Iesirea din Inventar…

…intrarea in Faliment !(?)

Acum o lună Arca lui Goe a fost declarată în inventor. Un inventar inventat de catre Dl.Goe în persoană. Inventat dar nu invalid. Inventatorul inventarului a avut în vedere discrepanţele majore acumulate în/între timp între, pe de o parte, obiectivele originare şi inventarul metodologiilor agreate pe Arca lui Goe (a se vedea paginile „Despre”, „Dreptul la Replică” şi „Hello World” şi alte câteva) şi, pe de altă parte, starea de fapt a activitaţilor cvasi-cotidiene de pe ambarcaţiune (a se vedea restul articolelor, paginilor şi comentariilor, mai puţin câteva).

Scopul initial al Arcei lui Goe era acela de a depozita in cala arcei, mesajele interzise, refuzate, repudiate, in alte lococatii virtuale, publice, precum blogurile, forumurile ori subsolurile articolelor din editiile on line ale ziarelor si revistelor, în vederea salvarii acestora de la pieire prematură, ideea de baza fiind aceea a dreptului echitabil la replica, in faţa abuzurilor „autoritatilor” virtuale. Acceptand ca libertatea de expresie este dezirabila si ca prin urmare cenzura si restrictiile impotriva ei sunt indezirabile, nimic nu putea parea mai firesc decat necesitatea existentei uneia (sau mai multor) locatii, in genul paradisurilor fiscale (asemanarea dintre vorbe si bani fiind de altfel izbitoare din cateva perspective bine alese), in care exprimarea sa fie posibila in deplina libertatea (fara taxe si impozite) si unde sa fie acordata a doua sansa mesajelor abuziv reduse la tacere: sansa de a fi dezbatute si judecate pe un teren, daca nu totalmente neutru, cel putin neingradit de restrictii. Credem si azi (noi d-ni Goe) ca o asemenea intreprindere si-ar avea rosturile (ca sunt mai multe) si legitimitatea ei si nu m-ar deranja sa constat ca a fost preluata de catre altii cu mai multe resurse crono-intelectual-financiare pentru consacrarea ideii de Arca a lui Goe. Am incheiat paranteza.

Pentru a avea succes, una dintre conditii ar fi aceea ca Arca sa aiba o notorietate suficienta atat printre cei care se confrunta cu abuzurile cat si printre cei care le provoaca. Practica ne-a demonstrat ca o astfel de notorietate este aproape de ajuns (in proportie de 99%, restul de 1% fiind pura inspiratie poetica) pentru a repera onoarea victimelor abuzurilor cenzurii si de a-i „pedepsi” elegant si eficient pe micii dictatori la ei in bâr-blog… Din ne/fericire tocmai din acea necesara notorietate (printre cat mai multe perechi relative victima-agresor, sau viceversa 😉 ) a lipsit o mare cantitate la inventar. Caci despre inventarul inventat era vorba. Sarmanul d.Goe s-a confruntat cu un stres teribil al devenirii, atunci cand a deschis santier pe Arca, fiind fortat (de catre circumstante) sa abandoneze paradisul preocuparilor sale naturale, spontane, ludice de pana atunci, intr-o intreprindere atat de rigida si riguroasa precum consacrarea, tinerea si men-tinerea unei Arce neterminate. Eeeeh, o Arca terminata, finisata, trebuie sa fie asa, un soi de paradis al dialogului in care nu este necesara postarea de topice, ca la blog. Nu. E un loc unde se comenteaza numai (cu variantele sueta, dezbatere, chibitare, adica fix ceea ce se face oricum pe toate blogurile). Se intretine frumos o lista (deschisa) a posibilor candidati la titlul de mini-dictator (asa dupa cum am deschis aci cu CD (Conul Dorin), DV (Dilema Veche), ITMC (Ioan T. Morar-Consulescu), AVP (Stelana Ionesco), ANB (Adi Nastase Blogarul)…) si apoi cei care au plangeri le aduc in atentia publicului care contine parţile si pe martorii. Că se pot naste comentarii si dezbateri fara o tema data la cap de catre generosii inteligenti, anodinii din hiper-spatii (chit c-or fi ei din zei si/sau scritor/i/asi scoboratori) sta dovada inventarul de pe (b/)Arca pe durata caruia s-au adunat asa, ca la o poala, de comentarii facute… din Nimic, precum Universul creat de catre Dumnezeu. Asadar primul articol din inventar care il gaseste pe onor d.Goe cu lipsa in gestiunea (b/)Arcei, este notorietatea necesara intru amorsarea procesului de imbarcare. Si inca asta nu e totul…

 P.S. Atentie in poza si banii sunt falsi si apa e falsa…

UPDATE: Oamenii (in general) de stiinta si filosofii calomniaza Universul. Religiile si preotii  Îl calomniaza pe Dumnezeu, iar oamenii (in general) de arta si poetii calomniaza Universul emotiilor si al iluziilor, adica omenirea si pe ceilalti oameni. Ceilalti, fiind infernul, spectatorii (aka Gura-Casca), cei care calomniaza totul uitandu-se in gura oamenilor (in general) de stiinta, filosofilor, preotilor, artistilor si, in special, poetilor si intepretand fals, dupa ureche Aria Calomniei propusa de elite (!?) sunt cu totii ingenui, victime inocente ale inflatiilor.  In economia de piata.