(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Lumea cum fu ?! Cam da!

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 24, 2017

Iubiti con-patrioti,
Stimati con-cetateni,
Dragi con-temporani,
con-fratilor,

Perspectivele nu arata prea bine. Fiorul de streche se intinde, tot mai mare, si mai mare. Donald insusi mânå-n lupta… vijelia-ngrozitoare, care vine, vine, vine, calca totul in picioare. Totu-i praf. Lumea-i cum este si ca dânsa suntem noi. Nu insist cå n-am de ce. Nu vom fi noi aceia care, de aci, så schimbam cu doua vorbe (fara tâlc) si trei clarviziuni (larvare) cursul inevitabil la evenimentelor care stau sa se intâmple (caci are sa se întample lucru mare)… Ce a fost va fi… Si poate doriti sa revedeti, selectiuni din programele nostru de revelion. Si pentru ca, vorba ‘ceea, o fotografie face cat o mie de cuvinte, vå propun sa revedem, in poze, cateva dintre lucrurile (cheie) cu care s-a ocupat omenirea in ultimii o suta, doua de ani (cam de cand dateaza fotografia). Intentia ar fi ca in topul celor 1000 de cuvinte implicite, din fiecare episod al serialului cu amintiri din viitor, sa mai adaugam si noi acolo… doua-trei, de såmântå (såmântå de vorba), daca om avea rågazul, inspiratia si pofta, de asa ceva. Daca nu, nu. Mia sa traiasca.

wp_dailysanctuary-com_2015_03_rp0681

A drink first!

111 răspunsuri to “Lumea cum fu ?! Cam da!”

  1. Dl.Goe said

    Dupa cum desigur ca majoritatea co-vâr-si-toare a cititorului nostru a realizat deja, in acest prim episod al „lumii cum fu – cam da” este vorba despre prohibitie. Bineinteles ca acea majoritate pomenita mai sus, (care in fond denota esenta democratica a materiei intunecate, pe care amicul nostru Andrei Plesu (un abstinent) a ajuns sa o de-teste si con-teste), intuieste destul de exact cam ce fel de con-sideratii originale si insolite (nu dintre cele la indemana oricui cu google-copy-paste), ar putea face dl.Goe despre respectiva prohibitie, despre relatia dintre prohibitie si prostitutie, despre natura umana, despre ipocrizie si conditia umana, raporturile cu Ku Klux Klan-ul acela si acesta, si cate altele aparent disparate si distante in raport cu cazul in speta, inclusiv cu unele intamplari esentiale ale zilelor noastre. Intuitia acelei majoritati ne scuteste asadar de a ne mai expune parerea. Majoritatea poate considera cu succes ca i-am expus-o deja, iar minoritatea ca (oricum) n-a pierdut nimic.

    P.S. Cand s-or mai schimba majoritatile (if ever) mai vorbim (poate dupa referendum). Deocamdata ceea ce se poate retine fara retinere din prohibitie este ca unora le place jazzul, precum si hazul nebun al numitilor Stan si Bran, niste cetateni turmentati care s-au imbatat din nimca cu bautura nealcoolica adusa de acasa.

  2. Dl.Goe said

    Apropo de poza din articol:

    „Fiecare om merită un pahar de vin. Odată ce consumă paharul de vin insul devine alt om.” 🙂

    si asa mai departe…

    Citatul este dintr-un unchi al lui tanti Zoe (Petre). A se cerceta care…

  3. Radu Humor said

    Ia una de-aici ! Tu poţi deveni doar altul ! Om, niciodată … 😉
    Ştiţi chestia aia cu Bulă : De ce-i spune Bulă şi nu altfel ? Pentru că-i din Bucureşti !, vine rapid răspunsul, că dacă ar fi din Ploieşti, ar ieşi ceva nu tocmai kouscher !
    După tot ce face de vreun an şi ceva, dar mai ales de câteva zile încoace, când vorba aia, paradoxal, ” gura nu-i mai tace, Carmen nu-i dă pace, Guvernul nu-i place…”, mai fiind dumnealui şi din Sibiu, cred că adio Bulă ! Vine tare… cel din Sibiu !
    Se zicea de unul că s-a dus la Paris bou şi s-a întors vacă ( pe timpuri cît nu zburdau lgbtbiştii, părea imposibil, acum de când cu schimbarea de sex, nu mai pare.. ) pentru a oglindi o anumită stare de fapt din societatea românească ! Se pare că n-am învăţat nimic ! Să te duci la Bruxelles cu jalba Graţierii-n proţap, după ce ai făcut mai înainte o adevărată Johaniadă, scoţând în stradă nişte nemulţumiţi aduşi de tine în situaţia de a opri cu orice preţ, chiar a ridicolului, graţierea şi să te întorci cu ea înfiptă-n spate, ca să nu spun altfel, nu ştiu dacă este o performanţă demnă de fostul Bulă, dar pentru cel din Sibiu…este !
    Cel care clama în stradă şi în geacă roşie, vituperând împotriva Ciumei Roşii ( să recunoaştem că Bulă, n-ar fi reuşit aşa ceva ) :
    – O gaşcă de oameni politici, cu probleme penale vor să facă o graţiere ( Bulă n-ar fi făcut aşa ceva, ştiind că şi el şi soaţa lui sunt condamnaţi definitiv într-un astfel de proces, dar cel din Sibiu, o face ! ).
    Şi toate astea pentru că într-un moment de sinceritate, eu i-aş zice, iar, prostie, cel din Sibiu afirmă despre cei învingători în alegeri, că doar au impresia că deţin Puterea !
    În realitate ea este tot la cel din Sibiu şi gaşca lui ! Eu zic, că atât cît mai putem, să nu renunţăm la Bulă! Era mult mai simpatic şi mai inteligent decât ăsta din Sibiu !

    • Dl.Goe said

      Orice limbric merita sa manance si gura lui o gura de rahat… si ca sa fie sigur ca nu ramane ne…mâncat limbricul de avarie (din Gura Humorului) si-a bransat orificiul bucal direct in propriul orificiu anal, si recicleaza de zor, cu zel, aceleasi refrene de demult. Cu circuit inchis.

      Cum mai cacareaza tu esti pentru gratiere si amnistiere? Dar ce-ai facut mai? Ce-ai facut mai penalule de te-au inchis?… Delirezi limbricut… Oi fi tu pe reciclare cu circut inchis, dar nu esti inchis, ci liber. Mai tu nu esti inchis nici macar in intestine, caci ai fost eliberat si de acolo (prin expulzare) si traiesti din amintiri. Si cum bai limbric senil tu te mai chemi patriot fiind de partea lui Dodon si a puscariasilor? Bai amaratule esti tot o gaura neagra, scufundat in tine insuti. Esti uluitor de relevant ca arhetip: limbricul circular cu raza scazatoare (care se auto-devoreaza prin cur). In curand n-o sa mai ramana din tine decat un nod (in care va musti vibratil intregul rahat… dens si pur – esenta de radu humor).

      • Radu Humor said

        Hai, şterge-te la gură ( apropos, Corega, ştiai că sperma atacă dantura ? ) şi treci la culcare ! Tu dormi pe-o ureche, că are Sulă grijă de tine, labagiule, pardon, tablagiule !
        P.S.
        Nu ştiam că după Băsescu îţi place s-o iei şi de la ….Sulă ! Numai că tu în loc să te alegi cu-un ten frumos, te-ai ales, după cum se observă, cu-o tenie greţoasă !
        Ştii vorba aia : Eşti ceea ce înghiţi ! Eu am scăpat ! Pe mine nu mă poţi înghiţi, nehalitule ! 😉

        • Dl.Goe said

          Ia uite må ce s-a invârtosat ni-micul, ca când ar fi ceva. Ni la el boala cå frumos ii sade cu Sula in gura. Te si miri ca-i incape. Da’ asa e el cand il calci pe ganglionul limfatic si se inerveaza: limbric mic cu gura mare. Du-te mai humore de acia ca nu esti bun nici pe post de momela la peste. Insisti in taina de parca te-ai crede râmå.

  4. Dl.Goe said

    zoo-topia…

    Måi nici n-ajunse bine Donald in biroul oval si uite ca America deveni mareata again. Din patru semifinaliste la Australia Open, trei sunt americance sadea, puriile Serena, Venus plus Coco au bagat spaima-n dusmance. Bine naiba ca nu s-au inscris si Pete Sampras si Andre Agassi in maratonul pensionarilor de anul acesta la Australian Open ca acuma erau in semifinale alaturi de tinerii Rafael Nadal si Roger Federer. Dar lasa ca nici asa nu e rau…

    La fete, din ce-a mai ramas, na acuma, mi-e si greu sa-mi aleg favoritele. Mi-ar placea sa castige veterana Mirjana Lucic-Baroni care ajunge in semi-finale cam din 18 in 18 ani. Daca acu 18 ani a eliminat-o legendara Stefi Gaff, ar fi o frumoasa continuare peste timp s-o elimine si ea pe legendara Serena Williams. Daca nu, nu. Tot frumos ar fi sub aspect socio-literar. Si daca nu Marijana noastra din Balcani, atunci, a doua pe lista mea ar fi Venus (zeita frumusetii la stramosii nostri romani)… A treia ramne legendara, Serena. Ultima pe lista mea ar fi „purcica” Coco Vandeweghe (o tinerica de 25 de anisori), desi frumos ar fi ca tocmai ea sa castige trofeul anul acesta (dar numai in tandem fragedul Grigore Dimitrov), fiindca este de doua ori pe cat este Simona Halep (…de valoroasa). Ar fi prima oara cand o jucatoare „de dublu” castiga la simplu, ceea ce ar contribui la spulberarea mitului ca obezitatea este incompatibila cu sportul de performanta. Ceea ce se intampla din cauza ca toate celelalte jucatoare sunt slabe. Asa de slabe. Neputincioase chiar… Te uiti la ele si te minunezi… Deh, au dreptate sociologii, castigurile prea mari (in raport cu efortul de a le obtine) dauneaza enorm performantelor.

    Despre competitia baietilor ce sa mai zic? Din ce-a mai ramas mi-ar placea sa-l vad castigand pe Rafael Nadal. Nu i-am fost niciodata fan, desi este un mare campion si un mare atlet dar de data asta m-a induiosat cu fizicul sau care a inceput sa fie usor durduliu, cu inceputul de chelie, cu perseverenta si convingerea ca poate fi iarasi ce-a fost. Dar de… tare mi-e teama ca vor avea satisfactie d-ni CTP si D’Aartagnan vazand-o iarasi castigand pe „frumpasa Gabriela Sabatini (din Elvetia). Dl. Federer? Mda, admirabil jucator, Jos palaria fata de atitudinea sa (similara cu a lui Nadal) fata de jocul de tenis si fata de seninatatea cu care a profitat de oportunitatea oferita lui de contextul arderii si ruperii lui Andy si Nole (in cursa infernala de un an si ceva pe care au avut-o in doi)… Eh, pentru cei cu nostalgiile altor vremuri semifinalele ar fi trebuit sa fie cu toti cei patru. D-lui Federer se pare ca i-a priit foarte mult vacanta prelungita in care s-a aflat. Da. Concediu platit. Cica in perioada asta in care a lipsit ar fi castigat din reclame mai mult decat au castigat din tenis primii 4 jucatori ai lumii la un loc. Foarte frumos si echitabil.

    Acuma, dincolo de contextul bizar in care a ajuns sa se petreaca Australian Open-ul de anul acesta, cu atatea similaritati insolite intre semifinalele de la fete si cele de la baieti, (sursa grasa de alimentare pentru adeptii teoriei conspiratiei), pentru a mai taia din elanul contagios al nostalgicilor de pretutindeni (si fata de orice), ar fi foarte reconfortant daca ar castiga trofeele Coco Vandeweghe si echivalentul ei masculin (Grigor Dimitrov)… Ca prea se da (aiurea) apa la moara tuturor nostalgicilor si nostalgiilor de pretutindeni.

    P.S. Cica doi bosorogi (båtrâni 🙂 ) stateau de vorba pe o banca. Unul dintre ei zice:
    – Mai sa stii ca cea mai frumoasa perioada din viata mea a fost perioada stalinista.
    – Perioada stalinsta? Cum asa? De ce? – il intreaba celalalt usor mirat.
    – Pai pentru ca pe vremea aia aveam niste erectii fabuloase. (ii raspunde primul)..

    • d'Artagnan said

      ”Cica in perioada asta in care a lipsit ar fi castigat din reclame mai mult decat au castigat din tenis primii 4 jucatori ai lumii la un loc. Foarte frumos si echitabil.”
      Mici răutăți.
      Ce tenis a jucat Federer zilele astea…de vis…chiar nu poți să te superi pe el că-i perfect.

      • Dl.Goe said

        Da’ cine s-a suparat? Nicio suparare. Da’ chiar a castigat banii aceea de care pomeneam. Sa-i fie de bine. Si perfect sa(-i) fie. Noua unul ni se pare chiar mai mult ca perfect. Relativ la context desigur. Caci avem libertatea deplina de a evalua perfectiunea in context, fiecare din perspectiva si cu masura sa. 🙂 Perfectiunea si frumusetea stilului gen… floricele pe campii este si ea admirabila ca si alte forme de perfectiune si frumusete.

  5. Dl.Goe said

    Dincolo de divergente adanci dar nesubstantiale, conul Aligica converge cu conul Dorin, iaca niste republicani pe Potomac. Daca fostul poet are ca sursa si fond de manifestare pro-donald-ica mofluzia sa perena, profesorul Aligica desi se bazeaza si d-lui pe sentimet, ii forma opteaza pe varianta intelectual-filozofala; doua abordari literare diferite ale aceleiasi emotii primare. Iata ce avem de retinut in avan-premiera la bulibaseala planetara initiata de Trump & Co (Aligica y compris)

    România nu face ce trebuie într-un moment critic, într-o conjunctură majoră a istoriei

    INTERVIU. Prof. Dragoș Paul Aligică: „România nu face ce trebuie într-un moment critic, într-o conjunctură majoră a istoriei“
    de Silviu Sergiu , 25 ianuarie 2017 – stire actualizata la ora 17:47, 25 ianuarie 2017

    Printeaza Trimite Salveaza

    INTERVIU. Prof. Dragoș Paul Aligică: „România nu face ce trebuie într-un moment critic, într-o conjunctură majoră a istoriei“

    Profesorul Dragoș Paul Aligică critică, într-un interviu acordat României Libere, „iresponsabilitatea“, „disputele“ şi „circul“ din politica românească în actualele condiţii internaţionale.

    România liberă: La Bucureşti s-au creat condiţiile unei crize politice şi constituţionale. Cum se vede situaţia din afara ţării?

    Dragoş Paul Aligică: O situaţie suprarealistă, iresponsabilă. România nu îşi poate permite astfel de crize inutile în actualul context internaţional. Liderii de la Bucureşti ar trebui să ştie mai bine: Nu este momentul acum pentru dispute manufacturate. Să vii de la Washington şi după ce ai văzut acolo (dacă ai văzut şi înţeles ceva) în loc să-ţi îngheţe sângele în vine şi să anunţi mobilizare generală, să continui să te ţii de manufacturare de crize, este pur şi simplu criminal.

    Ceea ce se întâmplă acum cu rapiditate este o schimbare de paradigmă de politică externă globală -comprehensivă şi radicală- ce a dominat de 100 de ani viziunea Washingtonului. Se trece de la un internaţionalism cosmopolit la o nouă formulă. Se revine la o poziţionare realist-tranzacţională, după cotitura indusă de W. Wilson cu implicarea Americii în Europa în Primul Război Mondial şi tot ceea ce a urmat de atunci. Asta e magnitudinea lucrurilor, ceva ce se întâmplă o dată la câteva generaţii. Totul e pe masa de reevaluare acum. Totul e în flux.

    Consecinţele geopolitice sunt masive şi plăcile tectonice ale sistemului mondial sunt în acest moment în mişcare. În toate capitalele unde există o clasă politică responsabilă alerta este maximă, încordarea maximă şi toţi ochii şi toată atenţia fixate pe desfăşurarea evenimentelor. Traversăm un moment fără precedent.

    Credeţi că această criză internă va escalada, sau, dimpotrivă, se va dilua?

    Logica, bunul simț şi interesul naţional spun că ar trebui ca lucrurile să fie rapid liniştite. Normal ar fi ca demersul politic ce a stârnit toată această poveste să fie retras, iar, implicit, demersul referendar ar deveni inutil. S-ar putea reveni la o agendă concentrată pe evoluțiile remarcabile din jurul nostru, pe prioritățile reale ale momentului. Instituțiile statului ar putea intra într-o funcționare normală, nu pe un fundal de criză internă. Societatea ar fi calmată şi vulnerabilităţile reale create de o turbulență majoră în aceste condiţii internaționale, repet, -absolut remarcabile, ar fi închise.

    De ce semnale îngrijorătoare din actualul context internaţional ar trebui să ţină cont liderii politici de la Bucureşti?

    Se întâmplă lucruri foarte serioase la Washington, puse în mişcare de forţe foarte serioase, cu consecințe planetare foarte serioase. Schimbarea vine acolo nu de la un om sau o mână de politicieni. Nu e aşa cum propaganda mediatică prezintă lucrurile, în notă protestatar-comică. Schimbarea vine din structuri adânci ale statului, ale societății, ale economiei şi este articulată cu determinare precisă în motivaţiile şi direcţiile ei. Sunt lucruri ce pre-existau de multă vreme la nivel potențial şi acum sunt actualizate cu claritate. Există o logică în toate astea.

    Semnalul este acesta și era evident de ani buni: Sistemul nu mai putea funcţiona multă vreme în actuala structură, indiferent cine ar fi fost la Casă Albă. Ajustări majore erau necesare. De ce? Pentru că nu e vorba doar de Washington și de SUA aici. E vorba de un ansamblu de echilibre globale în plină reașezare: China, Iran, Lumea Islamului, UE. Washingtonul nu face decât să reacționeze acum, reevaluând și reașezând sistemul. E un proces normal. Istoria nu stă pe loc.

    Ce consecinţe poate avea asupra României o criză politică, în contextul global actual?

    Pur şi simplu creăm vulnerabilităţi în mod gratuit. În condiţii de incertitudine şi dinamică rapidă în mediul înconjurător. Ştiu că mă repet, dar impresia mea este că prinși în disputele acestea nu se înţelege prea bine: E furtună. În loc ca echipajul navei să ţină strâns cârma şi să administreze resursele şi să se organizeze pentru contingente şi crize, să stea strâns cuplat la ce se întâmplă și să încerce să fie proactiv, stau acum total aiurea să se certe dacă să dea sau nu drumul din cală la nişte infractori. Şi dacă trebuie sau nu făcută o largă consultare pe tema asta cu lumea de pe vas ş.a.m.d. E stupid. Evident că dacă trebuie, trebuie şi România va merge în acest mini-război civil, să sperăm democratic jucat. Dar chiar trebuie?!

    Reprezintă regimul Trump o amenințare pentru România?

    Să precizăm o chestiune tehnică: Dacă administra-ţia asta e o ameninţare, cea precedentă prezentă una la fel de mare. Mai precis, continuarea acelei linii tradiționale (care, repet, era una strategică şi sistemică, nu tactică) de către Clinton era o situaţie de boală lungă – moarte sigură. Urmăriţi ce s-a întâmplat în estul Europei în ultimii 4 ani. Urmăriţi UE şi criza ei cronică. Arată asta ca o doctrină sau un sistem viabil şi stabil în execuţia strategică? Nu. Numai cei care nu vor să vadă, nu recunosc asta.

    Adevăratul pericol pentru România este însă România, clasa ei politică. România e la fel de nepregătită pentru orice paradigmă strategică. Nu doar a lui Trump. Asta e problema. Repetăm greşeala interbelică. Istoria brusc nu mai are răbdare şi ne prinde în opinci şi cu flinte pe post de echipament. Fără organizare, focalizare şi claritate. Cu societatea divizată şi demobilizată. Asta e amenințarea principală, nu Trump.

    E Rusia o amenințare pentru România?

    Ştiţi cum se calculează ame-nin-țarea în sistemul ame-rican, unde există o definiție tehnică pentru asta? Formula simplă, de bază, este: Ameninţare = pericol estimat x probabiliatea acelui pericol. Să lăsăm cititorii să calculeze comparativ ameninţările folosind această formulă. Apropos: asta e formula folosită de Mattis &Co când spun că Rusia e o amenințare. Să luăm un exemplu în care pericolul estimat este luat în număr de victime. Poate să fie luat în altă variabilă.

    ISIS. Pericol în scenariu ipotetic cu un singur eveniment: 3.000 de americani morți în atac de tip 9/11. Probabilitate 80%. Aplici fomula, rezultatul este Amenințare echivalent a 2.400 victime. Rusia. Pericol în scenariu ipotetic cu un singur eveniment: 100 milioane de americani morţi în schimb nuclear. Probabilitate 1%. Aplici fomula, rezultatul este Amenințare echivalentă a 1 milion de victime. Aşadar ameninţarea pe care Rusia o reprezintă în raport cu ISIS este de 416 mai mare. Să mai notăm ceva: când evaluezi amenințările, trebuie privite ca relative.

    Credeţi că parteneriatul strategic româno-american poate avea de suferit în acest context volatil?

    Diplomatic e să spui că nu. Și asta se va spune. Și e bine. Întreaga structură americană – securitate, comerţ, angajare în organizaţii internaţionale – este însă în proces de regândire şi evaluare. Să fim conștienți de asta. Dacă NATO însăşi e în reaşezare, cum să nu fie şi parteneriatul cu România, dacă se ajunge la asta? Repet însă: indiferent cine era la Casă Albă, pe faţă sau mascat o reevaluare ar fi avut loc. America nu avea capacitatea să menţină sistemul de securitate actual, fără implicarea directă şi asumarea responsabilității explicite a beneficiarilor acestuia. Trebuie să fim realişti şi inteligenți. Nu e cum am vrea noi să fie, este așa cum este. Ne place sau nu, trebuie ca oameni serioși să luăm lucrurile așa cum sunt.

    În plus, să gândim la rece: Dacă noi apărem ca o ţară unde disputa politică se învârteşte în jurul deschisului porţilor la puşcării şi case de nebuni, parteneriatul cu oricine are de suferit, mai puţin cel cu infractorii şi nebunii. Dacă în condiţiile în care ai auzit şi văzut cum stau lucrurile, noi tăiem bugetul la Apărare în loc să-l creştem, despre ce vorbim şi pe cine vrem să dăm vina?!

    Evident că putem să evocăm și întreținem acum un mit al victimizării și nenorocului istoric. „Vai, ce ni se întâmplă!“. Dar norocul este și cum ni-l facem noi. Și momentan ni-l desfacem singuri, cu o iresponsabilitate remarcabilă. Nu e momentul acum pentru crize de lux, manufacturate, în ţări est-europene total dependente de umbrela de securitate americană. E momentul unei mobilizări naţionale. E nevoie ca guvernul şi toate instituţiile de forţă, informaţii etc. să fie capacitate la maximum. E nevoie ca societatea să fie pregătită pentru ce va urma. Nu trebuie să fii cine știe ce expert, nu stiu ce politolog, ca să observi că în haosul ăsta, cu iresponsabilitatea asta, cu disputele şi cu circul ăsta, în actualele condiţii, România nu face ce trebuie într-un moment critic, într-o conjunctură majoră a istoriei. Acesta este mesajul.

    Paul Dragoș Aligică este Senior Fellow al Centrului de Studii Avansate în Ştiinţe Economice, Politice şi Filosofie al Universităţii George Mason, unde predă în departamentul de Ştiinţe Economice şi Adjunct Fellow al Hudson Institute din Washington DC.

    • d'Artagnan said

      Prostii!
      Intrebarea este: prestează sau nu la Antena 3 sau Romania TV?
      Dacă nu, a ne scuti!!
      Un soroist de-a lui Soros!

      • Dl.Goe said

        Ar fi frumos sa fie atat de simplu… 🙂 Desi spre deosebire de conu Dorin, care practică, de formă, echidistanța (de-o-nt-ologică), fiind in fapt „cu guvernu” (PSD-dist pamfletar), conul Aligica este (realmemnte) in contra guvernului banditesc, dar, mare atentie, nu este sorosist ci anti-Sorosist, fiind trumpist trump si suflet. In bulibaseala stupidă propusă de Donald cel viclean, el vede schimbari strategice coerente si profunde, sustinute de realitati si necesitati ecomnomice si sociale, si mai ales sustinute de majoritatea americanilor (America profunda). Ceea ce este usor tragi-comic. Si nu este singura „greseală” pe care o comite (intenționat) conul Aligica, subtilul. El zice ca manevrele PSD-iste sunt inadecvate in context (deoarece planeta arde si baba se gratiaza), ceea ce este fals sau denotă. 🙂 Sub aspect geo-politic momentul ales (nu intamplator) de catre musiu Dragnea este optim, d-lui simtind ca Europa, Lumea… au mai putine disponibilități decat de obicei de a sta sa caste ochii la ce se intampla in Romania. Ca n-or fi destul de putine incat sa-i mearga figura e alta treaba. Dar ce e drept e drept: guvernantii din Romania (daca ar fi normali la cap si la suflet) ar trebui intr-adevar sa fie cu ochii in 14, fata de efectele devastatoare care s-ar putea produce oricand si (d)in orice directie, din cauza manevrelor bezmetice pe care le face papagalul Donald & Co. sustinut in subsidiar de buna parte a opiniei publice din America si de aiurea, care opinie publica, lovita de streche, ii canta zurbagiului in struna, in surdina. Onor dl.Aligica este parte a acelei opiniuni publice care, visand cai verzi pe pereti, isi imagineaza ca erorile acumulate in „epoca anterioara”, pot fi corectate cu „viceversa” la ordin. Pana acum lucrurile au mers prost, dar nu catastrofic. Catastrofa de abia acuma vine… daca opiniunii pbublice din siaj nu-i vine nitzel, dar cat mai repede, mintea la cap. Ceea ce noi unul nu credem sa se intample. Insul statistic s-a saturat cu binele si vrea scandal planetar. A fost Brexit, a fost Trump, e Putin, se pregateste China, Germania, Franta… Iranul… va fii feerie, cum te vad si cum ma vezi. Va fi scandal. In „mare” secret oamenii si omenirea sunt nerabdatori sa inceapa. Cam ca-n 1916 cand la Bucuresti multimi mari de manifestanti strigau din tot sufletul: „Traiasca Razboiul”. In materie de geo-politica mintea lui Donald chiar cam pe acolo se si afla: la nivelul 1914, daca nu cumva o fi prin 1400, in vremea dinastiei Ming, care-si imagina ca o tara poate prospera inconjurată de ziduri. Donald isi imagineaza ca daca ordona el companiilor sa nu mai produca in China ci in America, America va progresa, China se va intrista (si stagna) si gata. No side effects. Simplu nu? El asa crede si poporului i-a placut ideea. Cum sa nu-i placa? Pai ce poporului german nu i-au placut ideile lui Hitler? Ei, as. Le-au placut la nebunie. Insul Adolf ca atare n-a fost decat o intamplare oarecare (o broasca ce oracaia caraghios de te umfla rasul privindu-l), si daca n-ar fi existat el, „strechea” data-n populatie ar fi gasit fara efort un altul la fel. Si Donald e caraghios si rizibil. Si Putin. De Grindeanu ce sa mai zic? Poti sa te uiti la el fara sa te umfle rasul? Hi-hilaritati… Tragedia vine din faptul ca „majoritatile” oarbe, cuprinse de „streche” nu le remarca deloc, deloc, ridicolul. Oameni refuza sa-l vada pe Trump in toata splendoarea lui, o lichea vicleana si patentata, o jigodie libidinoasa si flegmatica ce nu da doi bani pe nimic anume, in afara lucrurilor care-l (de)servesc personal, o hahalera hedonista, caruia i-a mers al dracului de bine in exact lumea pe care cica ar vrea s-o aduca inapoi la maretie, si caruia i sa nazarit ca singurul lucru care-i mai lipseste din panoplia de mascarici (showman) este titlul onorific de rege al Americii. Meritul lui (printre multi altii asemenea lui) a fost acela ca a simtit ca momentul, realizand ca masele inepte de cetateni il vor accepta asa cum este (nu altfel) daca le va face in schimb o mica si neinsemnata favoare, aceea de a le livra exact melodia (stupida) pe care voiau s-o auda. Pentru Trump niciun deranj sa accepte aceasta cerinta. Omul este pur si simplu sociopat, grandoman, pezevenchi si fanfaron, toate la vedere. Omul nu si-ar putea ascunde cu niciun chip aceste „calitati”, iar contextul social si politic de acuma l-au nimerit la fix. Cel mai adesea „poporul” nu accepta asemenea podoabe la liderul pe care aleg sa-l venereze, la un pret atat de mic. Cei in situatie trebuie sa se ascunda, sa se prefaca, sa creeze si sa slaveze aparente, ceea ce presupune mare efort, deranj, disconfort. Putoarea Trump n-ar fi putut plati un asemenea pret (ca-i vennea stenahorie), asa ca pleasca asta de acum, la care a pus imediat botul, halind-o instantaneu, i-a picat de minune. Ce o sa faca mai departe? Dumnezeu cu mila. Cam ce-ar fi fost in stare sa faca Gigi Becali al nostru daca ar fi fost presedinte si prim-ministru in acelasi timp. Cam asta este Donald Trump, razboinicul luminii, varianta americana. Multi nu-l vad asa, dar multi dintre aplaudacii sai il vad si il accepta fara probleme (ba chiar invidiindu-l pentru calitati), intr-atat ii excita melodia pe care le-o canta Trump cu gura plina. Ca cand ar canta-o ei insisi. De ce le place maselor mari de cetateni o asemenea melodie rusinoasa? Deh, greu de spus. O parte din vina o poarta predecesorii lui Trump, dar alta revine, Dumnezeu stie cui, istoriei, speciei, radiatiilor gamma, naturii umane. Explicatii ale ajungerii lui Donald Trump la putere (puterea politica) pot fi gasite chiar si numai analizand un ins precum Radu Humor si extrapoland. Daca masa critica a acestui gen a fost atinsa e de rau, fenomenul Trump nu va mai putea fi oprit, nici daca de maine acesta si-ar da demisia si s-ar calugari.

  6. d'Artagnan said

    Radu Humor este exact genul de alegător pe care se pișă cu boltă politicianul spunându-i că-i un izvor de munte.
    Și tăntălăul crede.
    Și chiar dacă s-ar îndoi puțin, un kil de parizer pomană îi face definitiv creierul muci.

    • Dl.Goe said

      Drama noastra nationala este ca „humori e multi„. Cam prea multi pe cap de locuitor. Si lucrurile nu par a se ameliora in aceasta privinta. Ce-o sa facem? O sa ajungem precum amicele nostru, dl.Plesu? Sa contestam „democratia” ca institutie?

  7. d'Artagnan said

    Federer – Nadal?!

    • Dl.Goe said

      Ei, da… in acest punct (la care am fost adus 😦 ) am ajuns sa-mi doresc si eu o finala Federer – Nadal. Caci ce-ar fi aia Federer – Dimitrov ???

      Oricum lucrurile au evoluat de-a dreptul neverosimil la aceasta editie vintage a australian open-ului. Iata venerabilele surori Cupcea au ajuns in finala. Se pregatesc fratii Petreus. Retro-tenis in ton cu retro-lumea. Iata avantajele progresului prin intoarcerea la trecutul glorios. Serena si Venus mandria tenisuului mondial de azi. Adica de ieri. Ma rog, tot una. Iar la baieti finala Federer – Nadal… Nu va suparati, in ce an suntem? S-a dat ceasul in urma? Cu cat? (d)Eh, emblematic… Prea o luase lumea inainte pe repde. Inainte, tot inainte tovarasi. Ca tot inainte era mai bine. Toata lumea vrea maretia de alta data… Iata, o putem avea… La Melbourne, cel putin. Se pregatesc Parisul, Londra, New-York-ul… Moscova (?!), restul lumii. Si sa vezi distractie.

  8. d'Artagnan said

    Aa, să nu uit, în ce-l privește pe Trump ne-am nimerit ( era și normal) din nou în aceeași tabără.
    Și așa cred și eu, nici urmă de complicăciuni geopolitice, totul în cazul său ( discursuri, voturi primite, strategii postelectorale ..) …denotă.
    Personal, resimt la modul fizic prezența lui pe micile ecrane. Mă agresează totul la el.
    Aseară am văzut o secvență în care făcea mișto de încălzirea globală, el, președintele celei mai poluatoare țări din lume.

    ”Inaugurarea erei Trump: un discurs pentru neliniștea noastră.(…)
    de Valentin Naumescu

    20 ianuarie 2017. S-a intrat oficial în era Trump, deschisă de votul americanilor din 8 noiembrie 2016 și făcută posibilă de un sistem electoral indirect, văzut de tot mai mulți ca incorect din perspectiva reprezentativității democratice și a națiunii americane înțelese ca un tot unitar, în care șef al executivului devine candidatul care a obținut mai puțin cu aproape trei milioane de voturi decât contracandidata sa. Oricât s-ar invoca aici argumentul cu necesitatea reducerii discrepanțelor între statele mari și statele mici din cadrul federației, valabil poate pentru alegerea senatorilor, acesta nu funcționează când e vorba de un vot cu caracter național, în care se ajunge, iată, la situația paradoxală ca învingător să fie declarat un candidat pe care majoritatea americanilor care s-au prezentat la urne nu l-au dorit;
    •Discursul de inaugurare al celui de-al 45-lea președinte al Statelor Unite fost sforăitor, ultrapopulist, teribil de superficial ca registru de abordare politică (la fel ca discursurile sale din campanie, de altfel), împănat cu vorbe mari și formule generaliste. Dacă ar fi fost rostit pe meleagurile noastre, apelul la fericirea tuturor bărbaților și femeilor și la măreția țării ar fi trimis ce certitudine la Caragiale. Știu, se poate contraargumenta că, discursul de inaugurare fiind adresat marelui public, nu Congresului sau unor medii avizate, trebuia să fie formulat în termeni cât mai simpli. Totuși, chiar și în această formă, discursul președintelui Trump a avut capacitatea să transmită un semnal care dă fiori acelora dintre noi care mai contam pe „îngerul păzitor” de peste Atlantic, pe rolul Americii de garant al securității și apartenenței noastre la lumea occidentală (…)

    Trump pleacă de la premise greșite. Ca să explicăm în limbajul lui, America was great atunci când a inspirat lumea, când a învins dictatori și regimuri ale terorii la mare distanță de frontierele sale, pe alte continente, când a câștigat războaie și a eliberat popoare, când a promovat valorile și ordinea liberală în lume. America a fost măreață atunci când a ajutat națiunile Europei să fie libere, nu când s-a izolat între granițele sale. Strălucirea și puterea Statelor Unite au fost recunoscute atunci când au fost altruiste și au luptat pe fronturi care nu erau ale lor, iar nu atunci când s-au închis între Atlantic și Pacific.

    Grandoarea și prestigiul internațional al Americii au fost confirmate prin neprețuitele și decisivele intervenții în favoarea libertății: cele din Primul Război Mondial, din programul universalist al Președintelui Woodrow Wilson de la 1918, care a dat șansa națiunilor din Europa Centrală și de Est să-și edifice state naționale suverane, din debarcarea în Normandia și eliberarea Europei de Vest în Al Doilea Război Mondial, din lansarea Planului Marshall, din doctrina îndiguirii Uniunii Sovietice (containment) și formarea NATO ca scut al democrațiilor liberale în fața tentațiilor expansioniste ale comunismului, din faimosul discurs Ich bin ein Berliner rostit de președintele John F. Kennedy la Berlin în 1963, din câștigarea Războiului Rece, din cuprinderea Europei Centrale în Alianța Nord-Atlantică, din desfășurarea diviziilor de tancuri în Polonia și, da, din construirea scutului antirachetă în România și Polonia sau din semnalele energice privind combaterea corupției din aparatul politic și administrativ al unor țări încă vulnerabile. Prin toate acestea, America a fost măreață iar puterea ei a crescut înzecit, pe măsura angajamentelor internaționale pe care și le-a luat. Renunțarea la toate aceste lucruri nu ar face nicidecum America mai puternică, ci dimpotrivă, mai slabă, mai lipsită de influență și de atractivitate. Cineva din primul cerc al puterii de la Washington trebuie să-i explice la un moment dat președintelui Trump aceste adevăruri simple, esențiale.(…)”

    • Dl.Goe said

      Lucrurile au inca o dimensiune si mai simpla. America era mareata atunci cand lucrau altii pentru ea pe mai nimica, oferindu-le prosperitatea la preturi de dumping. Ce e de ici de colea sa ai, ca anexa la o poulatie de 300 de milioane, o armata de sclavi de peste 1 miliard, gratis, care sa munceasca pentru tine pe dolari… falsi? Prosperitatea personala a lui Trump si a celor asemenea lui (paduchii omenirii iesiti in frunte) se bazeaza in mare masura exact pe acest lucru: abilitatea Americii de a tipari bani fara acoperire… Dobitocul isi inchipuie acum ca poate retrage America din combinatia castigatoare, bagandu-i pe chinezi in concediu fara plata si punandu-i la munca pe sclavii din interior, si ca din asta ii si poate iesi un gheseft. E dus cu pluta. Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine (aka dl.Goe) este ca n-am nici cea mai vaga idee cine -l va confisca pe Trump? Daca nu l-o fi confiscat deja cineva, care, vorba lui Aligica, lucreaza cu spor si coerenta, in spatele papitzoiului mondial. Si nici la ce-or lucra nu mi-e deloc clar. Presupun ca ne vom lamuri in 3-4 ani cel mult. Daca nu cumva ne-om lamuri mai repede si mai brusc prin intrarea in vigoare a legilor lui Murphy: Daca ceva cade atunci se prabuseste.

  9. […] Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  10. […] Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  11. […] Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  12. […] Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  13. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  14. […] Lumea cum fu ?! Cam… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  15. […] Lumea cum fu ?! Cam… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  16. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  17. […] Lumea cum fu ?! Cam… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  18. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  19. […] LCFCD (11) Atentie l… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  20. […] LCFCD(12) – Co… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  21. […] LCFCD(12bis) Conditi… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  22. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  23. […] LCFCD (16) – D… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  24. […] LCFCD(17) – Mi… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  25. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  26. […] LCFCD(19) – De… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  27. […] LCFCD(23) – Pr… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  28. […] LCFCD(20) – Om… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  29. […] LCFCD(21) – Ve… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  30. […] LCFCD(22) – De… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  31. […] LCFCD(24) – Th… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  32. […] LCFCD(25) -Amintiri… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  33. […] LCFCD(26) – Ur… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  34. […] LCFCD(27) – Po… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  35. […] LCFCD(28) – ră… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  36. […] LCFCD(29) – Co… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  37. […] LCFCD(30) – răz-boi,… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  38. […] LCFCD(31) – Mă… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  39. […] LCFCD(32) – Mi… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  40. […] LCFCD(33) – Ra… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  41. […] LCFCD(34) – Or… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  42. […] LCFCD(35) – Co… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  43. […] LCFCD(36) – De… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  44. […] LCFCD(37) – Pl… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  45. […] LCFCD(38) – Gândul p… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  46. […] LCFCD(38) – Co… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  47. […] LCFCD(40) – Se… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  48. […] LCFCD(41) – In… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  49. […] LCFCD(42) – As… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  50. […] LCFCD(43) – Al… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  51. […] LCFCD (44) – Z… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  52. […] LCFCD(45) – 1… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  53. […] LCFCD(46) – Ar… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  54. […] LCFCD(47) – Anonimul… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  55. […] LCFCD (48) Un cap vo… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  56. […] LCFCD (49) – L… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  57. […] LCFCD (50) – G… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  58. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  59. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  60. […] LCFCD (53) Simona lu… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  61. […] LCFCD (54) Filmele S… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  62. […] LCFCD (55) – O… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  63. […] LCFCD (56) – S… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  64. […] LCFCD (57) – S… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  65. […] LCFCD (58) – V… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  66. […] LCFCD (59) – D… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  67. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  68. […] LCFCD (61) – R… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  69. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  70. […] LCFCD (69) – S… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  71. […] LCFCD (69) – S… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  72. […] LCFCD (69) – S… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  73. […] LCFCD (69) – S… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  74. […] LCFCD (73) – T… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  75. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  76. […] (b)Arca lui goE pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  77. […] LCFCD (76) « (… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  78. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  79. […] LCFCD (78) – N… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  80. […] LCFCD (79) – L… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  81. […] LCFCD (80) – C… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  82. […] LCFCD (81) – N… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  83. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  84. […] LCFCD (83) – N… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  85. […] LCFCD (84) – U… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  86. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  87. […] LCFCD (86) – F… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  88. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  89. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  90. […] LCFCD (89) – V… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  91. […] LCFCD (90) – U… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  92. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  93. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  94. […] LCFCD (93) – B… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  95. […] LCFCD (94) – O… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  96. […] LCFCD (95) – P… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  97. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

  98. […] LCFCD (97) – I… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  99. […] LCFCD (98) – P… pe Lumea cum fu ?! Cam da! […]

  100. […] Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI) […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: