Caragiale a fost doar un amârat lipsit de originalitate care a plagiat din viitor pe canale oculte: „Traian Basescu si acesti oameni de mine nu scapa, decat daca ma omoara, ceea ce nu e cazul, sper.” 🙄
Are cuvantul Crin Antonescu: „Traian Basescu si acesti oameni de mine nu scapa, decat daca ma omoara, ceea ce nu e cazul, sper. De mine nu scapa pana cand nu dau socoteala politic, ca eu nu ma ocup cu altceva, in fata cetatenilor Romaniei, pe care i-au mintit si-i mint, pe care i-au furat si-i mai fura inca pe unde mai sunt si pe care mai noi ii sfideaza, ii intimideaza in fiecare seara domnul Traian Basescu (…) Asta pana nu se termina, eu nu ma opresc, oricate amenintari, oricate insulte, oricate calomnii”, a sustinut Antonescu, intr-o emisiune la Antena 3.
Vom reveni in curand cu alte capete de aparare.
Până atunci un scurt comentariu literar:
Băiatul acesta, Crin Antonescu, pe care Andrei Pleşu il asemuia cu un Rica Venturiano tomnatec, lăsat să se exprime liber, trădează în fapt o asemănare vădita cu un alt personaj caragialesc şi anume cu Crăcănel. “Am să-l sfâşiu! (scrâşnind din dinţi şi zguduind din cap) Cu dinţii! Cu dinţii am sa-l rup!“ exclamă plin de curaj Crăcanel la adresa Bibicului care l-a tradus în amor. Amorul Crin-Crăcănelului este funcţia de preşedinte al Romaniei pe care Bibicul i-a furat-o. Băiatul acesta, Crin Antonescu trece prin personajele lui Caragiale cu o dezinvoltură demnă de invidiat. Nu demult a promis nesilit de nimeni că o să-si rază fafuridele din politica (a-la-carte) dacă Bibicul se va mai întoarce la Cotroceni, iar acuma se dă de ceasul morţii ca să nu i se ducă ambiţul, la ce-a ţinut el mai mult şi unde-şi imagina că are abonament. Problema este că amicul Ponta-Pampon, care ştie tactica procuraturii, pentru ca a fost el însuşi tist de vardişti, e pe cale să-l abandoneze pe micuţul Crin-Crăcănel (fost Căcărău bun). De unde şi tragi-comedia dell’Arte (belle arte, că e cam belită) în care se scaldă “floarea politicii româneşti”, gata sa recunoască orice, inclusiv că este un instrument folosit exclusiv pentru hărţuirea si eliminarea lui Traian Băsescu. Intr-o declaraţie anterioară afirma, într-o fraza abia înteleasă (plină de-nţelesuri) că (citez) “Traian Basescu ameninţă de când îl ştiu şi de când mă ştiu.” !!! Subconştientul, singurul pe care-l posedă, îl tradează, probînd că omuleţul se identifică total cu postura de inamic şi victimă a lui Basescu ce-l ameninţă de când se ştie el-Crinel, din frageda-i pruncie (înainte de asta nefiind nimic, identificându-se practic cu neantul). In politică, băiatul acesta, Crin Antonescu nu este decât o căpuşă grandomana pe pielea lui Traian Basescu, unde a fost plasat tocmai pentru că este lesne manevrabil şi că deşi-l poate încurca pe Basescu (nevoit să se tot scarpine), totuşi până la urmă o să i se poată da cu flit fără probleme, intrucat in abesnta lui Basescu nu va fi (doar) inutil, va fi NIMIC. Este din acest punct de vedere un Agamiţă Dandanache perfect, mult mai bun decât au fost Adrian Nastase si Mircea Geoana la vremea lor. Problema este însă că Bibicul se încapăţânează sa-l înfrunte pe Caragiale reuşind până acum să nu piarză nicio scrisorică şi niciun belet (roz) de amor. Si de aici blocajul şi drama celui care nu ştie să facă nimic (altceva). Ce-aţi vrea sa facă bietul băiat? Să-şi tragă un glonţ în pielea gâtului? Nu face el aşa ceva. Trebuie sa lupte până la capat. Că şi Garda Naţionala s-a desfiinţat.
(b)Arca lui goE 