(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

22 Decembrie – Salutari de pe Arca lui Goe

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 22, 2019


Orice Dumnezeu privit din afara si nu dinauntru nu este un Dumnezeu.” (Sorin Cerin, Dumnezeu si Destin)

8 răspunsuri sa “22 Decembrie – Salutari de pe Arca lui Goe”

  1. Infinitul inseamna in cele din urma, inainte de toate…

    Apreciază

  2. Iosif Greblea said

    (999)Noi UNA, credem ca, Dumnezeu este Lumina Divina, absoluta, stralucitoare, orbitoare, arzatoare, mistuituitoare, ÎNTELEPCIUNE creatoare, manifestare a IUBIRII desavârsite (în Hristos) neconditionata, sacrificatoare, ELIBERATOARE de ideologii, legi, ceremonii, traditii si obiceiuri culturale, filozofice, religioase si de judecati/prejudecati, iar prezenta LUI vizibila nu poate fi perceputa de ochii omului carnal, nascut doar din relatia barbat & femeie, ci si din Dumnezeu.
    „Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.
    Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh.
    Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou.’
    Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”
    Zile binecuvântate cu sanatate, har, pace si revelatii AAAE, alaturi de cei dragi !

    Apreciază

    • Wow, merci, o cavalcada de cuvinte, o simfonie de clisee, un adevarat festin. Sunt impresionat de anvergura sentimentelor care v-au determinat sa produceti asa ceva si sa ni le adresati. E mare lucru sa va faceti auto-portretul cu atat zel si sa ni-l oferiti in dar pe gratis. Sunteti un personaj eminamente marinimos. Encore un foi, merci beaucoup.

      Si d-voastra asijdera, zile binecuvantate, pace, relaxare si senin, invaluit in dragostea pamanteasca a celor dragi si a celorlalti… pas cu pas de la ceie apropiati pana mai incolo spre infinit… 🙂

      Apreciază

  3. Adam2 said

    ”Sunt în tren. La o stație intră un om al străzii. Plin de vânătăi, cu fața umflată. Arată de vreo 30 de ani.

    Privind în jur, începe a vorbi:

    – Dragi oameni, nu am mâncat de trei zile. Vă spun pe cuvânt. Îmi este frică să fur, pentru că nu mai am puteri să fug. Dar vreau să mănânc foarte mult. Dați-mi cât vă lasă inima. Nu vă uitați la fața mea. Beau. Și ceea ce îmi dați, probabil, tot voi bea! – și se plimba prin vagon.

    Avem oameni buni, repede au scos din buzunare ce aveau și i-au dat. La sfârșit, omul s-a întors cu fața spre pasageri și s-a pus în genunchi.

    – Vă mulțumesc. Să vă dea Dumnezeu de toate!

    Și, dintr-o dată, un tip de lângă ultimul geam începe să țipe la omul străzii:

    – Nenorocitule, ticălosule, hoțule! Ceri bani. Dar eu poate trebuie să-mi hrănesc familia. Poate m-au dat afară de la muncă în a treia zi. Dar eu nu cer la fel ca și tine, gunoiule.

    La un moment dat, omul străzii, scoate de prin buzunare tot ce are, adună toți banii și îi întinde tipului.

    – Poftim! Tu ai nevoie de ei!

    – Ce? Se miră bărbatul.

    – Ține! Ai mai mare nevoie de ei. Mie oamenii îmi vor mai da. Oamenii sunt buni. Pune banii în mâinile lui, se întoarce, închide ușa și iese pe peron.

    – Ei! Stai! Protestează bărbatul și aleargă cu banii în mână după omul străzii.

    Toți din vagon au rămas uimiți și au căzut într-o liniște profundă. Vreo cinci minute au ascultat dialogul de pe peron. Tipul urla că oamenii sunt de rahat.

    Omul străzii îl asigura că oamenii sunt buni și minunați. Tipul încerca să-i dea banii înapoi. Celălalt nu primea banii nici în ruptul capului.

    Totul s-a terminat când omul străzii și-a continuat drumul, iar celălalt a rămas singur. Nu avea nici o grabă să se întoarcă înapoi în vagon. A fumat o țigară.

    Oamenii urcau și coborau din tren. Iar, într-un sfârșit, s-a întors la locul lui și tipul respectiv. Nimeni nu-l lua în seamă.

    Advertisement
    Trenul se oprea din când în când. Cineva urca, cineva cobora. Am mai mers vreo 5 stații. Am ajuns și la stația mea. M-am ridicat și m-am îndreptat spre ieșire. Trecând pe lângă bărbat, m-am uitat repede spre el. Stătea așezat, întors spre geam și plângea…”

    DistribuieTweet+1Pin it
    Sursa: fit4brain

    Apreciază

    • @Iosif – Foarte foarte draguta snoava, plina de tâlc si de învataminte. Am plans si m-am (si) râs de la atata tâlc. E scrisa adânc. Bate-n ciocoi, cred. Va multumesc pentru marinimia de a o partaja cu noi. Pacat ca n-ati gasit de cuviinta sa adaugati cu cuvintele d-voastra o mica explicatie a tâlcurilor intentionate. Sa ne fi spus ce ne invata pe noi povestea asta? Te pomenesti ca o fi fiind o creatie fizica, relativ-rationala nonsentimentala, programata, alimentata, dependenta si supusa omului creator (apropo cine a scris-o?), evolutiv rational-sentimental, creat de Creatorul AAA dupa chipul si asemanarea Lui… 🙂

      Apreciază

  4. Cica Moș Crăciun s-a căsătorit cu una Merry Christmans!

    Apreciază

  5. 30 de ani de democrație

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: