Pledoarie pentru citit
Posted by Arca lui Goe pe aprilie 11, 2024
Nu prea mai citim. Opere. Capodopere. Literatură. Ne-am cam oprit din citit. Unii ne-am oprit încă din copilărie, alții chiar înainte de a începe. Ne-am dedicat majoritar scrisului. Suntem cu toții scriitori, analiști, critici, filozofi, pe fond nativ 😉 Un birlic dintre aceia ce domnesc peste o tastatură, afirmă cu sublimă seninătate că preocuparea pentru lecturi si literatura altora e un moft si-o pierdere de vreme. Cineva îi face, în replică, o ofertă pe care birlicul nu va putea s-o refuze. Reiau aici o superbă pledoarie în favoarea îndeletnicirii cu cititul, propusă spontan în secțiunea de comentarii a unui alt blog:
Renata Carageani zice: aprilie 11, 2024 la 5:11 pm
X-dulescu, ai un fel uimitor de-a râcâi omul să-ți dea replică! Cumva, reușești prin afirmațiile tale să lași întotdeauna subiectul deschis și interlocutorul frustrat că nu s-a făcut înțeles.
Dacă te opreai la „a fost o glumă”, zicem, băi, nu m-am prins eu de glumă, asta e. Eu sunt cea care a gafat, că n-am înțeles că X-dulescu glumește când citează versuri mega-hiper-arhi cunoscute din Testamentul lui Arghezi și zice – sanchi! – că-s de Bacovia.
Dar nu! X-dulescu nu se lasă și-mi demonstrează (sau cel puțin asta e intenția lui) că în cultura generală a unui ins, beletristica e lipsită de importanță. Citești, nu citești literatură, dacă ești deștept, rămâi deștept. Dacă ești prost, citești degeaba, că tot prost rămâi.
Pur și simplu, X-dulescu, tu nu crezi că cititul e polivitamină pentru gândirea, imaginația și ușurința în exprimare a cuiva. Că e mina din care extragi un substitut al experiențelor pe care tu nu le-ai avut niciodată. Că-ți permite să te pui în locul celuilalt, să fii receptiv și flexibil la idei care nu ți-au trecut prin cap. Că e, în fond, o formă de socializare cu autorul, cu personajele lui. Că îți îmbogățește lexicul și inteligența asociativă. (Eu, de pildă, citesc și înțeleg ușor orice material științific medical/farmaceutic în engleză, dar literatură citesc chinuit, cu dicționarul, fiindcă n-am avut voința și răbdarea să citesc literatură în engleză și în literatură e… altă limbă.)
X-dulescu, poveștile imaginate de scriitori, mari sau obscuri, îți „pilesc” epiderma empatiei, adaugă noi subdiviziuni pe scala moralității umane, te ajută, inconștient, să gestionezi situații din viața reală mai rapid, mai folositor ție, decât dacă citești doar texte sacre și filosofie. Nu se poate trăi doar din maxime, aforisme și truisme.
Afirmația aia că unui râgâitor mâncător de semințe și ascultător de manele poate i-ar folosi beletristica, fiindcă l-ar mai da nițel jos din copac, m-a terminat! Deci toți intelectualii rafinați ai lumii (unde noi doi, firește, nu ne includem), dacă citesc beletristică dau dovadă de infantilism? Vremea cititului de beletristică e la 15-20 de ani, Dumas, Zévaco, Karl May și gata? Pe urmă trecem la filosofie, metafizică, Biblie, Coran? Păi cum să-i înțelegi pe cei din urmă dacă n-ai trecut prin Dostoievski, Proust, Gide, Camus și alții, mulți, foarte mulți alții?
Ai expediat-o aproape indecent pe „vax albina”, spunându-i că ”Scala lui Kardashev” (despre care auziseși! unde? la o bere, pe terasă?!) e simplistă. Și i-ai dat cu flit și cu delete (lui Kardashev) din curiozitatea ta de cititor de lucruri serioase. Unde ți-e dragostea pentru înțelegerea profundelor probleme ale existenței unei civilizații, respectiv aia umană?
Cei care l-au contrazis pe Kardashev (Sagan, de pildă) au lins mii de pagini înainte de-a zice că lor li se pare (LI SE PARE!) că saltul între tipurile de civilizații e prea abrupt. Nu i-a zis nimeni că e simplist și de neluat în seamă. Doar tu.
Pe ce te bazezi, X-dulescu, când tai în carne vie, cu maceta propriilor convingeri create în eprubeta personală, acolo unde alții, oameni de mare suprafață științifică îndrăznesc să emită alte ipoteze, stând în genunchi, apoi pe brânci :) de-atâta citit, ca să pună la îndoială o teorie, nu s-o pună pe foc.
P.S.: Cercul e simbolul perfecțiunii, așa cum și pătratul și piramida sunt simboluri ale perfecțiunii în geometrie. Doar că cercul e perfecțiunea monotoniei perfecte, fiindcă distanța tuturor punctelor care-l desemnează e aceeași față de un punct fix. Pușcăria perfectă. ZERO așteptări, ZERO emoție.
Nu uita de: Bancul Zilei | Cinci Minutele Zilei | Poezia Săptămânii | Tema Săptămânii | EXPLICATIE!
Aldus said
Da, comentariul merita pus (după o ușoară prelucrare) într-un articol stătător. Am vrut și eu să-i zic. Păcat că și-a făcut loc taman aici.
Renata, fă un articol din acest comentariu: de ce e important să citim. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
De ce păcat că și-a făcut loc taman aici??? O idee bună e bună doar în anumite locuri si în altele nu? Sau dacă a fost deja mentionată aici înseamnă c-ar fi captivă si n-ar putea fi, bine-merci, reluată si în alte parti? Care ar fi de fapt păcatul? 🙂
ApreciazăApreciază
Aldus said
Ar fi o idee bună s-o publice la ea pe blog, într-un articol.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
De ce? N-ai prins încă mesajul? 🙂 Ai nevoie de aprofundare? Sau vrei alt spațiu de revărsare fluvială pentru inundație cu inepții care să îngroape totul în bine-cunoscutul zgomot „marca aldus”? Mai ai un rest de text în tine despre futilitatea gestului de a citi literatură? Care-i motivul pentu care insiști să promovezi ideea bună? Te pomenești că ești mărinimos! Tț…
ApreciazăApreciază
Renata Carageani said
Cum, cum să scriu un articol despre de ce e important să citim, când tu mi-ai dovedit că NU e important să citim, decât dacă suntem Dorei maneliști 🙂
ApreciazăApreciază
Aldus said
Păi poate îl citește Dorel. Tu scrie-l.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Păi Aldourel l-a citit deja si s-a inervat din indignare… 🙂
ApreciazăApreciază
Florin said
Cine-i ăsta, K…?
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
potasiu
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Renata Carageani said
Of, cât am râs la replica asta!…
Pe vremuri, când am acceptat să „dau” la farmacie, eu, o fată cu liceu de muzică la bază, unde învățasem chimie cât să trag concluzia că ea se împarte în două, substanțe acre și substanțe leșioase, am purces cu tata în căutarea unui profesor universitar care să aibă răbdarea necesară să mă mediteze pornind de la nimic. Și omul mi-a testat cunoștințele începând cu tabelul lui Mendeleev, m-a întrebat simboluri chimice, cum se scrie cupru, mangan, nichel, aluminiu… Și am știut, de la… rebus, că îmi plăcea să rezolv careuri. Și când m-a întrebat care e simbolul pentru potasiu, m-a încuiat. Uitasem că potasiul se prescurtează K, fiindcă-i mai zice și Kaliu. 🙂 Sper că Florin știe și a înțeles gluma.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
@Renata – cred că @Florin înțelege mai mult decât lasă să se înțeleagă…😁 Asta în general, pentru că pe de altă parte nu prea mai stie de glumă.
P.S. rubrica „5 minutele zilei” de azi e… farmaceutică… special pentru cei bazați muzical (simfonic)
ApreciazăApreciază
Renata Carageani said
Da, am văzut, e picturalo-farmaceutică. E procesul de disoluție în stomac filmat poetic. Mi-a plăcut. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Mie mi-a plăcut mai mult ilustrația muzicală! 🙂
ApreciazăApreciază
Renata Carageani said
Mie disoluția. Imaginează-ți că asta se produce în stomacul nostru, cu MULTĂ apă și sucuri gastrice. Ah, și eu înghit hapurile cu salivă!
ApreciazăApreciază
Renata Carageani said
Și mie mi-a plăcut ilustrația muzicală; a mai estompat gândul că unul din patru hapurile alea se reped cu cruzime asupra mucoasei ultrapliate și ultrafragile a stomacului.
Dacă ar fi să-l provocăm pe Aldus la o nouă discuție despre mit, eu aș începe așa: Stomacul această fortăreață acidă, plasată imediat sub suflet. 🙂
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Ti-as răspunde ceva, dar momentan joaca Nole si nu face bine, asa ca trebuie sa ma concentrez un pic sa-l stimulez de la distanta. Poate-ti răspund mai încolo. 🙂
ApreciazăApreciază