(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !

Archive for 9 decembrie 2012

Romania. Alunecarea in minciuna. Alunecarea in adevar.

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 9, 2012

Democratia este intotdeauna aproximativa, imperfecta. Totalitarismul si el este intotdeauna aproximativ, imperfect. Anarhia poate fi cateodata perfecta. Haosul este singurul compatibil cu perfectiunea. Democratia si Totalitarisnul au intotdeauna limite (spre care converg asimptotic) si limitari (simptomatice). Haosul nu. Nu are.

Chiar daca Democratia si Totalitarismul sunt aproximative, totusi acestea nu pot fi niciodata confundate in mod obiectiv, pe baza formelor lor de manifestare observabile. Pot fi uneori confundate in mod subiectiv, prin incompetenta sau inadecvare intelectuala, sau prin manipulare.

Romania a iesit dintr-un Totalitarism imperfect si a intrat intr-o Democratie extrem de aproximativa. Perioada actuala este in mod dramatic afectata de o abatere majora, maximala, a continutului democratiei in raport cu normele specifice unei democratii ideale. Este o stare cautata, care s-a insinuat lent, progresiv, planificat, prin (a) cointeresarea sau pseudo-cointeresarea tuturor actorilor principali din piesa democratiei originale si (b) prin falsificarea insemnelor democratiei. Discrepanta dintre ceea ce este democratic si ceea ce se sustine ca ar fi democratic a ajuns la o anvergura similara cu discrepanta la care se ajunsese in anii din urma ai Totalitarismului comunist intre realitate (economica, sociala etc) si imaginea realitatii in versiunea oficiala. Desi Minciuna de azi nu este chiar la fel de gogonata ca si cea de atunci totusi faptul ca este acceptata si asimilata de mult mai multi o face sa fie comparabila ca adancime si grotesc. Semnele dramatice ale faptului ca democratia de la noi danseaza la marginea intelesului sau, la frontiera cu totalitarismul, rezida in acceptarea neputincioasa a compromiterii aparentelor. Democratiile, indiferent cat de aproximative ar fi, detin resurse rezonabile pentru pastrarea aparentelor chiar si in cazul situatiilor de abatere de la normele democratice. Faptul ca intr-o societate se manifesta neputinta pastrarii aparentelor democratice si ca mai mult decat atat, faptele respective sunt acceptat tacit de catre intreaga societate, trecute sub tacere sau chiar ovationate, denota atingerea unei limite extrem de periculoase. Dincolo de ea se afla catastrofa Anarhiei sau catastrofa Totalitarismului. Ori si una si alta. Si-ar putea cineva imagina cum ar fi ca, intr-o tara democratica, in America sa zicem (dar numai si numai pentru cei care nu prefera deja Rusia sau China) la alegerile prezidentiale sa existe o singura propunere de candidat? Cum ar fi ca data viitoare, la prezidentiale, conform regulii nescrise a alternantei la putere republicanii ar fi indreptatiti sa considere ca le-ar fi randul, si, ca urmare, democratii sa nu se mai deranjeze sa propuna vreun candidat? Sau cum ar fi ca-n aceeasi tara un referendum validat in mod oficial sa fie ignorat?  Ba mai mult, cum ar fi ca asemenea lucruri sa fie trecute sub tacere ori chiar apaludate de catre mase largi de cetateni entuziasti in urma cresterii pensiilor si ajutoarelor sociale cu 100 de dolari? Suntem deja in fata unei fantezii comice. Ei bine la noi sistemul ticalosit a reusit performanta sa dea aparenta normalitatii unor asemenea grozavii. Unii (se stiu ei care) ar putea crede ca performanta a fost reusita de catre sistemului ticalosit exclusiv pe baza manipularii si a intoxicarilor mediatice, ample si persistente. Nici vorba de asa ceva. Sistemul ticalosit a realizat ca propaganda nu e totul. Da, e necesara, indispensabila, chiar, dar nu-i suficienta. Sistemul ticalosit avea nevoie de complici puternici la numar si atunci a trecut de partea „poporului”. A muncit mult pentru asta dar a meritat. A circulat niste bani (cu dobanda) prin conturile poporului (pensii, ajutoare sociale, salarii bugetarea moca etc), fara nicio cheltuiala din buzunar (doar munca depusa pentru respectivele operatiuni bancare), si a reusit astfel sa-si faca o multime de complici pentru a-si asigura „majoritatea ceruta” (de catre aparenta normelor democrratice). Problema este ca sistemul a ametit si a inceput sa neglijeze salvarea aparentelor contand cam mult pe noul sau complice, aka, „poporul” (poporul muncitor, singurul care este indreptatit sa saza la masa). Sistemul Ticalosit conteaza pe Popor pentru a i se trece cu vederea incapacitatea de a mai salva aparentele. „Poporul” este cel care va repera cu mare usurinta onoarea nereparta a Sistemului Ticalosit.

In Romania pe baza unui Referendum validat, in acord cu un bun simt elementar si in acord cu starea natiunii (care este) Parlamentrul Romaniei ar trebui sa fie unul unicameral cu maximum 300 de parlamentari. (Si asa ar fi cam mult in raport cu resursele de personal calificat disponibil in interiorul natiei). Personajul care a promovat masura a fost diabolozat cu succes. Secretara lui Dragnea are drum deschis spre Parlament). Precedentul a fost creat. A fost acreditata ideea ca rezultatele referendumurilor sunt facultative. Vivat democratia.

In Romania, conform Constitutiei Presedintele in exercitiul functiunii este cel care desemneaza candidatul la functia de Prim Ministru al Guvernului care urmeaza apoi (pe baza acelorasi norme democratice) sa fie validat sau invalidat in Parlamentul Romaniei. Dar presedintele actual este un om rau (s-a stabilit in presa si „poporul” a acceptat propunerea), prin urmare este cat se poate de democratic sa se procedeze la o derogare prin care Presedintele sa fie scutit in mod tacit de aceasta indatorire. Democratic a devenit ca Partidul sa-l numeasca direct pe Primul Ministru. Doua principii fundamentale sunt astfel incalcate. Este practic eliminat principiul controlului reciproc intre puterile statului. Partidul propune, partidul valideaza, partidul e in toate. „Poporul” este de acord. Daca Presedintele nu este de acord cu atat mai rau pentru el. Inseamna ca nu intelege democratia si trebuie sa suporte consecintele: asasinarea politica asistata (asistata de catre „popor”).  Un alt principiu al democratiei se refera la pluralism, la libetatea de a alege. Presedintelui, indreptatit prin Constitutia Romaniei sa desemneze primul ministru nu i se da nimic de ales, nimic de desemnat. El are nu de desemnat (dintre un minim de doi) ci de consemnat un „Unul”, care este, vai, Victor Viorel Ponta, (… … …).  „Poporul” este de acord. Asadar singura piedica in calea democratiei a ramas Traian Basescu. Jos Basescu. Conform Constitutiei Romaniei functia de Presedinte se cumuleaza cu cea de Notar al statului, iar persoana care o ocupa este mandatata sa consemneze formal candidatul partidului pentru ca acesta sa poata sa fie validat de catre… partid. Orice abatere de la acest enunt se va considera incalcare a Constitutiei si va fi sanctionata ca atare.

P.S. Monologul de mai sus descrie sumar, in rezumat, in ce ar consta alunecarea in minciuna, prin raportatea democratiei originale la democratia ideala. Dar, in fapt, daca e sa stam drept si sa judecam drept, avem de-a face cu o alunecare in adevar. O sincronizare. Popoarele nu gresesc. Popoarele (si poporenii) stiu foarte bine ce fac. Sistemul ticalosit a inteles ca numai impreuna putem reusi, corupti mari alaturi de corupti mici (si prosti). Acesta este tristul adevar, poporul nu a fost pacalit. Poporul este complice. Chiar daca nu va stii sa aleaga varianta care l-ar avantaja pe el si pe copiii sai, totusi, in mod sigur va alege varianta care i se potriveste cel mai bine. Nu-i oare acesta spiritul democratiei? In sens strict etimologic. Celor care se confrunta cu aceasta realitate si o gasesc inacceptabila le se pot sugera, in mod democratic, cateva alternative: sinuciderea, darea pe brazda, emigrarea, resemnarea sau… coagularea in structuri care sa-si propuna reformarea poporului nu doar simpla lui captare electorala ciclica si/sau cointeresare in complicitate, in felul operat de catre sistemului ticalosit. Or mai fi si altele.

P.P.S. Frumos ar fi ca USL-ul sa ma contrazica si sa-i dea Presedintelui de ales/ de desemnat intre cateva variante de prim-ministru: Victor Viorel Ponta, Crin Antonescu, Ion Iliescu, Nicolae Dragnea, Adrian Nastase, Dan Voiculescu, Mircea Badea.  Ar echivala cu intoarcerea la democratie si progres: democratia bufå.

1

Posted in Arcaluigoeologie | 24 Comments »

Paznicul farului – Ultima speranta

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 9, 2012

Posted in Arcaluigoeologie | 7 Comments »