Arca lui Nole este inca in lucru, dar santierul merge bine… S-a turnat asfaltul, s-a vanturat zgura, se pregateste gazonul… Animalele fioroase dau tarcoale… pana una alta as improspata memoria celor predispusi la uitare si anestezie, cu niste premonitii, consemnate la precedenta escala, pe un peron de cronica (impanata cu stiri, sarje si susanele) aici :
REPLY ARCA LUI GOE – Poate ca o parte din resursele energetice care-l ajuta pe Novak Djokovic sa-si castige timpul si gloria provin din reverberatiile care i se intorc din marea de emotii pe care le genereaza in univers. Tot felul de emotii, in care pana si indiferenta are partea ei de rol in colectia de ecouri care-i incarca bateriile acestui Don Quijote cu fata umana, continund sa-i invarta morile de vant. Il si vezi pe Don Novak, intorcandu-se acasa cu cupa in brate, intampinat de Dulcineea sa, care, aflata si ea in cautarea sensului vietii, il si ia la intrebari: In sfarsit mai ajungi si tu pe-acasa. Pe unde-mi umbli crai batrân? Iar adusesi o vază? Unde s-o mai pun si pe-asta. Arunc-o pe sifonier si du-te si du gunoiul. Dar, de departe, soiul cel mai pretios de “indiferenta”, in colectia emotiilor cu care Nole alimenteaza universul pe cheltuiala sa, rezida in felul in care le tot inchide gura unor comentatori care au haz cand nu sunt hilari, alde Mircea Mester and Co, redusi la tacere. Iarasi. Noroc cu Radu Hângănuț care strica momentul de reculegere al acestei gasti de spectatori amatori de tenis (mari amatori), specializati in cronici, satire, sarje, altminteri elogiul perfect adus acestui genial campion al tuturor felurilor de emotii omenesti. Pentru aducerea colectiei de bombaneli ale mesterului Mircea la cote apoteotice parca s-ar merita sa repete Novak isprava si a Roland Garros. Cred ca i-ar sta la indemana. Atunci sa vezi silentium lugubru si ignorare. Ar fi atat de liniste incat ai auzi cum se izbesc de geamuri razele de luna.
MIRCEA MEȘTER – Argumentum ex Silentio, cum ar zice bunică-su lui Fognini. Dacă-l bate la Roland-Garros încă o dată pe Nadal (că de bătut l-a bătut, deci nu e nevoie de argumente suplimentare), scriu aici că Djokovic e cel mai mare din istorie, nea Goe. Și amintesc de comentariul ăsta al matale.
REPLY ARCA LUI GOE Numai sa ajunga si Nadal pana in finala si numai sa nu uiti Darie.P.S. Mi-a placut la nebunie perspectiva din care se vede ca Djokovic n-are cum sa fie cel mai mare din istorie decât numai pâna nu consemneaza musai si Mircea Mester intamplarea (consemnat astfel ca veritabil domn Goe. Mircea nu Novak) 🙂
MIRCEA MEȘTER – Păi până una-alta, matale subliniezi perspectiva asta din moment ce ești pe pagina asta și îți folosești timpul de duminică pentru a scrie aici. Pana atunci, găsești pe site multe texte din finalele lui Djokovic scrise de domnul Goe, ajută la structurarea cerebrală 🙂
REPLY ARCA LUI GOE – Am inteles aluzia, dar nu insist pentru ca va inteleg supararea. Nu si furia. Daca este nevoie sunt gata sa va declar cel mai mare comentator de tenis din istorie. Am argumente, pentru ca v-am citit toate textele, inclusiv cele adjuvante pentru structurarea celebrala. Va multumesc pentru favoarea pe care mi-o faceti de a-mi ingadui sa va fiu pentru cateva momente coleg de petrecere a timpului duminical pe pagina asta. Sper sa am ocazia sa repet isprava si dupa Roland Garros. 🙂
MIRCEA MEȘTER – Cu mare drag, suntem pe metereze. Și noi, și ei, și voi. Aceleași poziții în care noi încercăm să râdem, ei încearcă să-i bată pe ăia trei. N-o să reușească. Ca de obicei.
REPLY OPRI – Mult prea impopotonat articolul cu figuri de stil. Ma rog, fiecaruia ce-i place, dar parca la un moment dat nu mai curg natural si autorul o face doar de dragul sa o faca. Cateva au haz, majoritatea nu. Intr-un final, textul a fost 30% despre tenis si 70% ce a mai iesit din tastatura autorului si nu stia in ce text sa mai integreze. Meh..
ARCA LUI GOE @OPRI – Asa mi s-a parut si mie. Adica, na acuma, mergea daca ar fi fost vorba despre Federer dar nu despre Djokovic. Cred ca sunteti dur cu critica si nici cu statistica cu stati rau… Caci autorii cam asta fac din ceea ce si-au si propus sa faca: 33% cronici, 33% satire, 33% sarje si 1% loc de dat cu capul pentru alde d-ni Goe si OPRI. 🙂
ARCA LUI GOE – Poate ca o parte din resursele energetice care-l ajuta pe Novak Djokovic sa-si castige timpul si gloria provin din reverberatiile care i se intorc din marea de emotii pe care le genereaza in univers. Tot felul de emotii, in care pana si indiferenta are partea ei de rol in colectia de ecouri care-i incarca bateriile acestui Don Quijote cu fata umana, continund sa-i invarta morile de vant. Il si vezi pe Don Novak, intorcandu-se acasa cu cupa in brate, intampinat de Dulcineea sa, care, aflata si ea in cautarea sensului vietii, il si ia la intrebari: In sfarsit mai ajungi si tu pe-acasa. Pe unde-mi umbli crai batrân? Iar adusesi o vază? Unde s-o mai pun si pe-asta. Arunc-o pe sifonier si du-te si du gunoiul. Dar, de departe, soiul cel mai pretios de “indiferenta”, in colectia emotiilor cu care Nole alimenteaza universul pe cheltuiala sa, rezida in felul in care le tot inchide gura unor comentatori care au haz cand nu sunt hilari, alde Mircea Mester and Co, redusi la tacere. Iarasi. Noroc cu Radu Hângănuț care strica momentul de reculegere al acestei gasti de spectatori amatori de tenis (mari amatori), specializati in cronici, satire, sarje, altminteri elogiul perfect adus acestui genial campion al tuturor felurilor de emotii omenesti. Pentru aducerea colectiei de bombaneli ale mesterului Mircea la cote apoteotice parca s-ar merita sa repete Novak isprava si a Roland Garros. Cred ca i-ar sta la indemana. Atunci sa vezi silentium lugubru si ignorare. Ar fi atat de liniste incat ai auzi cum se izbesc de geamuri razele de luna.
OPRI – Mult prea impopotonat articolul cu figuri de stil. Ma rog, fiecaruia ce-i place, dar parca la un moment dat nu mai curg natural si autorul o face doar de dragul sa o faca. Cateva au haz, majoritatea nu. Intr-un final, textul a fost 30% despre tenis si 70% ce a mai iesit din tastatura autorului si nu stia in ce text sa mai integreze. Meh..
(b)Arca lui goE 