(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator și ventrilog al celor fără de blog. Despre NIMIC !

O alta exagerare exegetica

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 6, 2019

„Mulți teologi și filozofi moderni au susținut că diavolul are o țintă permanentă: aceea de a ne convinge că nu există, pentru a ne putea cuceri mai ușor. Asemenea ateului, diavolul preferă să știe că nu credem în existența lui Dumnezeu: el, demonul căzut, poate fi ignorat, ba chiar dă seamă de o maximă discreție, practicînd un soi paradoxal de smerenie, o kenoză inversă. Altfel spus, demonul preferă inexistența, dar n-o poate decît simula. Mai toate religiile au descris un infern. Un loc simbolic, imaginar, un ciudat perimetru spiritual, copleșit de forțele răului, care-și află acolo maximul de intensitate și densitate. Acolo (adică nicăieri) se află contrariul împărăției lui Dumnezeu, alt loc spiritual, unde virtutea, fericirea și armonia se desăvîrșesc fără încetare și fără nevoia de a o face: împărăția divină nu e nici statică, nici dinamică. E devenirea circulară a perfecțiunii nesfîrșite.

În prezența celor amintite mai sus, nu ne va mira prea tare faptul că ateul nu crede (nici) în diavol. El are credința că Dumnezeu nu există și e adesea irațional (prin superstiții sau fanatisme de tip scientist sau utopic-social), dar cel puțin pretinde că a ieșit din era irațională a Teologiei și a pășit (deodată cu secolul al XIX-lea) în era pozitivă a Rațiunii. Evacuarea deismului nu elimină și schema religiilor monoteiste: nu poți fi agnostic sau ateu postmodern fără o sumă de credințe (și un credo), așa cum nu te poți lipsi de ritualuri, ceremonii și simboluri. Devii un homo religiosus fără legătură cu Ființa Supremă și totuși incapabil să te desfaci de orice alte legături (prejudecăți, ideologii, angajamente militante etc.). În alți termeni, secularizarea contemporană e plină de idolatrie, sincretism, confuzie axiologică și anarhie, fără să scape de tema locurilor imaginare (precum împărăția lui Dumnezeu sau infernul). Secularizarea implică doar imanentizarea jocurilor de limbaj care descriau odinioară diferitele forme de transcendență. Individul secularizat nu mai aparține unei Biserici (sau poate o mai face, inerțial, ca reperaj patrimonial fără urmări etice) și trăiește imaginarul ca pe un fapt material, lipsit de mister: o tehnică de evaziune care te aduce, invariabil, la punctul de pornire.

Filozofiile moderne (de la Descartes la Husserl și Wittgenstein, trecînd prin utilitariști, empiriștii anglo-saxoni sau deconstructiviștii francezi) au refăcut modelul universului și antropologia, influențînd artele și politica, numai că raza lor de acțiune s-a oprit la cercul cititorilor (capabili să-i înțeleagă sau sperînd s-o facă). În toate societățile (occidentale sau nu) a continuat să existe credința în Dumnezeu, în ordinea lumii și în sensul vieții umane (situat transistoric, într-un veac eshatologic). Elitele – specializate în „demistificarea“ socială și demitologizarea epistemică a faptului religios – au continuat să decidă și să se alieneze simultan în raport cu ele însele și cu „masele deplorabile“. Religia organizată persistă, așa cum religiozitatea populară înflorește alexandrin, sub umbrela unor terapii, sinteze pretins ezoterice și amalgamuri doctrinare difuze. Nici experimentele radicale (de tipul nazismului și comunismului) n-au dislocat ireversibil geografia nevăzută a creștinismului. Oricîte eforturi și excese s-au consumat (în discurs și fapte „riscante“), sute de milioane de oameni (și o majoritate statistică a umanității) au rămas fidele cosmografiei revelate și modelului christic sau propriilor tradiții monoteiste și politeiste, adaptate, revizitate, divizate sau reinventate periodic. E de meditat la această reziliență a experienței sacrului. Ea nu probează „prostia“, așa cum nu conotează „obscurantismul“ gloatelor incapabile să evolueze, cît demonstrează acțiunea lui Dumnezeu în psihicul creaturii sale gînditoare și libere. Episoade arhaice – precum legămîntul avraamic – își dovedesc surprinzătoarea vitalitate, continuînd să informeze mentalul colectiv, dincoace și dincolo de noile noastre comportamente, viziuni cosmologice și tabieturi civilizaționale. Iată un spectacol pasionant prin straniile sale sugestii, niciodată definitive.”

O exagerare exegetica totalmente neexhaustiva ce nu-l exonereaza pe autor de nimic, ci dimpotriva. Aceasta „luzie post-religioasă” a unui fost candidat prezidential – Teodor Baconschi – posted in Comentariu Politic on septembrie 20, 2018, pare mai degraba un mic delir început si neterminat… Autorul are un fel foarte elevat intelectual de a nu spune nimic, in proza sa scurta, vorbind cu entuziasm si convingere, de parca ar spune ceva. Proza sa suna bine, si produce o oarecare incantare prin „muzicalitate”. Prin urmare autorul ne demonstreaza convingator ca, daca ar avea ceva de spus, ar putea sa o faca intr-o maniera eleganta si placuta. Sa speram ca va gasi candva o tema consistenta pe care s-o expuna folosind minunatul instrumentar din dotare. 

Iosif 8 noiembrie 2019 la 15:17 –  Doar prin antrenamente, experiente, curaj, credinta, lupta, perseverenta, speranta si dorinte pasionale extreme, se pot atinge cele mai înalte niveluri ale circumvolutiunilor constiintei absolute, sau cele mai joasnice, obscure, întunecate, infecte, decadente santuri (canale) ale inconstientei crase…

De unde se poate vedea ca dl. Teodor Baconschi este mic copil.

25 răspunsuri to “O alta exagerare exegetica”

  1. Iosif 8 noiembrie 2019 la 15:17 Doar prin antrenamente, experiente, curaj, credinta, lupta, perseverenta, speranta si dorinte pasionale extreme, se pot atinge cele mai înalte niveluri ale circumvolutiunilor constiintei absolute, sau cele mai joasnice, obscure, întunecate, infecte, decadente santuri (canale) ale inconstientei crase…

    De unde se poate vedea ca dl. Teodor Baconschi este mic copil. 🙂

    Apreciază

  2. Stely said

    M-am gandit sa „altoiesc” zicerile(viziunea) domnului Teodor Baconski, din articolul de mai sus , de altfel cam alambicate, cu cateva „teoreme poetice” introduse printre citate (randuri) tocmai pentru a le face sa fie (zic eu) mai bine intelese.
    Asta a fost intentia mea . Nu stiu insa daca am ales cele mai bune(concludente) teoreme .

    Asadar :
    Mulți teologi și filozofi moderni au susținut că diavolul are o țintă permanentă: aceea de a ne convinge că nu există, pentru a ne putea cuceri mai ușor.

    Diavolul este o necesitate cosmică ;
    imensă centrală energetică a dezordinii ,
    graţie căreia ordinea poate fi creată .

    Asemenea ateului, diavolul preferă să știe că nu credem în existența lui Dumnezeu:

    Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii ,
    spunea Jakome Bohme . Un dumnezeu care
    joacă zaruri , care mânuieste dezordinea
    pentru a crea ordinea . Dumnezeu care
    joaca zaruri este dumnezeul maieuticii .

    .. el, demonul căzut, poate fi ignorat, ba chiar dă seamă de o maximă discreție, practicînd un soi paradoxal de smerenie, o kenoză inversă.

    Diavolul este cel mai mare aliat al lui
    Dumnezeu în Marele Joc al maieuticii

    Altfel spus, demonul preferă inexistența, dar n-o poate decît simula.

    Convertirea Diavolului
    ar fi o catastrofă cosmică.

    Mai toate religiile au descris un infern. Un loc simbolic, imaginar, un ciudat perimetru spiritual, copleșit de forțele răului, care-și află acolo maximul de intensitate și densitate.

    O definiţie bună infernului
    să te învârteşti fără preget în cerc .

    Acolo (adică nicăieri) se află contrariul împărăției lui Dumnezeu, alt loc spiritual, unde virtutea, fericirea și armonia se desăvîrșesc fără încetare și fără nevoia de a o face: împărăția divină nu e nici statică, nici dinamică. E devenirea circulară a perfecțiunii nesfîrșite.

    Cuvântul „Dumnezeu „este prezent
    în cuvântul „entuziasm”.

    Entuziasm înseamnă să fii inspirat
    sau pătruns de Dumnezeu .

    Femininul lui „Eu”:Bucuria.
    Ambele cuvinte au aceesi semnificaţie ;
    totalitatea Fiinţei .

    În toate societățile (occidentale sau nu) a continuat să existe credința în Dumnezeu, în ordinea lumii și în sensul vieții umane (situat transistoric, într-un veac eshatologic).

    Nu Dumnezeu este problema ,
    ci omul.

    Ciudat ternar : Dumnezeu , Diavolul, Omul.
    Rolul sau cosmic este o buclă energetica :
    De la ignorarea Nimicului ,
    către cunoasterea Nimicului.

    Oricîte eforturi și excese s-au consumat (în discurs și fapte „riscante“), sute de milioane de oameni (și o majoritate statistică a umanității) au rămas fidele cosmografiei revelate și modelului christic sau propriilor tradiții monoteiste și politeiste, adaptate, revizitate, divizate sau reinventate periodic.

    Geniul creştinismului –
    să-i dai trup terţului tainic inclus .

    Limbajul lui Iisus
    este cel al terţului tainic inclus .
    De aceea a fost răstignit.

    E de meditat la această reziliență a experienței sacrului. Ea nu probează „prostia“, așa cum nu conotează „obscurantismul“ gloatelor incapabile să evolueze, cît demonstrează acțiunea lui Dumnezeu în psihicul creaturii sale gînditoare și libere.

    Într-o zi , din nou, va ieşi cineva din rânduri
    şi ne va spune că totul e minciună.
    ŞI noi vom şti că spune adevărul.
    Trebuie oare să-l ucidem, în numele
    logicii binare a non -contradicţiei ?

    Teoreme poetice- Basarab Nicolescu

    Apreciază

    • RALG said

      @Stely – Prietenul d-voastra (si desigur ca si si al nostru, nea Goe Basarab Nicolescu) este o vasta enciclopedie a perspectivelor poetice asupra lumii ba chiar a tuturor lumilor care compun mirobolantul univers uman. Nu degeaba a promovat domnia sa multi-disciplinaritatea, meta-si-trans-disciplinaritatea ca instrument de reconciliere a umanitatii cu ea insasi pe drumul nesfarsit al devenirii din ce in ce mai accelerate (socul viitorului imediat). Usurinta cu care gasiti, taman la pont, citatul potrivit din Teoremele poetice, va dovedeste nu doar a fi bine pusa in contact cu amicul Neagoe Basarab Nicolescu, ci mai ales compatibilitatea deplina in care va aflati cu respectivele teoreme. Interesanta intalnirea si contopirea dintre Stely si Teoremele Poetice. Interesant (pana spre bizar) contextul inexorabil si prilejul care v-au impins initialmente (cu puterea destinului) catre atingerea cu „poetul” si cu teoremele sale. Va mai amintiti cum ati dat peste BN si TP si cum a fost dragoste la prima vedere? Despre potrivirea de azi mai vorbim…

      Apreciază

      • Stely said

        Va mai amintiti cum ati dat peste BN si TP si cum a fost dragoste la prima vedere? Despre potrivirea de azi mai vorbim…

        Sigur ca da :

        Stely said
        noiembrie 24, 2013 la 3:56 pm
        Ieri am fost la Tirgul Gaudeamus, in special pentru lansarea de carte- „Ion Barbu , in timp si dincolo de timp ” de Basarab Nicolescu -si ,desigur, pentru lansarea celei de-a treia editii bilingva -Teoreme poetice – pe care (cred ca ati observat) o am si eu, intrucit am postat aici , pe Arga lui Goe , citate (bine alese si mereu on topic ) . Din pacate din cauza unor motive obiective am ajuns tirziu . Lansarea era programata la ora 14:00, iar eu am ajuns abia la 14:30 cand (din fericire ) autorul Teoremelor poetice -Basarab Nicolescu – tocmai ce „recita „(cu un timbru frumos si expresiv )aproape aceleasi pasaje (strofe) citate de mine , numai aici . Nu stiu ce veti crede ,dar eu am simtit ca dumnealui a stiut ca sunt in sala . 🙂 Insa spre marea noastra dezamagire (nu se stie din ce motive ) nu s-a mai tinut sesiunea de autografe . Eu si prietena mea „feisbucciana ” dar si de bloggerit , Monica F , venisem cu ..”sacul ” plin pentru a „culege ” autografele mult dorite … Sunt totusi bucuroasa ca evenimentul ne-a prilejuit intilnirea , intrucit nu ne vazusem niciodata . A fost frumos . Avem fotografii de la eveniment precum si cu noi doua . 🙂

        RALG said
        noiembrie 24, 2013 la 7:40 pm
        Este plina lumea de coincidente bizare. Chiar aparitia pe lume a Universului este rezultatul unei astfel de coincidente (Aproape) intamplatoare in care Dumnezeu a decis sa ramana Anonim. Marele Anonim. N-ar fi rational sa presupunem nici ca Basarab Nicolaescu inspecteaza Arca, nici ca s-ar fi inspirat in selectia citatelor din sine din selectia citatelor din dânsul facutå de d-voastra… ci putem considera ca avem de-a face cu o conspiratie a Universului insusi care a pus la cale aceasta coincidenta bizar de bizara cu totul si cu totul intamplator pe 23 noiembrie 2013 la Tirgul Gaudeamus. Gaudeamus, asadar.

        P.S. Eiii, nici nu stiti ce emotii am avut atunci , mai ales cand am citit comentariul de mai sus, si cand ,a doua zi, am avut o surpriza nemaipomenita . Am amutit . Imi amintesc ca nu am intrat pe Arca vreo trei zile , ceea ce a fost extraordinar de mult. Coincidentele „bizar de bizare” au fost vreo trei …
        PPS. In privinta cartii trebuie sa stiti ca ,de atata folosinta, s-a cam „ferfenitit ” . I-am facut ceva reparatii (lipituri) dar arata totusi bine . A,la un moment dat a incaput pe mana celui mic (cand avea vreo trei ani) si mi-a facut niste „guguloaie” pe ea. 🙂 I-o voi lasa mostenire , desi are una nou -nouta , cumparata de maica-sa. Faptul ca pun” taman la pont citatele” se datoreaza memoriei mele vizuale, si chiar a unor potriveli chiar bizare. Cand deschid cartea sa caut citatele potrivite (on topic) se intampla sa gasesc din prima ceea ce aveam de gand .

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Eee-he-hei, frumoase amintiri pline de parfumuri, inclusiv de unele arome inedite… puncte de inflexiune spectaculoase in care lumea reala se atinge (se pupa) cu cea virtuala, provocand scintilatii cuantice in ambele lumi… Totusi big-bangul initial al binomului spectator-autor, in instantierea Stely – Basarab Nicolescu, s-a produs mult mai devreme decat acest punct de inflexiune consumat si imortalizat la Tirgul Gaudeamus, din noiembrie 2013, in urma unui complex de imprejurari palpitante, pline de aparenta unui hazard materializat, in acord armonic cu principiile incertitudinii, intr-un concret cu totul si cu totul impredictibil mai inainte, de exemplu in era in care erati matelot pe arca de la Corabia 🙂

          Apreciază

          • stely said

            Daaa, da , categoric!! Insa, revelatia s-a produs cam in acelasi timp tot pe Arca lui Goe . Au existat un singur cuvant si un citat ce m-au condus la un interviu al dumnealui. Dar alta revelatie (uimitoare) a venit acum vreo luna cand am dat intamplator de un citat pe undeva pe aici (la un topic) din 2013 , pe care (mi s-a parut) l-am intalnit in forma originala . L-am cautat si l-am gasit , ghiciti unde ? 🙂 Am avut un şoc chiar daca aveam destule alte indicii , dar nu atat de clare indubitabile).

            Apreciază

          • In baza firavelor informatii pe care le oferiti, aluzii vagi, nu am nici o sansa sa ghicesc raspusul la sarada pe care o propuneti. Va astept sa dezlegati d-voastra inseva enigma propusa. In ceea ce priveste intalnirea d-voastra cu Teoremele Poetice, ce pare acum a fi din randul evenimentelor implacabile, mi se pare un pic de neinteles tendinta de neantizare a rolul ui cememedusei in toata aceasta increngatura de intamplari cu iz de poveste.

            Apreciază

          • Stely said

            Ei bine , „cememedusa” a avut rolul ei in „tendinta de neantizare ” , rol ce si l-a dus la bun sfarsit de buna voie si nesilita de nimeni . S-a concentrat pe alte preocupari pierzand timp si energie pentru a-si satisface dorinta obsesiva de a-l deconspira pe Dl Goe. Din momentul acela s-a ferit sa faca vreo atingere cu Teoremele poetice, desi initial a manifestat un interes aparte fata de ele si autorul lor. Sunt ferm convinsa ca ,daca nu si-ar fi pus in cap sa-i demonstreze Dl-ui Goe ca este in masura sa-l „puna la punct” cu „armele ei din dotare”, si s-ar fi concentrat pe ceea ce scria d-lui pe Arca lui Goe, ar fi avut alt traseu si, poate ca starea de acum, ar fi fost alta.Am acest sentiment ca am avut o contributie fara sa vreau la neantizarea despre care vorbiti. Dar ea singura si-a asumat acel rol tembel de „dobermanca” ce, dupa cum se vede , i-a fost fatal.

            Eu l-am cautat pe Dl Goe in felul meu inca de la inceput … Si da, „dragostea la prima vedere” pentru Teoremele poetice a fost intermediata de dumnealui. 🙂

            P.S. Am spus ca am ajuns la BN de la un cuvant (nick) si un citat . Nick-ul (cuvantul) a fost „Martor” si citatul ( de fapt au fost doua ) a fost (pare-mi-se) din” Adio , Europa ” (I.D.Sarbu). Impresia a fost atunci ca atat nick-ul cat si citatul au avut scopul de a o testa pe”cmm” care intrase pe Arca cu scopul de a-l cunoaste pe Dl Goe, ce facea furori pe arca de la Corabia ,si pe care i-l descrisesem ca fiind imbatabil. A vrut sa-mi demonstreze ca nu-i adevarat si de atunci tot incearca sub ipostaze (nick-uri) care mai de care mai hilare. Am sa caut topicul si momentul „fatal” al inceputului unui „razboi” surd si epuizant …

            In ce priveste „ghicitoarea” -unde am gasit citatul scris de altcineva („persoana importanta”)
            in forma originala- ce mi-a oferit un indiciu” clar (indubitabil)” raspunsul este, in TP, la pag. 189.

            Apreciază

          • Stely said

            Mda, aici topicul de unde a inceput epopeea cememista.

            Inainte vreme

            P.S. Am gasit si cele doua citate postate de nick-ul „martor” din „Adio , Europa!” . Nu-mi amintesc insa cum am ajuns la interviul domnului BN din link-ul(blogul) cu fragmentele citate . Parca am gasit un topic despre Vintila Horia si de acolo am ajuns la interviul cu „martorul” etc… Dupa ce am citit interviul am cautat si alte scrieri si date biografice(interviuri) despre savantul, filozoful, academicianul, scriitorul de origine romana- Basarab Nicolescu – traitor la Paris din 1968. Ei bine , tot atunci am gasit un link cu Teoremele poetice , dar in limba franceza . Nu prea le intelegeam si am inceput sa caut cartea tradusa in limba romana. Norocul meu a fost ca tocmai ce, la catva timp ,a fost publicata de editura Curtea Veche, intr-un tiraj de 500 de exemplare in limba romana. O editie frumoasa cu semnatura olografa a autorului , viziune grafica si ilustratii de Mircia Dumitrescu. Am achizitionat-o imediat .
            Toate aceste descoperiri uluitoare(revelatoare) le impartaseam in naivitatea mea prietenei de atunci, doamna „cmm”. Ii cunostea activitatea in domeniul transdisciplinaritatii si pentru un timp a fost atrasa de personalitatea complexa ( „multidisciplinara”) fiind foarte bucuroasa de „descoperirea „mea. Numai ca la un moment dat s-a intors la 180 de grade si s-a distantat de idee , odata cu asta si de mine, dar si de Arca lui Goe . Stiti doar ce a urmat : multi ani (vreo 7) de hartuieli pe e-mail , pe Arca si pe FB … Ciudatenia de acum ,care inca mai bantuie cand aici cand pe alte bloguri este total schimbata .Nu a mai venit cam de multisor pe e-mail , mai exact din 3 octombrie . A scris ceva despre „Planeta Ou „, precum ca as muri de ciuda ca „circula prin lume”si de atunci vazand ca nu-i raspund a disparut in neant. 🙂 P.S. Nu pot sa cred ca s-a transformat atat de mult . Postarile acelui nick sunt delirante …ma ingrozesc.

            PPS. Nadal este pe cale sa furnizeze o surpriza”uriasa” cu Zverev ca de altfel si Federer . O grupa cu ghinion pentru cei doi.

            Apreciază

          • Stely said

            „…Pe urmă , câteva săptămâni mai târziu , a apărut în mine cel pe care îl numesc martorul , prezenţa subtilă şi organică . Dacă termenul „impasibilitate „are vreun sens , acest martor a fost pentru mine încarnarea impasibilitaţii şi a compasiunii. În sfârşit, după câteva zile , in 19 noiembrie 1989 spre orele 16, aproape de Notre -Dame , la Paris , s-a produs ceea ce îndrăznesc să numesc , experienta mea fundamentala ….daca precizez cu atâta exactitate aceasta data este pentru ca o consider ziua adevaratei naşteri…..
            A urmat experienta scrierii Teoremelor poetice , pe care o văd ca pe o consecinţă a experienţei evocate . Într-adevar , totul s-a petrecut ca şi cum zăgazurile unui izvor , ascuns înainte, se deschiseseră dintr-o dată , lăsând valuri de informaţie să se reverse peste mine, în mine , prin mine …Printr-o schimbare de rol a cărei natura nu o cunosc , eu sunt cel care a devenit martorul de care vorbeam mai sus. Ca şi cum scriitura ar fi devenit întruparea luminii simţite , trăite ,atinse , prezente dincolo de cuvinte , ca in experienta de la Notre -Dame.”

            Fragment extras din „Rădăcinile Libertăţii ” de Basarab Nicolescu si Michel Camus.

            P.S. Dupa cum se observa astazi este 19 noiembrie -ziua „advaratei nasteri” a d-lui Basarab Nicolescu . Imi permit sa-i urez si pe aceasta cale, La multi ani cu sanatate , energie creatoare , inspiratie, atat cat sa poata transmita pe toate caile posibile tot ce are de spus , intrucat cred ca are enorm de multe de facut ,de scris si de spus . Domne ajuta !

            Apreciază

          • Va multumesc pentru inspiratie. 19 Noiembrie chiar este o zi speciala, importanta… un veritabil punct de inflexiune… Aveti darul (harul?) de a va aliania cu astrele intr-un fel surprinzator, cu totul neasteptat, mult peste ceea ce poate d-voastra inseva anticipati… atunci cand luati in vizor prima stea de pe aliniament, sau ma rog, a doua, prima fiind Stely insasi.

            Apreciază

          • Stely said

            Multumesc si eu.

            P.S.Am incercat sa scriu ceva frumos, pe masura raspunsului dvs , dar nu am putut. Sunt coplesita . Savurez totul in tacere. Poate cand se vor sedimenta toate trairile zilei de azi , voi fi in stare de ceva mai mult. Cu stima , a dvs … 🙂

            Apreciază

        • Stely said

          Aici un comenteriu de pe vremea cand am fost „matelot” pe „arca de la Corabia”. 🙂

          Stely Says:
          29 aprilie 2011 la 13:09
          Adrian Merfu ,
          Recunosc că nu mă aşteptam să-l dibuiti asa de bine pe d-l Goe . Aveam si eu oarece banuieli privind ( insa ) numai culoarea ochilor dar ca ar fi Adrian Severin mi l-as fi închipuit mai greu desi cam seamana cu el la modul de face gargara si la cum se învîrte in jurul cozii fără să spună mare lucru. 🙂
          Nu,hai c-am glumit . Parca are pe “blogul “lui o postare mare sau un comentariu, din cîte îmi amintesc , la adresa lui Adrian Severin . Si parca nu în termeni elogiosi . Dar poate este masochist ,mai stii ? sau poate este speriat să nu fie dezanonimizat si arunca cu fumigene in jur?! In orice caz daca sa dovedeste numai ca ar fi cu ochii aceia este vai de capul lui. Hmm … bine ca nu am pus comentariul pe care -l facusem aseara ca drept replica la ceea ce scrie aici :

          Ai putea macar sa iei in considerare, cu clarviziune, cata pace ai gasi daca ai fi capabil a fi in stare sa sesisezi ca una-i una si alta-i alta, cat de senin, detasat ai putea fi si ce perspectiva minunata ai putea avea asupra lucrurilor privindu-le de sus, ca vulturul, nu printre fire de iarba, ca furnica…

          Recunosc ca am luat de bun sfatul dat de el lui AVP :sa nu-l mai bage in seama pe Radu Humor pe care in naivitatea mea am crezut ca il tine acolo ca drept mostra de mutant postrevolutionar . Un fel de om cu cap de bou si creier de bibilica ce crede ca si-a gasit o gazda binevoitoare sa-l tolereze pina cind se va împuia .

          Spun asta intrucit, zau nu mint , pe mine ma amuza rh de citva timp, desi nu-i prea citesc porcariile decit pe sarite, Ăsta ,da ,are “delirium tremens “ fara nici un dubiu.

          In ceea ce-l priveste insa pe D-l Goe , inca am incredere in intuitia mea feminina . Aceea pe care am avut-o inca de la inceput (un an parca ) de cind mi-a” picat cu tronc „🙂 ca ar avea cu ce se lauda . Adica :idei generoase , inteligenta , cultura vasta ,umor cat cuprinde etc ….

          Iar aici un comentariu pe care il transportasem de pe arca lui Goe pe arca de la Corabia . drept argument ca Dl Goe nu era troll asa cum il socotea admin-ul avp.

          Dl.Goe spus :
          septembrie 24, 2011 la 9:39 pm

          Presupun ca rezultatele experimentului de la CERN sunt eronate. O spun in calitate de fost Neutrino. Dar tot atat de adevarat este ca, de ani buni, din pacate fara s-o fi publicat nicaieri, am lansat ipoteza ca fotonii s-ar deplasa in vid cu o viteza constantå mai mica decat constanta universala “c”. Intrucat nu cred ca a mai lansat cineva aceasta ipoteza undeva, o consider lansata, azi, acum, aici. Asadar, in acest context, ar fi teoretic posibil ca alte particule, care, spre deosebire de fotoni, se pot deplasa cu viteza variabila (precum neutrinii) sa se poata apropia mai mult de valoarea constantei “c”, considerata in mod gresit egala cu viteza luminii in vid. Cred ca viteza luminii in vid are o valoarea putin mai mica decat a constantei “c” care intervine (in mod corect) in multe ecuatii fundamentale ale electo-magnetismului, mecanicii cuantice si relativiste. Inclusiv in faimoasa E=mc-patrat. Si ar mai fi ceva. Neutrinii, particulele care aproape nu interactioneaza cu ceea ce in mod normal numim “materie” sunt in fapt partea cea mai “materiala” a universului, avand o constitutie si o compozitie proprie, din materie-inerta, nu precum majoritatea celorlalte particule care in fond nu sunt materiale, ci nemateriale, simple rezultate ale unor incretziri fractalice ale spatiu-timpului, care interactioneaza vibratil si asincron cu toate celelalte (cu intregul continuum spatiu-timp, spatiu-timpul fiind componenta de baza a Universului) prin unde fotonice (vibratii ale aceluiasi spatiu-timp ca entitate distincta de materia ce compune neutrinii). Si asta este tot o ipoteza personala pe care o numesc “principilul al doilea al golului” in teoria G.O.E. despre univers. Si fac aceste afirmatii pentru ca de-asta am venit pe lume. Printre altele. Desigur ca nici d-voastra nu sunteti un martor intamplator. Deocamdata insa, “ainstain” ramâne pe pozitii.

          Si alte comentarii „serioase” dar si amuzante gustate de mine la topicul „Despre Distante” , dovezi ce au consfintit ca parerea mea despre Dl Goe diferea intru-totul fata de a celorlati …multi la nr. 🙂

          Desigur ca ar fi chiar posibil ca joaca asta sa nu se termine prea curand ca si cand cineva din afara spatiului se tine de sotii, ciupind spatiul de fund, poducandu-i astfel hematoame de materie. 🙂

          Ipoteza Goe: Este posibil ca in viitor sa se descopere ca in fapt materia se afla intr-o relatie de dependenta stricta in raport cu starea curenta a spatiului si ca exista o anumita constanta universala de umplere a „spatiului” cu „materie”, noi personal neputand fi siguri ca masa materiei „curbeaza” spatiul (dupa cum se zice) si ca nu-i cumva chiar taman invers, si ca in fapt, curbarea spatiului face materia sa se stranga la un loc, gravitatia si inertia ramanand (in context) niste notiuni extrem de enigmatice si cam vagi.

          Aici un raspuns la un comentariu al D-lui Goe , dat de nick-ul”meteor” (adica eu) la topicul „Despre Distante” de unde a inceput cu adevarat calatoria mea in cautarea…” Simorgului” . 🙂

          Meteor… said
          mai 3, 2012 la 11:37 pm
          Trebuie sa recunosc ca am citit (n.b , comentariul) incet intrucit nu prea am „conditie fizica ” si a trebuit sa fac un efort suplimentar din cauza unor limitari existente momentan. Dar va asigur ca sunt intr-o oarecare masura lamurit . Mi-a placut abordarea „ludica” a acestei teme grele si destul de serioase care va preocupa, alaturi de cercetatorii cei mai buni din toata lumea. He ,he ar fi ceva sa aud ca,maine -poimaine ,un troll satul sa tot astepte o „promovare in bransa ” ,s-a pensionat si a trecut la probleme serioase : sa descopere „leacul”prin care spatiul sa-si trateze mica „umflatura ” care se tot agata de el gata sa -l inghita ? ademenitor .Nu stiu sigur ,dar cind va veni vremea sa aflam vom lua materia de la capat . 🙂

          PS Aveti darul (harul?) de a va alinia cu astrele intr-un fel surprinzator, cu totul neasteptat, mult peste ceea ce poate d-voastra inseva anticipati… atunci cand luati in vizor prima stea de pe aliniament…

          Comentariul de mai sus m-a pus pe ganduri, pe langa faptul ca mi-a indus o stare de emotie coplesitoare . Oare ce ati vrut sa spuneti ? Poate voi afla sau nu . Cred insa ca toate acele coincidente „bizare” ce m-au facut sa fiu atrasa intr-un fel deosebit de Arca lui Goe si ,desigur ,de Dl Goe poarta un nume . Acesta se numeste ” Sincronicitate”. Asa cred …

          Apreciază

          • @Stely – As numi ceea ce faceti d-voastra in acest comentariu hărţuire pozitivă… prin aceea ca-i fortati pe cei vizati sa-si lase balta gandurile curente, sa-si iasa din sine si sa se intoarca pe coclaurile epistemologice ale altor timpuri (inflexioniste), ca pedeapsa a faptului ca la vremea respectiva au lasat lucrurile in aer, neterminate, un zid parasit si neispravit… Parca ati fi o Ană care-l bate la cap pe Manole sa se duca la lucru si sa termine monastirea… 🙂 sau cam asa ceva… Tare curios as fi insa sa stiu cum ati ajuns cu mintea asa de departe inapoi pe axa imaginara a timpului. Oare faptul ca am mentionat ca „Aveti darul (harul?) de a va alinia cu astrele intr-un fel surprinzator, cu totul neasteptat, mult peste ceea ce poate d-voastra inseva anticipati… atunci cand luati in vizor prima stea de pe aliniament…” sa fi constituit un scurt-circuit intre aici-acum si atunci-acolo?

            Apreciază

          • Stely said

            Pai daca asa spuneti , de ce nu ? Ma simt in al 9-lea cer. 🙂
            Promit insa ca ma opresc aici …
            P.S. Respir usurata. Asta intrucat mi-am facut ceva probleme in privinta comentariului „arc peste timp”. Mi-a fost teama ca numita „hartuire pozitiva” sa nu fie … dimpotriva . Nu am avut de gand sa va fac sa terminati „monastirea” dar recitind comentariile mi-am dat seama ca unele „ipoteze” s-au invalidat ( aceea cu fotonii care s-ar deplasa in vid cu o viteza constantå mai mica decat constanta universala “c”) altele au fost validate chiar la CERN (cred ca cea cu „ingredientele ” ) iar cealalta cu” ciupitul spatiului de fund” este pe rol ?? 🙂

            Apreciază

          • S-a invalidat ipoteza aceea cu fotonii care s-ar deplasa in vid cu o viteza constantå mai mica decat constanta universala “c”… ?!

            Unde, cine, cum?

            Nu spun ca dimpotriva s-ar fi validat, dar nu cred sa fi fost explicit invalidata pe undeva… Mai ales ca noi unul nu am avansat nicio valoare anume care sa exprime diferenta dintre viteza fotonilor si constanta „c”.

            Poate ar fi util sa incercato sa urmariti acest filmulet intitulat The Speed of Light is NOT About Light (Viteza luminii nu se refera la lumina):

            Apreciază

          • Apreciază

  3. Stely said

    Off topic : am emotii mari pentru ora 21:00 ,cand voi afla daca preferatul meu la presedintie va intra in turul doi. De fapt, am emotii pentru doi dintre candidati :pentru unul dintre ei, pe care l-am si votat (mai mult pragmatic) si pentru cel de-al doilea( pe care l-as fi votat mai mult cu inima)ca sa aiba cat mai multe voturi pentru a-l ajuta in batalia din turul doi cu Iohannis, pe care cu parere de rau nu-l mai doresc. 😦

    Apreciază

  4. Am visat ca sunt un fluture si acum nu mai stiu daca am fost un om care visa ca este fluture sau daca acum sunt fluture care viseaza ca e om”… Oare cum as putea afla adevarul? Ce experiente as putea face pentru a fi sigur de una sau de alta? Si si asa in general…

    Apreciază

  5. A fost odata un râu foarte îngust. Exagerat de îngust. Era atât de îgust încât n-avea decat un singur mal.

    P.S. Râul acela se cheama Apa Sâmbetei.

    Apreciază

    • Apa Sâmbetei este, în mitologia românească, un râu care izvorăște de sub Pomul vieții aflat în Paradis. Apa Sâmbetei creează hotarul dintre cele două lumi, „lumea asta” și „lumea cealaltă” sau „lumea văzută” și „lumea nevăzută” (Raiul și Iadul) și este matca tuturor apelor, ea colectând toate apele de pe pământ. După ce înconjoară pământul de 7 sau de 9 ori, periplu în care apa devine din ce în mai puțin pură, râul intră în Sorbul Pământului și se varsă în Iad.

      După alte surse, apa Sâmbetei izvorăște din rădăcinile Bradului Lumii, patronat de Sfânta Sâmbătă. După ce înconjoară pământul de un număr impar de ori (de 3, 7 sau 9 ori), apa râului se transformă în flăcări și se varsă în Iad.

      Apa Sâmbetei înconjoară o insulă pe care trăiesc Blajinii sau Rohmanii, ființe mitologice pașnice și foarte credincioase. Blajinii nu știu să calculeze trecerea timpului și, de acceea, sărbătoresc Paștele, numit Paștile Blajinilor, la o săptămână după data reală, în Duminica Tomii, atunci când văd trecând pe apa Sâmbetei cojile de ouă roșii aruncate pe ape de creștini în vinerea ori sâmbăta din Săptămâna Patimilor.

      După Tudor Pamfile, în credința populară lucrurile care nu pot fi date de pomană și care trebuiesc ferite de spurcare (obiectele sfinte dar vechi, precum: icoane de lemn mâncate de cari, candele crăpate, sfeșnice, rămășițe de lumânări și altele) sunt aruncate pe apa Sâmbetei care le va duce pe lumea cealaltă, a morților.

      Din această credință au derivat blestemul Du-te (duce-te-ai) pe apa sâmbetei! cu sensul de „a muri” și expresia a se duce pe apa sâmbetei cu sensul de „a se pierde, a se irosi, a se prăpădi, a se distruge”.

      Apreciază

  6. -Alo, pompierii?
    -Da! Care este problema?
    -Imi arde de joaca!

    Apreciază

Lasă un comentariu