face asemenea comparații.
                … Și totuși mențin ideea că stropitura aia îți creează o stare de spirit.

                Apreciază

              • N-am zis ca n-ar crea o stare de spirit… ca multe alte mâzgăleli de același fel… care însă n-au nimerit secvența câștigătoare pe falia ontologica a universului in curs de manifestare, pentru a fi evaluate si vândute cu 180 milioane de dolari. Impresia mea este ca nu simți prea exact cat înseamnă 180 milioane de dolari, chit ca ti-am oferit termeni de comparație destul de sugestivi. N-am zis că capodopera respectivă e non-arta, ori ca-i nulă, ci că este colosal de supraevaluata, indiferent din ce punct ai privi-o. Cred ca unul dintre elementele care a contat in amorsarea bulgărelui de zăpadă care a produs enormitatea este chiar aparenta tâmpenie nemărginită a amestecării cvasi-aleatorii a culorilor… evidenta la prima privire aruncata asupra capodoperei: un căcat stimați telespectator. A doua privire aduce starea de spirit de care vorbești si-ti inoculează ideea ca poate ai fost tâmpit cand ai calificat tabloul „un căcat”, fiindcă uit are totuși ceva. O fi adânc, abitir… o fi expresia conexiunii sufletului lui Pollock cu absconsul universal… Pe principiul că, na acuma, daca rahatul asta nu chiar nimic ci e ceva, atunci poate fi orice, inclusiv un tablou mai scump decât 1000 de tablouri care chiar sunt capodopere artistice. Mai departe este treaba criticilor de arta, a curatorilor si dealer-ilor să profite si să îmbrobodească. In mod categoric prețul acelui tablou este o aberație rezultata din alte aberații existente in structura omului si umanității care ar merita un studiu antropologic serios.

                Apreciat de 1 persoană

              • Alegerea culorilor nu e aleatorie, e gândită. Nu sunt culori care dau bine împreună, dar sunt culorile pământului. Cuvintele care-mi vin în minte sunt arid, gunoi, moliciune, cald, frică, adânc, teroare, tăcere, moarte.
                Mie îmi sugerează asta, altora – altceva.
                Și dezordinea stropilor și dârelor e studiată. Sunt sigură că, dacă ar fi avut altă orientare/curgere, aceleași nuanțe ar fi sugerat altceva.
                Cu cât se interpun mai multe persoane între operă și cumpărător, cred că se adaugă zerouri. Impresar, agent, curator, piarist și dracu mai știe ce. Apoi licitația, (re)numele casei de licitații și, bineînțeles, orgoliile bogaților. Ăla nu e un tablou, e un trofeu pentru cumpărător. E victoria absolută a potenței lui financiare față de a celorlalți.

                Apreciază

              • In mare sunt de acord cu tine, iar in detalii n-as intra pentru ca nu-s importante. Poate cu alta ocazie s-ar cuveni sa disecam termenul „gândire” (în genul „gândirii” care i-a îngăduit lui Pollack să „aleagă” culorile…)… oricum problema era la bani și la faptul ca unele tâmpenii, cu nimic mai bălțate sau mai moțate decât altele, reușesc cumva să facă mai multe zerouri, la aceeași scremere a trepădușilor aferenți. In plus ar mai fi un aspect pe care nu l-am atins în discuție… vizavi de preturile adesea fictive ale unor capodopere… similare cu preturile unor acțiuni la bursa… doar că ar fi prematur să împingem discuția in acea direcție. Totuși, anticipând un pic, ti-as mărturisi că am în casă un tablou foarte scump care face 199 milioane de dolari. Doar că nu e de vânzare. 🙂 Dar… Nu mi-ai spus dacă ai văzut filmul. Daca te-a impresionat. Luna de Fiere. Nu-ti poate plăcea Pollack, iar Polanski nu. E imposibil. In Bitter Moon cuvintele care-ti vin în minte sunt arid, gunoi, moliciune, cald, frică, adânc, teroare, tăcere, moarte… într-o relație mult mai substantială cu natura umană decât în scumpetea lui Pollack (despre care unii critici de artă importanți spuneau lucruri deloc flatante, gen: „mere unorganized explosions of random energy, and therefore meaningless”, or „This is not art—it’s a joke in bad taste”).

                Apreciază

              • Bineînțeles că mi-a plăcut Bitter Moon. Am citit cartea după film. Ce stranie potrivire între atmosfera poveștii și enumerarea mea. Ai dreptate. 🙂

                Apreciat de 1 persoană

              • 🙂 Eee, ce naiba, știam că te prinseseși, normal că te prinseseși si normal că știam, dar na acuma, pe Arca lui Goe nu ești numai tu, si ca urmare d-l Goe nu mi ți se adresează exclusiv pe persoană fizică. Există foarte multă materie întunecată în univers, prezentă la fața locului… Chiar si Sticri trage cu urechea. 🙂

                P.S. Starea ta de bază e neliniștea??? O fi! Caz în care preocuparea ta de baza pare a fi ignorarea stării de neliniște. 🙂

                Apreciat de 1 persoană

  3. Off topic: Prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie (de sf. Gheorghe) a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România[2], astfel că în România, începând cu 2005, în ziua de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor.[3] Am adaugat acest anunt cu prilejul zilei de 1 Aprilie, care tine toata luna. E normal sa punctam toate păcalelile aferente. Tot pe 23 aprilie au venit cu păcaleli sordide de 1 Aprile si altii, oameni aparent seriosi, precum W. Shakespeare (pomenit în mare zadar în topicul precedent de 1 Aprilie, ca tătic al avortonilor Romeo si Julieta), precum si un oarecare Miguel de… Cervantes (de ce…?)… De ce se… De ce, de ne ce! De ce nu? Cu prilejul Zilei Bibliotecarului… aflăm de la anonimul Radu… Mârza (nu Prăjan) unele lucruri interesante… …cum ar fi (de ex) că pe blogurile relamente interesante/speciale/captivante prin conținut, nu există comentarii (decât cel mult sporadic)… Blogul ideal este acela care are mulți cititori (tăcuți) si deloc chibiți (limbuți). Apropo, care este biblioteca ta favorita? Dar care te-a impresionat cel mai mult?

    Apreciază

  4. Desigur că pentru a-l putea aprecia cum se cuvine pe anonimul Banksy, n-ar strica să cunoastem, macar un pic, (si de aici) efectul oamenilor asupra omului, unde, deloc întamplător, sunt incluse, (anticipativ si pre-meditativ), imagini extrase din… imperiul luminii.

    Apreciază

  5. Ce s-ar putea constata la închiderea ediției? Intenții, înadins exagerate, nefinalizate. N-am aflat (de la public) nici ce este arta, nici care ar fi fiind rolul culturii si al educației in actul de percepție al unui gest artistic, nici cum anume unele capodopere includ semnificativ mai mult decât altele efigia autorului si/sau contribuția spontană, post-factum, a publicului (înspre consacrarea si valorizarea artistică a zisei capodopere), si nici care ar fi schepsisul anonimității în lumea artei. Nimic din toate acestea. Obiectivul formal (si desigur utopic) al articolului sugestiv intitulat „Anonimi Celebri (X)” chiar acesta era, să aflăm concret, de la public, răspunsuri la întrebările retorice sub-întelese, incluse în lista de mai sus. In acord cu normele în vigoare (…) pentru un articol de blog, postat public, mai ales într-un spațiu care îngăduie reacțiile libere ale publicului, este nevoie să fie prestabilite, explicit sau implicit (la alegere), scopurile, intențiile, țelurile oficiale ale respectivului gest. Rețeta succesului (găsită după un număr oarecare de încercări) este alegerea înadins a unor intenții descurajant de exagerate, despre care se stie cu siguranță (anticipativ si pre-meditativ) că vor rămâne nu doar nefinalizate… ci si intacte, ne atinse, ne atacate de către public (troli y compris), scutind aprioric efortul maieutic adiacent si lăsând liberă calea efectelor secundare si hârjoanelor ludice spontane si surprinzătoare, ori chiar premisele unei mirabile tăceri de bun augur. Ceea ce se si întâmplă (algoritmic), cu fiecare post nou pe teme vechi. Cel de azi n-a făcut excepție, derulându-se admirabil si impecabil, după tipic. In subsidiar nu-i puțin lucru că a permis unora dintre noi să afle despre existenta unor Maurizio Cattelan, Banksy, ori Rene Magritte si/sau confruntarea virginală cu unele dintre operele artiștilor. Profit de ocazie pentru a transmite în egală măsură mulțumiri si felicitări tuturor participanților si contribuitorilor, pentru prezență si participare. La mulți ani celor cu nume de flori. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un comentariu