Divanul, Gâlceava, Giudețul

In ortodoxie e săptămâna mare, pace si liniște… reculegere, nimic nou, totul nou… Celor care nu se pot reculege asa non-stop si au nevoie de intermitență, le putem recomanda pentru pauzele de recreație, o lectură umoristică ușoară adecvată prilejului. Este vorba despre o mică operă de artă, care se află chiar acum în plin proces de elaborare, fiind născându-se chiar în aceste zile, devenind vizibilă publicului avizat, pas cu pas, pe măsură ce se materializează, din neant în actualitate. ”Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul” de Dimitrie Cantemir este doar o palidă copilărie pe lângă „dialogul” purtat de Renata Carageani cu Ano-mimul Aldus și/pe/cu mai multe voci. Peripețiile se petrec în subsolul unui „text” propus posterității de pufulețul pantomim Aldus (în sectiunea „bobotele aldusiene / mostre de pseudo-vorbire”). „Textul” cu pricina, încărcat de obișnuitele pretenții de pompoșienie papagaldusiene, n-are nicio importanță. Schimbul de replici din subsol are în mod indubitabil un cert potențial literar-artistic. Locația unde poate fi urmărit „dialogul” de-a surda, aflat dupa cum spuneam în desfășurare, se găsește în zona comentariilor aferente textului pe care Aldus (Mimetix), parafrazându-l involuntar pe Malraux, l-a numit (tulai Doamne): „O civilizație avansată nu poate fi decât profund religioasă” – AICI. Floricelele fiind de post, urăm vizionare plăcută tuturor acelora care au în posesie un fin simț al umorului și priză la halima.

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii |

Anonimi celebri (X)

Deși am pedalat destul de mult pe tema anonimatului și anonimității, dând multe ture noțiunilor și ideii respective, n-am reușit totuși până acum să inducem vreo benevolență față de anonimat și anonimitate și nici n-am elucidat pe deplin enigma predilecției unora și a aversiunii altora pentru acest gen, liber ales, de manifestare în spațiul virtual, dar am generat contextul „cultural” 😉 adecvat care să mențină în atenție aceste provocatoare opțiuni. Dintre „anonimii celebrii” cu care am fost în ușoară atingere pe Arca lui Goe i-aș reaminti pe Iv cel Naiv si pe Satoshi Nakamoto, cu isprăvile cărora ar cam trebui să fii de-acuma destul de familiar. Presupun că va mai veni vorba despre ei, pe Arca lui Goe, de circa n + 1 ori, întrucât amândoi sunt încă subiecte departe de a fi epuizate… fiecare având un imens potențial de ilustrare luminoasă a obscurității căutate… Astăzi însă intenția este de a aduce în atenția ta (marele mic anonim de din persoana prea-cinstiului cititor citit si unic al Arcei lui Goe), un alt anonim faimos, și anume re-numitul Banksy… și, odată cu el, prilejul unor șuete ușoare despre artă si semnificație… purtate, în măsura posibilităților, cu cine s-o nimeri sau cu nimeni. Conform tradiției voi iniția respectiva provocare cu niște repere cvasi-aleatorii care, la prima vedere, pot părea hodoronc-tronc. Cu un pic de noroc se va vedea că sunt totuși destul de on topic și de în aliniament cu tema, cu titlul și cu intențiile prestabilite. 🙂

Comediantul – 150 de mii de dolari

Această capodoperă nu este de Banksy!
***

Baladă anonimă

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii |

Adăugarea de a doua zi. Uneori… pentru a-i înțelege mai bine pe anonimi, pentru a le descifra gesturile si pentru a te putea bucura de semnificații ar fi de preferat să ai cunoștință de gesturile altora, precursori ne anonimi. Sunt convins că, în unanimitate prea-cinstitul cititor, citit si unic al Arcei lui Goe, are știință despre lucrările predecesorilor lui Banksy care l-au inspirat pe acesta si care dau substanță si haz capodoperei sale aici de fata. Totuși luând în considerare foarte posibila existentă a altui gen de martori prin preajmă (neo-fiți), cred că n-ar fi excesiv să adăugam explicit si alte repere ne-anonime pe fir:

si, anticipând, adăugarea de mâine:

Uneori o pipă chiar este o pipă

Off topic: Prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie (de sf. Gheorghe) a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România„^[2], astfel că în România, începând cu 2005, în ziua de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor.^[3] Am adăugat acest anunț cu prilejul zilei de 1 Aprilie, care tine toata luna. E normal sa punctam toate păcălelile aferente. Tot pe 23 aprilie au venit cu păcăleli sordide de 1 Aprile si alții, oameni aparent serioși, precum W. Shakespeare (pomenit în mare zadar în topicul precedent de 1 Aprilie, ca tătic al avortonilor Romeo si Julieta), precum si un oarecare Miguel de… Cervantes (de ce…?)… De ce nu? Cu prilejul Zilei Bibliotecarului… aflăm de la anonimul Radu… Mârza (nu Prăjan) unele lucruri interesante… …cum ar fi (de ex) că pe blogurile relamente interesante/speciale/captivante prin conținut, nu există comentarii (decât cel mult sporadic)… Blogul ideal este acela care are mulți cititori (tăcuți) si deloc chibiți (limbuți). Apropo, care este biblioteca ta favorita? Dar care te-a impresionat cel mai mult?

Desigur că pentru a-l putea aprecia cum se cuvine pe anonimul Banksy, n-ar strica să cunoaștem, măcar un pic, (si de aici) efectul oamenilor asupra omului, unde, deloc întâmplător, sunt incluse, (anticipativ si pre-meditativ), imagini extrase din… imperiul luminii.

Update de Florii: Ce s-ar putea constata la închiderea ediției? Intenții, înadins exagerate, nefinalizate. N-am aflat (de la public) nici ce este arta, nici care ar fi fiind rolul culturii si al educației in actul de percepție al unui gest artistic, nici cum anume unele capodopere includ semnificativ mai mult decât altele efigia autorului si/sau contribuția spontană, post-factum, a publicului (înspre consacrarea si valorizarea artistică a zisei capodopere), si nici care ar fi schepsisul anonimității în lumea artei. Nimic din toate acestea. Obiectivul formal (si desigur utopic) al articolului sugestiv intitulat „Anonimi Celebri (X)” chiar acesta era, să aflăm concret, de la public, răspunsuri la întrebările retorice sub-întelese, incluse în lista de mai sus. In acord cu normele în vigoare (…) pentru un articol de blog, postat public, mai ales într-un spațiu care îngăduie reacțiile libere ale publicului, este nevoie să fie prestabilite, explicit sau implicit (la alegere), scopurile, intențiile, țelurile oficiale ale respectivului gest. Rețeta succesului (găsită după un număr oarecare de încercări) este alegerea înadins a unor intenții descurajant de exagerate, despre care se stie cu siguranță (anticipativ si pre-meditativ) că vor rămâne nu doar nefinalizate… ci si intacte, ne atinse, ne atacate de către public (troli y compris), scutind aprioric efortul maieutic adiacent si lăsând liberă calea efectelor secundare si hârjoanelor ludice spontane si surprinzătoare, ori chiar premisele unei mirabile tăceri de bun augur. Ceea ce se si întâmplă (algoritmic), cu fiecare post nou pe teme vechi. Cel de azi n-a făcut excepție, derulându-se admirabil si impecabil, după tipic. In subsidiar nu-i puțin lucru că a permis unora dintre noi să afle despre existenta unor Maurizio Cattelan, Banksy, ori Rene Magritte si/sau confruntarea virginală cu unele dintre operele artiștilor. Profit de ocazie pentru a transmite în egală măsură mulțumiri si felicitări tuturor participanților si contribuitorilor, pentru prezență si participare. La mulți ani celor cu nume de flori. 🙂

Rom & Jul (continuarea)

Pe un blog cu sediul într-o gară s-au întrupat, ca efect al unor fluctuații cuantice (…) două texte aflate în entanglement unul cu altul „Viciosul de cerc!…” si „Bunicul, zis Papisu” care au generat unde gravitaționale ce au indus martorilor predispoziția de a discuta prelung despre, he-he, dragoste, iubire, erotism si… plozi, fără a se fi ajuns la vreun consens… ci mai mult la șicane… despre cum, ce si de ce ar fi fiind sau n-ar fi fiind aceste tenebroase / banale noțiuni. Discuția nu a reușit de fel să clarifice situația si să stabilească mai exact dacă există sau nu iubire sau măcar ce este aceea iubirea, sau dragostea si erotismul, ce relații există între ele si dacă pot exista independent una de alta. Pentru a nu complica totalmente si inutil discuția trebuie să precizez că în propoziție este strict vorba despre iubire, dragoste si/sau erotism între un bărbat si o femeie, în varianta lor clasică (tradiționali si heterosexuali) si deloc despre alte variante si/sau nuanțe ale respectivelor sentimente si a emoțiilor si manifestărilor aferente. Chiar si într-un astfel de context simplificat si limitativ, problema tot rămâne dificilă si complicată, căci vorba ceea, viața însăși e complicată si are multe aspecte.

Pe scurt chestiunile de clarificat ar fi fiind: (a) Ce este iubirea? (b) Există iubire? Acestea-s întrebările. Par simple, nu? Întrucât nu sunt chiar simple cred ca discuția clarificatoare ar trebui să înceapă ceva mai din urmă. Nu chiar de la Adam si Eva (de Liviu Rebreanu), sau de la Potop, ci ceva mai dincoace, de la Wiliam cel Shakespeare, care a exemplificat destul de frumos chestiunea zilei, dramatizând într-o tragedie de neuitat povestea de dragoste-iubire-sau-erotism (a se clarifica) a două personaje exemplare, pure, arhetipale si anume Romeo si Julieta. Îi știi si tu, nu? Ai văzut filmul doar… In fine povestea respectivă poate fi punctul de start si de inflexiune al unei discuții care să clarifice o dată pentru totdeauna ce este si ce nu este iubirea si dacă există sau nu există așa ceva!

Deși este doar literatură (este?), Romeo si Julieta întrupează o tragedie încă mai adâncă decât si-ar fi dorit marele Will, din postura sa de Dumnezeu al acestei piese de teatru. Este o tragedie „antică”, ale cărei înțelesuri rămân suspendate în neant, răpindu-i spectatorului de teatru șansă de a întrevedea adevărata dimensiune a acestei drame, sfârșită brusc, abrupt, prin moartea celor doi îndrăgostiți (râmași așa, înțepeniți în dragoste veșnică sau deloc) în absolut. Si, după cum bine spune a si amicul Goe-the, moartea transformă orice viață în destin. Un destin căruia nu i se mai poate adăuga nimic, nici înainte, nici înapoi. Dar, întrucât cugetătorul nu-si oprește a sa minte, am putea încerca (totuși) să ne imaginam ce s-ar fi întâmplat cu cei doi eroi ai absolutului în amor, dacă planul ar fi mers bine (cu voie de la nenea Shakespeare) si cei doi s-ar fi salvat, spre a-si continua povestea de dragoste în bejenie. Probabil că tragedia sofocliană „antică” abia de aici încolo ar fi început.

Dacă l-am ști capabil pe Florin Iaru de o performanță similară cu aceea prin care a explicat misterul sinuciderii lui nenea Anghelache (fiind acel nene Anghelache un Romeo încă si mai tragic decât personajele lui Shakespeare) i-am cere să scrie continuarea (fericită) a piesei Romeo si Julieta, în varianta în care cei doi ar fi reușit să-si pună în aplicare planul fugii. Întrucât nu-l credem pe nenea Iaru capabil a fi în stare de o asemenea performanță, vin si te întreb pe tine (draga prea-cinstit cititor citit si unic al Arcei lui Goe), ce părere ai. Ce s-ar fi întâmplat mai departe cu Romeo si Julieta? Ar fi fost ei fericiți? Până la adânci bătrâneți? Sau… dimpotrivă? Ar fi ajuns ei oare să se sfâșie unul pe altul si să se ucidă precum niște personaje emblematice din Ozark? Cum ar arata povestea căsniciei dintre Romeo si Julieta, încununată cu o nuntă de aur, cu globul de aur si Oscarul aferent?

Tragedia „antică” rezidă în faptul că majoritatea variantelor plauzibile ale acestei continuări ar duce la concluzia că marele Will n-a prea avut de fapt de ales, încheindu-și piesa în modul cel mai optimist cu putință, limitând la maximum tragedia, si salvând (prin amânare) ideea de dragoste, ca noțiune abstractă, aflată la o limită intangibilă pe drumul sufletelor, de la prozaic spre sublim… Zic, dar aștept totuși cu interes părerea ta / povestea ta.

UPDATE: Sunt totalmente dezolat. Dezolat. Lucrurile nu merg deloc bine, spre elucidare. Dimpotrivă. Misterul se adâncește si confuzia sporește. Nici vorbă despre vreo lămurire pe cale maieutică a intrigatei probleme a triadei iubire-dragoste-erotism, asezonată cu plozi. Povestea lui Shakespeare despre Romeo, Julieta si mitologica lor iubire e-ternă, rămâne ne terminată, precum Delirul lui Preda. Shakespeare a murit si a lăsat-o (de-al dracului) neterminată, iar Florin (Iaru) nu vrea să se bage. S-a uitat, intrigat, si apoi m-a întrebat, asa într-o doară: Cine v-a lucrat aici? Păi… un văr de-al lui Sorescu de la Bulzești. Eh, a exclamat Florin (Iaru), un ageamiu. Nu se poate repara. N-am cum să-ti scriu continuarea că nu-i buna fundația. E ba pe dracu, mi-am zis. Trebuie demolată si refăcută de la început. Asta cu italieni din Verona e bună cel mult pentru englezii din evul mediu. Dacă vrei universalitate trebuie actualizată la contextul istoric, zice Florin (Iaru) cu un ucrainean si o rusoaică, da’ e lucrare prea amplă si nu mă bag. Vorbește cu Aldus… asta-i potrivită pentru anver-gura lui. Si Florin s-a dus de Râpă.

Si nici (celălalt) Florin nu se bagă. Deloc. Nu zice nimic, nimic, că e depășit de evenimente. Like si atât. D-lui ar fi comentat dacă era ceva lejer cu fetite (gen sclava Isaura sau măcar Marcela – Mara – Luminta), dar la Romeo si Julieta, nu… Hamlet, Ofelia, Olga, Otilia… noo… Noroc cu Aldus care s-a autosesizat din oficiu si-a compus pe cont propriu, o mare manoperă – melodramă gimnazială (Memorie si Iubire – colosal!), pornind de la un comentariu făcut într-o gară, pe un topic deja menționat. Dar, a dracului fata-litate, printr-o stranie coincidentă altcineva, altundeva a compus o capodopera cvasi-identica cu a lui Aldus dar mult mai concisă: AICI… iar vax-albina confirmă si ea independent că iubirea exista si străbate cu scântei.

Bitter Moon: „Forever is a long time, baby”: Desigur că atunci când am propus atentiei publice melodrama medievală Romeo si Julieta, cu intentia de a coborî din înaltul abstractului în meandrele concretului, care să clarifice pe intelesul pro-fanilor, misterul triunghiului Bermudelor: iubire-dragoste-erotism, din care ies plozi, n-am contat nici pe Florin (Iaru), nici pe vreun aldus pre-dispus să ofere moca (blasfemie) urmarea comediei cu adolescenti, într-o variantă mai putin sadică decat cea oferită de marele Will, tragicul, pe vremea când nu erau la modă povestile cu happy-end. Si n-am contat pe aceia dintr-un motiv foarte simplu: continuare era deja scrisă si ecranizată cu lux de amanunte de către un alt genial, comaparabil, dacă nu cumva mai mare decat Shakespeare, si anume, domnelor, domnisoarelor, domnilor si tu Olga, un oarecare Roman Polansky. Filmul intitulat „Luna de fiere” (Bitter Moon), redă cu lux de amănunte povestea de după „Luna de miere” (Honymoon) a doua perechi de Romeo & Julieta, care ilustează superb singurele două variante posibile de continuare ale povestii, începută timid de mare Will si finalizată curajos de către micul Polansky. Ai vazut filmul? Vezi-l! It’s a must! Citeste si cronica filmului. Tu si perechea ta astrală pe care dintre cele două ramuri ati mers? Nigel si Fiona – sau – Oscar si Mimi? Ce fel de Romeo si Julieta ati devenit? Sau n-ati trecut încă prin „Luna de fiere”? Ei, bată-te să te bată că hâtru mai esti.

UPDATE II: Se pare că ar trebui să mă consolez (cumva) și să accept evidența, și anume că pe Arca lui Goe nu se clarifica niciodată nimic, nu se elucidează nicio enigma, și nu se risipește nicio confuzie. Dimpotrivă. Din contra. Viceversa. Indiferent despre ar fi fiind vorba (adusă chipurile abil), pe Arca lui Goe, odată enunțată o „problema” (orice problema) și inițiat cursul maieutic spre necesara edificare, trenul pornește invariabil în direcție inversă, eșuând rapid în depou, în cală, în beznă… apoca-lipsă, blestem, agonie, ananghie, pace și liniște. 🙂 Cred că am pretenții prea mari, exagerate și așteptări total nepotrivite. Bine, tema de azi era și foarte grea, complicată, înșelătoare, imposibilă… despre sfânta treime iubire-dragoste-erotism… plus plozi. Cu cine s-o fi rezolvat-elucidat? Că n-aveam cu cine. Vorba aia n-am fost noi în stare de altele mult mai simple, de ex. să-l reconciliem pe profan cu cuantica, sau măcar să lămurim misterul gravitațientropiei ori ce-l puțin să-l lămurim pe cutreierătorul statistic de avantajele anonimității și libertății de exprimare, naufragiind invariabil, lamentabil, în labirinturi matriceale fără ieșire la mare, dar ne-am apucat de altele și mai abitir, ramase nerezolvate de Shakespeare și alții mult mai moțați. După ratările anterioare, asta ne mai lipsea, încă un eșec de proporții cosmice si-o adâncire ad-hoc în neant, în mâzgă și confuzie, mult înainte de a fi ajuns în pânzele albe, afundând totodată și bietul și nevinovatul amor… Dezolant. Deplorabil. Nici măcar faptul ca la alții e și mai rău, și mai fistichiu, și mai cu bâta-n baltă nu ne poate consola (dar ne poate amuza-ha-ha: La Renata, Aldus perorează cu emfază despre iubire, expune prelegeri despre sex și relații maritale, în timp ce restul lumii îi tine hangul… Comedie de comedie. Mai hilar de atât ce-ar mai putea fi? Putin să fie propus la premiul Nobel pentru pace? Şoșoaca președinte? Rapidul să câștige campionatul? Nici împreună n-ar reuși să întreacă în ridicol prestația trepădușului trilematic Aldus)…

Se pare că pe prea-cinstitul cititor citit și unic al Arcei lui Goe expunerea la Luna de fiere (Bitter Moon) îl predispune la amuțire, în frumoasa luna Aprilie a tuturor păcălelilor. Nici n-am apucat să propun cireașa de pe tort și să aduc în discuție sfântă treime iubire-dragoste-erotism ilustrată de un cuplu Romeo și Julieta, încă și mai tragic decât cel original, în varianta extrema: Adolf și Eva. Cât de greu să-mi fi fost să fi găsit un Florin Iaru capabil să facă o paralelă literară între cuplurile Romeo Montague, Julieta Capulet și Adolf Hitler, Eva Braun? Cat de imposibil ar fi fost să fi aflat din discuții aprinse unde a fost de fapt iubirea mai intensă, dragostea mai cu năbădăi și erotismul mai focos? Dar tragedia mai mare unde fu? La Verona sau la Berlin? N-am cu cine. Poate doar cu dl. Con-dei să fi inițiat timid niște con-vorbiri literare exegetice despre dragoste în liniște și pace pe poteci de dor. și pentru ca acțiunea se petrece într-un sat de pescari, din când în când pe ecran apare o b-Arcă. B-Arca săracului, care n-are lotca lui. 🙂

Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, colac peste pupăza, aflam că a fost elaborată recent și lansată pe piață o teorie surprinzătoare despre gravitație și entropie, care încearcă sa acrediteze ideea că gravitația ar fi nimic altceva decât un efect secundar (holografic) al entropiei universului…  Când am introdus noi în discuție, aici pe Arca lui Goe, noțiunea de gravitațientropiei, încă nu exista nicio astfel de teorie. Acum există. Nu mă așteptam sa se întâmple așa curând, taman în pauza prelungă a epopeii veșnicei prăbușiri gravitaționale inițiată cu fast pe Arca lui Goe. Aveam impresia că toți ori să continue în gol cu teoria gravitației cuantice și acuma, na beleaua, că s-au prins și alții de relația inexorabilă dintre gravitație și entropie.  Bine, deocamdată n-au produs mare lucru și în afara de vreo câțiva savanți, ceilalți științifici sunt rezervați și chiar consideră ideea ridicolă, iar ideea nu coincide cu cea emisă de noi fiind un pic… inversă. Savanții care au livrat noua teorie consideră că gravitația este colaterală, emergentă, efect secundar al manifestării legilor entropiei în contextul ipotezei universului holografic (…), în timp ce noi dimpotrivă, acredităm ideea că-i de fapt invers, entropia este rezultatul acțiunii gravitației care guvernează universul.  Cert este că s-a ajuns la ideea de a corela cele două noțiuni (gravitația și entropia) mai repede decât mă așteptam, taman când mi-am permis să fiu delăsător și să neglijez tematic epopeea veșnicei prăbușiri gravitaționale în favoarea simfoniei ratării la blog, cu subiecte din astea frivole despre Romeo și Julieta, asistat de Olga și Smaranda. ☹       

Snoaveseleruilermetic-tactorgasmatic

Azi în proză noi avem, de doi lei, o snoavă nouă, regulamentar timbrată:

După cum bine se stie luna Aprilie este luna păcălelilor dar si a păcălicilor… Multi reprezentanți ai tagmei păcălicilor, bufoni, actori, scamatori, clovni, arlechini, saltimbanci, cabotini, măscărici si figuranți sunt născuți, bine-merci, în luna Aprilie, pe întâi sau mai apoi. Cine-i născut în Aprilie hai sus, hai sus, hai-hui. D-l Goe si d-l Păcală, aprilieni de ziua-ntâi. Amza Pellea de ziua a șaptea. Sergiu Nicolaescu (ghinion) pe 13. Da Vinci pe 15. Charlie Chaplin pe 16, pe 19 Gabriela Savitsky, iar Adolf Hitler pe 20 si Vladimir Ilici Lenin pe 22. Numai si numai figuri comice (sau/si tragi-comice) născuți cu toții pe 1 Aprilie luna aceasta. După calculele mele, astăzi de întâi / 17 Aprilie, este ziua de naștere a blogger-ului Florin, născut de Florii pe Lista Neagră. D-l Florin ne este vechi amic de ghidușii virtuale (si laplacianisme), drept pentru care găsim cu cale să-i urăm cu voce tare, la mulți ani cu sănătate, cu belșug si cu de toate, cu inspirație literară la genul pamflet politic, cu anturaj, siaj si public demne de literatură sa, cu aurelii drăgăstoase si cu prepelițe grase. La multi ani băftoși si la multe si profunde succese, politice si literare. Desigur că as fi putut să-l felicit pe dl. Florin si să-i fac urări aniversare, într-un comentariu liber exprimat, chiar pe blogul ideologic al domniei sale. Poate că asa s-ar fi cuvenit, doar că ar fi fost totodată si extrem de riscant. Riscam să mă trezesc cu mesajul șters fără preaviz de către moderatorul blogului care, după câte se pare, traversează o perioadă înfloritoare de exces de zel, reușind să mă calce pe nervi prin asemenea practici mârșave. La urma urmei să ștergi niște mesaje care au apărut, e mai grav chiar si decât a bloca apariția mesajelor de la bun început. Cam ca diferența dintre avort si uciderea unui copil nedorit ajuns la grădiniță. Probabil ca d-l Florin habar nu are cu ce se îndeletnicește moderatorul său. Să bea paharul până la fund, stai jos, stai jos, stai boss ! 🙂

Cine poate citi titlul, cu voce tare, dintr-o răsuflare, primește ca bonus o brioșă. 🙂

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii |

HUVACA (III,XIV)

Starea narațiunii
întâi de aprilie continuă năvalnic

Aruncă si tu un

sau măcar dă o geană…

13. Ghinion/off. A treisprezecea zi de întâi Aprilie. Ziua regizorului. O zi ca oricare alta, no exception-in/de-ception 🙂 bună de celebrat. Fiecare zi din viață, o sărbătoare.

Hei! Ce mai faci? Cu ce te mai ocupi? Ce făceai când te-am întrerupt cu acest calup de reclame? Nu, nu-mi spune! Oricum n-are nicio importanță. Nu contează ce făceai. Treaba ta! Viața ta! Te afli acuma, aici, într-o scurtă pauză re-creativă si publicitară. Vei relua apoi vizionarea filmului vieții tale (re)curente si duplicitare, care te așteaptă cuminte în stand by. Sper că e un film bun, captivant, de aventuri, de care ești mulțumit. Dar, oricât de mulțumit si de fericit sau de nefericit ai fi în realitatea ta intimă si de netăgăduit, tot mai ai nevoie si de altceva, de evadare, de visare, de un univers alternativ, paralel, distant, disjunct. Măcar un pic. Măcar din când în când. Noi îți oferim HUVACA, realitatea virtuală în care ai putea fi oricând oricine, orice, oricât, oricum, oriunde. Tot ceea ce realitatea făurește, ai putea fi si tu. Vino si-ti vom arata că asa este. Iată un visător. Ai putea fi tu. Tot ce nu-ti este îngăduit în realitatea ta individuală, în casa ta, în familia ta, în orașul tău, în țara ta, la serviciul sau în afacerea ta, îți e permis aici, în HUVACA, Hiperspațiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator.

Poti avea prieteni, colegi, anturaj, siaj, urmăritori, fani, suporteri, spectatori, detractori, amici mari, inamici mici, poți fi vedetă, idol, critic (inclusiv literar), poți vorbi în public, poți bârfi, poți să-ti exprimi liber opiniile, visele, aspirațiile, babiloniile sau vidul. Poti scrie, poți bate câmpii, poți fi bun, blând, blajin, ironic, fistichiu, nervos, malițios, capricios, bengos, intransigent, cult, categoric, sever, necruțător, poți fi cum vrei, poți fi cum ești…. sau cu totul si cu totul altfel. La alegerea ta. Gratis. Poti fi scriitor, sclipitor, formator de opinie, promotor de idei, de trenduri, analist politic, propagandist, misionar, poet, moralist, savant, curvă, filozof, absolut orice. Poti impresiona oamenii. Îi poți organiza, adula sau detesta. La grămadă sau individual. Poti fi anonim si/sau te poți bucura de notorietate… si de publicitate, tu, printre toți ceilalți ei, prezenți si ei, benevol, în HUVACA, facultativ. Înțelegi? Totul e facultativ! Nimic nu-i obligatoriu!

Poti reflecta cum vrei si accepta cât vrei din realitatea nevirtuală. Nu uita de subiectele fierbinți, de cuvintele cheie ale momentului, definitorii acut în era umană con-temp-o-rană (expuse expres în dezordine an-alfabetică): post-pandemie, război în Ucraina, conflit în Gaza, dictatură în Rusia, război proxy Franta – Rusia, în Africa, încălzire globală, Donald Trump, Inteligență Artificială, Calculatoare cuantice, Novak Djokovic, OpenAI, ChatGPT, Copilot, Microsoft, Automobile Electrice, Bitcoin, Vehicule auto-pilotate, Drone, vaccinuri, 5G, Elon Musk, Starlink, Terra formare Marte, Jeff Bezos, James Webb, materie întunecată, energie întunecată, găuri negre (masive, primordiale), Big-Bang, Gravitație cuantică, Simona Halep, Jocuri Olimpice Paris, Tesla, Wolfram, Mathematica, China, Globalism, Conspiraționism, Campionatul European de Fotbal, Nvidia, Alegeri electorale… ole!

Întrerupem un pic filmul „HUVACA – Starea narațiunii” pentru un mic spot publicitar în care promovăm Tema Săptămânii (S-Tema) în care este vorba despre Bitcoin (atenție cuvânt cheie), în două filme care se bat cap în cap (Cătălin Moise versus Cristian Chifoi) pentru a-ți capta atenția. Nu-i un subiect trivial pe care să-l treci cu vederea. Povestea apariției Bitcoin în lume este palpitantă, enigmatică, revoluționară, încărcată de o stranie frumusețe, care anunță zorii unei ere noi a umanității. Nu rămâne străin de povestea asta! Riști să fi lăsat un urmă în masa pierzătorilor la pariul făcut de umanitate cu viitorul… 1 Bitcoin ~ $71,857.85 !!! Satoshi Nakamoto – un anonim cu care ne mândrim. Mesajul său pentru tine AICI.

Bitcoin in stand by – Pauză de publicitate. Stimați telespectatori, sufletul d-voastră este avid de poezie. Nu-ti lăsa sufletul să se ofilească. Oferă-ți in dar poezie. Eminescu, Stănescu, Esenin, Baudelaire? Da… Dar de ce să nu încerci ceva, nou, proaspăt, ingenu, precum Iv cel Naiv sau, doamnelor, domnișoarelor si domnilor, Drugwash – cu a sa adiere de vânt. Vrei tragedie? Uite tragedie (în metru post-modern): Ce vînt năprasnic bate-n gînd, cîţi ani s-au scuturat din… pom…(?!) Te-aşezi pe scară și, plîngînd, urăşti blestemul de-a fi om. (2 aprilie 2024, 15:14, fix, în scara blocului)…

Publicitate – Poteci de dor – un hub cu de toate pentru toți. Aci găsești orice pentru oricine. Nu trebuie să ai facultate. Nu trebuie să fii inteligent peste medie, nu trebuie sa fii tânăr, frumos, elegant, de succes, ci dimpotrivă. Poti fi bine-merci, un oarecare, modest si cuminte. Ai si tu dreptul să nu fii singur, ai dreptul la socializare, pe poteci de dor care nu dor, ai voie să pui mesaje, inimioare, iconițe, si să urezi în fiecare zi „o săptămână bună si senină”, ocrotit atent de amfitrioane mămoase si vigilente… Vino pe poteci de dor si n-o să-ti pară rău…

Li-tiu, li-tiu, li-tiu…! Stii desigur ce este litiul. Este noua resursă strategică a planetei. Este noul petrol. Noul punct de plecare în era energiei curate, în epoca ce stă să vină a vehiculelor electrice auto-pilotate. Nu-s povesti. Nu e un SF care prefigurează o eră îndepărtată, e ACUM. Ce știi despre litiu? Stii unde se găsește? Este atuul Chinei. Serbia are resurse de litiu pe care nu le va exploata Australia… Se stie de ce… litiu… Ai idee cum arata? Ce proprietăți are?

Titan: cel mai mare satelit din Sistemul Solar. Orbitrează planeta Saturn si este mai mare decât planeta Mercur. Are atmosfera. Este singurul corp în afara de Terra din sistemul solar pe care exista lacuri. Sunt lacuri cu metan lichid. Are un bun potential pentru Terra-formare. Posibil să aibă rezerve spectaculoase de resurse minerale. Poate chiar litiu. Ce știi despre Titan? Știai ca a fost vizitat de misiunea NASA Cassini-Huygens? Sonda Huygens a coborât la suprafața lui Titan. În martie 2007 alte imagini au dezvăluit „mări” de hidrocarburi, cea mai mare dintre ele fiind de dimensiunea Mării Caspice. Titan este un loc de mare viitor pentru om si omenire. Habar n-ai tu ce potential turistic are… în resorturi de lux cu vedere spre Saturn.

Li-tiu, li-tiu, li-tiu. Ai idee cat litiu este pe Pământ? Si mai ales ai idee de unde provine litiul care se găsește în scoarța terestra? Majoritatea elementelor chimice s-au format in procesele de fuziune nucleara in stele sau in super-nove. Nu si litiul. Puținul litiu care se găsește in univers s-a format la Big-Bang. Stii ca este utilizat si in compoziția medicamentelor care tratează afecțiuni psihice precum sindromul bipolar? Nu uita de litiu.

Pe Poteci de dor găsești bricolaj, traforaj, politică, poezie, gânduri rebele de vineri seara, alintări, mofturi, vorbe de clacă, sfaturi bune, sugestii, remedii, cuvinte de alean, bătăi pe umăr, umăr pe care poți plânge, zâmbete gratuite si mai ales oameni simpli, asa ca tine, cu care vei interacționă pașnic, cuminte, sedativ si relaxativ, asistat îndeaproape de gazde calde, atente, protective, preocupate, care nu vor lăsa pe nimeni să se încaiere. Poti fi invitat să te deprinzi cu stereoscopia. Stii cum se face? Încearcă! Nu te costă nimic. Doar un click. Privește poza asta de AICI până când vezi un cal. Nu te mint. Serios. Nu-s cai verzi pe pereți ci un super-cal 3D, pe poteci de dor. Vino. Te așteptam cu drag si dor. Conformiști din toate țările uniți-vă. 🙂

Drugwash, un nimeni. Drugwash, un destin. O poveste. Omul de gol de pe multe bloguri, care ar pluti în van sau s-ar prăbuși în gol, trăgând targa pe uscat, fără niciun spectator plătitor, dacă n-ar fi el, eroul salvator… Drugwash, omul fără nicio treabă care ține frumos de urât multor nimenei, comentându-le în strună si dându-le constant, zi de zi, dulcea iluzie cum c-ar fi fiind (totuși) ceva, cineva, alături de altcineva, iar nu singuri, singurei, postând la greu prostii adânci si fără rost.

Bitcoin a ajuns să fie speculat la bursă si tranzacționat în monedele tradiționale. 😦 Dacă o mai trăi… probabil că marele anonim Satoshi Nakamoto se răsucește în mormânt… 😉 sau poate stă să se mai nască odată. Satoshi Nakamoto este cel mai celebru anonim. E mult mai celebru chiar si decât Iv cel Naiv. Probabil că stă ascuns în vreun orășel obscur, aproape de cercul polar, ca anodin bibliotecar, pasionat de origami si de ikebana, care scrie ad-hoc haiku, în timpul liber. In vremea asta Catalin (Moise), marxistul, viclean copil de castă (paj), nu vede frumusețea orbitoare a misterioasei povesti a bitcoin-ului în lume… mofturi capitaliste.

Revenim în studio. Ai mare grijă în legătură cu cuvintele cheie din contextul contemporan al umanității. Sunt cuvinte care polarizează. Fii atent cum te raportezi la ele, nu le ignora. Străduiește-te să ai măcar vag idee în ce tabără ești, în ce tabără vrei sa fii… Fii conștient că, referitor la fiecare cuvânt cheie există tabere si adepți si corelații între acestea. Si mai ales fii atent cu cine te încurci, pe cine ignori, si peste cine dai în HUVACA. Sunt multi scriitori. Nu-s veniți să presteze literatură. Cel mult să picure literatură, ca momeală, nadă, mreje. Ei sunt veniți cu treaba lor, în interes personal, în civil, literatură la blog fac alții, pârliții, ne-scriitorii care visează sec la consacrare (gen Chichioacă, sau Racolța, ori Tatar Lau, Condei, Marina Costa, si etc.)… Scriitorii sunt veniți pentru poze de grup, în biserici vechi, care-i împart, hăt de demult (dintotdeauna), în tabere… tabăra lui Manolescu versus tabăra lui Simion, ori… tabere, tabere… ia încearcă să-i identifici care cum si cu cine, cine cui si cui nu îi dedică ode, omagii, atenție, prețuire. Cine cui îi scrie necrolog si cui nu, si de ce. Se vor pritoci niște nume si se vor trasa frontiere. Ai antene? Ai imagine? Ai ce-ti trebuie ca să navighezi pe valuri? Ia numele si descurcă-te: Gabriel Liiceanu, Liviu Antonesei, Nicolae Coande, Florin Iaru, Alex Stefanescu, Andrei Pleșu, Adrian Păunescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, un pic de Labis. Ia o poezie de la Gogea (sau o invitație la Recitiri din: „Nevoia de maeștri”), Dorin Tudoran. Mai vrei? Unde-l bagi pe Emil Brumaru? Ia cu Sorescu! Dar pe Mircea Ivănescu nu-l vrei? Pe răboj. Poftești Serban Foarță? Altceva? Barbu? Ce mai vrei mă? Ce mai vrei? Mai duci?… Până te usuci… Până la urmă ajungi tot la domnul Nimeni… invitat special la audiție: Cântecul lui Roland, pe filiera norvegiana, interpretat de Trio Mediaeval. Si dacă scapi de scriitori si de ne-scriitorii ahtiații de consacrare literară, ce-ți mai rămâne ție, ca anturaj posibil în HUVACA? Tu cu cine să votezi? Cu cine să te grupezi si re-grupezi? Tu cu cine să fii solidar, solitarule? Ar mai fi vreo două categorii de bază, mari si late… dar despre astea altă dată, în altă pauză de publicitate, în care vom întrerupe iarăși, un pic, minunatul film de aventuri al vieții tale (film bulgăresc fără subtitrare). Pentru azi asta e tot. Mai departe ești pe cont propriu. Curaj!

13. Ghinion. A treisprezecea zi de întâi Aprilie. Ziua regizorului. Esti regizor? Publicitatea s-a terminat. Te întorci AICI, la filmul vieții tale, care va continua imperturbabil din punctul în care s-a oprit acțiunea, atunci când au intrat intempestiv reclamele cu HUVACA-n-HUVACA-n… mai știi unde rămăseseși? Continuă! Regizează-ți filmul, joacă-ți rolul. Trebuie să-ți joci rolul. N-ai încotro. Dar…

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii | EXPLICATIE!

Pledoarie pentru citit

Nu prea mai citim. Opere. Capodopere. Literatură. Ne-am cam oprit din citit. Unii ne-am oprit încă din copilărie, alții chiar înainte de a începe. Ne-am dedicat majoritar scrisului. Suntem cu toții scriitori, analiști, critici, filozofi, pe fond nativ 😉 Un birlic dintre aceia ce domnesc peste o tastatură, afirmă cu sublimă seninătate că preocuparea pentru lecturi si literatura altora e un moft si-o pierdere de vreme. Cineva îi face, în replică, o ofertă pe care birlicul nu va putea s-o refuze. Reiau aici o superbă pledoarie în favoarea îndeletnicirii cu cititul, propusă spontan în secțiunea de comentarii a unui alt blog:

Renata Carageani zice: aprilie 11, 2024 la 5:11 pm

X-dulescu, ai un fel uimitor de-a râcâi omul să-ți dea replică! Cumva, reușești prin afirmațiile tale să lași întotdeauna subiectul deschis și interlocutorul frustrat că nu s-a făcut înțeles.

Dacă te opreai la „a fost o glumă”, zicem, băi, nu m-am prins eu de glumă, asta e. Eu sunt cea care a gafat, că n-am înțeles că X-dulescu glumește când citează versuri mega-hiper-arhi cunoscute din Testamentul lui Arghezi și zice – sanchi! – că-s de Bacovia.

Dar nu! X-dulescu nu se lasă și-mi demonstrează (sau cel puțin asta e intenția lui) că în cultura generală a unui ins, beletristica e lipsită de importanță. Citești, nu citești literatură, dacă ești deștept, rămâi deștept. Dacă ești prost, citești degeaba, că tot prost rămâi.

Pur și simplu, X-dulescu, tu nu crezi că cititul e polivitamină pentru gândirea, imaginația și ușurința în exprimare a cuiva. Că e mina din care extragi un substitut al experiențelor pe care tu nu le-ai avut niciodată. Că-ți permite să te pui în locul celuilalt, să fii receptiv și flexibil la idei care nu ți-au trecut prin cap. Că e, în fond, o formă de socializare cu autorul, cu personajele lui. Că îți îmbogățește lexicul și inteligența asociativă. (Eu, de pildă, citesc și înțeleg ușor orice material științific medical/farmaceutic în engleză, dar literatură citesc chinuit, cu dicționarul, fiindcă n-am avut voința și răbdarea să citesc literatură în engleză și în literatură e… altă limbă.)

X-dulescu, poveștile imaginate de scriitori, mari sau obscuri, îți „pilesc” epiderma empatiei, adaugă noi subdiviziuni pe scala moralității umane, te ajută, inconștient, să gestionezi situații din viața reală mai rapid, mai folositor ție, decât dacă citești doar texte sacre și filosofie. Nu se poate trăi doar din maxime, aforisme și truisme.

Afirmația aia că unui râgâitor mâncător de semințe și ascultător de manele poate i-ar folosi beletristica, fiindcă l-ar mai da nițel jos din copac, m-a terminat! Deci toți intelectualii rafinați ai lumii (unde noi doi, firește, nu ne includem), dacă citesc beletristică dau dovadă de infantilism? Vremea cititului de beletristică e la 15-20 de ani, Dumas, Zévaco, Karl May și gata? Pe urmă trecem la filosofie, metafizică, Biblie, Coran? Păi cum să-i înțelegi pe cei din urmă dacă n-ai trecut prin Dostoievski, Proust, Gide, Camus și alții, mulți, foarte mulți alții?

Ai expediat-o aproape indecent pe „vax albina”, spunându-i că ”Scala lui Kardashev” (despre care auziseși! unde? la o bere, pe terasă?!) e simplistă. Și i-ai dat cu flit și cu delete (lui Kardashev) din curiozitatea ta de cititor de lucruri serioase. Unde ți-e dragostea pentru înțelegerea profundelor probleme ale existenței unei civilizații, respectiv aia umană?
Cei care l-au contrazis pe Kardashev (Sagan, de pildă) au lins mii de pagini înainte de-a zice că lor li se pare (LI SE PARE!) că saltul între tipurile de civilizații e prea abrupt. Nu i-a zis nimeni că e simplist și de neluat în seamă. Doar tu.
Pe ce te bazezi, X-dulescu, când tai în carne vie, cu maceta propriilor convingeri create în eprubeta personală, acolo unde alții, oameni de mare suprafață științifică îndrăznesc să emită alte ipoteze, stând în genunchi, apoi pe brânci :) de-atâta citit, ca să pună la îndoială o teorie, nu s-o pună pe foc.

P.S.: Cercul e simbolul perfecțiunii, așa cum și pătratul și piramida sunt simboluri ale perfecțiunii în geometrie. Doar că cercul e perfecțiunea monotoniei perfecte, fiindcă distanța tuturor punctelor care-l desemnează e aceeași față de un punct fix. Pușcăria perfectă. ZERO așteptări, ZERO emoție.

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii | EXPLICATIE!

O zi – un zâmbet

o zi, un zâmbet, la unibet ! 🙂

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii | EXPLICATIE!

Când ți se pare atât de greu,
S-asculți cum lumea te bârfește
Atunci, ascultă sfatul meu… Zâmbește!

Și când cel ce-l iubești curat
Nepăsător te părăsește,
Nu te uita ca e-ngâmfat… Zâmbește!
(Zâmbește – Ion Minulescu)

GHI cit oare

Foto-ghicitoare

DEZ leg are

De mai bine de o sută de ani, un muzeu din Germania adăpostește cea mai veche sticlă de vin nedeschisă din lume. „Magica” licoare a fost neperturbată de când a fost îmbuteliată, adică de acum circa 1.700 de ani. Sticla de 1,5 litri are mânere în formă de delfini și a fost îngropată în mormântul unui nobil roman, care și-a găsit odihna eternă în apropierea orașului Speyer, Germania. Când mormântul a fost excavat în 1867, au fost găsite și alte sticle de vin, dar distruse sau goale.

Vinul din sticla Speyer a fost probabil fabricat din strugurii locali plantați în timpul dominației romane. Au fost adăugate și unele ierburi pentru aromă și conservare. Cu toate acestea, reziduul din interior, nu mai este cu adevărat vin. Dimpotrivă, acesta a devenit o combinație de masă solidă, întunecată și un lichid lăptos. Chiar și supraviețuirea acestui reziduu este fără precedent. O sticlă neobișnuit de bine făcută, care a rămas etanșă de-a lungul timpului, iar sigiliul de ceară a contribuit enorm la această rezistență.

Deci, am putea să bem ceea ce este acum în sticlă? La nivel microbiologic, da. Cercetătorii spun că este probabil sigur și nu ne va ucide, deși vinul nu va avea un gust bun. Dar ar trebui mai întâi să găsim o modalitate prin care să-i facem pe reprezentanții muzeului local să deschidă sticlă, aceștia din urmă nedorind acest lucru.

Si pentru ca șaradă propusă ca intermezzo întru menținerea tonusului public (…) a fost prea simplă, vin, în același context (în așteptarea episodului următor din HUVACA – starea narațiunii) cu o întrebare capcană:

Care este cel mai vechi vin pe care l-ai băut vreodată?

Fii sincer, nu trișa si nu uita nici de…

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii | EXPLICATIE!

Si mai am încă o GHI cheat oare:

Novak – Nikola

Suntem în luna mare (aprilie) si suntem cred în măsură să furnizăm probe indubitabile ale faptului că reîncarnarea nu e un simplu moft de sorginte mitologică orientală. Este puțin probabil ca asemănarea dintre cei doi indivizi geniali (fiecare genial in felul lui) să fie absolut întâmplătoarea. Așadar Novak si Nikola:

Textul care circulă pe net împreună cu pozna:

NICOLA TESLA si NOVAK DJOKOVIC? Când pui aceste două poze asa, una lângă alta, parcă te trec fiorii… Același chip în două vieți diferite. Amândoi din aceeași tară / regiune. Amândoi geniali, fiecare în domeniul lui. Amândoi verticali, unici, neînfricați. Amândoi știind ca exista Dumnezeu, Sursa, Sacrul, Creatorul si conectându-se la El…
***
Gândul ca ar putea fi aceeași ființă in doua întrupări diferite iti trece prin minte, daca ai înțeles ca toți trecem pe aici de mai multe ori.
***
Ei bine, nu am găsit nicăieri afirmația ca Djokovic ar fi reincarnarea lui Tesla. Ceea ce nu înseamnă ca este exclus sa fie..
***
Ce vreau sa subliniez este ca SIMPLA ASEMANARE FIZICA, fie ea chiar frapanta, NU ESTE O DOVADA A REINCARNARII. Cercetarea acestui misterios fenomen cere dovezi mult mai profunde, complexe si VERFICABILE, pentru a lua in serios un caz sau altul. Trăiți si bucurați-vă, Nemuritorilor!

Novak Djokovic mai atinge un record, devenind cel mai vârstnic tenismen în postura de lider mondial!

Anticipând si premeditând un pic episodul următor al „HUVACA – starea narațiunii”, as recomanda câteva lecturi preliminare ca leme… Deocamdată două: Subtila comedie (la Sticri viciosul) si Viciosul de Cerc (la Renata minunata).

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii | EXPLICATIE!

HUVACA (II)

… Starea narațiunii

1 Aprilie

Mitologic, legendar si exemplar 1 Aprilie este ziua aniversarii nașterii d-lui Goe, menționată ca atare în arhivele Arcei din cală. În mod traditional 1 Aprile este totodată ziua delicată dedicată demascării d-lui Goe, operațiune de care s-au tot ocupat multi voluntari de lungul timpului, iar atunci când voluntarii au obosit, s-au epuizat, extenuat, etc. sau s-au plictisit de-au au ajuns la exasperare, blazare si resemnare, ca să nu rămâie iarăși d-l Goe fără demascare, ne-am ocupat noi personal de această operațiune de carnaval (a se revedea materia din urmă cu prozele de 1 Aprilie, în care l-am demascat pe d-l Goe de nu s-a văzut). Anul acesta nu-i vreo excepție. Tradiția va continua, demascarea va continua, iar legenda se va consolida.

Vom trece mai întâi revistă tentativele de demascare si de demistificare ale altora (voluntarii misionari cu auto-amorsare), iar apoi, în cele din urmă, dacă nu vom încurca borcanele, vom sparge oalele si vom mânca sarmalele, si ne vom demasca noi înșine fără milă, în ideea ca „urma scapă turma„.

PARA-N-Teză: (Recent ni s-a înscenat o demascare-n reluare, sanchi la sticri pe doi, in care sticri s-a deghizat in iepure comisar care sare sa-l someze iarăși pe dl. Daniel Onaca să fie d-l Goe, ceea ce d-lui a refuzat discret, declinând oferta prin ignorare. Bine acuma oferta, după ce că nu era originală (ci un plagiat ordinar), mai era si prematur propusă, fiind avansată mult înainte de 1 Aprile, de către Sticri cel precipitat, specializat in auto-defenestrări precipitate).

Știu că știi dar totuși îmi fac datoria si-ti reamintesc faptul ca la noi, pe Arca lui Goe, 1 Aprilie tine toată luna, până inclusiv pe 31 Aprilie… (nu tot anul, ca-n restul lumii)… un-doi-trei… pleacă lupul după zmei, cine nu e gata l-am dat gata cu lopata!

Bloguri de 1 Aprilie (păcăleala si demascările interpretative vor veni si se vor adeveri în comentarii adăugate ulterior, pe 1 Aprilie):

1. conul Dorin : Jurnale, memorialistică, memorie. (fără zonă de comentarii 😦 ) [va urma]
2. locul unde se pot comenta totuși unele din articolele conului Dorin, de către anonimi bine cunoscuți precum celebrul T-IR. [va urma]
3. Donald Trump, America și Statuia Libertății. – asa zice Radu Mârza: Istoric, iubitor de cărți și de călătorii, de geografie, colecționar de cărți poștale, timbre, bancnote, traducător. [va urma]
4. La Florin un „Doliu” (light). [va urma]
5. la eFicţiune avem un Chestionar: Conţinutul, ritmul şi calitatea vieţii sexuale la menopauză. [nu va mai urma]
6. Ideotei 69 un anonim îi oferă, fără sa se deconspire un trandafir albastru. Drept urmare Ideota 69 schimba foaia… si limba, trecând de la română la italiană. [va urma]
7. Abisurile te arata cu degetul. [si va urma]
8. Simona (Tache nu Halep) vrea o rochie cu buline. Un comentator dezolat (de bine) zice că vrea prea puțin. Lucrurile sunt complicate [va urma]
9. „Simt enorm si vad monstruos” zicea cineva, cândva, undeva. (blogui-m-as si n-am cui). Mofturi! // Este vorba despre scriitorii Maricel si Maricica si despre felul în care autorului îi moare muza.. De ce pana mea… (asta e din Eminescu) … [va urma???]
10. Tony tace, la Renata e liniște de o tai cu bomfaierul (Finis coronat opus), iar la Adore e praf… spulberat uneori de câte o rafala de vânt care aduce fani la Orfani. [va urma, va urma, va urma].

De 1 aprilie vom răsfoi cele 10-12 arce de mai sus si pe cele 10 de mai jos…

Nu am aproape nicio treaba cu Facebook-ul (dar în mare cam am idee cine, ce si cum se întâmplă pe acolo). Nu vreau sa extind discuția in zona FB dar as pomeni doar ca unii dintre bloggeri si cei din siajele lor fie provin din zona FB, fie au migrat si acolo (nesătui de spațiu de etalare si socializare) si se manifestă cu apucături specifice. Înainte de a-ti aduce in atenție câteva eșantioane cu bloguri „în stil FB„, as pomeni în treacăt o mărturisire a lui Sever Voinescu (…) despre relația sa cu FB-ul:

Poate că știți sau nu, de zece ani am părăsit rețeaua Facebook și tot ce aud că se întîmplă acolo mă face să fiu încîntat ca de una dintre cele mai bune decizii ale vieții mele. Tot ce aflu că se petrece în acea „rețea de socializare” (ce socializare!) îmi întărește concluzia că Facebook scoate tot ce e mai rău din oameni, că le stimulează, ca un fel de drog, prostia și impertinența, că, în general, e populat de versiunea cea mai rea a oamenilor și că, în planul lucrurilor care contează în viață (cel puțin în viața mea), este mai degrabă cronofag și toxic. Vorbesc, firește, despre actorii Facebook, despre cei activi, nesățioși să posteze, să se agațe de comentarii și să colporteze (în Facebook se zice „să șeruiască”). În timp, am spus ici-colo, unuia sau altuia, că nu am cont de Facebook. Ei bine, nu puțini dintre amicii care au cont pe Facebook, ba chiar au acolo o viață secundă (sau poate chiar viața principală), s-au simțit imediat datori să mă țină la curent cu ce se mai întîmplă în micul lor salon din marele ospiciu. Ca și cum e de neconceput să nu știu ce mai e pe Facebook, o grămadă de oameni au grijă de mine, nu cumva să rămîn „neinformat”. Astfel, primesc zilnic, pe WhatsApp, capturi ale unor postări de pe Facebook, care mă privesc mai mult sau mai puțin. În proporție covîrșitoare, de nu cumva integral, ceea ce-mi transmit ei sînt înjurături și sudălmi. (text extras de aici)

Bloguri de 1 Aprilie în carnaval (cu păcăleala inclusă):

11. Vrabia are dileme: Eva sau Maria. [va urma]. Dar vrabia are si certitudini: „Luați-i adevărul” (îl da ieftin. Gratis). [va urma]
12. Sticri calcă-n străchini. In multe strachini. Dar cu grație de balerină. De ex. promovează șarlatani: „REMINDERS – NEALE DONALD WALSCH„.
13. Papagigli – un papițoi libidinos care postează poze deocheate cu fete minore, scremându-se să fete versuri deșucheate (atât de scabroase că până nici Poteci-lele de Dor nu le comentează). Ca să mai rupă din monotonie postează si poze cu mâncare vomitată (!!!) si conspiraționisme despre decadența occidentului si măreția lui Putin. Ca sa vezi ce-l excita pe Papy arunca o privire AICI. [va urma]
14. Poteci de dor (si afecțiuni care nu dor) – Realități tăcute (??? – irealități gălăgioase) [va urma]
15. Ecoarata – 20, luate câte una. [va urma?]
16. Oana On-Off – Sâmburi, Prier (foste filozofii la minut)… când public, când privat. [va urma].
17. Benefica Aurelia AlbAtros, inimioare, iconițe, tricolor. Unde ești tu Aurelie? [va urma]
18. Lunea fictiva, Miercurea fără cuvinte, Floare de colt, pe scurt Suzana (un alt fel de Poteci de dor, tot asa ne dureroase). [va urma]
19. VERONICISME & VERONICISME – o-ho-ho! [va urma]
20. Neamțu Țiganu Concediu. [va urma]

Si na acuma, să nu uit, mențiunile speciale: desi nu este vorba de un blog-blog, este totuși o locație în HUVACA unde se manifestă un birlic sub-numit Aldus. Acesta are epifanii la Papagigli (care-i atesta Democratia din Rusia), si multe alte feluri de megalo-fonii, precum oxifonia, microfonia, cacofonia si mai ales rinofonia (că Aldus vorbește pe nas, exclusiv pe nas, unde mai mult s-cobește decât vorbește). De exemplu, când îi cășună d-lui poate scoate AUR pe nas, de la el dintr-o-poziție (ciucită).

La o adică se poate conta si pe alta Entitate.

Si acuma distracția. Urmează 1 Aprilie, luna păcălelilor, luna demascărilor, luna demistificărilor, ziua domnișoarelor, doamnelor si domnilor Goe, ave, vivat, aleluia. … în subsidiar…

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii | EXPLICATIE!

Update: Mi s-a părut că de întâi Aprilie nimic n-ar fi mai potrivit, ca farsă, decât un pamflet despre starea narațiunii HUVACA. Farsă serioasă, nu glumă. M-am documentat cu migală, am ales eșantioane reprezentative, toate cu mare potential liric si mai ales tematic, ilustrative, bune ca baza de discuție de 1 Aprilie luna asta, pe care să le si pot propune publicului fără să-mi pară rău că le fac reclamă mascată, gratuită si in/utilă. Spirit anticipativ fiind, mă așteptăm desigur la timiditate, mai bine zis la sfioșenie, din partea titularilor mostrelor special selectate din programul de revelion, dar nu mă așteptam ca oferta propusă să fie tratată cu atâta reținere si parcimonie de către prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, de parcă s-ar fi așteptat ca onor d-l Goe să spargă gheata la fiecare eșantion, iar d-lui cititorul citeț să vie doar mai apoi la copcă, sau să se ducă pe copcă. Noroc cu Renata care s-a dat un pic pe gheată, descoperind o relicvă fosilizată de vrabie pe care s-a apucat s-o împuște cu vorbe de ocară, spre disperarea Aldusului, i-responsabilul nostru cu auto-distribuirea moca in rolul de mamă a răniților si mutilaților si cavaler protector al cauzelor pierdute (ca călăreț fără cap)… in rest iepurisme cât cuprinde. Așadar farsa a eșuat. Dar… mai ales farsa a reușit. Vivat! Zona comentariilor (care pe Arca lui Goe este întotdeauna baza, topicul fiind mai mereu doar un moft), a reușit admirabil să redea starea narațiunii in HUVACA. Mai elocvent de asa nici că se putea. Aferim, dar să nu ne ferim, ci să tot oferim (prilej) căci luna de întâi Aprilie e încă tânără, de-abia la început. Farsa continuă cu alte surprize dintre cele mai imprevizibile. Tu ești mandatat să le livrezi. Știu că poți. Știu ca vrei. Știu ca nu ai cum evita… Dacă-i bal să fie bal, că nu-i bai, nu?

1 Aprilie

renghiuri

glume

farse

păcăleli

lipsă

țeapă

Anul acesta de 1 Aprilie d-l Goe își rezervă toate farsele pentru uz intern.
Mai încercați la anul. Si la multi ani!…
până atunci…

Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii |