Punctul, cel mai de Nimic semn (sau simbol?) dintre toate

Punct. Puncte. Doua puncte: Trei puncte… de suspensie. Puncte de inflexiune, puncte critice, puncte, puncte… Punct gramatical (tatăl tuturor semnelor de punctuație). Punct geometric (nimicul matematic, zero dimensional). Punct de topire. Punct de fierbere. Punct singular. Punct si de la capăt. Viata noastră este formată din puncte. Câteva puncte, adimensionale, unite prin câteva linii imaginare. Esența vieții fiecăruia dintre noi consista in aceste noduri prin care suntem forțați sa trecem cu viteza amețitoare, prăbușindu-ne in ele ca-ntr-o gaură neagră, plonjând in adâncul lor infinit (agonie si/sau extaz) revenind apoi in „no time” înapoi, la suprafață, la aer, si la viața superficială care se consuma si ne consuma in așteptarea următorului nod, următorului punct de inflexiune. Alt punct, alt salt mortal.

In 1990, sonda spațială Voyager 1 a trecut de orbita lui Saturn, ajungând la 6 miliarde de km distanta de punctul (emergent) de origine. De dincolo de Saturn sonda a făcut o mulțime de fotografii celebrelor inele ale planetei, iar pe una dintre acestea se vede, in background, abia perceptibil, un mic si insignificant punct luminos: planeta Pământ. Atit, un simplu punct pe cer. In rest universul infinit si inutil. 99,(9)%, adică 99,999999999999999999… % din ceea ce contează pentru trupul, mintea si sufletul fiecăruia dintre noi se afla acolo, in acel punct si nicăieri altundeva. Durere, fericire, viată, succes, eșecuri, prieteni, ratări, iubire, ura, disperare, familie, dușmani, trecut, prezent, viitor, frica, speranță, dragoste, resemnare, dorință, atașament, trădare, agonie, extaz, totul (ni) se întâmplă acolo, într-un punct, într-o clipă.

Pale Blue Dot – A Great Speech By Carl Sagan

In viața fiecăruia dintre punctele care suntem, locuind într-un punct, se remarca puncte de inflexiune, (căci într-in punct încap o infinitate de puncte), întâmplări banale, nesemnificative in aparenta, care au darul de ne schimba fundamental drumul, destinul, puncte cheie in care ceva esențial este forțat sa se întâmple sau sa NU se întâmple, răsucindu-ne traiectoria si ființa pe suprafața acelui palid punct albastru evocat de Carl Sagan. Fiecare astfel de punct de inflexiune poarta in sine sămânța din care poate încolți oricând o mica poveste de nimic (despre nimic) in proza scurta. Merita explorate… In viața fiecăruia. Multe dintre ele sunt luminoase, vizibile încă in constelația cu amintiri. Altele însă sunt obscure, întunecate, ca niște găuri negre (in suflet). Acestea nu sunt vizibile cu ochiul liber. Nici cu telescopul, nici cu microscopul. Existenta lor poate fi probata numai indirect, prin efectele pe care le produc (si necesita inteligenta, răbdare si talent, geniu, poate, pentru cine o avea). Ne propunem pentru o clipa sa ne oprim atenția asupra unora dintre punctele de inflexiune vizibile, luminoase si sa stoarcem din ele mici proze scurte si povesti de nimic. Vor urma pe Arca lui Goe, câteva astfel de povesti cu si despre puncte de fuga, invitându-i si pe alții sa si le observe si eventual sa le trans-pună in proze scurte, pe ale lor, reale sau imaginare. Punct si de la capăt.

Niște exemple minunate de proza scurta-scurta (scurte ca o minijupa care te umple instantaneu de emoții) se găsesc pe la prietena noastră si rebela si adolescenta, de exemplu acestea: Noblesse oblige si aceasta Inspirație…. ori Lunea fictivă… Nu vizează ele spre puntate de inflexiune (precum cele pe care le avem noi, orbii, momentan in vedere) dar desenează un balet de cuvinte plăcut vederii, pe suprafața de cristal (impenetrabil ?!) a cotidianului, rezultând niște proze scurte si niște admirabile povesti de nimic, de parca ar fi fost scrise pentru publicare pe Arca lui Goe în secțiunea cu pricina.