Un act de curaj din partea timidului Andrei Plesu

O nedumerire – Andrei Plesu.  (vezi o si mai mare nedumerire la sfarsitul articolului)

Stiu ca dna Cornea este un om credincios. Cum de se împaca atât de usor cu ideea suprimarii de sine? Si, mai ales, cum de a uitat propriul sau «exemplu»? A existat un moment, înainte de 1989, în care doamna Doina Cornea a spalat obrazul întregii natiuni. A avut curajul rarisim de a spune „nu” unui regim care îsi trata oponentii fara menajamente. În amintirea acelui episod, doamna Cornea merita admiratia noastra definitiva si respectul nostru neconditionat. Dar nu e prima data când ma vad obligat sa deosebesc între anvergura supraomeneasca a posturii eroice si omenescul, uneori preaomenesc, al istoriei cotidiene. Ambele se pot întâlni în tarcul aceleiasi personalitati. Faptul de a fi fost, într-un ceas al vietii, la înaltime nu e o garantie de infailibilitate în orice domeniu si pe termen nelimitat. De aceea, idolatria nu e indicata. Iar când stii ca vocea ta conteaza enorm, când esti constient de greutatea simbolica a interventiilor tale, trebuie sa te gândesti de o suta de ori înainte de a te manifesta public. Spun toate astea, dupa ce am citit un text al doamnei Cornea adresat lui Adrian Sobaru.

Adrian Sobaru este si el un personaj care binemerita cel putin compasiunea noastra.Nu vreau sa judec în niciun fel hotarârea lui de a protesta, în felul în care a facut-o, împotriva unui guvern care e departe de a fi ireprosabil. Dar as ezita sa-l dau ca exemplu de civism, instituind astfel comportamentul kamikaze ca forma optima a nemultumirii, ca model de actiune politica si cetateneasca. A fost comparat cu Liviu Babes. Din respect pentru cel care s-a sacrificat, în martie 1989, la Brasov, as fi ceva mai rezervat. Liviu Babes nu putea visa sa intre în sala Marii Adunari Nationale în timpul unui discurs al lui Ceausescu, nici sa fie filmat în timp ce îsi dadea foc, nici sa ajunga apoi invitat de succes în studiourile de televiziune. De moartea lui n-au aflat decât ascultatorii Europei Libere. El alesese sa protesteze prin sinucidere, într-un moment în care alte forme de protest radical erau imposibile. Contextele celor doua gesturi nu pot fi comparate, daca avem o minima buna-credinta. Dar doamna Cornea se declara foarte impresionata de dl Sobaru si îi multumeste pentru „lectia” pe care ne-a administrat-o tuturor. Scrisoarea dânsei începe cu o fraza incomprehensibila din punctul meu de vedere: „Forme extreme de protest nu se fac decât fata de oameni sensibili, la a caror iubire se poate apela. Era teoria lui Gandhi si el a izbândit”. Adica cum? Nu protestezi decât în fata unei asistente iubitoare? Nu te razvratesti decât contra unei adunari „sensibile”,care te îndrageste? A crezut dl Sobaru ca Parlamentul României este o asemenea adunare? Trec peste invocarea lui Gandhi, un protestatar care s-a distins tocmai printr-o teorie a non-violentei si renunt sa fac observatii meschine despre proprietatea unora din termenii scrisorii (protest „transpersonal” s.a.).

Lucrul uluitor pentru mine este ca ni se vorbeste de o „lectie”. Ce lectie? Sa întelegem ca cea mai demna strategie politica, singura legitima si eficienta, este sinuciderea? Ca a fi un bun cetatean e a fi gata sa te arunci în gol? Orice „lectie” pune în joc un exemplu. Suntem dispusi sa punem dinaintea copiilor nostri aceasta lectie? Sau sa o aplicam noi însine pe pielea proprie? Stiu ca dna Cornea este un om credincios. Cum de se împaca atât de usor cu ideea suprimarii de sine? Si, mai ales, cum de a uitat propriul sau „exemplu”? Caci, slava Domnului, Doina Cornea nu s-a sinucis, ci a ales un alt mod de lupta, care constituie cu adevarat o lectie. Si tocmai pentru ceea ce a facut, as fi mai putin atent la ce spune…

In mod paradoxal de paradoxal articolul foarte curajos al d-lui Plesu (ca trebuie sa fi curajos ca sa zici ceva despre simboluri mistice) a disparut din arhive. Sa-l fi parasit curajul pe dl. Plesu si sa fi retras din proprie initiativa nedumerirea cu pricina? Sa se fi lamurit intre timp? Mister, abis, scrisul nu e decat vis…

Artiolul a disparut de AICI dar este mentionat AICI 😉