(b)Arca lui goE
b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC
Sf-era lui Goe
Amintiri din viitor
Comentarii recente
Autori
-
Comentarii recente
Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița AdAmA6 la Marcela, Mara, Luminița Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița AdAmA5 la Marcela, Mara, Luminița Arca lui Goe la Marcela, Mara, Luminița
(b)Arca lui goE 
Stely said
Prolog
N-a fost cu neputinţă. N-a fost greu.
Aseară am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai tăifăsui cu un vecin…
E drept că El tăcea. Sau, mai curând,
Iradia în fiecare gând,
În fiecare şoaptă şi impuls,
În fiecare zbatere de puls.
Doar eu grăiam. Şi iată că, treptat,
Discursul în tăcere s-a mutat,
Tăcerea s-a umplut de sens şi ţel,
Tăcerea era drumul către El.
Aşa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,
Aşa-I vorbeam: Abis lângă abis.
Eugen Dorcescu
ApreciazăApreciază
RALG said
Superba poezie. O aluzie perfecta insinuata in prelungirea aluziei auto-cosmosului infinit si inutil din fotografia de azi, XV octombrie. Multumesc.
ApreciazăApreciază
Stely said
O „aluzie” :
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Foarte frumoasa aluzie dar tare mi-e teama ca si mai nimerita va fi aluzia la meciurle de baraj cu Slovenia de dinaintea turneului final din Japona si Coreea de Sud. In sfarsit sa fim optimisti.
ApreciazăApreciază
Stely said
Daa…trebuia sa scriu „o aluzie ” super optimista .
ApreciazăApreciază