| pre-Text: Lume, lume… Hello world!
Opt Vertical – Despre dez-lâ-n-are a face
de Edgar Alan Goe-the Poe-t
Sa zicem ca Sezonul al-VII-lea se apropie de sfârșit.
Sau numai de final (ca nu-i tot aceea/una, sic).
(apropo si de unicitate)
Sa zicem ca a fost ratat cu succes, întrucât ratarea (nu?)…
i-a fost anticipata cu precizie si premeditata cu gratie.
Încă un succes răsunător (a gol) pe Arca lui Goe.
Sa zicem așadar toate acestea. Cu alean.
Si sa ne întrebam (a mirare):
Ce (mai) urmează?
Urmează (firește) Sezonul Opt.
Deocamdată Sezonul Opt Vertical,
In pregătirea (minuțioasă)
a Sezonului Opt Orizontal.
Întrucât Noua (meșteri mari)
(nu) ne este (in)accesibil. Deja. Încă.
Si cum “Manole” zice: “Apoteotic!”
(O forma condensata pentru
“Aaa, poate haotic”
in (ne)buna tradiție
a Arcei lui Goe)
(si fiind d-lui un mare nătărău)
de voie, de nevoie,
trebuie sa ne așteptam la ce-i mai
bun
De acum
in-colo.
in-cotro.
cu răb-dare de mână,
de mâine,
vei vedea. Dea Domnul!
De-a domnul Goe, firește.
Ce credeai? Oooo Tu…
O tu, tu, rigă mare, de fier.
Cercul (vicios) care se închide,
Cercul care ne înghite.
(Încercuiți in sf-era lui Goe)
De cine…(?)va
veni, vidi, vicii…
|
|
O fotografie echi-valenta cu o mie de cuvinte !
(dar care or fi alea?)
|
Text: Loc pentru explicatii inventive:
addendum ce-i?: (Pentru care s-or intre/ba
Cine este Manole?,
Mai sus po-menit,
am putea preci/za ca nu,
Nu este DG Ontelus (troll-ul de plus)
neantizat prin certo-graţiere tar-diva,
ci da, este un simplu pseudonim literar
al lui Sancho Panza, in timp ce sfânta Ana
Este simultan Dulcineea si Rosinanta…
Dl. Goe fiind un Don
Quijote,
ra-ta-tat) – cam atât de precizat.
Care nu s-or intre/ba…
știu deja
ca “Manole” este sublimul,
prea-cinstitul cititor citit si unic
al Arcei lui Goe,
(un zero) pe cale de apariție
in editura care ne mira. A opta
Si garda națională ne-a desființat.
Așteptam pro-vincia (Provence, lb. fr. in pre-text)
Si căderea lui Opt Vertical in infinit…
infinit virgula ceva (nu se site ce).
Si cât. Nici-cum.
Dar seva afla despre forța osmotica
prin vasele capilare de lemn,
care o împinge
inexorabil, primăvara,
de jos in sus, către frunza
vernil,
in atmosfera de clor, ofilită
si veșnic neveștejita… de/cu vânt ocolită
si de vânt oblojită… si așa mai departe,
însă foarte puțin, sub-scriu
(aaa se sub-înțelege si tu acuma, na).
Arca lui Goe este o gaura neagra.
Se-zo-ni-eră. Urmează sezonul Opt Vertical.
Calare pe un cal orb… i tor.
|
(b)Arca lui goE 