(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Razboiul invizibil

Interconexiuni in zig-zag

(1) Anonimii ii hartuiesc pe neanonimi, intr-un neobosit razboi de gherila. (2) Dar se hartuiesc si intre ei. (3) Neanonimii rabufnesc (din cand in cand) si ii mitraliaza pe anonimi, la gramada. (4) Dar se mitraliaza si intre ei. (5) Unii anonimi nu sunt (chiar) anonimi. (6) Multi neanonimi sunt anonimi de-a binelea. (7) Unii n/anonimi experimenteaza polimorfismul. (8) Anonimii sunt mai liberi. (9) Neanonimii sunt mai responsabili. (10) Anonimii iau adesea in desert numele neanonimilor. (11) Notorii evita sa pomeneasca pseudo-numele anonimilor. (12) Exista anonimi cu notorietate si exista fosti anonimi, care si-au pierdut virginitatea (de obicei prin viol liber consimtit) dar care n-au nascut si nici nu sunt gravizi de notorietate. Fiind de stirpe sterpa si sterili in arte. (11 Bis) Granita dintre anonimat si notorietate este muuuult mai lata decat tarile pe care le separa.

Confuzia e totala: nimic nu e precum pare. Dar nici hazul nu e mai prejos.

***

Incercarile de pâna acum ale ne-anonimilor (ale unora dintre ei ce ar putea fi considerati asa) de a defini tagma anonimilor si de a-i clasifica au fost mai de graba incercari amatoricesti menite sa sporeasca si mai mult confuzia existenta, atunci cand n-au fost nici macar atat ci simple pretexte de a vorbi despre altceva mai inalt. Dl. Andrei P. bunoara se afla la a treia incercare de acest fel (AICI), la fel de ne/reusita ca si precedentele, chiar daca este ambalata, ca de obicei, intr-un admirabil articol despre altceva (…). Dupa ce a incercat pana acum sa acrediteze trept criterii de includere in noua categorie sociala a anonimilor toate nenorocirile firii umane: reactiile umorale, agramatismul, fixismul, obsesia, prejudecata, iresponsabilitatea, misoginismul, mârlania si cate altele de acest gen (vai la fel de prezente la tupeistii cu semnatura), in acest al treilea val, dl.Andrei P. îi vâra cu de-a sila in tagma anonimilor „pe cei care ii limiteaza libertarea alegerii” dandu-i indicatii pretioase in ceea ce priveste tematica ziaristicii sale. Un nou criteriu inconsistent intru definirea „anonimitatii” atata vreme cat in acelasi fel i-ar putea ciobi libertatea de alegere si cei avand nickname-ul omonim cu onomatopeea din buletin. Buletinul de identitate.

Maniera aceasta de asociere a celor care comenteaza anonim, (majoritatea dintre ei, vai, „anonimi” si prin anvergura realizarilor din planul real nu doar prin faptul ca semneaza cu „nickname”), cu anumite atribute reprobabile colective, globale, inainte de a mentiona cu ce anume te-au deranjat concret pe tine (consacratul relativ), este paguboasa, o fundatura pe care tot merg cei care, atrasi magnetic de fascinatia ororii, vin sa comenteze din inalt masa textelor zarite jos. Varianta asta nu functioneaza si nu va functiona. Nu are cum, dupa cum pedepsele colective au esuat in a indrepta vreoadata vreo strambatate.

Si confuzia va persista atata vreme cât (a) pseudonimul nu va fi acceptat ca un criteriu valid si suficient pentru „identificarea” entitatii vorbitoare cu „care” sau „despre care” discutam si (b) atata vreme cat se va acredita congruenta neconditionata intre „anonim” si „anoNimeni”, ori intre „anonim” si „onanim”. AnoNimeni si onanimi se gasesc din belsug printre cei care semneaza cu „nickname”-ul din documentele de evidenta populatiei, fie ca se „bucura” fie ca „nu se bucura” de statutul de EPO („entitate publica oficiala”) sau chiar de VIP („…”), in cea mai relativa dintre partile ce compun-compunerea (in forma de crestomţie) despre societatea umana. Din Romania. Pseudonimia n-ar trebui asadar sa fie un criteriu operational de acceptare sau respingere a interlocutorilor. Aceleasi criterii ar trebui utilizate atunci cand decizi ca accepti sa stai de vorba „cu” sau „despre” diverse entitati vorbitoare (ca e CV Tudor sau Alicibiade ori Bleen sau Marius Tuca, V.Stan sau Zigu Ornea, Andrei Cornea, Natafleaţă ori Ion Vianu, Inima Rea, Vasile Gogea, Calugarul ori Mircea Badea sau AVP, Contele ori Daca_nu_nu), si anume consistenta/inconsistenta spuselor lor si compatibilitatea lexicala si semantica cu ceea ce te pre-ocupa pe tine insuti. If any. Daca nu, nu.

***

Dl.Polichinelle, care vorbeste exclusiv pe muzica simfonica, cu usurinta cu care altii canta doar la fluier (ori la cimpoi, ţambal, drâmbă, ocarina, caval, frunza, solz de peste) are si darul de a sesiza, cu un ochi de vultur, esentialul din balastlul zicerilor. Si asta nu este totul. Precum un caragiale-shakesperian este in stare sa redea foarte simplu, cu cuvinte foarte complicate, imbinate perfect, acea esenta extrasa din sterilul minereului de vorbe si zgomote si s-o livreze prompt, publicului.

Iata, de ex., ce zice domnia sa despre cele trei enunturi ale d-lui Andrei P., enunturi extrase din context (contextul fiind acesta ) de catre dl.Goe el insusi in persoana:

i. Dl.Andrei P.: – “Recunosc: mă uit pe forum-uri.”
Dl.Polichinelle: – ce inculpat de lux………

ii. Dl.Andrei P.: – “Păi, în primul rînd, am şi eu dreptul la niţică libertate: pot să-mi permit, după şaizeci de ani şi după desfiinţarea cenzurii, să-mi aleg singur subiectele…”
     Dl.Polichinelle: – … iar forumiştii – victima/idolul/marota/preferinţele. de ce nu?

iii. Dl.Andrei P. – “…În orice caz, voi semna cu numele meu tot ceea ce scriu…”
Dl.Polichinelle: – In chestiunea asta, sunt retrograd:
comentezi jovial, faci calofilie gratuită, spui bancuri sau mulgi eter, foarte bine, fă-o sub pseudonim.
ataci, sudui, urechezi, faci nărăvaş politică, interpelezi indignat, te oţărăşti, argumentezi masiv, vrei dialog – nu se cade s-o faci de sub cagulă. nu e frumos, mă-nţelegi… nu atâta timp cât oponentul tău semnează verde.

In primul rand as vrea sa remarc imensa concesie facuta de catre „retrogradul” d.Polichinelle dreptului de a face „unele lucruri” sub pseudonim: o poarta deschisa spre propria sa libertate (caci chiar si libertatea de a te afla in flirt ludic cu neantul anonimatului virtual este tot libertate si inca una de cea mai buna calitate).

In al doilea rand insa trebuie sa remarc ceea ce cred ca este o inconsistenta pe doua nivele in abordarea problemei. Primul nivel: de cele mai multe ori cel care chipurile „atacă, suduie, urechează, face nărăvaş politică, interpelează indignat, se oţărăşte, argumentează masiv…” nu face decat (tot) sa „comenteze jovial, sa facă calofilie gratuită, sa spună bancuri sau sa mulgă eter”. Soarta unei glume, depinde până la urma urmei, si cine rade la urma rade mai bine, de urechea celui care asculta, nu de gura (mare) a celui care o spune (apud varul William). Prin urmare poate fi semnata bine meci, „anonima”. Ceea ce n-ar trebui sa influenteze prea tare felul cum va fi tratata de catre destinatar, la libera sa alegere. Al doilea nivel al inconsistentei, pe care o vad enorm si o simt monstruos, in enuntul, in sens retrograd, al prea ingaduitorului d.Polichinelle ar fi aceea ca de cele mai multe ori cererea sa de a pune „semnatură” langa „semnatură verde” este lipsita de orice sens cata vreme „semnatura” ce i-ar fi la indemana „guralivului anonim”, neavand nicicum ponderea necesara, ar fi cel mai adesea cvasi-egala cu orice nickname ales aleator (anonimatul fiind in fond o problema de destin si nu de evidenta populatiei). Nu stiu ce ce l-ar putea incanta pe dl.Plesu (sau pe dl.Vasilescu) faptul ca „Razvan Georgescu” semneaza „Razvan Georgescu” si nu Ghita Niţescu sau „Papucel”. Prin urmare cererea d-lui Polichinelle mi se pare abuziva si subversiva, facuta in scopul de a-i da autorului sansa de a eluda textul (critic, calomnios, injurios, cinic sau cum Dumnezeu o mai fi) si de a se ocupa (in schimb) de autoritatea si indreptatirea vorbitorului anonim de a se da in taina „ca oponent” cu textul semnat verde. De indata ce va sti cu o „oarecare certitudine” fie ca anonimul e „Nimeni”, „cineva” sau chiar „Cineva” perspectiva si unghiurile de atac se vor schimba. „Nimeni” va fi ignorat si dispretuit intrucat este un terchea-berchea care nu are indreptatirea, autoritatea, calibrul, pregatirea, pentru a se pronunta, iar „cineva” va fi devenit usurel, din vorbe, un „Nimeni”, in timp ce „Cineva” va deveni, prin substitutie si sublimare, el insusi subiect al dezbaterii: subiectul surogat. Cum ar fi sa aflam ca cel care semeaza „Radu Humor” este de fapt „Ion Iliescu”? Ar mai comenta cineva ce zice dl.Radu Humor sau dl.Polichinelle sau d-nele Medusa si Serafina Dafinescu? Nici vorba. Deci nu.

N-as vrea cu nici un chip ca pledoaria mea pro-pseudonim sa lase senzatia ca as propune vreo obligativitate in acest sens sau ca as opta pentru interzicerea semnaturii (am mai fost acuzat de aceasta aberatie), ori ca refuz sa accept ca exista / ar putea exista situatii in care utilizarea pseudonimului este un abuz ce poate sa denote lasitate, parsivitate, marsavie, calomnie, minciuna ori ilegalitate. Nu, nici vorba. Consider ca fiecare vorbitor de vorbe, nu de fapte, care vorbeste sau meta-vorbeste (..) in timpul sau liber, in numele sau pseudo-numele său personal, fara sa implice grupuri, institutii etc este liber sa decida daca va semna in clar sau nu, fiecare varianta oferind (din belsug) avantaje si dezavantaje (…). Si, da, cred ca exista / pot exista cazuri „penale” care sa implice texte „semnate” anonim. Totusi, pentru numele lui Dumnezeu, acestea sunt in realitate atat de putine in acest ocean virtual de vorbe cvasi-inutile incat n-ar merita sa fie folosite pentru a blama anonimatul si anonimitatea.

***

Suplimentar, ca spor de libertate necostisitor, as propune ca, dincolo de a accepta decizia fiecaruia de a semna in clar sau apeland la pseudonim (si fara a transforma decizia respectiva intr-un casus belli ori intr-un criteriu de excludere/includere), sa fie acceptata incadrarea bietului vorbitor la „anonimi” sau „n-anonimi” dupa cum considera el insusi, nu dupa relative si irelevante criterii colective. Daca Razvan Georgescu, Serban Foarta, Inima Rea, Daca_nu_nu, AVP ori Dorin Tudoran semnand cum semneaza se considera ne-anonimi, asa sa fie, chiar daca se vor fi gasind o multitudine de perspective din care pot trece adanc anonimi, cu toata impotrivirea lor zburlita. Mlitez asadar pentru toleranta si mă declar, daca mai e nevoie, anonim.

***

Un excelent roman despre anonimi a fost scris de catre laureatul Nobel pentru literatura, John Steinbeck. Romanul se cheama “Fructele maniei”. Ca este despre anonimi puteti afla (de ex.) AICI.

Unul dintre personajele romanului Fructele Mâniei al lui John Steinbeck, un anonim al carui nume nu mi-l amintesc (in mod intentionat) are o viziune empirica asupra justitiei umane si asupra pedepselor aplicate vinovatilor. El admite ca faptele sale, comise cu convingerea ca vor fi fost nu doar corecte ci si inexorabile, ar putea intra in conflict cu anumite norme (sociale) care-l transcend si ca prin urmare este posibil ca justitia oficiala a oamenilor sa-l gaseasca vinovat si sa-i aplice o pedeapsa pe masura vinovatiei gasite. O pedeapsa pe care el, ca fiinta sociala iar nu anti-sociala, este gata s-o accepte cu conditia ca aceasta sa fie utila. Si considera amicul ca poate fi utila daca prin aplicarea ei, PEDEAPSA, reuseste ori sa te convinga ca ai gresit ori macar sa te inspaimante in asa masura incat sa te determine sa nu mai faci ce-ai facut. Cand PEDEAPSA nu-si atinge niciuna dintre aceste obiective s-ar putea spune ca incurajeaza si favorizeaza CRIMA. Pe cea trecuta si pe cele viitoare. Este exact ceea ce fac d-ni Andrei P. si Valentin S. ceratandu-i pe anonimi la colectiv, nereusind nici sa-i ignore in corpore si deplin nici sa li se adreseze in mod individual si selectiv. Oricare dintre aceste doua variante ar putea constitui o alternativă mult mai potrivita, in cazul in care d-ni Andrei P. si Valentin S. ar avea intentii serioase (terapeutice sau pedepsitoarea) vizavi de masa fluida a zumzaitorilor apodictici care au inundat scena inter-nautica a vorbirii. In caz contar nu. Påtura pseudo-intelectualilor anonimi fiind insa un pretext la fel de bun ca oricare altul de a produce un articol. La gazeta.

***

 Apropo de dl.Valentin S. Mie imi place cum scrie. Imi place chiar si dezinvoltura cu care isi asuma riscul de a parea neoriginal sub aspect stilistic si tematic. In ceea ce priveste articolul sau despre anonimi (Forumism de Romania) as remarca cateva aspecte:

(a) Domnia sa compara forumismul de la noi cu cel de la altii si ne scoate in dezavantaj. Nu-mi dau seama daca considera ca meritul pentru felul civilizat in care arata forumismul in lumea larga este datorat grijei unor moderatori competenti sau daca este rezultatul oglindirii fidele a nivelului de civilizatie si educatie al societatii din care provin inevitabil inter-nauti. Cred ca este foarte putin probabil ca meritele sa apartina moderatorilor fie ei si profesionisti. Prin urmare restrictiile impuse in mod exagerat pe forumurile de la noi nu va putea rezolva problema. Vor putea insa s-o ascunda impiedicand astfel progresul si evolutia naturala a fenomenului spre o situatie mai stare mai inalta.

(b) In privnta clasificarii propuse pentru felurile de forumisti, ce sa zic? Nostima. Denota talent si umor. Mi-a facut placere sa citesc articolul. Foarte plauzibile „grupele” in care-i imparte domnia sa pe anonimi, chiar daca s-ar putea aplica si altora si chiar daca nu-s ele multimi tocmai disjuncte. Mi-ar placea ca anonimul Valentin S. sa fie ceva mai vizibil la Dilema Veche.

***

Exemplele ilustrative ale celor 13 enunturi de mai sunt numeroase, picante si adesea pline de haz/uri.

Sper sa ne râdem asadar. Voi reveni prin urmare cu una-doua ilustrari de lux ale razboiului de gherila dintre cugetatorii-vorbitori, unii mai (putin) anonimi decat altii. Presupun ca cei cu simtul umorului vor avea motive sa râda. In barba.

106 răspunsuri to “Razboiul invizibil”

  1. […] (daca n-ai ce face) continuarea AICI ori daca nu, […]

  2. Dl.Goe said

    Maestre – adăugat de ionmihai la data de 28 Iunie 2011 04:06:22

    „Dl. Plesu,
    noi va apreciem in continuare si nu avem cum sa nu va apreciem intr-o tara in care impostura, non-valorile, scandalul, ignoranta, fatarnicia sunt in prim-plan.”
    😯

    Nepretuit.

    • rongo said

      NeaGoe,
      dacă nu te-ai prins de freudismul eticii lui Pleşu, n-ai cum să-i iei furi pedalele calului.

      • Dl.Goe said

        @Rongo – Cum a fost la petrecerea cu mici si vinatzuri? Am impresia ca e pe sfarsite.

        P.S. Daca veti astepta o zi-doua sa va treaca starea de post (post-petrecere) si veti privi mai cu atentie, veti constata ca Dl.Goe n-are nicio treaba cu Dl.Plesu. Eu d-lui Ion Mihai am vrut sa-i fur calul. Cu totul. Nu-mi place sa umblu cu jumatati de masura precum cel care v-a furat d-voastra saua de la bicicleta… De unde si o anumita stare de crispare, care va imboldeste sa faceti exces de claxon in timp ce pedalati spre casa. Mai aveti putin pana departe. Doar ca merge cam greu fara lant. 🙂

        • rongo said

          Ba, se poate: http://3.bp.blogspot.com/-TkrmyjwPQO4/TfykHZL_toI/AAAAAAAAgzE/1HDsmuS4ds8/s1600/RPicump-002.jpg

        • rongo said

          A ţinut revoluţia pân-am rămas şi-n sticla goală şi fără bani pe noi, de s-au machit până şi scaunele, inclusiv mesele nefărâmate; acu’, dup-a treia vacă tocată, tre stăm pe dregere cu rădăcină de gard.

        • Dl.Goe said

          @Rongo – Va cred. Cum sa nu va cred. Dar n-ati spus cine de la petrecerea asta s-a pupat pe gura frantzuzeste cu Rromica Germanul. De i-a luat toti germenii.

        • rongo said

          Am tăiat vaca, NeaGoe, nu bicicleta, şi – ca la radio Erevan – Rromică franţuzu l-a flegmat nemţeşte pe Nu-ştiu-cine, că nu s-a mai văzut de sub.

        • Dl.Goe said

          @Rongo – Asa am zis si eu: bicicleta. Nu calul.

          P.S. Cred ca stiu cine v-a furat saua. 🙂 Va spun, daca vreti, dar sa n-o bateti. O furase in scop umanitar. Acuma constatand ca va e mai bine asa, de ieri pâna azi cum ai petrecut cocoana?, nu mai stie ce sa faca cu ea. De lant insa nu stie nimic. Mai intrebati si la alta masa.

  3. rongo said

    O ştiu: aia, din grupul excursioniştilor de la morgă, cu buchetul din frunze de apocalipt şi cu un singur ochi pe butelie. Mi-a şi scris, latramente la autopsie – cică, fiindcă m-am dat rotund, de-aia mi-a cardit şaua. E din Călăraş, colţ cu bărba-su, care i-a făcut ochiu’lălalt violet, pe stânga-n varice Salu-to verde, matale, cu prazul în anale. Radio, şi la gară!

    • Dl.Goe said

      @Rongo – Nţ ! Nu crez.

      Sa mai ţie mult gerul acesta. Si nici mie. L.R.D.B.

  4. Medusa said

    Domnule Goe, tema pe care ati abordat-o aici este atat de complexa incat ar fi mult mai usor de dezbatut intr-o confruntare directa de idei, fata catre fata, adica. Asa, am sa va spun parerea mea asupra catorva chestiuni, cu mentiunea ca in fata fiecarui enunt pe care il fac trebuie pus un “eu cred ca”. Nu am pretentia ca detin vreun adevar asupra chestiunii dar cred ca:

    Este gresit sa crezi ca libertatea nedublata de responsabilitate poate fi altfel decat nociva pentru absolut toate partile implicate (in cazul de fata anonimi, neanonimi, consacrati si in final, spatiul public)

    Este o eroare sa crezi ca orice forma de cenzura este un atentat la o forma de libertate si, prin urmare, gresita (este ca si cum am considera si autocenzura o forma de ingradire a libertatii; mutatis mutandis, am putea spune ca si copilul trebuie lasat sa faca tot ce vrea, pentru ca altfel i se rapeste libertatea)

    Este gresit sa crezi ca, odata ce raul exista undeva, a nu-l pune in lumina (asa cum nu te duci sa vizitezi locuri urate, ci frecventezi locurile frumoase) echivaleaza cu escamotarea lui (de pilda, daca un om e plin de ura, minte si injura, a nu-i oferi o tribuna de la care sa se exprime este gresit, pentru ca el oricum exista, uraste, minte si injura)

    Nivelul exprimarii in blogosfera reflecta nivelul de cultura si civilitate al spatiului public. Urmeaza apoi o reactie in lant. Exprimarea libera in blogosfera duce la o scadere a nivelului adresarii (si nu doar in termeni de politete, ci si de continut), ceea ce duce automat la degradarea spatiului public si tot asa. A crede ca se poate obtine ceva “mai inalt” (oare ce?) prin cultivarea dreptului la exprimare libera in blogosfera este o eroare. Cine are ceva de spus cu adevarat, are destule posibilitati sa se exprime, nu e nevoie sa fie anonim in blogosfera. Cu pseudonimul este o alta poveste care merita o discutie separata.
    Daca ne uitam la felul lipsit total de respect in care se adreseaza romanii unii altora, pe bloguri, in magazin, in trafic etc, vom constata ca situatia este mai proasta, nu mai buna, decat in anii ’90 si acest lucru se datoreaza nu doar scaderii dramatice a nivelului general al televiziunilor, ci si exersarii dreptului la libera exprimare in blogosfera. Ca sa ne referim la Andrei Plesu, in anii ’90 era considerat dusman al poporului etc etc; astazi este considerat la fel, ba si mai rau (de catre unii, bineinteles), dar, foarte important, atunci nu era ca acum,“nea Plesu”.

    • Dl.Goe said

      @Medusa – Chiar incepusem sa-mi pierd speranta ca voi primi dezacordurile promise. 🙂 Va promit comentarii pe text.

      P.S. Pana la acele comentarii as vrea sa va intreb daca ati vazut/citit „Mobila si Durere”? Daca da sunt sigur ca veti intelege care este partea vesela a mesajului primit de la d-voastra care m-a facut sa-mi amintesc de aceasta excelenta piesa de teatru. Daca nu, sa zicem ca n-am zis nimic, inca…

      • Medusa said

        N-am citit/vazut dar, oricum, nu-mi suna bine asocierea 🙂
        Probabil ca ati scris „vesela” dar v-ati gandit la „caraghioasa” 😦

        • Dl.Goe said

          @Medusa – Ei atunci, pana gasesc ragazul sa comentez mesajul d-voastra va propun teatru radiofonic:

          Mobila si Durere.

          Dupa auditie veti vedea ca formula „sufrageria ma-si de viata” are o consistenta foarte nostima si in plus veti putea sesiza ca n-am vizat nicio sinonimie intre „vesel” si „caraghios”. Im pare rau ca, momental, nu va pot oferi o versiune „video”, sau chiar bilete la teatru…

        • Medusa said

          Multumesc, domnule Goe. Abia astept sa am conditii pentru a o asculta. Aia cu „sufrageria ma-si de viata” e geniala 🙂

    • rongo said

      Aş spune, că tema este mai curând îmbârligată, decât complexă, fără a vă contrazice, pentru că nu-i deloc simplă când preceptele şi sentinţele mai multor etici sunt amestecate. Aş asemăna babilonia cu un automobil care trebuie să zboare, alimentat fiind cu fân. Abruptă, concluzia e că nu numai ţâfna soficticată, aristocratismul semnalează destrămarea decadentă, ci şi „ifosele” vulgarităţii, plebeismul. Atât unul cât şi celălalt, refuzându-şi reciproc jargonul, se auto-cenzurează, disociind comunicaţional colectivitatea, polarizând-o, destructurând-o. Nefiind, prin contrarietate, identice, conform basmului dialectic, fiindcă, visceral, tribalismul din care provine şi pe care-l cultivă vulgaritatea nu poate fi confundat cu „socialitatea”, spiritul preceptelor şi sentinţelor necesare convieţuirii în societate.
      Dacă cineva înţelege că socialitatea este superioară tribalităţii, greşeşte. Dacă Newton l-a depăşit pe Aristotel, cu nimic nu-i nici dedesubt, nici deasupra lui Lao Tse… căruia, tot tribal-dualist, Gigi Becali nu-i poate sta nici la picioare.
      Stratificate, şi nu după superstiţia memoriei colective, ci, concret, prin treptele de educaţie şi şcolarizare – familie, ciclurile primar, secundar, mediu şi superior – aceste construcţii etice constituie tot atâtea persoane interioare, în anonimat faţă de cea oficială, uzuală. Părerea mea este că anonimatul ajută „anonimii” să fie, nici inferiori, nici superiori, ci la paritate persoanei oficiale.

      • Dl.Goe said

        @rongo – „Părerea mea este că anonimatul ajută “anonimii” să fie, nici inferiori, nici superiori, ci la paritate persoanei oficiale.” – Foarte interesant. Extrem de discutabil (in sensul de dezbatabil nu neaparat contestabil).

        Dar. Ati putea sa spuneti la ce-i „ajuta” semnatura pe cei „oficiali”, neanonimi, in lumea virtuala, (cea care apartine in primul rand a anonimitatii)?

  5. Medusa said

    @Rongo
    Părerea mea este că anonimatul ajută “anonimii” să fie, nici inferiori, nici superiori, ci la paritate persoanei oficiale.

    Cu diferenta ca in viata reala, „persoana oficiala” isi asuma responsabilitatea de a plati (pierzand un proces, dezonorandu-se etc) pentru afirmatiile pe care le face. Vi se pare putin?

    • rongo said

      Am sugerat, n-am dat cu parul, că anonimul se poate poziţiona, în una şi aceeaşi etică, fie între Newton şi Aristotel, fie între Lao Tse şi Gigi Becali.

  6. Medusa said

    O privire aruncata asupra fenomenului „internautic”:

    http://www.infonews.ro/node/55567

    • Dl.Goe said

      @Medusa – Et in Arcadia Goe. Si eu il iubesc pe Patapievici. Il admir pentru multe, dar de iubit il iubesc pentru felul savant si sofisticat de a-si exprima si explicita naivitatile. Horia-Roman a scris aricolul respectiv dintr-o lipsa, sub presiunea unei absente resimtite acut: imposibilitatea de a zburda liber. Zburdalnicia fiindu-i refuzata nu pentru ca ar fi „legat” ci (doar) batran. Prea batran. Patapievici nu are blog si nici nu-si pierde timpul pe blogurile altora. Nu are nici timpul, nici energia si nici disponibilitatea necesara pentru asta, atata vreme cat ceea ce ar putea face in spatiile virtuale face si in realitate. Din exact acelasi motiv nici CTP-ul n-are. (Apropo sper fabulosa iesirea din decor a CTP-ului in „dialogul” cu Tismaneanu). Totusi Patapievici „n-are ontologie” in lumea virtula si dintr-un alt motiv: din retinere. Omul se stie ignorant in materie de computer, internet, navigat, drept pentru care se si uita la cei despre care crede ca s-ar pricepe ca la niste vrajitori extraterestri. Invatat de tanar sa se manifeste ca expert nu-si ingaduie nici in visele cele mai indraznete ca ar putea sa fie novice pe net, prada oricarui rapitor feroce, desi vai, ca si Cartarescu, si-o doreste din suflet. E mai simplu sa negi o nevoie pe care nu ti-o poti satisface de teama, gasindu-i partile rele, nocive, viciile si neajunsurile, pentru a-ti spune: de ce mi-as dori asa ceva. Pata n-o sa fie niciodata un „polichinelle” tot asa dupa cum intre 0 si 1 sunt o infinitate de puncte. Dar nici nu va sti ce pierde.

      P.S. Articolul sau este insa foarte frumos, plin de potentialitati de filosofare. Nu ma asteptam din partea sa sa fie atat de retrograd in legatura cu limitele pana la care s-ar intinde fiinta cat si cu cele care separa interiorul de exterior. Super-superba idea ca „mâna” (miscarea mainii) ar tine de interior in timp ce „dulapu'” (miscarea cu dulapu’) ar tine de exterior. (Era pe vremuri in banc cu „dulapu'” care da o alta consistenta confuziei despre interioritatea miscarii mainii (sau, de ce nu?, a unei proteze pusa in locul mainii si comandata prin impulsuri voluntare de la creier). Care este interiorul si care este exteriorul nostru, fiinte toroidale ce ne aflam, este o problema care depaseste cu mult cadrul unei discutii despre anonimat in universul virtual, cu internetul pe post de prelungire al fiintei sau doar a ego-ului .

  7. rongo said

    Prin paritate, ţin să precizez că nu ţin în slăvi raţionalismul. Uitându-ne-n minţile raţionaliştilor din jur, tot atât de intransigenţi sunt cu ceea ce nu se dovedeşte a fi cauzal, ca şi dualismul, faţă de ceea ce – cauzal – nu este nici analogic, nici contrariu. Ba. mai subtilă şi mai perfidă e aproape imposibil de denunţat. De unde şi viclenia, prin pervertibilitatea logicii, ca „inteligenţă” morală.

    • rongo said

      Am anticipat, iată, mai sus, ultraraţionalismul lui Pata.

      • Medusa said

        @Rongo
        Eu zic ca un ultrarationalist pleaca de la niste niste principii pe care le considera evidente in lumina ratiunii si apoi deduce din ele, cu ajutorul logicii, toate concluziile pe care le poate trage. In momentul in care le compara cu propria sa experienta ori cu experienta altora, ultrarationalistul nu va avea nici o ezitare sa creada numai in concluziile lui, fara sa accepte nici un fel de corectiv din afara ratiunii proprii. Nu mi se pare ca acest articol il arata pe Patapievici ca pe un adept al ultrarationalismului ci mai degraba ca pe un practicant al argumentarii rationale.

  8. Medusa said

    Am inteles, articolul v-a ultradisplacut 🙂
    Ma iertati, dar ma uit la o emisiune de-a lui Pata 🙂 si nu va mai pot insoti la comentarii, pentru moment.

  9. rongo said

    Pata este partea sa de paritate.

  10. Medusa said

    Chiar credeti domnule Goe ca Patapievici a scris articolul respectiv pentru a nega o nevoie pe care nu si-o poate satisface din teama? Nu mergeti cam departe cu speculatia? Mie mi se pare ca e ca si cum ati spune ca a scris Omul recent pentru ca ar fi tanjit sa fie un om recent dar si-a dat seama ca nu poate 🙂
    Pe ce va bazati cand spuneti ca si-ar dori din suflet „sa fie pe net”? Eu cred ca daca Patapievici si-ar dori sa fie pe net, ar fi pe net. N-o avea omul simt practic dar prin inteligenta si vointa orice poate fi invatat. Pentru cineva care care a inteles fizica cuantica, Internetul (pentru a intra pe un motor de cautare si a specifica niste criterii, sunt suficiente abilitatile unui copil de 10 ani) si chiar tinerea unui blog, sunt floare la ureche. A, una e sa fii IT-ist, si poate ca Patapievici se uita cu respect la un IT-ist, asa cum respecta pe orice stiutor de carte, de meserie etc (cu atat mai mult cu cat acela stie ceva ce el nu stie), si alta e sa te pricepi la Internet.
    Cred, mai degraba, ca Patapievici este intr-o lupta crancena cu timpul. Si, ca cineva care e in cautarea adevarului, stie ca adevarul nu e acolo (pe Internet).

    P.S.: nu m-as referi in nici un fel la o bruta ca CTP intr-un comentariu despre un om fin ca Patapievici 😦

    • arcaluigoe said

      @Medusa „P.S.: nu m-as referi in nici un fel la o bruta ca CTP intr-un comentariu despre un om fin ca Patapievici 😦 ” – You just did it…

      • Medusa said

        De-aia am si folosit conditionalul optativ 🙂

        • Dl.Goe said

          @Medusa – Se pare ca faceti o multime de lucruri impotriva vointei (constiintei 🙄 , convingerilor 😯 ) d-voastra… Azi circumstanta atenuanta este „conditionalul optativ”… aliat de nadejde al oricarui ego care simte nevoia de justificare…

          P.S. Medusa, sunteti un inger. Si sunteti delegat la Poarta Raiului cu imputernicire pentru a face „admisii” selectand pe baza constiintei d-voastra de inger pe cei care vor intra in Rai si pe cei care vor merge in iad. Se prezinta la poarta doi insi. Unul care ca traitor pe pamant a crezut in Dumnezeu si a vorbit cu evlavie despre Dumnezeu dar care nu tinea post, isi batea nevasta, bea si se imbata, injura, ba chiar omorase pe cineva. Celalat candidat fusese toata viata ateu, negandu-l pe Dumnezeu in sinea lui dar si in public. Ca persoana fusese vegetarian, om cu respect fata de legi si fata de ceilalti oameni, iubindu-si sotia si copii, fiind bun si respectuos cu vecinii. Pe care dintre cei doi l-ati fi primit in rai si pe care l-ati fi trimis in infern?

    • Medusa said

      Am uitat sa va spun ca mi-a placut mult jocul de cuvinte (Et in Arcadia Goe) 🙂
      Daca vi l-am prilejuit eu, ma bucur. Daca nu, tot ma bucur 🙂

      • Dl.Goe said

        Da, d-voastra mi l-ati prilejuit (spontan), dar l-am mai folosit odata. Cu un alt prilej potrivit 🙂 Acum e a doua oara.

        P.S. D-voastra credeti ca tatal spiritual a ales numele Goe ca anagrama a lui Ego intamplator?

        • rongo said

          Dau, d’ici, dintr-o fâsnă, cu chioarda, să ştiţi.

        • Dl.Goe said

          Hm! Se pare ca radio Erevan nu mai emite in zona garii. Sau poate ca impegatul (de miscare) a taiat difuzoarele (in sala de asteptare). Va invit la linia una. Trenul Bucuresti-Mangalia (163), ål mai bun pentru noi. Cupeu separat, care va sa zica, ma intelegi. Tragi perdelutele si poti dormi… pana dincolo de Filiasi.

    • Dl.Goe said

      @Medusa – Patapievici (ca tot omul) scrie multe lucruri pentru a nega ceva ce-i lipseste si de care ar avea (mare) nevoie. E un fel sofisticat de a nega nevoia (interioara) pe care o ai, evitand sa o faci direct, negand „lucrul” (exterior) care-ti lipseste. Multi atei sunt profund credinciosi. Multi misogini iubesc „Femeia” cu disperare. Nu cred ca Omul Recent, a fost scrisa dintr-un impuls asemanator pentru ca nu doar „iubirile interzise” sunt sursa de creatie literara, dar cred ca multe din eseurile incluse in „Politice” au fost negari violente ale unor lucruri care-i lipsesc lui Patapievici. N-ar fi deci la prima abatere. In plus, majoritatea celor care vorbesc cu patima, impotriva „lumii virtuale”, din afara ei, o fac din acelasi motiv. Desigur ca exista o mare doza de speculatie, dar „filingul” meu imi spune ca Patapievici si-ar dori sa se poata exprima liber in felul anonimilor dar ca nu-si poate satisface aceasta nevoie pentru ca nu e dispus sa plateasca pretul cerut (cat nu face) si sa depuna, ca debutatnt, un efort mult prea mare in raport cu satisfactiile anticipate. E calic. Se uita la fiecare „leu” si la fiecare „secunda”. Trebuie sa fii „risipitor” si „vicios” ca sa-ti faci si sa intretii blog sau sa comentezi constant pe net…

      Da, e floare la ureche sa faci un blog. Intretinerea lui poate fi impovaratoare iar razboaiele cu vizitatorii si cu tine insuti pot face lucrurile extrem de imprevizibile. Patapievici nu e destul de aventuros pentru asta. Si in plus e prea lucid. E omul care nu bea stiind ca nu tine la bautura.

      Da, este in lupta cu timpul dar nu (mai) cauta niciun adevar. E administrator (constiincios) pe o mosie. Adevarul, stimata doamna, si va rog sa-mi ingaduiti sa fiu firoscos, se gaseste pretutindeni. Inclusiv pe Internet. Si minciuna la fel.

  11. Medusa said

    Sa stiti ca am luat foarte in serios jocul pe care mi l-ati propus. Si m-am tot gandit, si m-am gandit, si mi-am dat seama ca nu am cum sa va dau un raspuns. Nu ma pot substitui lui Dumnezeu si judecatii divine, pentru ca nu am inteligenta divina. Viata omului este ceva atat de complex incat nici un om nu-i poate face bilantul binelui si raului. Omul care a facut acele fapte bune poate ca s-a trufit cu ele, dupa cum cel care a facut fapte rele poate ca s-a cait cu adevarat si a ajuns, prin asta, la smerenie. Nu stiu, domnule Goe, sa va dau un raspuns…
    Dumneavoastra ce ati face in locul meu? 🙂

    • Dl.Goe said

      Pai nu va e clar inca? Eu i-as lasa pe amandoi sa intre.

      P.S. Si chiar sa si iasa. Cand poftesc ei. Oricum ca inger as avea desigur toate atuurile sa-i fac sa vrea ce vreau eu. Fara sa le dau senzatia ca i-as obliga in vreun fel. 😉

      • Medusa said

        O sa ma gandesc la imaginea Raiului ca blog 🙂

        • Dl.Goe said

          Nu uitati iadul. Si acesta poate fi un blog.

      • Medusa said

        Nu avea atunci dreptate Patapievici cand spunea in articolul cu pricina:

        „Internautul desavarsit este, in sensul cel mai propriu si mai primejdios, un demiurg caruia, desi ii lipseste puterea transcendentei, ii prisoseste puterea creatiei. Este ca un zeu care are slabiciunile omului, puterile semizeilor si iresponsabilitatile unui Dumnezeu atotputernic.”
        🙂

        • Dl.Goe said

          Dar nu este oare acea concluzie adevarata pentru orice animal care devenind om a inceput sa vorbeasca?

          Internetul nu este decat o prelungire a ceva pre-existent. Nu stiu de ce se incapataneaza Patapievici sa vada aici ceva fundamental nou. Ceea ce fac internautii azi faceau si oratorii antici. La inceput a fost cuvantul. Asta a fost inceputul, revolutia si schimbarea fundamentala. Restul sunt inovatii (mici, un nimic neicusorule) pe care uimiti, novicii le vad ca fiind profund revolutionare. Aiurea. Nimic nou sub soare. Urmatoarea revolutie va fi cea care va consacra telepatia si cititul spontan al gandurilor intr-o lume a democratiei informatiei deplina. Cum asta nu se va intampla prea curand va pot asigura ca exact ceea ce va spun d-voastra, ce sunteti ascunsa in cine site ce fund de lume, sub sei de sare si masti de ceara, le spun si celor cu care stau fata in fata la un pahar de vin rosu ca sangele de caprioara si imi pasa de ceea ce spun ei exact cum imi pasa si de ceea ce spuneti d-voastra. Noroc!

        • Medusa said

          Ce interesant ca atunci cand am facut precizarea ca exact ce va spun aici pe blog v-as spune si face to face, nu vazusem acest mesaj :-).
          Sigur, era vorba de continut. Si nu de faptul ca as ec

        • Medusa said

          hm… nu stiu pe ce am apasat si s-a dus…

          Ziceam ca nu as echivala felia de viata in care v-as spune lucrurile astea ,eventual la un pahar de vin, cu felia de viata pe care am petrecut-o in aceasta dupa-amiaza in fata calculatorului.

  12. Medusa said

    Si apropo de asta, de unde stiti ca Patapievici nu (mai) cauta Adevarul? Nu va ganditi ca privirea dumneavoastra, destul de trufasa as spune, in interiorul lui, poate fi una stramba?

    • Dl.Goe said

      Nu zic ca se afla „necutand adevarul” 24 de ore din 24. L-o cauta, dar numai in timpul sau liber. Cum insa are foarte putin timp liber…

      • Medusa said

        No comment

        • Dl.Goe said

          „No comment” is a comment! 🙂 – Pana unde vreti sa duceti jocul asta al aparentei auto-negari?

    • Dl.Goe said

      Faptul ca privirea mea trupasa poate fi stramba nu inseamna catusi de putin ca e asa. Pareti ca vreti sa vindeti aceasta indoiala a d-voastra (care e si a mea) ca pe o concluzie logica: poate fi stramba deci e stramba. Asta e o lagica falsa. Credeti d-voastra sincer acum ca sansele sa ma fi inselat in respectiva problema sunt mai numeroase decat sansele de a fi avut dreptate?

      Constat ca multe din lucrurile pe care le faceti par a fi profund impotriva convingerilor si sinelui d-voastra. Daca parerile ne pot fi gresite ar trebui sa nu le mai emitem, dar emiteti pareri, anonimatul inseamna iresponsabilitate dar semnati cu pseudonim… etc, etc… Am impresia ca ati dori sa ma demolati (ca-conceptie 🙂 ) cu pretul trecerii peste cadavre (inclusiv al celui propriu, sau exclusiv chiar).

      • Medusa said

        Fac o precizare, domnule Goe. In discutia pe care o purtam, ceea ce exprim este in perfect acord cu ceea ce cred si cu sinele meu, ceea ce cred ca faceti si dumneavoastra (altfel ar fi chiar o pierdere totala de vreme). Este ce as face si intr-o discutie face to face, iar faptul ca imi consuma timpul e problema mea (la fel cum si pentru dumneavoastra,e problema dumneavoastra). Ce legatura faceti intre deazcordul meu fata de anonimat, libertate deplina in blogosfera etc si continutul discutiei, ca nu inteleg?
        Iar raspunsul meu la intrebarea „Credeti d-voastra sincer acum ca sansele sa ma fi inselat in respectiva problema sunt mai numeroase decat sansele de a fi avut dreptate?” este da.

        • Dl.Goe said

          Raspunsul este DA? Nu ma asteptam. Dar pe ce va bazati? Cumva pe „filing”?

        • Medusa said

          Nu cel care contesta o motivatie ascunsa pusa in carca cuiva trebuie sa-si justifice indoielile fata de respectiva motivatie, ci cel care formuleaza motivatia trebuie sa o sustina cu argumente, daca se poate, altele decat feeling-ul.
          In ce ma priveste, v-am explicat de ce nu cred deloc ca Patapievici a scris acel articol despre Internet din cauza unei motivatii ascunse, de tipul „strugurii sunt acri”. In replica, mi-ati dat cumva dreptate, spunand ca da, ar putea, dar n-o face pentru ca e meschin.
          Apoi, ati afirmat ca Patapievici nu (mai) cauta Adevarul iar eu v-am spus ca asta nu aveti cum sti. Vreti sa va demonstrez ca nu aveti cum sti asta? Daca chiar vreti, pot incerca sa o fac. Nu e vorba de feeling aici, adica nu am feeling ca dumneavoastra nu puteti sti, ci pot sa va argumentez.
          Dar v-am atras atentia ca intram pe un teren minat, pe care si eu as putea spune de ce cred eu ca faceti un lucru sau altul. Vreti sa facem asta?

        • Dl.Goe said

          @Medusa – Mi-e teama de tradare! Cam de vreo trei ori. Dar refuz sa ma gandesc la asta (adica refuz sa canalizez discutia in directia asta a „filing”-urilor mele despre tradare. Bun. Nu conteaza „de ce” a scris Patapievici acel articol, care au fost motivele care l-au determinat sa o faca. Prin urmre nu conteaza nici care dintre eventualele motive a fost principalul si nici daca printre motive a fost cel pe care l-am mentionat (speculand) eu, dl.Goe. Deci nu conteaza. (Totusi asta nu ma poate impiedica sa doresc sa stiu care credeti d-voastra ca va fi fost motivul penrtu care Patapievici va fi gasit de cuviinta sa-si piarda timpul cu un asemenea subiect). Vorbind despre motivatia (neimportanta) ce l-a pus in miscare pe dl.Patapievici, n-am dorit nicio clipa sa alterez astfel (ori altminteri) interpretarea continutului acelui articol, sa-i minimizez sau sporesc importata. A fost pur si simplu o discutie colaterala (dar nu straina de continut). Dl. Patapievici face niste consideratii cu consistenta flosofica despre dumnezeirea iresponsabila a omului pe care, ca si d-voastra, o pune exclusiv in cârca „universului virtual de sub umbrela internetului”. Ca o fi vorba de vreo asemenea dumnezeire ori nu, eu n-am zis inca nimic. Eu n-am zis decat ca dl. Patapievici, o oglinda indepartata, greseste (precum majoritatea celor care contesta sub fel de fel de unghiri indreptatirea celor care balmajesc vrute si nevrute pe net de a exista fara a fi asciati exclusiv si expres cu vreun soi de rau nou, de speta ne mai intalnita si ne mai exprimata in oameni pana acum) sugerand ca dumnezeirea aceea negativa (despre care repet, inca n-am zis nimic) ar trebui asociata exclusiv sau explicata/explicitata ca o categorie filosofica noua, pe seama internetului si internautilor. D. Patapievici exagereaza pur si simplu faptele care se petrec pe net ca orice copil care-ti poate descrie in amanaunt cum anume arata Bau-baul ascuns in intunericul de sub pat. Ceea ce nu inseamna ca nu este posibil ca sub pat sa se afle un sobolan infectat cu bacilul ciumei.

        • Medusa said

          Deja e altceva, domnule Goe. Putem discuta, atunci, de ale noastre. Eu am cautat articole despre subiect ale unor „consacrati”, cum ii numiti dumneavoastra si nu prea am gasit mare lucru. De acest articol imi aminteam si l-am adus aici pentru a arunca o privire asupra privirii aruncate de el, si nicidecum pentru a gasi motivatiile ascunse ale privirii lui.
          Apropo de asta, totusi, cand acum zece ani Patapievici ne vorbea despre multiculturalism ca despre un Bau-bau ascuns in partea intunecata a postmodernismului a fost fie privit ca un copil naiv, fie pus la stalpul infamiei de aceiasi vajnici luptatori de astazi impotriva lui Basescu si nu numai. De curand, Angela Merkel a declarat falimentul multiculturalismului dar Patapievici ramane, desigur, un naiv. Nu m-as mira ca peste cativa ani, nici macar zece, dumneavoastra sa fiti cel care declara falimentul blogosferei.

        • Medusa said

          Stati, ca am trecut cam repede peste faza cu tradarea :-). Care-i faza, domnule Goe? M-ati facut foarte curioasa 🙂

        • Dl.Goe said

          @Medusa – Aveti totusi o logica a dis-cursului tulburatoare. Foarte potrivita cu locul in care ne aflam. Daca am fi fost intr-o realitate ceva mai consisenta in care de rezultatele „logicilor” noastre sa depinda, pe cale de consecinta, decizii „materiale”, cu siguranta ca n-ar fi reusit sa-mi creeze nici un sfert din buna dispozitie tonica pe care mi-o induce acum. Felul in care functioneaza implicatiile logice la d-voastra este pur si simplu poetic, ca sa zic asa. Care va sa zica cineva priveste „un pacient” la televizor si zice ca are cancer. Dupa 10 ani pacientul moare de diabet. Un martor zice uite „doctorul” ala e foarte destept. S-a prins de la televizor ca omul e grav bolnav. Si asta inca nu e totul. Tot privind la „televizor” „doctorul” zice: uite un alt pacient bolnav de „cancer si neant”. Vine apoi un martor si zice: pentru a avut dreptate data trecuta atunci asta inseamna (implicatie logica) ca si acum are dreptate. Asteptati numai 10, 20 de ani si o sa vedeti. Moare el si pacientul asta. E foarte posibil ca blogosfera sa moara dar e putn probabil sa moara din sau prin „dumnezeire i/responsabila”. Factorul de risc cel mai important este demodarea sau imbatranirea (morala). Adica aparitia a altceva cu mult mai spectaculos si mai bengos ca instrument de transmitere si manipulare a vorbelor. A acelelorasi vorbe de la inceputul lumii nascuta odata odata cu cuvantul. Dar. Pana la urma ce zicea Patapievici despre internet? Si cu ce credeti d-voastra ca intra ceea ce incearca el sa transmita, in conflict (de partea d-voastra, in problema in care ziceti ca am fi in dezacord) cu ceea ce propune idea de (b)Arca alui Ego?

          P.S. Si tradarile celelalte tot cam de natura asta erau…

          P.P.S. Am auzit si eu ca Angela a declarat mc-ul falit. Dar n-am auzit sa-l fi inlocuit cu altceva.

      • Medusa said

        V-am inteles, domnule Goe. Din pacate, am inteles si ca nu pot sa-mi exersez intr-atat de mult dreptul la exprimare libera pe b(arca) incat sa ma intelegeti si dumneavoastra. Asa ca, in chestiunea aceasta, ramane cum am vorbit pana aici.
        Daca pot sa va recomand o carte care mie mi-a deschis ochii asupra lucrurilor care dumneavoastra nu va dau, se pare, nici un frison, v-as recomanda „Criza spiritului american”, a lui Allan Bloom. Apoi, daca-mi mai pot permite doua :-), „Omul recent” al lui Patapievici si „Cultura moderna” a lui Roger Scruton. Daca le veti citi vreodata si le veti gasi interesante, inseamna ca are sens sa mai continuam discutia asta. Daca nu, facem degeaba valuri in jurul barcutei.

        • Dl.Goe said

          Asa facem!

          P.S. Cred ca pana la urma diferenta notabila dintre noi este legata de felul de optimism la care aderam prin convergenta asimptotica.

          Optimismul d-voastra va dicteaza sa credeti ca suntem importanti si ca vorbele noastre sunt importante si ca pot produce efecte notabile, ca s-ar putea sa nu fie degeaba, simple valuri inutile in jurul unei barcute (vai, barcuta azi zis?), ca pot fi incarcate de semnifiactii si rosturi secrete, dincolo de aparenta lor de sueta, care ar putea misca lumea sau macar ceva pe lume, virtual-anti-cioraniana care va sa zica, de unde si preocuparea (formala) pentru cultivarea si asumarea unei responsabilitati pe masura (pe acea masura)…

          … in timp ce optimismul meu imi spune ca ceea ce facem noi aici nu are nicio importanta spre exterior, ca este lipsita de orice astfel de rost, si ca singurul rost (de natura ludica) este interior discutilor noastre. Ca singurul lor rost sunt ele insele. Optimismul meu imi dicteaza ca lipsa rostului spre exterior este in fond un fapt pozitiv, care trebuie sa functioneze ca argument valid, pentru minimzarea la maximum a oricarori constrangeri inutile care n-ar putea decat sa scada rostul acela interior, (de natura ludica), singurul atasabil acestui gen de discutii.

          P.S. Despre ce ziceati ca e vorba in cartile acelea? Ca nu prea e vorba despre acelasi lucru… Daca ati fi cu adevarat sincera cu d-voastra insiva ati putea remarca ca Dl.Goe este mai consistent cu sine insusi deact este D-na Medusa cu ea insasi, desigur fara ca aceasta consistenta sa poata fi argument sau contra-argument in problema in care ziceti ca vom fi fost in dezacord, indiferrent care va fi fost aceea si pe care nici n-am reusit s-o sesizez prea clar.

        • Medusa said

          De unde stiti despre ce e vorba in cartile acelea, le-ati citit?
          Spuneti:
          „in timp ce optimismul meu imi spune ca ceea ce facem noi aici nu are nicio importanta spre exterior”
          Dardiscutia despre anonimi, neanonimi, consacrati etc, nu era despre b(arca), ci despre blogosfera. Am vazut ca referinta pentru dumneavoastra a fost tot timpul b(arca), dar a mea a fost tot timpul blogosfera. Si de aici spatiul public. Si de aici noi. Si copiii nostri. Si lumea asta… Despre asta e vorba in cartile acelea.

        • Dl.Goe said

          Si referinta mea tot blogosfera (la fel de publica ca si (b)Arca, ea insasi o simpla instantiere)

          Iata o dovada (ca tot la blogosfera si deci la univers m-am gandit tot timpul discutiei noastre):

          Întotdeauna am iubit colina
          aceasta solitară, gardu-acesta
          ce-n mare parte-mi fură orizontul.
          Dar, stând şi contemplând, ating cu gândul
          interminabilele spaţii nevăzute
          şi liniştea cea supraomenească
          şi pacea din adâncuri; că aproape
          mi se-nspăimântă inima. Când vântul
          foşneşte printre crengi, eu infinita
          tăcere o compar cu-această voce:
          şi-mi aminteşte de eternitate,
          de anotimpuri moarte şi de-aceasta
          prezent şi viu, de sonurile sale
          `n imensitate gândul mi se-neacă:
          naufragiul mi-e dulce-n astă mare.

        • Dl.Goe said

          @Medusa: „De unde stiti despre ce e vorba in cartile acelea, le-ati citit?” – 🙂 🙂 🙂

          Sunteti nervoasa cand sunteti frumoasa. 😉 Dar d-voastra?

        • Medusa said

          Pacat de poezie…
          noapte buna

        • Dl.Goe said

          Buna dimineata.
          Pacat de poezie? 😯

        • Medusa said

          Pacat de poezie, din cauza replicii care o urmeaza.

          Am acum asa, o senzatie de floare-albastra, floare-albastra 🙂

        • Dl.Goe said

          @Mesusa – Cui pe cui se scoate. Daca ceva intamplat ulterior unui moment de gratie-la-vremea-lui ii poate rapi sau altera stralucirea (intocmai ca uitarea) asta n-ar trebui sa ne albastreasca prea tare. Momentul de anti-gratie (daca o fi fost vreo anti-gratie in nevinovata mea interventie) nu e sfarsitul lumii. Va fi urmat si el de altele care-l vor anula, si asa mai departe. Don’t worry, be happy.

          Un rege mare si puternic (Mihai II), tot asa ca d-voastra, se lasa prada sentimentelor extreme, se enerva din nimic pentru a cadea apoi in neagra melancolie, ori se refugia tam-nesam in vreo mare bucurie dintr-un lucru mic.Banuind el ca sufera de bipolar disordar a apelat la un individ, care trecea drept mare intelept in stataul lui, si care nu-si iesea niciodata din fire, cerandu-i acestuia sa-l invete si pe el sa fie asa, sa nu mai puna totul la suflet si sa se mai lase cuprins de mari emotii din nimic. Inteleptul i-a spus ca-l poate ajuta dar ca o sa-l coste foarte scump. Regele a acceptat pretul, a platit banii ceruti si, dupa o luna, inteleptul a venit la castel cu un inel. I-a spus regelui: „Inaltimea voastra (ca era si cam prea inalt drept pentru care-i privea pe toti cam de sus) nimic mai simplu ca sa scapati de necazul pe care-l aveti. Va trebui doar sa purtati acest inel”. Regele a luat inelul, s-a uitat mirat si neincrezator la inel, gata sa izbucneasca nervos in fata iminentei sarlatanii, apoi in secunda urmatoare stralucirea si frumusetea inelului l-au adus in pragul unui extaz-estetic. Pentru ca cele doua porniri se anulasera oarecum una pe alta, regele a fost in stare sa-l intrebe calm pe intelept. „Asta e tot ce trebuie sa fac?” „Da – i-a raspuns inteleptul, acest inel va va proteja impotriva emotiilor prea ample temperandu-le. Daca simtiti ca in fata unui eveniment oarecare va pierdeti cu firea, uitati-va la inel si cititi cuvintele care sunt incrustate langa piatra nestemata care-l impodobeste”. Regele s-a uitat, fortandu-si nitel privirea, inca agera, si a observat ca pe inel, langa piatra de diamant, erau scrijelite in aur cateva cuvinte: SI ASTA VA TRECE.

          P.S. Imi mare rau ca n-am putut infrunta cum se cuvine emotia dulce ce m-a invadat aseara, pe final de batalie, constatnd, cu agreabila surpriza, ca ati decis atacul final la baioneta impotriva hologramei d-lui Goe (aflat sarmanul, precum Andrei P. cel vestit, cu pieptul dezvelit). Ma dor de crudul tau amor a pieptului meu coarde. Ar trebui oare sa va ofer un inel cu diamant? Deocamdata v-am spus ce scrie pe el. Daca o mai scrie si altceva noi nu stim inca. Sau nu-i scris inca. Tot aia.

    • Medusa said

      Da, domnule Goe,”no comment” este un comentariu. Este dezaprobarea exprimata ceva mai evident decat tacerea. Va comunicam, daca vreti, ca nu vreau sa speculez in marginea acestui tip de judecata pe care il faceti. Sunt convinsa ca intr-o zi veti intelege singur ca ati gresit facandu-l. Atat.

      • Dl.Goe said

        Convinsa? Speculati presupun. Dar nu este nimic gresit in a specula.

        • Medusa said

          Este o speranta pe care o exprim in legatura cu dumneavoastra, am convingerea ca veti face un lucru care in acceptiunea mea este bun, nu rau, deci nu va aduc nici o ofensa. Daca as fi speculat, pe baza unui feeling iar nu a unor fapte, ar fi insemnat sa vorbesc despre motivele care cred eu ca va imping sa faceti acest tip de judecata. Si cumva ati fi fost obligat de postarile dumneavoastra anterioare sa ma lasati sa o fac, dar eu nu vreau sa ducem discutia intr-acolo. Nu vreau sa arunc o privire in interiorul dumneavoastra :-), vreau sa discutam despre idei.

        • Dl.Goe said

          Interesant. Sa inteleg ca gasiti posibila disocierea intre una si alta? Desi intrebarea mea pare inutila, pentru ca tocmai ati afirmat ca da, putem disocia intre „motivatii” si „idei”, intreb totusi, pentru ca ati tinut sa-mi dovediti ce mare distanta conservati intre ceea ce credeti si ceea ce faceti si cat de contradictorie puteti fi, asa in general. Dar ce motiv ati avea sa procedati astfel?

        • Medusa said

          Sigur ca pot disocia intre idei si motivatii. Cu atat mai mult, pot distinge intre motivatiile pe care si le exprima cel care a exprimat si ideea, si motivatiile ascunse pe care cineva i le banuieste, fara a se baza pe fapte, ci pe feeling-uri.

        • Dl.Goe said

          Bun. Deci discutam despre idei. Idei pure. Vorbind despre idei nu luam in calcul si nici nu ne intereseaza, motivatii, „filing”-uri, etc. Minunat. Nici ca-mi puteam dori o alta premisa de lucru. D-voastra ati formulat-o, eu o accept. Pe baza ei vom reevalua filosofia pe baza careia ati declarat ca ne-am afla in dezacord profund in legatura cu „anonimatul” si „anonimitea”. Sunteti pregatita?

        • Medusa said

          Sigur, dar pastram distinctia intre feeling-ul cuiva legat de motivatiile care stau in spatele unei idei a altcuiva (care sunt clare si exista pentru el la momentul vorbirii, doar ca noi nu le stim, deci nu le valideaza nici timpul, nici evolutia omenirii) si ideile si feeling-urile pe care le putem avea despre si fata de un fenomen care este in desfasurare si despre ale carui consecinte vom sti mult mai multe peste un numar de ani. Inca de cand am intrat in acest subiect (anonimat, blogosfera), am spus ca nu detin nici un adevar despre el. Sunt pregatita, bineinteles, sa continuam discutia dar nu neaparat in ritmul in care s-a purtat discutia in ultimele cateva ore, pentru ca, totusi, viata e in alta parte :-).

        • Dl.Goe said

          Oh, dar nici eu nu avea planuri pentru un razboi fulger…

  13. rongo said

    Tot mahalagism faci şi când susţii că cineva n-are dreptate, fiindcă-i tuberculos, dar şi când susţii că are întotdeauna, fiindcă-i finuţ.

    • Medusa said

      @Rongo
      In caz ca enuntul dumneavoastra e pentru mine, la ce va referiti?

  14. rongo said

    Vă răspund abia după ce-l veţi lua în serios şi astfel înnobila intelectual pe dl. Patapievici cu aprecierile dv. critice, nu emoţional, cum, prin alterarea dimensiunii sale, îl caricaturizaţi.

  15. Medusa said

    @Rongo
    Pana una, alta, cel care este dator cuiva (in speta, mie) cu argumente (nu cu verbiaj!) sunteti dumneavoastra. Nu stiu daca v-ati dat seama :-).

  16. rongo said

    Mi-am dat seama: nu port papion.

  17. Medusa said

    Inseamna c-ati mancat salam cu soia?

  18. rongo said

    Vă asigur, că nu vreţi să vă răspund.

    • Medusa said

      Probabil ca e o poveste trista legata de asta. Imi pare rau. Dar sa stiti ca si eu am mancat, si cu toate astea n-am dezvoltat sindromul picii fata de papion.

      • rongo said

        Dac-aţi oftat pentru papionul cu soia, sunteţi în eroare greşită şi inimămoasă. Dar s-o silogiţi noninvaziv a la norocus-pocus, fără să culminaţi în sugestie, vă pierdeţi uzufructul. Cum scrupulele scuză mijloacele şi din simpatie pentru cuantichităţi – din parte-mi, un extrem de violent spirit de toleranţă!

        • Dl.Goe said

          @Rongo – Am pierdut razboiul asta. Vreau sa spun ca am ratat vizionarea sa, pe frontul Rongo-Medusa. Pare sepectacular. 🙂 Ma rog, nu ca sa ma revendic drept martor intervin acum. Afirmatia d-voastra despre „rostul” si „castigul” anonimatului m-a impins in fata unei intrebari despre „rostul” si „castigul” folosirii semnaturii in discutiile in care sunt acceptati si prezenti (in mod masiv) anonimi si/sau pseudo-nimi. Daca ati ignorat ab initio in mod intentionat intrebarea mea atunci imi cer scuze pentru aparenta insistenta si va rog sa ignorati si aceasta reformulare, facuta exclusiv pentru a fi sigur ca n-ati ratat din gresala sa vizionati intrebarea in formularea anterioara… Dac nu, nu…

        • Medusa said

          @Rongo
          Sa ma scuzati, dar eu nu inteleg ce vorbiti.

        • rongo said

          E un truism, că semnătura cu nume şi prenume nu consacră în sine, după cum e gârlă de personalităţi rămase în pseudonim. (Nu listez.) Viziunea freudistă a subconştientului anonim, mi se pare caducă tocmai fiindcă vâră totul într-o privată – de-asta m-am rupt în figuri cu modelul multicultural, fără a mai sublinia că unul este subconştientul dualist, altul cel raţionalist…. chiar în reţeta freudistă a re/defulării. Şi, absolut neretoric, mă-ntreb, ce subconştient ar fi avut Cain, ce subconştient a avut Max Plank?
          Nu cumva, Caragiale, n-a plecat în Germania, ci a revenit?

        • rongo said

          Ajut: subconştientul lui Max Plank era Newton.

        • Dl.Goe said

          Presupun ca-i invocati pe filosofii Max Plank si Isaac Newton, iar nu pe fizicienii si matematicianul omonimi.

        • rongo said

          Câtă vreme fiecare din ei a avut viziuni clare şi distincte asupra cronotopului, (spaţiu-timpu-lui) – aceasta fiind problema fundamentală a oricărei filozofii – precizarea rămâne didactică.

        • Dl.Goe said

          V-as putea crede mai usor (in legatura cu didacticismul) daca mi-ati spune ce semnificatie vedeti d-voastra constantei lui Plank.

        • rongo said

          Ca orice constantă din fizica teoretică, cea a lui Plank face, ca o cutie neagră, corecţia de afinitate între teorie şi fenomen. În mod normal, dacă adevărul este coincidenţa dintre un lucru/eveniment şi reprezentarea sa/lor, orice enunţ cu pretenţie de adevăr ar trebui făcut prin corecţia unei constante.
          Exemplu: pentru logonul, (logica) dualist, în rigorile adevărului de existenţă, ceva există, ori dacă este asemănător unei existenţe paterne, ori dacă-i este contrariu – logonul fiind anti/simetria, contrarietatea sau analogia. Cum a fi analog nu înseamnă a fi egal, ci proporţional, pentru realizarea coincidenţei trebuie aplicată o constantă subunitară celui mai mare, sau supraunitară celui mai mic. Concret: pomul este o k frunză. O frunză de k ori mai mare.

        • rongo said

          Reluăm mâine discuţia, (căci am început al treilea pachet de ţigări), dacă interesează, pentru a afla dacă „A fost sau n-a fost”, spre dezamăgirea patapievicienei Meduze.

        • Dl.Goe said

          @Rongo – Se pare ca (b)Arca lui Goe (sau, daca nu, poate „A fost sau n-a fost”) poate dauna grav sanatatii. Al treilea val de ţigări va fi creat o perdea de fum colosala inspre constanta lui Plank. Foarte plastica explicatia-translatia (ca la fondul plastic) prin care ati evitat lexicalmente intrebarea despre constanta lui Plank (care nu-i o simpla constanta), spre clasa generala din care aceasta deriva: constantele in general, pentru a oferi apoi tacticos o definitie a constantelor. Definitia e frumoasa nu zic nu (aplicabila in special constantelor din manualul inginerului, care trebuiesc tratate ca variabile), iar introducerea in ecuatie a „adevarului” face toti banii, dar ramane o difinitie a altceva decat constanta lui Plank. A fost ca si cum intrebandu-va ce vi se pare deosebit la un Ferrari Eliptic 208 d-voastra ati fi zis ca e o masina si ca orice masina reuseste prin combustie si transmisii sa rezolve paradoxul deplasarii. Relatia semantica dintre clase si instantierile lor nu-i una de congruenta si nici o simpla translatie de la general la particular, notiunea de „constanta” fiind incarcata de alta „substanta” decat cea care incarca „o constanta anume” (chit ca „substantele” astea au anumite „elemente” chimice in comun). Pomul nu este cu niciun chip o k frunza. Iar constanta lui Plank… Mai aveti tigari?

        • rongo said

          Nu, nu-i vorba de pomul cu mai multe frunze, ci de asemănarea goetheană dintre forma frunzei şi coroana pomului.

          • arcaluigoe said

            …aha… inteleg… sau altfel spus avatarul unei gandiri fractalice ce rezolva in pripa pseudo-fractura dihotomica dintre parte si intreg…

            Cam ca aici presupun:

            CINE CU CE

  19. rongo said

    Când „da’ io, de ce să n-am Audi, dacă are vecinul?” şi „ia, să i-o zic eu ăstuia, că nu-i cum spune el, ci io”, numai logic nu este logonul, (cauzal), ci anti/simetric, dualist: decid precum şi alţii au decis astfel, ori total contrariu. În gândirea duală, decizia este luată nu ca o consecinţă a unei cauze, ci prin iterarea alteia premergătoare. Deşi necopată cauzal, prin maturizarea şi organizarea poporului, bla-bla-bla…, „revoluţia” noastră a fost ridicată de valul contaminator care mătura estul Europei. Nici lovitură de stat n-a fost, nici revoluţie, ci act simiesc, maimuţăreală.

    • arcaluigoe said

      @Rongo – Pana la urma a fost sau n-a fost? Ca n-ati facut decat sa transferati problema la altii. In restul Europei a fost sau n-a fost? Ca ceva trebuie sa fi avut maimuta de maimutarit. Nu? N-a fost, stimate domn, nicio revolutie in Europa in in ultimii 100 de ani. Motive, asa teoretice, si o nevoie flosofica (dialectica si istorica 😉 ) da, dar niciodata in suta asta de ani, n-a avut cine sa faca vreo revolutie. N-a existat nicicand un numar suficient de mare de oameni (nu gramada ci macar asa la numar raspanditi aleator prin societate) care sa poata fi utilizati ca materie prima pentru o revolutie. Pentru câte vreo lovitura de stat/state s-au mai gasit, asa din cand in cand.

      Acum, stimate domn, este inca si mai rau. Cine sa faca vreo revolutie? Poporul? Pai poporul, nene Rongo, e mai corupt el insusi decat prin reprezentantii sai. Clasa politica mimeaza (macar) pluripartidismul, democratia parlamentara, economia de piata si alte fitze… Poporul nu. Nici macar nu mimimeaza c-ar fi iesit din comunism. Noi poporul, ce vrem noi poporul? Sa ne dea si noua, nu sa pastreze tot ce fura numai pentru ei. De-asta si are asa mare succes PSD-ul in politica. Desi toata lumea stie ca e cel mai corupt pol al puterii, are partidul asta o calitate trecad in ochii tuturor ca partidul cel mai milos, mai umanist, care lasa sa treaca de la el spre milogi mai mult decat oricare altul. Asta ne da cel mai mult si noua (oare?). Aferim, partid sa traiasca, sa mai dea.

      • rongo said

        Punând-o jos, de măcăneală, cu iluminarea poporului, după teza revoluţionarismului leninist, în cele din urmă e vorba de utopie contra abureală. Dac-aţi ridicat deja „liberul arbitru”, să-mi daţi în cap, întrebaţi-vă :care? Cel care m-ajută să spun că 2 ori 3 fac 6, când altul zice că 4 ori 5 fac 20 ? Puţinele revoluţii din istoria civilizaţiilor au primenit softul.
        Să distrugi, fără să vii cu propria soluţie constructivă, (chiar dacă îţi iei ca model o construcţie social-economică existentă), înseamnă, fie că vrei să mai încerci o dată ceea ce s-a dovedit prost făcut, fie, arierat istoric, să te aliniezi, nepregătit, într-o cursă al cărei ritm n-ai cum să-l susţii, mai ales dacă-i prinzi sprintul de final.
        Dovedit, cea mai sănătoasă revoluţie este evoluţia neoprită. Cei mai vinovaţi sunt cei a căror menire este să perfecţioneze softul, şi se fac că o fac; lămpaşii de la capătul tunelului sunt chiori.

        Nu ştiu, dacă politologii PSD s-au prins că exact pierderea de majoritate i-a
        salvat.

        • Dl.Goe said

          @Rongo – In imaginatia mea apocaliptica va vad ca pe un Napoleon Bonaparte a carui minte lucreaza simultan pe mai multe fire… Ma simt onorat constatand ca pe unul dintre fire alocati resurse scrierii unor mesaje pe (b)Arca, in timp ce priviti televiziunea, jucati sah, bridge si pinnacle in pahar. Mi-l amintiti cumva pe Oliviu Gherman care incerca sa dea un interviu in timp ce juca sah (sau dame). Rezultatele sunt oarecum similare. Ce as putea eu sa fac? Nimic alta decat sa va dau mare dreptate. Asa este: 😯

          „Să distrugi, fără să vii cu propria soluţie constructivă, (chiar dacă îţi iei ca model o construcţie social-economică existentă), înseamnă, fie că vrei să mai încerci o dată ceea ce s-a dovedit prost făcut, fie, arierat istoric, să te aliniezi, nepregătit, într-o cursă al cărei ritm n-ai cum să-l susţii, mai ales dacă-i prinzi sprintul de final. (n.b. Super oferta)

          Dovedit, cea mai sănătoasă revoluţie este evoluţia neoprită.”

          Din aceasta dilema nu putem iesi.

        • rongo said

          Da’, ce rău ţi-am făcut, Neagoe, de-mi umbli la paranoie ?

        • Dl.Goe said

          @Rongo – Stimate domn nici nu poate fi vorba ca d-voastra sa-mi fi facut mie (cui? d-lui Goe?) vreun rău sau sau si mai rău vreun bine. (…) Asadar motivatia faptului ca imi ingadui sa comentez „mesajele” generoase ale domniei voastre este usor imprecisa. (…) Interpretarea in sens direct si personal a continutului acelor contra-raspunsuri ca fiind un atentat impudic la paranoia este usor… paranoica si deci tot imprecisa. Dar vorba ‘ceea „si paranoicii au dusmani” asa incat faptul ca sunteti prevazator (sau incepeti sa deveniti) nu are cum sa va strice. Zic si eu.

  20. rongo said

    Vă rog, iertaţi-mă, că, obosit şi concentrat, v-am pocit numele!

  21. rongo said

    Ţinând cont se „focusările” mele, în aceste momente, nu constanta lui Plank mă decapotează; o lucrare plăcută şi serioasă, Gravitaţia, lui Ioan N Popescu poate constitui cel puţin un refugiu, dacă nu o parcare. Oricum, pe principiul „dacă tot n-a venit vorba”, aş da plankiana constantă pe numărul de aur, la exchange.
    Păi, cum să scăpăm de tutun, dacă nu-l fumăm?

    • Dl.Goe said

      @Rongo – Departe de mine gandul de a va defocusa prin focalizare pe Plank. Nu-i nicio graba. Constanta asta a lui Plank nu pleaca nicaieri. Va ramane inca foarte multa vreme o tema valida de discutie si de meditatie, macar pana cand din Plank insusi nu va mai ramane decat constanta asta, care este foarte, foarte, foarte mica. Fara teama de a gresi, pentru d-voastra, ca si pentru mine, este egala cu zero. Modelul senzorial si empiric al lumii oglindite in mintea noastra este, consta(n)t, unul eminamente mecanic, adica fenomenologic si analogic, bazat pe conceptul de continuum material, nu unul cuantic si discret. Prin urmare constanta lui Plank, veriga de legatura intre mecanica-clasica si electro-magnetism nu e o urgenta, nefiind efemera. Concentrati-va asadar pe problemele din caucul caduc al zilei, acum, repede, inainte de a-si pierde de la sine importanta, ca o tigara de foi fumata deja de catre un agent FBI. Fiti asadar oportun. Ce-i cu numarul de aur?

      P.S. Am retinut recomandarea evangeliei „Gravidatia” dupa Ioan N Popescu ca posibila tema viitoare pe puntea anti-gravitationala a (b)Arcei.

      • rongo said

        Bizară, seria lui Fibonacci ! Prin raţia ei, adică prin legea de constituire: orice termen este egal cu suma celor doi precedenti. Adică, dacă 0 şi 1 sunt primii doi, cel de al treilea va fi 0+1= 1. Primii trei termeni ai seriei Fibonacci sunt, asadar, 0 – 1 – 1. Lesne reiese, de acum, cel de al patrulea: 1+1= 2. Al cincilea va fi egal cu suma celui de al treilea, cu al patrulea: 1+2 = 3. Cam asa arata seria primilor zece termeni ai seriei: 0 – 1 – 1 – 2 – 3 – 5 – 8 – 13 – 21 – 34 – …… , putand continua cât cuprinde. De unde şi până unde? http://www.google.ro/search?q=fibonacci+sequence+in+nature&hl=ro&biw=1024&bih=629&prmd=ivns&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=2GkPToShKIXKswbdqYmBDA&ved=0CD0QsAQ

        • rongo said

          Prin suma celor două clauze anterioare, daca nu mai fumez, nu mai scriu, pentru a vă spune: Noapte bună!

  22. olimox said

    “Pentru cititorul inocent și tăcut, care poate ajunge în hoinărelile sale pe aici:
    Atenție, nimic nu este exact ce pare a fi. Nici în realitatea reală, nici în cea virtuală.
    Curaj!”

    Am citat asta din respect pentru Olimoxia, Imnul și Drapelul ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: