(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Hygge vs? Neom

Posted by Arca lui Goe pe februarie 1, 2021

23 răspunsuri sa “Hygge vs? Neom”

  1. RALG said

    Ceea ce ma fråmånta pe mine in legatura cu acest proiect Neom, al unui oras in care o foarte, foarte mica parte dintre cetatenii planetei sa poata practica hygge in pace si binişte, fara a polua si fara a deranja pe nimeni, ar fi costul acestui proiect: 500 miliarde de dolari. Probabil ca in spatele acestei sume de bani se afla o cantitate echivalenta de CO2 produsa undeva in lume. Iar daca tinem seama ca ar fi nevoie la scara planetara de circa 10 000 de astfel de orase… nepoluante… e posibil ca la termenul darii in folosinta a acestora, atmosfera terestra sa contina 70% azot, 29% CO2 si 1% Oxigen. Dar ma rog, este posibil sa gressc eu pe undeva pe la numere.

    Apreciază

  2. Oare cum va arăta lumea peste 20, 30 de ani?

    Apreciază

    • Daca n-as sti ca intrebare d-voastra este retorica, v-as raspunde ca Dumnezeu stie, sau… cine stie. 🙂 Asa insa ma multumesc sa cred (fara sa spun nimanui) ca in 20-30 de ani lumea va arata totusi bine, in special cei tineri. 🙂 Adica eu unul sunt optimist si nu ma astept la catastrofe majore care sa afecteze semnificativ lumea ca lume, adica omenirea, cum ar veni, ca in rest… cu atat mai mult lumea va continua la fel de imperturbabila. Probabil ca vom avea mult mai mult timp liber si nevoia de a gasi solutii pentru a nu ne plictisi prea tare, cata vreme tehnologiie si IA-ul se ocupa de restul. Monede virtuale, masini exclusiv electrice si auto-pilotate, comunicare cvasi-telepatica, o limba planetara (poate)… computere quantice, baze pe Luna si pe Marte… chestii socoteli.

      Apreciat de 1 persoană

      • Mulțumesc pentru doza de optimism. Citind comentariul dvs, mi-am amintit de un vis mai vechi. Eram intr-un orășel ( poate al viitorului) . Toate casele frumos înșiruite erau alb strălucitor și nu aveau mai mult de 1 etaj. Pe stradă nu circulau mașini ci doar mijloace de transport comun. Un tramvai cu un design foarte aerodinamic, galben, splendid, circula propulsat cu plasmă. Mai existau un fel de capsule pentru 4 persoane, albe, cu un interior elegant albastru. Toate erau complet automatizate și autonome.

        Apreciat de 1 persoană

        • neamtu tiganu said

          Ai grije ce-ti doresti.. visul tau e absolut plictisitor, toate casele albe, bleahh, tramvaiul galben ca un galbenus, cu etaj si tras de cai… propulsat cu plasma… ha, ha, ha.. capsule albastre, probabil ca erau viagra… acest vis e mai degraba un cosmar..

          Tot la iarba verde e mai frumos, acolo unde iarna e alb, primavara floricele, vara seminte de dovleac la poarta, toamna curge vinul, tuica, guita porcul, gigiie gistele…

          Apreciat de 1 persoană

        • RALG said

          Este posibil ca prin intermediul tehnologiei sa ajungem in Nirvana, intr-o stare de orgasm perpetuu si crescator, desprinsi de nevoia deprinderii de a locui intr-un corp de materie grea. Continuuand totusi sa existam. Micile fericiri de acum vor fi fiind doar niste scintilatii pe calea acelei deveniri. Si internetul va fi gratis pentru toata lumea care va fi formata dintr-un singura fiinta. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

    • Un prim pas pentru a ne imagina cum va fi lumea peste 20 – 30 de ani ar fi sa ne imaginam cum va fi peste 4-5:

      Apreciat de 1 persoană

  3. neamtu tiganu said

    DESPRE FEMEILE BĂTRÂNE ŞI TINERE „De ce te furişezi atâta de sfios, o, Zarathustra, în amurg? Şi ce ascunzi cu-atâta grijă sub manta? E vreo comoară, care ţi s-a dăruit? Ori vreo odraslă ce ţi s-a născut? Ori umbli-acum tu însuţi pe cărarea hoţilor, tu, prieten al celor răi?” Aşa-i, prietene al meu! răspunse Zarathustra, e vreo comoară, care mi s-a dăruit: e un mic adevăr pe care-l port cu mine. Dar este neastâmpărat ca un copil, şi dacă nu-i astup gura, ţipă prea tare. Azi, când umblam de unul singur, la ceasul când apune soarele, am întâlnit o femeie-n vârstă ce-i zise-acestea sufletului meu: „Multe ne-a spus şi nouă Zarathustra, femeilor; dar niciodată nu ne-a grăit despre femeie.” Iar eu i-am replicat: „Despre femeie se cade să le spui numai bărbaţilor.” „Şi mie”, zise ea, „poţi să-mi vorbeşti despre femeie; sunt într-atâta de bătrână, că am să uit îndată ce mi-ai spus.” Iar eu, dorând să-i fac pe plac femeii bătrâne, i-am grăit aşa: Într-o femeie totul este o enigmă şi totul are în femeie o singură soluţie: maternitatea. Pentru femeie, bărbatul nu-i decât un mijloc: Scopul întotdeauna e copilul. Dar ce este femeia pentru bărbat? Bărbatu-adevărat vrea numai două lucruri: primejdia şi jocul. De-aceea el îşi vrea femeia ca jucăria cea mai primejdioasă. Bărbatul trebuie crescut pentru război, femeia pentru întremarea războinicului: orice altceva e numai o sminteală. Fructele mult prea dulci nu-i plac deloc războinicului. Iată de ce iubeşte el femeia; amară e chiar şi femeia cea mai dulce. Femeia înţelege mult mai bine copiii ca bărbatul, însă bărbatul este mai copilăros decât femeia. Orice bărbat adevărat ascunde-ntr-însul un copil care iubeşte jocul. Haideţi, femeilor, descoperiţi copilul din bărbat! Femeia trebuie să fie o jucărie gingaşă şi pură, asemeni unei pietre preţioase luminate de virtutea unei lumi ce încă nu există. Lumina unei stele să strălucească în iubirea voastră! Speranţa voastră să fie: „dacă-aş putea să nasc eu Supraomul!” Iubirea voastră fie plină de curaj! Iar cu iubirea voastră să vă năpustiţi pe-acela de care vă e teamă. În dragoste să-şi afle loc onoarea voastră! Femeia, de altminteri, puţin pricepe din onoare. Însă onoarea voastră fie-aceasta: voi să iubiţi mai mult decât sunteţi iubite şi ne-ntrecute să rămâneţi. Dacă bărbatul se va teme de femeia care iubeşte, atunci ea nu va şovăi în faţa unui nou sacrificiu şi-orice alt lucru i se va părea fără valoare. Bărbatul să se teamă de femeia care urăşte: fiindcă bărbatul în adâncul său e doar răutăcios, femeia însă este rea. Pe cine urăşte oare femeia cel mai mult? — Aşa grăit-a fierul către magnet: „Pe tine te urăsc cel mai mult, căci tu mă atragi, însă nu eşti destul de tare să mă ţii.” Bărbatu-i fericit zicând: aşa vreau eu. Femeia-i fericită zicând: aşa vrea el. „Iată, acuma lumea este chiar desăvârşită!” — aşa gândeşte oricare femeie, în clipa-n care se supune cu-ntreaga sa iubire. Femeia trebuie să se supună, dând astfel adâncime suprafeţei sale. Simţirea ei este de suprafaţă, un strat mişcat mereu şi tulburat deasupra unor ape prea puţin adânci. Însă simţirea bărbatului este adâncă, talazul ei vuieste în peşteri subterane: femeia îi presimte forţa, dar nu o înţelege. Femeia cea bătrână-mi zise-atunci: „Plăcute lucruri are Zarathustra de spus, şi mai ales femeilor destul de tinere spre-a le urma. Ciudat este că Zarathustra cunoaşte prea puţin femeile, însă le judecă destul de bine! Sentâmplă oare-aşa, pentru că atunci când este vorba de femeie nimic nu e cu neputinţă? Primeşte acum drept mulţumire acest mic adevăr al meu! Am totuşi destui ani ca să-l rostesc. Ia şi înfofoleşte-l bine şi astupă-i gura, altfel o să răcnească, mărunţelul.” „Haide, femeie, dă-mi odată acest mic adevăr al tău!” i-am zis. Şi-atunci femeia mi-a răspuns aşa: „Te duci acuma la femei? Vezi, să nu uiţi biciuşca!” — Aşa grăit-a Zarathustra.
    Friederich Nietzsche.

    Apreciat de 1 persoană

    • Domnule nu ma-nebuni… Nea Nietzsche? Bun domnule, bun Friederich asta al dumitale. Nu degeaba ati emigrat d-voastra taman in Germania. Interesante lecturi. Dar n-o fi prea ana-cronic? Prea retrograd? Activistii political-correctness-ului ce-or zice? Ah, stiu ce-or zice. Daca nu v-or lua la per-pules direct cu intrebari la chestiune, cestiunea discriminarii si a abuzurilor sexiste, o sa va ia direct cu: „Båååå, tu cu Nietzsche ti-ai gasit sa vii la inaintare, cu ideologul lui Hitler? Fascistule.” Acuma eu nu zic nu. Nietzsche e tare domnule si le zice bine retroactiv-tardiv, dar parca tot un Kierkegaard e mai bun. I-auziti aici o sonata de Kierkegaard la drâbå, daca stiti ce-i aceea o sonata si o drâmbå (a se viziona pe ne-råsuflate un minut si 45 de secunde);

      Apreciază

    • Apreciază

      • Din pacate scheciul lui Ricky Gervais este in linba engleza asa ca este putin probabil ca dl. Neamtu sa-l fi savurat sau macar ascultat pana la capat, ceea ce este pacat intrucat in final a venit vorba chiar despre domnia sa, fiind pomenit intr-o intrebare oarecum retorica.

        Apreciază

        • neamtu tiganu said

          Am inteles, pina si sfirsitul cu tiganii, dar scheciul e slab, chiar ieftin as zice… o reteta infailibila, sa vorbesti de Nitzsche, Hitler, si evrei.. succesul e garantat, toti te vor lauda.. Numai ca Nitzsche e mult mai mult decit povesteste papagalul asta.

          Apreciază

          • Domnule ma disperati cu pasa neagra a nihilismului in care ati intrat. Imi pare sincer si deeply rau (pentru d-voastra) ca nu va place Ricky Gervais si ca nu aveti antene pentru umorul lui fabulos. Si nu ma refer numai sau in special la clipul cu Nitzsche, filozoful d-voastra favorit (si si al filozofului Liiceanu) ci in general. Ma rog d-vostra glumiti (desigur) lunad in serios bâza facuta de genialul Gervais despre nu mai putin genialul Nitzsche, dar gluma pe care o faceti e o gluma cam fara haz, fara sare, fara piper si, in cele din urma, fara umor. Si nici Friederich nu iese prea bine din combinatie, daca stai sa te gandesti. Adica ca ce e Nitzsche pana la urma? Iaca un filozof apreciat de Calomfirescu c-ar fi fiind mult mai mult decat zice comediantul Gervais. Da, domne da. Asa da. Mare filozof. Aveti un filozof la baza. Nu e rau. Dar nu va pierdeti umorul. Daca s-ar putea. Iar Ricky chiar ar merita sa-i acordati o sansa. Uite de exemplu la starea d-voastra de acum v-as recomanda sa urmariti „After Life” (un film in care este implicat un pic si Ricky Gervais si anume ca producator, regizor si interpret al rolului principal). Filmul se incadreaza la categoria black comedy-drama (also known as black humor, dark humor, dark comedy, morbid humor, or gallows humor)… E posibil sa realizati ca aveti cate ceva in comun cu personajul din film:

            Apreciază

          • neamtu tiganu said

            Vazut din Romania poate ca scheciul ar putea parea haios, de aici insa se vede altfel, sunt atiit de bombardat cu „poante” de acest gen ca ajunge sa mi se faca greata.

            Apreciază

          • Incercati after life. E altceva.

            Apreciază

  4. Ar fi interesant de observat (de detectat, de interpretat si de modelat) ordinea (subtila) care se intrevede in haosul (colosal) ce imbraca, precum o aura, „progresul” (schimbrea) societatii umune, mersul inainte al umanitatii catre o directe esentialmente necunoscuta si incogniscibila. Felul in care se impun anumite tendinte sociale, politice, financiare si mai ales tehnologice nu este in controlul nimanui anume, fiind rezultanta vectoriala a miriadelor de actiuni, gesturi, intamplari, care-i au ca actori pe oameni, pe fiecare in parte si pe toti la un loc, fiecare cu dorintele sale, fiecare cu vointa si putinta sa. Ma rog exista o masa mare de priculici umani (care atei, care credinciosi) in care fiecare crede cu toata fiinta sa ca alde Bill Gates & Co decid totul (eventual ghidati de antichrist)… dar din pacate nu este deloc asa. Ar fi intr-adevar linistitor sa stim ca ceea ce se intampla este in controlul cuiva, care are instrumente potrivite pentru a indeplini o astfel de munca… Din pacate nimic mai fals. Dar chiar si asa felul in care se schimba lucrurile pare sa denote un soi de ordine ca si cum s-ar inainta dupa un plan care urmareste un scop. Adica intr-un fel oarecum predictibil si logic… E o simpla iluzie, dar macar este o iluzie cat de cat consistenta si perena, care excede cu mult scara vietilor indivizilor, contribuind la atenuarea misterioaselor angoase existentiale si la sporirea curajului celor care, crezand ca inteleg cum functioneaza lumea, renunta la resemnare si inhibitii trecand la fapte, incercand sa faca ceva maret, fiecare dupa puterea sa, care sa se potriveasca cu restul lumii. Unii fac macaroane cu branza. Altii construiesc orase auto-sustenabile in desert, altii planuiec colonizarea lui Marte, unii scriu pe bloguri, altii nu mai scriu pe bloguri. Rezultatul global, cumulat, ca suma vectoriala a tuturor gesturilor individuale dicteaza directia in care „inainteaza” omenirea. Ma rog rezultatele depind si de context (conextul cosmic), dar asta este o cu totul alta poveste in care n-as dori sa intram pentru moment: eu, tu si Ovidiu. Ar fi interesant de observat (de detectat, de interpretat si de modelat) ordinea (subtila) care se intrevede in haosul (colosal) ce imbraca, precum o aura, „progresul” (schimbrea) societatii umune, mersul inainte al umanitatii catre o directe esentialmente necunoscuta si incogniscibila.

    Apreciat de 1 persoană

    • neamtu tiganu said

      unii oameni dastepti, adica eu, spun ca societatea e ca un organism, se naste, se inmulteste, imbatrineste si chiar… moare. Mai mult, si societatea se poate imbolnavi de toate bolile posibile si de alea rusinoase, si de alea de cap, si de diareee s.a.m.d. Cind e racita societatea ies la suprafata mucii si flegmele, ii vedem toata ziua pe ecrane, de la Ursula, minca-mi-ar P..a, la Mutti, la Micron, Bidon, Greta, Putin, Erdogan, iecologii, antialcoolici, politicii corecti si-nca multi altii.

      Nu se poate face nimic, o gripa fara medicamente trece intr-o saptamina, cu, in 7 zile. Dar o gripa poate fi si mortala…

      Apreciat de 1 persoană

      • Tot ce aveti de facut e sa rezistati 7 zile. Sau o saptamana. Si-ati scapat. Nu si de anxietate, depresie, angoase… Nixis, ipohondrie, fandaxie. Cred in continuare ca va uitati prea mult la televizor pe canalele colectoare cu muci. Mai bine scrieti o proza scurta si vesela. Poate sa fie SF sau din trecutul de marire. De exemplu despre cum v-ati pierdut virginitatea. Sau inocenta.

        Apreciază

        • neamtu tiganu said

          Sunt coplesit de multimea si caldura urarilor transmise cu ocazia zilei mele de nastere. Multumesc din suflet si va urez la rindul meu toate cele bune si, mai ales sanatate, ca vin si tuica mai gasim.
          S-au adunat multe, teribil de multe primaveri in viata mea, nu as fi crezut ca voi ajunge la acesta virsta matusalemica, nu am dus o viata “sportiva”, desi am facut mult sport. E drept, au mai fost si ceva toamne si ceva Bacovia. Imi amintesc primul „ceai“, cred ca aveam 15-16 ani, dat cu ocazia aniversarii mele. Am pregatit totul cu saptamini inainte, am fost nebun de emotie si bucurie. Au fost multe alte petreceri, uneori tineau ca nunta din poveste, trei zile si trei nopti, aveam asa de multi petrecareti in agenda, ca trebuia sa-i programez in mai multe sesiuni.
          Nu mai departe acum un an, eram in Austria, la schi, deja aparusera primele zvonuri despre un virus, pe care il luam la misto. Intre timp virusul ne-a luat el pe noi la misto si ne-a inchis in casa.
          Mai tineti minte: “astazi e ziua ta, zi frumoasa ca tine!“? Ei bine ieri a plouat, a fost inchis, seara chiar a tunat si fulgerat. Asta spune multe.
          Cred ca anul asta a fost cea mai nasoala aniversare, in semn de protest chiar m-am hotarit sa nu sarbatoresc in nici un fel, nu am vrut sa beau nimic, nu am vrut mincare festiva, cadouri oricum nu mi-a trimis nimeni, nu am vrut sa-l incurajez. Pur si simplu am vrut sa sterg anul care a trecut, sa nu-l consider, ca asta nu a fost an de viata, ci a fost un an vegetal, de leguma.
          Imi pare extrem de rau ca nu pot sa bag ceva haios, amuzant, dar am si eu caderile mele, sper sa ies repede din starea asta de blageala. Poate ca o fi doar o astenie de primavara trecatoare!?
          Dar, cum zice poetul:
          Îmi place să râd, deşi
          râd rar, având mereu câte o treabă,
          ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
          pe oceanul oval al fantaziei.
          *************
          E suficient de haios?

          Apreciat de 2 persoane

          • Este!

            Apreciază

          • si la multi ani cu ocazia zilei de ieri… Varsator care va sa zica. Eu cred ca n-ar trebui sa fim chiar asa de suparati pe anul trecut. Ne-a fortat sa ne mai intoarcem si pe acasa, sa privim (uneori cu nedumerire, alteori cu uimire si surpriza) spre interior, sa fim fiecare din noi ceva mai mult in compania noastra insine. Daca ne-a placut sau nu ne-a placut aceasta companie, deh, nu e anul de vina (poate anii). Vorba ceea, vå place, nu vå place, altul mama nu mai face.

            In fine, inca o data la multi ani si la mai multe motive pentru bucurie, ferocire si poate chiar extaz. Sanatate si virtute si s-avem mereu ce… bea. Si cu cine. Noroc.

            Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
<span>%d</span> blogeri au apreciat: