Virusul Corona m-a obligat să stau mai mult cu mine. Mi s-a întâmplat foarte rar să fiu însoțit de mine. Chiar și atunci când eram singur nu eram cu mine. În tinerețe mă gândeam la multe lucruri, la gagici, la petreceri, fotbal, mai târziu, când eram singur mă gândeam la munca, la soluții, la problemele casei. Nu mai spun că eram relativ rar singur, foarte des eram cu familia, cu prieteni, colegi, cunoștințe. Acum distanțarea socială mă obligă să fiu singur. Și când spun singur, păi atunci e clar că sunt singur, singur. Problema e că nu mai am preocupările vechi, pensionar, fără mari probleme personale, fără mari planuri de viitor, ajung să fiu singur cu mine. Ajung chiar să stau de vorbă cu mine.
Trebuie din start să spun că mă găsesc extrem de plictisitor. De abia acum îmi dau seama. Trăiam cu iluzia că aș fi un personaj interesant, plin de umor, spumos, da de unde!? Sunt absolut plictisitor. De exemplu, de când stau de vorbă cu mine, nu am reușit niciodată să mă surprind prin vreo idee strălucita, printr-o vorbă de duh, să zic, ia uite domne ce haios e băiatul ăsta. De unde, numai platitudini, sofisme, toate gândurile care-mi trec prin cap sunt absolut previzibile.
Nici caracterul nu e prea caracter. Sunt chiar gelos și invidios, îmi căzuseră în mână niște poze și niște filmulețe din perioada în care nu eram împreuna cu mine. Tare mă oftică șmecherul. Nu pot să-l sufăr când îl văd că râde, chipurile glumește, se vede de la o postă că se credea fericit. Că mai e și prostănac, își imaginează empatii, era să spun entropii, crede despre el că e bun. Da de unde? Un arogant!
Nici fizic nu mă plac, evit să mă uit în oglindă, dar atunci când o fac văd un tip acru, cu o privire rea, se uită la mine cu dispreț. Nu văd, zău, ce motive are personajul din oglinda să se poarte așa urât cu mine? Nu i-am greșit cu nimic, cum spuneam, rar m-a interesat persoana lui, în definitiv suntem niște străini, chiar daca am trăit amar de ani în apropiere. Chestia nasoală e că nici nu mai îmi pasă de părerea celui din oglinda, că imaginea oricum e răsturnată.
De abia acum îmi dau seama ce coșmar e să fii împreună, o viată întreagă, cu un asemenea specimen. Să-i suporți ticurile, mirosurile, obiceiurile, numeroasele defecte, să fii obligat să-l speli, să-l ștergi, să-l hrănești, să-l aperi, să-l îmbraci, să-l distrezi.
Măcar dacă l-as iubi! Dar parcă totuși nu m-as desparți de el, nu am altul și rău cu rău, dar mai rău, fără rău. Mai am și eu cu cine schimba o vorbă. Dacă m-aș desparți atunci aș fi cu adevărat extrem de singur. Singur fără mine.
Singur, singur, singur, într-un lan, departe! Un text de Neamtu Tiganu, repostare de aici: neamtu tiganu: Singur (la-neamtu-tiganu.blogspot.com)
A trecut mai bine de un an. Un an de Corona. La inceput mi-a fost frica de virus, acum mi-e si mai frica deoarece incep sa nu ma mai tem. Caut cu disperare filme si articole cu bolnavi in stare grava, ca sa mi se faca din nou frica. Mi-ar place ca guvernul sa ne faca mai multa frica. Ca asa e omul, se obisnuieste cu frica si nu ii mai e frica. Eu de mic eram fricos si de fricos ce eram saream la trambuline, ma cataram in copaci cu consecintele de rigoare, miini si picioare rupte, zgirieturi etc. Prima fractura m-a speriat, dar mai apoi am vazut ca nu e chiar asa greu si nu mi-a mai fost frica. Dar e bine sa-ti fie frica. Inainte mi-e era un pic frica de moarte, mai apoi imi era frica doar de Corona, imi ziceam orice, dar nu Corona si uite ca nu-mi mai e frica de moarte, daca ma vaccinez chiar voi deveni nemuritor, cred.
Mi-e frica si de viata mea de dinainte, cit de inconstient eram si umblam ala-n dala printre virusi si microbi. Nici pe miini nu ma prea spalam si avem mizerie sub unghii. Acum ma spal f des, incep sa am pielea f fina, chiar stravezie.
Ma gindesc si cit de obositor era sa mergi cu avioane, peste mari si tari, sa faci bagaje, sa te chinui sa te intelegi cu tot felul de bastinasi. Ma ardea soarele, ma muscau tintarii, mi se infecta urechea. Sau cu masina, mii de km, in Spania, Italia, Romania. Sau la schi, in frig, in viscol. La ce bun? Nu-i mai bine acum cind stau linistit pe canapea si beau bere!
Sau, imi amintesc cind ma intilneam cu oameni, in aglomeratie, cine ar mai crede asa ceva, unii erau transpirati, vedeam chiar fete cumva despuiate, unele nu aveau nici sutien. Extrem de stressant, la ce bun? Nu-i mai bine acum, ma uit la cer, la stele, cind e senin.
Sau cind mergeam la Uzina de la Craiova cu autobuzul fabricii, dimineata ziceai ca te sui in fabrica de usturoi. Acum, in casa miroase numai a sapun si dezinfectat.
Vreau sa sterg trecutul, sa sterg amintirile, m-am hotarit sa-mi ard cele citeva carti ramase. Mi-e rusine de trecutul meu, ma intilneam cu multi oameni, chefuiam, dansam, ce rusine, cum puteam sa fac asa ceva? Nu stiu daca ma crede cineva, dar nici distanta nu o tineam, si nu aveam nici masca.
Daca vreti sa traiti fericiti stati in casa, cititi carti multe, dar nu carti de amintiri, cititi despre Fram ursul polar, cum transpira el. Sau cititi despre Dracula, sa vi se faca frica, sa va temeti de oameni, oamenii sunt rai, f rai. Sau cititi despre virusi si microbi, unii devin chiar simpatici. Nu se poate sa nu-l admiri pe Corona, cum se transforma el, ce schmeker e, ti se face si mila sa-l ucizi, e atit de perfect! In definitiv ar avea si el dreptul la existenta, e si el natura, chiar daca e natura moarta.
Incetati sa va mai uitati la albume de familie, copiii, nepotii, unchii, surorile, parintii toti urmaresc un singur lucru, sa va contamineze cu virus. Feriti-va de ei! Feriti-va de vecini, de postas.
Virusul se inmulteste prin oameni, daca oamenii ar dispare, ar dispare si virusul. Si ar fi salvata si planeta. Ar trebui interzis si contactul intre barbat si femeie, chiar daca sunt casatoriti, savantii ne invata ca cel mai mare pericol de contaminare e in familie. Deci familia trebuie desfintata.
Nu inteleg de ce nu se inchid toate magazinele, incl cele alimentare, mincarea e oricum contaminata, are oricum Euri. Mincarea ne ingrase, ne ridica tensiunea, ne ingreuneaza ficatul.
Trebuie o mare resetare, nu numai green deal, ci si viata insasi trebuie redefinita. How dare you!
Un an de Corona, un an de Heineken – Un text de Neamtu Tiganu preluat de aici: ORIGINILE PERVERSITĂȚII « (b)Arca lui goE (wordpress.com)
Pluteste in aer, asa… un abur subtire de depresie si anxietate planetara, de la Nistru pân la Tisa. Ia uitati-va si aici: Și-așa-mi vine câteodată, dorule – SUNT UN ADOLESCENT REBEL
(b)Arca lui goE 