(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Bun venit anului nou – La multi ani tuturor

Posted by arcaluigoe pe Ianuarie 1, 2014

139 Răspunsuri to “Bun venit anului nou – La multi ani tuturor”

  1. Stely said

  2. Medusa said

    Pentru mine, cele mai frumoase istorii / narațiuni sunt cele cu final deschis, pentru că ele trimit la ”multivers”.

    Îmi place să mă plimb prin grădini care se ”multifurcă”.

    La re-vedere 2013, promit să nu te uit!
    Bine ai venit 2014, promit să te trăiesc!

    LA MULȚI ANI! – tuturor.

  3. cora said

    Daaa!!! e si de tinut minte 2013, brrr😀 !!!
    La multi ani, „Arca lui Goe” si cititorilor tai !

  4. Stely said

    . Sorcova vesela ,să trăiţi să imbătriniţi
    ca un măr ,ca un păr ,ca un fir de trandafir
    tare ca piatra , iute ca sageata ,
    tare ca fierul ,iute ca otelul
    La Anul si La Multi Ani !

    • RALG said

      Sper c-ati avut parte de sorcoveala pe cinste (si) in realitatea nevirtuala. Noi am avut ca-n fiecare an si tare ne-a mai placut… Am dat si la grinda…🙂

      • Stely said

        Ati „dat la grinda „? Pai ati „mosit „(năsit) pe cineva , sau este o aluzie ? 😉 La noi este alta traditie . Sa da „hop -hop ” cu Iordanul , de Boboteaza..

  5. Stely said

    „Ar trebui ca fiecare om sa se nasca inca o data in prima zi a lunii ianuarie.Sa o ia de la capat cu o pagina noua.Micsoreaza-i sau mareste-i lungimea fraului , dupa cum este cazul ; dar lasa-l din nou liber in prima zi de ianuarie , cu fata indreptata inainte , fara sa ia seama la lucrurile care au fost si sunt trecute.”

    Henry Ward Beecher

    „Intrucat cuvintele vechiului an apartin limbajului anului trecut
    Iar vorbele noului an asteapta o alta voce.
    Si ai nevoie pentru a sfarsi de un alt inceput.’

    T.S. Eliot, „Little Gidding”

    „Vom deschide o carte noua.Paginile ei vor fi albe.Cuvintele noi le vom scrie.Titlul cartii este „Oportunitate” iar primul ei capitol este ziua anului nou.”

    Edith Lovejoy Pierce

    romanul despre noi

    mi-am înmuiat eul în tine
    și-am început să scriu
    pe foi dictando și veline
    și am tot scris, până târziu
    am scris cu lacrimi și cu sange,
    cu tot ce am găsit prin tine
    scriam și îmi venea a plânge
    de bucurie și de-atâta bine
    s-a strâns acum un teanc de foi
    pline de gânduri și umor involuntar
    cu tot ce se întamplă între noi;
    în scurtă vreme o să intre la tipar.
    iv cel naiv

    „Fie ca necazurile tale sa dureze atat de mult cat promisiunile pe care ti le-ai facut pentru noul an.”

    http://www.diane.ro/2008/12/citate-aforisme-maxime-despre-anul-nou.html

    • RALG said

      Citesc abia acum citatele pe care le propuneti si vad cu uimire ca primul meu mesaj pe 2014 pare inspirat din iv cel naiv… rezonante, armonii si verigi de legatura inter-stelare. Multumesc.

  6. Stely said

    Dumnezeu sa-l odihneasca !

    Poetul Traian T. Cosovei a murit miercuri, la varsta de 58 de ani, au confirmat pentru Agerpres surse din cadrul Muzeului National al Literaturii Romane.
    Acesta s-a stins in urma unei grele suferinte, la Spitalul de nefrologie „Dr. Carol Davila”. Potrivit familiei, el va fi inmormantat sambata, la ora 13:00, cel mai probabil in Cimitirul Bellu, pe Aleea scriitorilor.
    http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-16324215-poetul-traian-cosovei-murit.htm

  7. Stely said

    Speriati de bombe :

    Primul avion care a decolat din Romania spre Londra dupa eliminarea restrictiilor pe piata muncii, intampinat pe aeroportul Luton de doi parlamentari britanici si de presa.
    Parlamentarul laburist Keith Vaz, inconjurat de camerele de luat vederi ale televiziunilor, a ajuns impreuna cu un coleg, Mark Reckless, pe aeroportul din Luton pentru a intampina primul avion care a decolat din Romania dupa eliminarea restrictiilor pe piata muncii, informeaza Mediafax citand The Guardian.
    Cei doi parlamentari au vrut sa vada „cu propriii ochi” procedurile care au loc in prima zi in care romanii si bulgarii au acces nerestrictionat pe piata muncii britanice, afirma cotidianul in pagina electronica. Ei au gasit insa un avion plin in proportie de trei sferturi cu persoane care se intoarceau la munca dupa vacanta de Craciun petrecuta in tara.
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16325319-primul-avion-care-decolat-din-romania-dupa-eliminarea-restrictiilor-piata-muncii-intampinat-aeroportul-luton-doi-parlamentari-britanici-mass-media-britanica.htm

    • RALG said

      Britanicii îşi cer scuze că au dat vina pe România în scandalul cărnii de cal:

      “Pur şi simplu eraţi prima ţară naşpa care ne-a venit în minte!”

      • Stely said

        Un englez despre englezi :

        Câinele nostru a murit de curând și, ca un experiment, am anunțat lucrul ăsta pe Twitter. Îmi imaginez că oricine știe că atunci când animalul de companie al unei familii este eutanasiat, familia respectivă este un pic supărată, dacă nu chiar în pragul unei crize. Așa că te-ai aștepta la un dram de empatie. Și, în America, chiar de asta ai avea parte.

        Nu și în Marea Britanie, însă. La câteva clipe după postare, un om pe nume Ryan Paisey m-a întrebat: „Cum miroase?“. Adam Farrow a spus că vestea e „oarecum amuzantă“. Phil May dorea să știe dacă a fost vina lui James May, iar Tom Green nu a spus decât „bun“. Toate astea s-au întâmplat în mai puțin de ceea ce Twitter numește zero secunde.

        Acum, s-au scurs cinci minute, iar tirada de abuzuri continuă. Ceea ce nu face decât să-mi confirme teoria. Marea Britanie este o nație cu 62 de milioane de javre ordinare împuțite. Suntem țara care a inventat lagărele de concentrare și sclavia la nivel internațional. Cele mai barbare, mai sângeroase și mai diavolești metode de tortură în perioada medievală? Tot noi. Și cine i-a trimis înapoi pe imigranții ruși pentru a fi măcelăriți de Stalin? Dap. Noi. Cel mai bun prieten al meu din grădiniță obișnuia să-și petreacă fiecare clipă liberă aruncând tot ce prindea prin grădină în tocătorul automat din scurgerea chiuvetei de la bucătărie. Era englez. Și sunt sigur că, dacă ai verifica, terorizarea celor mai mici decât tine tot aici a apărut prima dată.
        – See more at: http://www.topgear.ro/blog/editoriale/jeremy-clarkson-despre-umorul-englezesc-5733.html#sthash.Y04EtrqQ.dpuf

  8. Stely said

  9. Dl.Goe said

    Literatura in genere denota falsitate. Calomnie la adresa Universului. Orice auto-® de litera-tura, fiind fortat sa-si foloseasca ima-ginatia si memo-ria pentru a ame-li-ora inabilitatea sa de a fi permanent si ubicuu sau macar a-temporal si a-spatial, este constrans, atunci cand „creaza” literatura, sa speculeze, sa presupuna, sa minta,sa manipuleze, pentru a gira (cu sine insusi) in numele plauzibilului si plauzibilitatii, håul care se casca intre fictiune, ca presupusa potentiala realitate, si realitatea ea insasi. Si vorbim aici de artistii veritabili care, inspirati de muze divine, sunt (devenind), moment-an, instrumentul prin care anumite realitati/entitati artistice punctuale, fara consistenta materiala, chiar vin in lume, incarcate de marca unicitatii si (pe cale de consecinta) a originalitatii. Chiar presupunand ca aceste entitati sunt pure / ingenuue, pentru a le putea livra in lume, auto-®-ul de litera-tura, are nevoie sa le TRADUCA si sa le AMBALEZE in minciuna, in fals, in speculatii, manipulari si calomnii spatio-temporale, sa le potriveasca (in cuvinte potrivite). Desigur ca acest proces de calomniere a universului nu are aceeasi amploare si aceeasi gravitate de la auto-® la auto-® si de la capo-d-ope-®-a la capo-d-ope-®-a. Cei mai ne-vinovati sunt poetii (cei care in genere scriu la persoana I, timpul absolut prezent – clipa), iar cei mai ne-ne-vinovati sunt proza-torii. Si totusi exista indreptatirea auto-®-ilor de a exista si de a se manifesta ca atare. (… explicitarea acestei „in-drept-atiri” nu face obiectul micului meu comentariu…). Iertand pacatul original savarsit de fiecare auto-® in parte si considerandu-l „parte” a esentei scriitoricesti (in varianta umana), ar fi de mentiuonat ca pentru a deveni, cat de cat, un asemenea auto-®, un vorbitor egoic oarecare, chiar inzestrat cu talent, trebuie sa fie capabil a fi in stare sa faca (in prealabil😉 ) pasul de la EU (ego) la TU, avand constiinta si dorinta acestei treceri i-reversibile. Eu numai fiind Tu as putea crea, realmente, calomnii de calitate. 2014 poate fi anul inceputului unei astfel de trans-form-ari.

    P.S. Multumiri si salutari fiecarui TU prezent pe Arca lui Goe. La multi ani.

    • INTJ said

      despre traducere si ambalare nu prea are sens sa zic (adica dupa ce-am gustat de cateva ori din ghiveciul nesarat de cuvinte ce mi-a tot fost servit de-a lungul anilor traiti, eu am renuntat sa-l mai gust … da’ pot intelege ca altii s-au obisnuit cu gustul si-l considera acum delicatesa) … asa ca zic despre ce-a mai ramas:

      EU->TU e imho doar parte din intreg. fara continuarea TU->EU->EL avem doar fragmente de adevar, adica minciuni. EU->TU e doar „(presupun ca) (EU) stiu ce simti (TU)” (ceva ce seamana mai degraba cu mila, fara urma de compasiune/empatie) … lipsind „(EU) (incerc sa) simt ce simti (TU)” si „oare ce simte (altcineva) (EL)?”. chiar daca d.p.m.d.v. EU->TU e doar un fel de masturbare privind la univers … n-o condamn (desi probabil asa pare) deoarece: ca sa poti iubi pe altcineva (oricine in afara de ego) trebuie intai sa te poti iubi pe tine … imho EU->TU fiind doar primul pas necesar (dar nu m-as incumeta sa zic si obligatoriu) pe un drum foarte lung.

      • RALG said

        Oare chiar exista, in realitate, drumuri lungi? Oricum calatorului ii sade bine cu drumul… Ceea ce (cu cruzime) va doresc si d-voastra.🙂

      • stely said

        „Iertand pacatul original savarsit de fiecare auto-® in parte si considerandu-l “parte” a esentei scriitoricesti (in varianta umana), ar fi de mentiuonat ca pentru a deveni, cat de cat, un asemenea auto-®, un vorbitor egoic oarecare, chiar inzestrat cu talent, trebuie sa fie capabil a fi in stare sa faca (in prealabil😉 ) pasul de la EU (ego) la TU, avand constiinta si dorinta acestei treceri i-reversibile. ”

        Am gasit aici(cred)un scriitor care ar putea fi „auto -R-ul” despre care vorbiti .

        „In februarie, Mihail Şişkin a refuzat invitaţia autorităţilor ruse de a face parte din delegaţia oficială a Rusiei la BookExpo America, în New York. Scrisoarea de refuz conţine un portret realist al Rusiei de astăzi. „O ţară în care puterea a fost confiscată de un regim corupt, criminal, în care statul este o piramidă de hoţi, unde alegerile au devenit o farsă, unde instanţele servesc autorităţile, nu legea, unde există deţinuţi politici, în care televiziunea publică se prostituează, în care impostorii aprobă legi nebune care ne întorc pe toţi în Evul Mediu, o astfel de ţară nu poate fi Rusia mea. Nu pot şi nu vreau să fac parte din delegaţia oficială care reprezintă această Rusie.“

        Onestitatea lui Şişkin este dură, nu există frică. „Ei au puterea doar pentru că populaţia se teme. În momentul în care nu ne-ar mai fi frică, ar dispărea. Aşa că singura noastră armă e să nu ne temem de ei.“

        http://dilemaveche.ro/sectiune/polul-plus/articol/dimineata-unui-scriitor-fericit-mihail-siskin-bucuresti

    • Stely said

      Ultimele ştiri
      poezie [ ]

      – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
      de Traian T. Coşovei [Traian_T._Coşovei ]
      2005-08-27 | | Înscris în bibliotecă de autorul pe care îl cauţi nu mai există acceseaza l

      Noapte geroasă din fier şi beton şi din schele
      nu, nu, iubito: erau doar bătăile inimii mele

      răstignite pe asfalt,
      inima mea de mamifer, de perfid, de gigant
      făcut din clei de oase şi din chibrite:
      ce rămăsese din atâtea vieţi neiubite.

      Mă plimbam prin noaptea geroasă, de vară
      cu ziarul vieţii mele la subsuoară
      Scria pe prima pagină despre profilul meu
      de hoţ de aluminiu
      de traficant de cositor

      Aştia ce vor
      de la mine?
      Îmi vor inima neagră care te recită pe de rost
      numai pe tine?
      Ăia, care trăgeau semne grele cu grafitti în piaţă,
      inima mea de sânge sau inima mea de paiaţă?

      Mai scria câte ceva despre şosele sparte,
      benzinării pline
      de sângele meu care urla şi urlă dupa tine.

      ***

      Din tâmpla paiaţei sângele se scurgea cu
      jumătate de gură.
      Secunde de-acum care urlă fără glas ori dantură.

      Ştirba asta de viaţă, umplutură de pluş,
      amintiri care muşcă,
      cu care plutim între zgardă şi cuşcă.

      Moartea asta, ordinară, de lux —
      fără chip, fără nume, fără adres㠗
      pe care o purtăm noapte de noapte în lesă.

      • RALG said

        Ancorata clipei, in adanc, poezia, compatibila fiecarei clipe, indiferent careia, reuseste sa redea esenta eternitatii poetului, adaugand note noi cu fiecare re-re-re-citire in contextul noii clipe, clipa cea repede ce ni s-a dat…

  10. INTJ said

    despre anul nou: se pare ca chiar e „mai bun” decat cel ce-a trecut … din moment ce cei responsabili cu securitatea americanilor au invatat ceva din cazul Snowden si „au inchis (anticipat) gura” unui alt whistleblower

    Virtuoso’s flutes destroyed by US Customs

    • RALG said

      Si atunci… „Spre ce mergem daca nu sosim nicaieri?”.

      P.S. Cum vedeti deznodamatul acestei ireversibile intamplari a entropiei virtuale?

      • INTJ said

        (imho) ne nastem si traim ca sa putem muri. cum o facem (cum traim) … asta depinde de fiecare in parte.

        ps: deznodamant? asta a fost si nu cred ca va mai fi altceva … e doar un punct (aka o parte din multe posibile linii)

  11. Medusa said

    Desigur, putem spune că intreagă / întregi expresia și expresivitatea noastră în univers e / sunt o ”traducere” / trădare. Creierul / autor e setat să producă un anume tip de imagini ”traducând” astfel ”benzi de frecvență” ale universului.

    Buber și comunicarea dialogică ne vorbesc despre interconectivitatea și inter-definirea, inter-creativitatea noastră ca persoane ale dialogului, despre negocierea de sens în construirea unei imagini comune a lumii.
    De ce nu și Bahtin ( despre vocile și privirile narative, creatoare de persoană / personaj, la Dostoievski)

    E de preferat să nu-l transformăm pe TU în EL, iar pentru asta, chiar e nevoie de corecția compasiunii. Compasiune fără autocompasiune, cam greu, date fiind inter-legăturile care ne definesc.

    De compasiune au nevoie, de ce nu, și fizicienii, creatori de particule.

  12. Medusa said

    http://aysejuaneda.wordpress.com/2013/12/18/watercolor-art-and-love/

  13. Medusa said

    D.p.m.d.v., cel mai frumos mod de ”calomniere” a universului sunt poveștile.

    Acum, îmi place cu deosebire una, în care Mintosul râvnește să aibă creier, Sufletistul își dorește să aibă o inimă, Curajosul vrea să scape de lașitate, Fetița Hăruită, posesoare a trei Ajutoare Magice, cere sprijin de la alții.

    Toți aceștia împreună îl ajută pe înșelătorul Vrăjitor din Oz să se elibereze și să se trans-form-e și sunt ajutați de el să fie ei înșiși.

    Fiecare EL / EGO devine astfel un TU.

    Mulțumesc, Autorule / Transformer!

    • RALG said

      Beeeeee your self, ii mai zise albina… unei omizi (Omide – lumina ochilor). Speriata, omida cea autentica, se retrase in crisalida ca sa mediteze, in liniste, la indemnul onomatopeicei si asexuatei albine lucratoare, in timp ce… libelula scruta survoland scena acestei intamplari, privitå prin ochii sai compusi… din mii si mii de oceli… in timp ce randunica… in timp ce uliul… in timp ce Luna… in timp ce Soarele… in timp ce… Ce? Infinitul? Frunza continua, imperturbaila, sa foto-sintetizeze clorofilian la Soare…

  14. Medusa said

    Why not? Frunze, omizi putem fi. Let us be!

  15. Medusa said

    Do not be stressed bee! Maybe.

  16. RALG said

    O clar-vziune a cetii prin negura: Un riman de acum 100 de ani:

    * * *

    Sunt momente în viaţa noastrã, în care întâlnim o ceaţã densã, care ne obtureazã orizontul. Devenim confuzi, nu stim ce sã alegem şi nu înţelegem ce ni se întâmplã. Atunci, parcã ne-am dori ca o entitate superioarã sã ne ghideze paşii, dar în acelaşi timp, am vrea sã ştim cã suntem liberi şi cã nu suntem nişte biete personaje dintr-un roman scris de altcineva. Dar dacã toatã viaţa noastrã e în ceaţã ? Miguel de Unamono a scris în anul 1914, un roman extrem de interesant, sau un riman, cum îi plãcea sã spunã, pe care l-a intitulat simplu: Ceaţã. Acesta este de fapt o reflecţie asupra condiţiei omului şi a nesiguranţei pe care o avem la nivel mundan şi ontologic. Firul poveştii este unul relativ simplu: eroul principal, Augusto Pérez, care era „bogat şi singur” (p. 72), se îndrãgosteşte de domnişoara Eugenia Domingo del Arco cãreia îi transmite o scrisoare, care meritã redatã, pentru frumuseţea liricã:

    „Domnişoarã, Chiar astãzi de dimineaţã, sub domoala burniţã din cer, aţi trecut, nãlucire întâmplãtoare, prin faţa porţii casei unde încã locuiesc, dar unde nu-mi mai aflu cãminul. Când m-am trezit, am ajuns la casa poartei dumneavostrã, unde nu ştiu dacã vã aveţi sau nu cãminul. Mã conduseserã acolo ochii dumneavoastrã, ochii dumneavoastrã, stele gemene scânteind în nebuloasa universului meu. Iartã-mã Eugenia, şi permite-mi sã mã adresez ţie familiar cu acest dulce nume; iartã-mi lirismul. Trãiesc într-un perpetuu lirism infinitezimal. Nu ştiu ce sã-ţi mai spun. Ba da, ba da, ştiu. Dar atât de multe, atât de multe ar trebui sã-ţi spun, încât e mai bine, cred, sã le amân pentru momentul când ne vom vedea şi vom sta de vorbã. Asta e ceea ce-mi doresc acum, sã ne vedem, sã ne vorbim, sã ne scriem, sã ne cunoaştem. Pe urmã… Pe urmã Dumnezeu şi inimile noastre se vor pronunţa ! Eugenia, dulce nãlucire a vieţii mele de toate zilele, îţi vei pleca, aşadar, urechea la spusele mele ?”

    Cufundat în ceaţa vieţii sale, îţi aşteaptã rãspunsul

    AUGUSTO PÉREZ” (pp. 75-76) Eugenia era însã îndrãgostitã de Mauricio, un tânãr care nu a avea o situaţie materialã, iar relaţia lor era dezaprobatã de rudele Eugeniei (un unchi şi o mãtuşa), care ar fi susţinut mai degrabã o partidã bunã cu Augusto. Acesta din urmã chiar se oferã, la un moment dat, sã achite datoriile ipotecare pe care le avea Eugenia, pentru a-şi dovedi bunele intenţii, însã gestul este interpretat de domnişoarã ca un act de cumpãrare a dragostei şi prin urmare, într-o primã fazã, oferta este refuzatã. Eugenia însã cântãreşte oportunitatea deciziei şi alege varianta de a se cãsãtori cu Augusto. Acesta, se revanşeazã faţã de Mauricio, intervenind pentru a primi o slujbã bunã, condiţionându-l totodatã sã îşi ia gândul de la Eugenia. Cu trei zile înaine de nunta dintre Augusto şi Eugenia, eroul nostru primeşte o scrisoare:

    „Stimate Augusto, Când vei citi rândurile acestea, eu voi fi împreunã cu Mauricio în drum spre localitatea unde a fost numit graţie bunãtãţii tale, şi tot ei îi datorez şi posibilitatea de a mã putea bucura de veniturile mele, care, împreunã cu salariul lui, ne vor îngãdui sã trãim relativ confortabil. Nu-ţi cer sã mã ierţi, deoarece dupã asta cred cã te vei convinge şi tu cã eu nu te-aş fi fãcut fericit, iar tu cu atât mai puţin pe mine. Dupã ce-ţi va trece primul şoc, îţi voi scrie din nou ca sã-ţi explic de ce fac pasul acesta acum şi în felul acesta. Mauricio ar fi vrut sã fugim chiar în ziua nunţii, dupã ieşirea din bisericã, dar planul lui era foarte complicat şi mi s-a pãrut, în plus, de o cruzime inutilã. Şi aşa cum ţi-am spus cu alt prilej, cred cã vom rãmâne prieteni. Prietena ta, Eugenia Domingo del Arco” (p. 284).

    Vestea l-a nãucit pe Augusto care „se trânti în pat, îşi înfipse dinţii în pernã, nu izbutea sã-şi spunã nimic concret, monologul îi amuţi, simţi cum sufletul parcã i se înmuia şi izbucni în plâns. Şi plânse, plânse, plânse. Şi gândirea i se dizolva în plânsul acela tãcut.” (p. 287.) Cuprins de disperare, acesta se gândeşte la varianta sinuciderii. Ĩnsã, înainte de a comite acest act se hotãrãşte sã-l cunoascã pe însuşi autorul naraţiunii pentru a se consulta. Augusto se întâlneşte aşadar, la Salamanca, cu Miguel de Unamuno, autorul cãrţii. Ĩntâlnirea dintre cei doi produce un şoc pentru personajul din roman, care aflã astfel, cu stupoare, cã nu se poate sinucide, pentru cã este o persoanã fictivã, care existã doar în mintea autorului şi a cititorilor cãrţii. Atunci, a întrebat Augusto, de unde ştie autorul cã nu este şi el la rândul lui, un produs fictiv al imaginaţiei cuiva. Dacã noi suntem doar un vis al lui Dumnezeu ? Dacã Dumnezeu doar ne viseazã, şi când se va trezi, vom dispãrea ? „Oare tot ce mi se-ntâmplã mie şi li se întâmplã celor din jurul meu e realitate sau ficţiune ? Nu-i oare totul un vis al lui Dumnezeu sau al cui o fi, care se va destrãma de îndatã ce El se va trezi, şi tocmai de aceea îi adresãm rugãciuni şi-i ridicãm cântãri şi imnuri, ca sã-L adormim, ca sã-L legãnãm ? Oare întreaga liturghie a tuturor religiilor nu-i un mod de a legãna somnul lui Dumnezeu, pentru a nu se deştepta şi-a înceta sã ne viseze ?” (pp. 191-192.) Augusto chiar ridicã problema uciderii autorului cãrţii, ca sursã a nefericirii lui, însã aflã cã şi alte personaje fictive au mai încercat acest lucru şi nu le-a ieşit. Prin urmare, scriitorul romanului hotãrãşte ca Augusto sã moarã. Panicat, personajul din roman, se roagã sã nu moarã, pentru cã doreşte sã trãiascã, dar destinul îi este hãrãzit şi scris deja în roman: va muri negreşit şi nu are ce sã mai facã. Ĩntors acasã, Augusto va lua cina, şi se va întreba dacã întâlnirea cu Miguel de Unamuno a fost realã, sau doar un vis, sau o ceaţã. Din pãcate, pentru personajul nostru o problemã cardicã – dupã cum citim din roman – îi va pune capãt zilelor. Miguel de Unamuno se gândeşte sã readucã cumva personajul la viaţã, însã noaptea îl viseazã pe Augusto care îi spune cã acest lucru nu este posibil, aşa cum nu este posibil sã visãm acelaşi vis de douã ori. Miguel de Unamuno, Ceaţã, Trei texte despre Ceaţã, Cum se face un roman, traducere din limba spaniolã, introducere şi note de Sorin Mãrculescu, Iaşi, editura Polirom, 2007.

  17. Stely said

    ” Cei ce vor să-l facă pe Dumnezeu să lucreze ,
    stau pe loc. Cei ce sunt lucraţi de Dumnezeu
    înaintează. Aici se află orriginea mişcării.

    Căile logicii sunt de nepătruns :
    să spui că lumea este o gluma a zeilor
    este un sacrilegiu, dar să spui ca zeii
    sunt o glumă a lumii este accepptabil.

    Când scriu „Dumnezeu”, ma refer la plural .
    Când scriu” zei” ma refer la singular .
    Când nu scriu nimic mă refer la nimic.

    Beţie infinită, ameţeală nesfirşită ,
    luciditae nesfârşită : trei cuvinte -cheie
    pentru o primă înţelegere a orgasmului divin ”

    (Basarab Nicolescu -Teoreme poetice )

  18. arcaluigoe said

    Foto ghicitoare de la cazarma Roz

    • RALG said

      Traian T. Coșovei, 28.11.1954 – 1.01.2014. Un portret îndrăgostit – de Mircea Cărtărescu

      • Medusa said

        Poetul Traian T. Coșovei a ieșit din ”ceață”. Cele bune, în lumea bună în care se află!

        ”Poemul de acum

        Eu nu mi-am scris niciodata numele
        pe bonuri de cărbuni –
        pe lînga silozuri am trecut fără să privesc înapoi –
        prin iarba desculță n-am alergat niciodata.
        În ploaie n-am cântat, în deșert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
        Cu măturica nu m-am bătut la baia de aburi.
        Cu mersul meu de urs n-am răsturnat înadins porțelanurile.

        Odată am iubit ferocitatea oamenilor de zăpadă,
        tandrețea sperietorilor uitate pe câmp.
        Omului care lucrează la calea ferată am vrut sa-i povestesc
        o istorioară cu tîlc.
        Omul e mort de mult.
        Prin fata agențiilor de voiaj mi-am plimbat viața ca pe o jumătate de pâine.
        Cu o mașină de ocazie am mers până la marginea marii.
        Am privit valurile cheltuindu-se pe țărm – am privit
        tinerețea arzând ca o frunza de tutun verde.
        În fata oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.

        Acum ceața se poate risipi”.

  19. Medusa said

    Autorii ”criminali”, șopârle care își leapădă cozile în lumea i m a g i n a l ă.

    Dumnezeu o ”traducere” în limba celor care îl postulează creator. Cine i-a văzut fața, din lumea asta mică, fără să o pățească?

    De ce nu? – reacții ”structural-necesare” există și între autori și personajele lor.
    Cum ar suna Cervantes fără Don Quijote și Sancho Panza? Flaubert fără madame Bovary? (Și ”vițăvercea”). Poate ca o încercare nereușibilă de sinucidere în istoria literară.

  20. Stely said

    O postare nostradamusiana :

    Nu vreau decat sa atrag atentia, cu toata responsabilitatea, ca potrivit unui cercetator citat de pretina-mi feisbucciana Gabriela Craciunescu, sambata 04.01.2014, la orele 9,47 trecute fix se va petrece un lucru uimitor, fraticilor, respectiv la forta de atractie a Soarelui si Lunii se vor mai alipii si alte forte, printre care si a minusculului Pluto de la marginea Sistemului Solar (sa speram ca ista nu va fi Soricelul Fatal…), ceea ce va determina un fenomen cu totul rar, respectiv se va anula sau ingena pentru cateva secunde, cumva, forta de atractie a Pamantului, ca naiba, astfel ca daca ai sari in acel moment in sus, ai pluti ca un fachir hindus, insa nu asta e important de spus… oops. Io – iata – ma tem de altceva, si anume mi-e ca nu cumva Slab-ul de la Vrancea, devenind sambata, 04.01.2014, orele 9,47 fix, usor ca pana, sa nu ne faca dreq vreo figura cand soricelul Pluto va abandona varful cozii de scos Ridichea Uriasa, cum ar venea, vazandu-si de calea sa, si-atunci te pomenesti ca Slab-ul va cadea brusc pe spate, a… ? 😯

    Doamne fereste si pazeste ! oops

    http://viorelpadina.wordpress.com/2014/01/03/din-nou-despre-slab-ul-de-la-vrancea/

    • RALG said

      Cu siguranta ca sambata, 04.01.2014, orele 9,47 fix se va intampla ceva unic, nemaivazut si irepetabil, si anume ca va fi sambata, 04.01.2014, orele 9,47 fix, o clipa ca oricare alta gravida de tragediile si comediile obisnuite fiecarei clipe, fara nicio alta legatura cu Pluto sau cu vreo alta planeta din Sistemul Solar in afara celor obisnuite. Totusi, ignoranta oamenilor fiind atat de mare plutirea este inevitabila. Permanent. Si deci in fiecare clipa. Asadar si in clipa de sambata, 04.01.2014, orele 9,47 fix.

      Dimensiunile planetelor si Soarelui si anvergura colosala a distantelor dintre ele (in raport cu dimensiunile si masele acestora) exclud orice efecte gravitationale de magnitudinea poetica vehiculata de cavalerii apoca-lipsei (armata de stransura adunata din ramasitele ostirii sfarsitului lumii de dupa infrangerea maiasa din 2012), indiferent de configuratia geometrica a acestor planete. Un elev de scoala generala care stie aritmetica si cunoaste formula legii gravitatiei universale poate anticipa cu mare clarviziune ca de s-ar alinia Luna, Soarele si toate planetele Sistemului Solar, de aceeasi parte in raport cu Pamantul, nu doar ca nu s-ar ajunge la nicio plutire cauzata de vreo imponderabilitate la scara planetara (aceasta ipoteza negerminativa fiind de un comic absolut), dar efectul gravitational respectiv nici macar n-ar putea fi detectat cu usurinta. Stiind ca peste 99% din masa sistemului Solar se afla concentrata in Soare, este de bunsimt sa realizezi ca indiferent de cum s-ar aseza restul de 1% nu se poate ajunge la asemenea efecte de desene animate. Este uluitor ca in secolul al XXI-lea oamenii lanseaza si accepta cu atata usurinta cele mai fanteziste si mai prostesti provocari. Probabil insa ca nu doar ignoranta abisala explica acest fenomen social, ci si plictiseala morbida si dorinta de senzational-catastofal, necesare, in doze care probeaza dependenta, pentru a ne intretine iluzia ca ceva mare, major, se intampla totusi, in neintamplarea nimicului individual de fiecare zi, ceva colosal, o tragedie planetara, universala daca s-ar putea,care sa eclipseze si sa banalizeze tragediile individuale care i se intampla fiecaruia. Omul nu e in stare sa accepte ca apocalipsa este un fenomen individual pentru care trebuie sa-si asume responsabilitatea. Desi se stie ca fiecare moare singur, in mare secret cu totii spera sa scape de drama singuratatii si singularitatii din moarte si sa-si gaseasca sfarsitul (daca tot trebuie sa moara) intr-o catastofa universala, un cataclism planetar, alaturi de toti ceilalti, de omenire, asigurandu-se astfel ca nimeni nu le va supravietui. Supravietuitorii pot fi insolenti. Cu cat ne aflam, in mod statistic, mai aproape de inevitabila moarte individuala, cu atat mai mult o catastofa planetara ne poate aparea ca fiind salvatoare, ceea ce ne face sa acceptam cu din ce in ce mai mare usurinta cele mai aburitoare proorociri, sa trecem cu seninatate peste ratarea implnirii acestora, pentru a accepta altele identice. Desigur ca sambata, 04.01.2014, orele 9,47 fix vor muri unii oameni (in acord rata prevazuta statistc in raport cu totalul celor 7 miliarde). Ba chiar este posibi sa fie si un cutremur (inca unul, al catelea?) in zona Vrancea… Felurite evenimente se pot produce pe Pamant si unele chiar se vor produce. Totusi Pluto nu va avea alt rol la producerea lor decat cel pe care-l are (infinitezimal) clipa de clipa si pe care l-a avut asa in ultimii 3-4 mliarde de ani. Sunt curios cati indivizi pamanteni vor sari in sus (cu speranta, speranta plutirii) sambata, 04.01.2014, orele 9,47 fix. Sper sa sara toti cei 7 miliarde. Dar si de vor sari toti, vai, tot nu vor putea sa produca un soc destul de important si efecte fizice vizibile. Trebuie sa ramanem focusati pe efectele psihice, sociale… pe emotii.

      • Stely said

        Gata, m-am linistit 🙂 Multumesc pentru explicatiile lamuritoare . Acum voi astepta fara alte griji tura a doua de „sorcovitori” .A facut” tataie ” o sorcova speciala . A lucrat la ea o zi intreaga … )

  21. RALG said

    In data de 31 Decembrie 2013, pe Arca lui Goe, numarul vizitatorilor unici (si tacuti) a fost de doua ori si ceva mai mare decat media obisnuita in celelalte zile (de dinainte si de dupa). Ma intreb ce-or fi asteptat ei oare, aceia, neobisnuitii, veniti pe Arca lui Goe doar atunci in ultima zi a anului. Ce se asteptau sa gaseasca? Imi pare tare rau ca au fost dezamagiti. Mai poftiti si altadata.

    • Medusa said

      Acadele pentru suflet, Dulcinele!

      Eu cred că oamenilor le placi atunci când îi ajuți să-și hrănească iluziile.

      • RALG said

        … iar ca sa te urasca trebuie doar sa le demontezi iluziile… fara a le oferi altele in loc… iluzionistii amatori se ocupa cu aceste lucruri intr-o maniera cvasi-individuala, la bucata, in timp ce profesionistii stiu sa detecteze si sa se ocupe de iluziile colective… problema este ca niciun iluzionist nu poate lucra exclusiv si direct cu materialul clientului, fiind fortat sa-si puna la bataie propriile iluzii, ca intermediari, hranindu-le si/sau demontandu-le dupa cum isi doreste sa se faca placut sau urânt de de unii si de altii, (tot una) numai sa fie luat in seama. Si uite asa ajunge omul sa se iubeasca sau deteste pe sine, exclusiv pe baza modului in care-l trateaza ceilalti, infernul, paradisul…

        • Medusa said

          Da, tot ce spuneți e valabil la scară mică. Am trăit și eu câte ceva, în ambele ipostaze. Am învățat mult.

          Dar ce te faci cu creierul setat să construiască un Univers iluzoriu?
          Asta o spun fizicieni mai puțin ortodocși, neurofiziologi ”excentrici”, șamani, mistici, psihologi ieșiți din oaste etc. Unii foști nobeliați chiar.

          Ce mai contează iluziile mici față cu una așa mare?
          Și din ea nu putem TOȚI ieși, o fi ceva de învățat și din acest mod de a exista. Cine / Ce învață prin noi și la ce îi folosește, alte întrebări.

          PS. Am văzut că ați citit ”Ultimele povestiri”. Dar ”Hesperus”? What about it?

        • INTJ said

          Unii foști nobeliați” … daca la 50 de ani primesc nobel-ul pentru ceva ce-am „spus” la 40, oare atunci (sau la 60 de ani) mai „zic” la fel? iar daca da, atunci absenta evolutiei (fie si numai in profunzime, prin nuantari) oare chiar trebuie ignorata? nush, eu am niscaiva retineri … o fi pentru ca n-am uitat c-am citit pe undeva ceva cu „nu va inchinati la chip cioplit”?

    • Stely said

      Hmmm …”Imi pare tare rau ca au fost dezamagiti” . Nu stiu ce instrumente de masurare a avut Dl Goe, incit sa creada ca „vizitatorii unici ” au fost dezamagiti de ” serbarea sfarsitului si nceputului de an” pe Arca lui Goe. . Eu insa nu cred ca „instrumentele” dumnealui au avut precizia necesara pentru a detecta motivele de dezamagire a vizitatorilor (unici) Am ca argument faptul ca am vizitat bloguri, mai ales pe cele cunoscute ,si da acolo au fost motive clare de dezamagire .Pai pe hanul muschetarilor nu „misca ” nimeni. Aici insa a fost destula animatie . Parerea mea este ca nici un vizitator nu a plecat nemultumit de pe Arca lui Goe .
      P.S. Printre „vizitatorii unici” ati inclus-o cumva si pe Medusa -cea adevarata – nu clona ? Numai asa v-as intelege temerile. 🙂
      Iata :
      Medusa spus

      decembrie 31, 2013 la 9:00 pm 3 0 Rate This
      Bucuros de oaspeti vechi, domnule Goe?🙂
      Trec anii ca niste porci, cum zice poetul si ma emotioneaza (si amuza), ca de fiecare data, bilantul pe care il faceti la sfarsit de an. La fel ma emotioneaza urarile, caci se creeaza o brambureala duioasa intre oameni si personaje si parca mai mult ca oricand, de sarbatori oamenii par bieti oameni si personajele biete personaje. ….

      • RALG said

        Perspectiva d-voastra poate fi desigur valida mai ales in contextul relativitatii universale, totusi, chiar ignorand ceea ce stim deja, putem considera ca absenta oricarei urme de entuziasm sau re-activitate in cazul celor veniti pe Arca exclusiv pe data de 31 decembrie, sunt note specifice mai degraba dezamagirii decat satisfactiei. O atare dezamagire nu ne-ar mira si nici nu ne starneste vreo curiozitate ori alt sentiment in afara unei pasagere pareri de rau. Ceea ce ne nedumereste, si noi pe asta am incercat sa punem accentul in mesajul informativ de Vineri, ianuarie 3, 2014 la 7:48 pm, fix, este misterioasa speranta sau motivativele ori motivatiile care i-a facut pe acei unici neucenici sa vina la petrecere incognito, nechemati, neanutati… si sa dispara tot asa. Exista destui silentiosi care vin zi de zi adusi (probabil) de puterea obisnuintei, ori de faptul ca poseda de abilitatea de a-si extrage (cine stie cum) niste satisfactii din „ceea ce este aci”, fara sa fie nevoie sa se manifeste in vreun fel… si care silentiosi pot fi (ca personaj colectiv) mai interesanti decat misteriosii de pe 31. Totusi gestul acestora dn urma este incarcat de poveste. O poveste pe care noi nu vom sti-o poate niciodata…🙂

  22. neamtu tiganu said

    bag si io un comentar unic pe acest an, pe linga deja traditionala nea Goe s..i P..a, as vrea sa spun ceva de Михаил Лермонтов
    Смерть Поэта
    Отмщенье, государь, отмщенье!
    Паду к ногам твоим:
    Будь справедлив и накажи убийцу,
    Чтоб казнь его в позднейшие века
    Твой правый суд потомству возвестила,
    Чтоб видели злодеи в ней пример.
    Şi-acum poetul în mormînt e-nchis
    La fel cu cîntăreţul drag pe care
    Atît de minunat ni l-a descris,
    Ros de-ndoieli chinuitoare,
    Şi care ca şi el a fost ucis
    De-o mînă rea, necruţătoare.
    ____________
    Voi, însă, fii înfumuraţi
    Ai unor taţi vestiţi prin mîrşăvie,
    Care cu tălpi de rob călcaţi
    Vlăstarele lovite de urgie;
    Voi care, lacomi, lîngă tron pitiţi,
    Ucideţi Libertate, Genii, Glorii,
    Cînd apăreţi, de lege ocrotiţi,
    *****************
    Oare cit de ticalos poa sa fie cineva ca la moartea unui poiet, pe care-l considera coleg si cumva prieten, in loc sa aiba bunul simt si sa spuna Dumnezeu sa-l ierte, se apuca sa-si descrie propriile fapte, chipurile, vitejesti sugerind unor idioti ca respectivu poiet mort ar fi fost cumva dubios.
    Pe undeva Dumnezeu ii ia, inainte de vreme, pe cei buni, nemernicii ramin sa arunce cu cacat.

    • neamtu tiganu said

      invatarea pe de rost a poeziei Смерть Поэта mi-a dat posibilitatea sa trec la lb. rusa, sa ajung sa dau bacalaureatu si sa fac ce am facut in viata. Asa ca aceasta poezie are o insemnatate colosala in viata mea.

      • RALG said

        Si uite asa comentar-ul unic pe anul asta s-a facut doua… Iar domnul Neamtu Tiganu, comentator activ, abitir, dintre cei buni (si totusi) neluat de Dumnezeu inainte de vreme, a ramas in mernicia lui sa arunce cu flori de tei, pe cai de mii de ani…

        Despre ce vorbiti stimate domn? Daca nu va e cu suparare… (Luati-o ca pe intrebare retorica)

        • Stely said

          „Vorbeste” despre Viorel Padina , dar ma mir ca nu a avut curajul sa-i pronunte numele. In schimb vad ca l-a avut cu virf si indesat sa faca „urarea” sa specifica .

        • RALG said

          Datoram apatiei de la han faptul ca dl.Neamtu Tiganu a venit sa manance aici. Si desigur ca si nebagarea sa in seama pe la alte hanuri de catre cei care nu-au deloc simtul umorului sau nemtesc-rromanes sa-l fi facut sa-si poarte pe aci tipsia cu bucate germane si sa le deguste musai cu martori. E un personaj pitoresc in felul sau mai ales cand se cazneste sa se ia in serios pe el si si pe altii, prin tranzitiviate. Auzi taina ce l-a revoltat pe ‘mnealui. Tocmai pe d-lui.

  23. Medusa said

    @INTJ

    Vorbeam despre oameni care și-au schimbat (spectaculos) modul de a gândi. Unii chiar modul de a ”traduce” realitatea, de a o vedea altfel aici și acum. Așadar, și-au ”contrazis” Nobelul.

    PS. Sorry, nu sunt partizana evoluționismului.

    PPS. N-am postat întâmplător Aeoliah. E o excelentă muzică de meditație. Induce unde cerebrale theta. E darul meu. Căutați-vă, sau regăsiți-vă, calea proprie.

    PPPS. Ați putea citi ”Mintea de dincolo”(Dumitru Constantin-Dulcan, neurolog).
    Sprea vă verifica, regăsi propriile intuiții.

    • INTJ said

      deocamdata ma lupt cu mintea (mea idioata) de aici … da’ chiar si asa (cu mintea asta de aici) stiu ca a masura c-o unitata de masura necalibrata nu e decat un exercitiu de futilitate (ca multe altele scornite de om de-a lungul timpului).

  24. Medusa said

    Poate cel mai mult îi urâm pe cei pe care Conștientul sau Inconștientul nostru personal îi percepe / îi percep ca fiindu-ne asemănători.
    E foarte greu de renunțat la iluzia unicității, singularității, izolării, lipsei de sens holist a vieților noastre.

    Și e foarte greu să învățăm că nu deținem formula, procedura magică a schimbării celorlalți. Îi putem doar însoți, cu respect și discreție, pe drumul lor (al lor!).
    Da’ ”se merită”!

    TU, prietene (prietenos, dușmănos, indiferent etc.) ai viața ta și drumul tău. Te accept – așadar – ca pe mine însumi / însămi.

  25. Dl.Goe said

    „Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
    Totul a fost pe neaşteptare – şi aproape fără voia mea.
    Era undeva într-un oraş murdar de provincie
    Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.

    Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – şi când m-am întors
    Servitoarea făcea patul în camera mea
    Era o servitoare tânără şi negricioasă
    Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare
    A zâmbit
    Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.

    Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă să fac dragoste
    Dar servitoarea era tânără
    Nu cred să fi avut mai mult de şaisprezece ani
    Şi cum se aşezase aproape pe pat, parcă aşteptând
    M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă.

    Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
    I-am spus că e frumos, ea s-a prefăcut că se ruşinează,
    Cred să fi fost aproape de miezul nopţii
    Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al oraşului
    Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide şi automobile
    Aici eram numai eu cu servitoarea;
    Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.

    Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
    Şi mirosea foarte rău a sudoare.
    O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş murdar de provincie
    Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă
    Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jaretiere
    Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel
    Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
    Scriu despre tine poemul acesta
    Pentru a face să turbeze fetele burgheze
    Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili
    Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori
    Nu vreau să le cânt
    Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră
    În lingeria lor
    În pianul lor
    Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea”
    . – Poem ultragiant, de Dl.Geo B.

    • Rebeliunea minerală said

      Şi, şi ?

      • Dl.Goe said

        Si? Si…

        „Vă voi vorbi despre oamenii petrolului
        şi despre sufletul lor negru şi mai inflamabil decât petrolul.

        Vă voi vorbi despre mine
        fiindcă nimeni mai mult decât mine nu poate fi un om al petrolului
        şi sufletul meu negru şi inflamabil
        mă face să vă vorbesc vouă celorlalţi oameni, cu toată brutalitatea.

        Aşa trebuie vorbit despre petrol: cu brutalitate.

        Vă voi vorbi despre crimele lui şi ale oamenilor lui
        vă voi vorbi aşadar despre crimele mele
        şi fiţi siguri că nimeni n-ar putea cunoaşte mai bine sufletul, petrolul şi crimele
        şi nimeni nu v-ar putea vorbi cu mai multă brutalitate ca mine.

        Eu care sunt negru şi urât
        şi care asemeni dealurilor petrolifere
        am mocnit întotdeauna ceva groaznic în măruntaiele mele
        eu care murdăresc şi distrug tot ceea ce ating
        şi care asemeni petrolului sunt ticălos, pătimaş şi ignorant
        şi izbucnesc din mine
        şi nu-mi pasă de prăpădul pe care vorbele mele îl aduc pe lume.

        Eu acesta vă voi vorbi despre petrol şi crimele lui.
        Ascultaţi:
        voi încă nu cunoaşteţi cât de murdar şi negru e petrolul
        şi cât de murdari şi negri sunt oamenii lui.

        Ascultaţi:
        voi nu cunoaşteţi petrolul decât ca esenţă pură în eprubete
        voi nu cunoaşteţi ca mine o mie de mârşăvii şi asasinate
        cele o mie de femei care au fost ademenite
        să-şi vândă ultima bucată de pământ pe o noapte de dragoste
        voi nu cunoaşteţi jurămintele false şi sufletul sordid al petroliştilor începători
        voi nu cunoaşteţi sondorii care au ars de vii în flăcări
        în marile incendii provocate de înşişi stăpânii sondelor
        pentru a stoarce ultimii bani de la societăţile de asigurare;
        voi nu cunoaşteţi toate acestea
        şi nu cunoaşteţi nimic din petrol şi din crimele lui.

        Dar voi nu ma cunoaşteţi nici pe mine
        fiindcă tot ce v-am spus până acum
        nu e deloc un ţipăt de revoltă pentru soarta femeilor şi a sondorilor înşelaţi
        ci un început de imn pentru petrol şi pentru mârşăviile oamenilor lui
        un început de imn pentru aceia ce sunt capabili să mintă, să înşele şi să fure
        un început de imn pentru mine şi toţi fraţii mei întru infamie
        eu nu iubesc petrolul când ajunge esenţă pură în eprubete
        eu îl iubesc aşa cu iese din pământ, murdar şi prin procedee murdare
        îl iubesc cu furie, cu pasiune
        şi vreau să cânt rasa mea teribilă de oameni ai petrolului.

        Era o noapte umedă de toamnă
        când mi-a venit în minte ca din pricina mârşăviilor de care sunt capabil
        să mă fac om al petrolului.

        Aşa era: o noapte umedă de toamnă
        şi dumnezeu a vrut ca eu să devin repede un om al petrolului
        şi forţele mele să le întreacă pe ale celor mai ticăloşi oameni

        Am să cânt mai întâi satul în care am trăit
        şi în care mâinile şi sufletul meu s-au murdărit
        atât cât au putut ele să se murdărească.

        Am să cânt Buştenarii, îngrozitorul şi monstruosul sat Buştenari
        în care fiecare piatră vorbeşte de mine şi de crimele mele
        în care fiecare femei vă poate spune cât sunt de cinic şi de mincinos
        şi am să cânt apoi sondele pe care le-am stors de bani ca pe nişte amante bătrâne.
        Dar şi atunci când am să cânt satul şi am să cânt sondele,
        am să mă cânt tot pe mine
        şi dacă ar trebui să cânt locuri pe care nu le-am văzut şi femei pe care nu le-am iubit
        m-aş cânta tot pe mine
        fiindcă în mine se zbat locuri pe care nu le-am văzut şi femei pe care nu le-am iubit,
        şi am putut să-I zdrobesc şi să-I înlătur din drumul meu fără nici o milă
        aşa cum spune în biblie că trebuie să striveşti capul şarpelui
        aşa cum am strivit capul omului care avusese încredere în mine,
        îmi aduc aminte:
        am închis ochii, am zis doamne şi am izbit
        şi pe urmă am ibit de mai multe ori fără să închid ochii şi fără să mai zic doamne
        şi când am ieşit am fost mândru văzând că inima mea bate regulat.

        Aşa a fost de fiecare dată:
        inima mea a bătut regulat
        şi asta m-a făcut să am încredere în mine
        şi să fiu sigur că legile naturii sunt cu mine şi că îmi dau dreptate.”
        – Poem petrolifer, tot de dl.Geo B.

        • Medusa said

        • Medusa said

          Ioan Pintea – Floricica –

          Ea e deodata mica si înalta
          Si e deasupra tuturor
          Are tepi si e aspra si e catifelata
          Gura e dulce si ochiul orb carnivor

          Cu zimti de ferestrau si venin
          Si cu sulita în loc de pistil
          Ea e deodata pitica si alba
          Si neagra… cum zice si Will

          E foarte greu de recunoscut
          Si greu foarte greu de atins
          Creste în desert si pe munti
          Rosie – foc de nestins

          Raza ei mângâie si ucide
          Tandretea e ata cu ac
          De câte ori o întâlnesc între ierburi
          O culeg pentru boala si leac

          Însa ea atât de mult ma iubeste
          Si atât de mult ma adora
          Floricica puf de papadie
          Ma striveste ca-n teasc. Ma devora.

          http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/p/ioan-pintea-6zunddt/floricica-6zunddt.html#.Ushe4dJdXxk

        • Dl.Goe said

          Aici ar fi locul perfect in care Rebeliunea Minerala ar putea insera o asertiune extrasa din teoria maniheismului tribal in spatiul danubiano-pontic, teorie cu care cocheteaza de multa vreme fara a se decide insa sa o (si) scrie, desi de vorbit o vorbeste cursiv.🙂

        • Medusa said

          Imo, această dorință / cerință/ reflecție ar fi cerut vocea narativă a lui RALG.

      • stely said

        Tot „si „,dar si mai ..sic. 🙂

        Suprema servitoare

        O, servitoare, dulce servitoare
        Din îngereasca mea copilărie,
        Îţi miroseam cu lăcomie fusta
        Plină de purici din bucătărie

        Şi-ţi căutam chiloţii sub saltele
        Ca să le sorb cerescul lor parfum,
        Cu nara dilatată, cu ochi umezi,
        Cu inima făcând trans-bara-bum!

        Sutienul tău mototolit şi acru,
        Ham pentru ţâţa grea de arpacaş,
        Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe
        În magazii obscure de la Iaşi.

        O, servitoare, dulce servitoare,
        Când adormeai în terfe şi sudori,
        M-apropiam de tine cu sfială

        • stely said

          …continuare :

          O, servitoare, dulce servitoare,
          Când adormeai în terfe şi sudori,
          M-apropiam de tine cu sfială
          Să-ţi văd coapsele moi cu floci şi pori.

          Aveai mamela bleagă cât ceaunul
          Şi la mijloc cu sfârcul urduros.
          Ţi le-am zărit pe geam într-o amiază
          Când să le speli într-un lighean le-ai scos.

          Oh, părul gras, cu rădăcina tare,
          Dat la culcare cu petrol lampant,
          Înfierbânta în el orice agrafă.
          Iar curul tău gigantic şi vibrant,

          Cu bucile cum pernele şi roşii,
          Purtat în rochii leoarcă de lături,
          Ţi-l arătai, pe putini aplecată,
          Punând cu-nţelepciune murături!!!

          poezie de Emil Brumaru

  26. Medusa said

    • Medusa said

      Ballade des dames du temps jadis

      Dites-moi où, n’en quel pays,
      Est Flora la belle Romaine,
      Archipiades, ni Thais,
      Qui fut sa cousine germaine,
      Écho parlant quand bruit on mène
      Dessus rivière ou sus étang,
      Qui beauté eut trop plus qu’humaine.
      Mais où sont les neiges d’antan ?

      Où est la très sage Hélois,
      Pour qui châtré fut et puis moine
      Pierre Esbaillart à Saint Denis ?
      Pour son amour eut cette essoyne.
      Semblablement où est la reine
      Qui commanda que Buridan
      Fut jeté en un sac en Seine ?
      Mais où sont les neiges d’antan ?

      La reine Blanche comme lys
      Qui chantait à voix de sirène,
      Berthe au grand pied, Bietris, Alis,
      Haremburgis qui tint le Maine,
      Et Jeanne la bonne Lorraine
      Qu’Anglais brulèrent à Rouen ;
      Où sont-ils, où, Vierge souv’raine ?
      Mais où sont les neiges d’antan ?

      Prince, n’enquerrez de semaine
      Où elles sont, ni de cet an,
      Qu’à ce refrain ne vous ramène :
      Mais où sont les neiges d’antan ?

      http://www.alalettre.com/villon-oeuvres-quelques-poemes.php#Ballade%20des%20dames%20du%20temps%20jadis

  27. Radu Humor said

    Lumea fără Israel…!

    Presa occidentală a criticat dur preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, pentru
    că şi-ar fi imaginat „lumea fără Israel”. Însă judecînd după ultimele informaţii, Henry Kissinger
    şi 16 servicii secrete americane sînt de acord cu faptul că, în viitorul apropiat, Israelul îşi va înceta
    existenţa.

    „The New York Post” îl citează pe Kissinger integral: „Peste 10 ani, Israelul nu va exista”.
    Afirmaţia lui Kissinger este directă şi fără echivoc. El nu spune că Israelul, chiar dacă se află în pericol, poate fi salvat cu trilioane de dolari şi protecţie militară americană. Kissinger nu
    spune nici despre faptul că, dacă la alegeri va învinge vechiul amic al lui Netanyahu, Mitt Romney, Israelul ar putea supravieţui. Nu spune nici despre aceea că Israelul ar exista în continuare în cazul în care va fi bombardat Iranul. Kissinger nu propune nicio soluţie, el pur şi simplu constată că, în anul 2022, Israelul nu va mai fi.

    Agenţiile americane de spionaj sînt de acord cu afirmaţiile lui Kissinger, chiar dacă nu sînt sigure de data precisă. Cele 16 servicii speciale americane, care au un buget total de 70 de miliarde de
    dolari, au prezentat un material analitic pe 82 de pagini, intitulat „Pregătirea pentru un Orient Apropiat fără Israel”.

    În materialul prezentat se face referire la cei 700 de mii de evrei care locuiesc ilegal pe teritoriile ocupate în anul 1967. Toată lumea este de acord că aceste pămînturi aparţin Palestinei, însă
    Israelul nu le va ceda de bună voie. Prin aceasta, Israelul aminteşte de RSA de la sfîrşitul anilor
    80.

    Potrivit analizei, partidul extremist „Likud”, aflat la putere în Israel, tot mai mult încurajează violenţa de care dau dovadă locuitorii teritoriilor ocupate. Se menţionează despre ferocităţile în stil de apartheid, inclusiv zidul despărţitor ridicat de israelieni şi sistemul de control foarte aspru la punctele de control, ceea ce contravine valorilor americane.
    Cele 16 servicii secrete americane sînt de acord că Israelul nu este în stare să se opună forţei propalestiniene aflate în ascendenţă, care include „Primăvara Arabă”, Renaşterea Islamică şi Iranul.

    În trecut, dictatorii din această regiune constrîngeau manifestările propalestiniene în rîndul popoarelor lor, însă aceste dictaturi au început să se prăbuşească odată cu căderea şahului
    iranian proisraelian în anul 1979 şi constituirea republicii democratice islamice, guvernul căreia a fost nevoit să susţină nemulţumirea poporului faţă de Israel.
    În prezent, procesul de prăbuşire a dictatorilor care colaborau sau, pur şi simplu, răbdau Israelul a luat amploare. Drept urmare, la putere acced guverne mai democratice, mai islamice, care sînt cu mult mai neprietenoase faţă de Israel.

    În raportul serviciilor de spionaj americane se menţionează că, în situaţia creată, Guvernul SUA pur şi simplu nu mai dispune de mijloace militare şi financiare pentru susţinerea Israelului contrar voinţei vecinilor acestuia. Potrivit estimărilor, pentru normalizarea relaţiilor cu cele circa 50 de ţări
    islamice, SUA trebuie să se conducă dupa interesele naţionale proprii şi să renunţe la Israel.

    De menţionat, că nici Henry Kissinger, nici experţii serviciilor de spionaj care au elaborat acest material, nu intenţionează să plîngă după Israel. Este un lucru curios, ţinînd cont de faptul că Kissinger este de origine evreu şi întotdeauna era privit ca un prieten (uneori foarte apropiat) al Israelului, iar americanii, inclusiv colaboratorii serviciilor secrete, un timp îndelungat s-au aflat sub influenţa presei proisraeliene.

    Prin ce se explică această poziţie?
    Americanii care se interesează de situaţia internaţională (din această categorie evident fac parte Kissinger şi experţii serviciilor de spionaj) s-au săturat pînă la refuz de fanatismul şi obsesia Israelului. Discursul absurd şi ridiculizat pe larg al lui Netanyahu de la tribuna ONU, unde acesta flutura cu desenul caricatură a unei bombe (fapt pentru care singur a devenit personajul caricaturii „sionistul nebun”), a fost ultima picătură a erorilor comise de liderii israelieni, cărora tradiţional le place să exagereze.

    Totodată, mai mulţi americani sînt nemulţumiţi de lobbysmul prea autoritar al Israelului în problemele ce ţin de formarea opiniei publice.
    Fiecare demitere a unor jurnalişti cunoscuţi care au deviat de la „scenariul aprobat” la reflectarea problemei israeliene (ca în cazul lui Rick Sanchez şi Helen Thomas) provoacă reacţii inverse, puţin sesizabile la prima vedere, însă foarte puternice. Şi de fiecare dată cînd lobbysmul israelian înlătură pe cineva, de exemplu, pe Maureen Dowd, care a menţionat că fanaticii israelieni care au atras SUA în război cu Irakul acum cer
    acelaşi lucru şi în privinţa Iranului, tot mai multă lume conştientizează că asemenea persoane ca Sanchez, Thomas şi Dowd spun adevărul.

    Un alt motiv, pentru care pericolul dispariţiei Israelului este privit cu atîta calm, este faptul că majoritatea evreilor americani deja nu mai susţin politica Israelului, în orice caz, nu de asemenea
    manieră cum o face „Likud”. Jurnaliştii şi analiştii evrei cu experienţă, de exemplu, Philip Weiss,
    recunosc nebunia cercurilor guvernante ale Israelului şi situaţia disperată a acestei ţări. Potrivit unor sondaje recente efectuate în rîndul tinerilor americani de origine evreiască, nu mai este „la modă” să-ţi rupi capul pentru soarta Israelului. În pofida încercărilor disperate ale lui Netanyahu de a convinge electoratul evreu să-l voteze pe Mitt Romney, datele statistice arată că Obama (în raport se menţionează despre „ura” lui faţă de „mincinosul Netanyahu) va obţine cu uşurinţă majoritatea voturilor originarilor evrei.

    În sfîrşit, cea mai puţin evidentă, însă cea mai serioasă explicaţie, care explică calmul lui Kissinger şi CIA privind soarta Israelului: informaţia parvenită despre implicarea Israelului şi aliaţilor lui în atentatele din 11 septembrie 2001 (şi nu a islamiştilor radicali).

    Despre aceasta tot mai des vorbesc nu grupurile radicale antisemite, ci observatori de rang înalt. Fostul director al Departamentului Studii Strategice al Colegiului militar din SUA, Alan Sabrosky, care este pe jumătate evreu, a participat la emisiunea autorului acestui articol, în cadrul căreia a menţionat că a discutat această problemă cu colegii. Aceştia sînt absolut convinşi că în spatele atentatelor teroriste din anul 2001 se află Israelul şi aliaţii lui. De aceeaşi părere este şi fostul corespondent BBC în Orientul Apropiat, Alan Hart, considerat prietenul lui Yasser Arafat şi Golda Meier.

    Merlin Miller (candidat la alegerile prezidenţiale din 6 noiembrie 2012 din partea „unui
    al treilea partid”, nota mixednews.ru) a declarat public despre implicarea Israelului în atentatele din 11 septembrie 2001.

    Scopul principal al acestor atentate a fost „unirea prin sînge şi emoţii” a alianţei neclintite dintre Israel şi SUA. Aceasta a fost o încercare disperată de a asigura supravieţuirea Israelului prin declanşarea unor războaie de durată cu duşmanii acestui stat. După cum declarau poliţiei evreii
    arestaţi pentru sărbătorirea 9/11: „Duşmanii noştri sînt duşmanii voştri. Duşmanii voştri sînt palestinienii”.

    Însă tot mai mulţi americani, inclusiv serviciul de spionaj, consideră că inamicii Israelului (1,5 miliarde de musulmani în toată lumea) nu sînt şi inamicii SUA.
    În realitate, SUA jertfesc mii de vieţi omeneşti în războaiele purtate pentru Israel, ceea ce prejudiciază interesele naţionale ale SUA. (Unul dintre aceste interese, bineînţeles, este procurarea petrolului şi gazelor naturale de la statele stabile şi dispuse să colaboreze).

    Odată cu conştientizarea faptului că evenimentele din 11 septembrie 2011 nu au fost organizate de islamiştii radicali, ci reprezintă o trădare sîngeroasă a susţinătorilor Israelului, politicienilor care merg pe urmele lui Kissinger şi serviciile secrete americane le devine tot mai uşor să recunoască că termenul de valabilitate al Israelului a expirat.

  28. Medusa said

    Că tot vorbii – mai sus – de povești.

    Îmi place mult și povestea lui Peter Pan. A plecat băiețelul din leagănul său să se distreze în Kensington Gardens. L-a așteptat mămica vreo doi ani cu geamul deschis. L-a chemat înlăcrimată.

    Când, în fine, i s-a făcut și lui dor de mama și de casă, a venit la geam și l-a găsit… închis. Ce să vezi? Mămica legăna și iubea alt bebe, foarte asemănător cu el, Peter cel de odinioară.

    Morala: Nimeni nu e de neînlocuit. ”Mămicile” se pot replia. Imho, bine fac.

    • INTJ said

      lol, morala lu’ peste! mai degraba mamica e senila deoarece a uitat ca dupa ce l-a nascut pe Peter Pan a zis (precum 99.99% din mamici) chestii tipice precum „esti lumina ochilor mei”, „esti cel mai important pentru mine”, „nu as putea sa traiesc fara tine”, bla-bla-bla … desi-n faza preimpregnare a mai zis textele astea altcuiva. ba mai rau: cu fiecare next Peter Pan va zice, parca afectata de Alzheimer, aceleasi propozitii. ergo morala corecta e: esti de neinlocuit … cat timp nu ma razgandesc, practic mi se rupe de tine pe termen lung.

      acu’ lasand gluma la o parte, partea trista e ca avem tupeul sa sustinem (si ni se baga cu forta pe gat) ca oamenii (si-n general fiintele vii) pot fi inlocuiti da’ lucrurile (orice e considerat „unicat”) nu … uitand ca daca nici macar unicatele nu le putem copia 100%, la fiintele vii stam mult mai prost cu productia de copii identice si ca, atunci cand inlocuim un om cu altul „mai bun”, de fapt nu facem decat sa-l obiectificam (desi-n gura mare sustinem ca „ce e viu e mai special/bun decat ce nu e viu”) luand in calcul doar „utilitatea” sa (d.p.d.v. propriu) … semn c-am fost spalati destul de bine pe creier pentru a fi rotita perfecta din angrenajul numit societate (care mai mult seamana c-o turma de zombies).

      • stely said

      • Medusa said

        @INTJ

        Este dreptul dumneavoastră de a gândi așa. V-ați asumat perspectiva copilului.

        Lecția de viață însă, poate fi: Copile, nu orice îți este permis fără asumarea consecințelor.

        Peter Pan e unic exact prin ceea ce a trăit. Situația nu e din cele care se repetă, așa cum orice situație de viață e unică.

        Undeva, în ”viețile dintre vieți” El și-a ales lecția. Era nevoie ca Cineva, unul dintre noi, să experimenteze și asta.

        Mămica nici nu l-a auzit, căci se obișnuise cu pierderea. Și decisese să-și continue menirea de mămică. Ea pentru asta s-a născut, să trăiască durerea unei pierderi și să învețe să continue a trăi pentru alți copii. L-a iubit și pe Peter in noul copil, asta e sigur, așa se întâmplă.

        Peter a experimentat doar ce înseamnă să vii prea târziu într-un loc. Nu a dus-o rău în continuare, chiar a creat cântece frumoase. Darul creației presupune și ceva suferință. Și el s-a repliat, și bine a făcut, imho.

        Viața e complicată și contradictorie. Dincolo de Bine și de Rău, cei doi s-au reîntâlnit și s-au îmbrățișat în lumea spirituală. Și asta e ceva sigur.

        Pentru noi, cei de aici, e doar o poveste și morala unei povești. Hai să nu încărcăm lumea imaginală cu durerile noastre din real!

        Sau dacă o încărcăm, hai să nu uităm că aici, pe Pământ, drumurile nu ne sunt presărate cu petale de trandafiri. Nu ne-am născut spre a trăi într-un continuu triumf. Ne aflăm aici pentru a greși, a ne asuma greșalele, a învăța. Pentru a suferi și pentru a reînvăța să ne bucurăm.

        • INTJ said

          hmm … io credeam c-am glumit din perspectiva unei terte persoane (copilul nu avea cum sa auda ce a spus mama inainte de a il concepe), da’ nah …

          nu sunt mama, da’ daca as fi, lectia cu „iubirea eterna e (in aproape toate cazurile) o minciuna” sigur nu i-as da-o eu (similar, nu i-as spune ca nu exista mos craciun) … mai ales ca-n viata sunt destui oameni „binevoitori” care „abia asteapta” sa i-o dea.

          restul e d.p.m.d.v. o colectie de scuze (mai mult sau mai putin elaborate) pe care n-am de gand s-o desfiintez (aka „daca tie ti-e bine, mie mi-e de doua ori mai bine”).

        • Medusa said

          Copilul aude multe când e în burta mamei și înțelege și mai multe.

          Nu e de dorit să mințim copiii, așa e. Ei știu când sunt mințiți, au o acuitate specială pentru asta.

          Cea ce pentru dvs. poate fi o colecție de scuze, pentru mine poate să reprezinte o cunoaștere acumulată de către mulți oameni mai puțin obișnuiți și mai puțin acceptați de societatea noastră limitată, una care dorește să-și conserve pre-judecățile, comoditățile, sentimentalismele, fricile etc.
          Iar pentru altcineva, toată zbaterea noastră în această discuție poate semnifica un simplu: fîîîs.

          Asta nu-i motiv să nu simțim, să nu gândim, să nu vorbim, fiecare în felul său.

        • Medusa said

          PS. Ar mai fi o ”morală” a acestei povești. Aceea că oamenii contemporani au pierdut abilitatea comunicării cu lumile imaginale. Poate asta i-a inchis fereastra lui Peter Pan?!

          A dispărut acea ” Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii”.

        • INTJ said

          eh, au in schimb mii de prieteni pe facebook, comunica totul pe twitter, etc. … in timp ce celalalt (fie el/ea si neanonim) e perceput ca personaj, nu ca autor.

          imho problema nu e ca a disparut … ci ca replacement-ul e (deocamdata) unilateral (multe au tot disparut in istoria omenirii si totusi specia e bine-mersi, ba chiar s-a extins mai ceva ca raia).

          ps: mama a inchis fereastra … nu vantul/curentul. chiar si in cazul in care mama cantarea cu tot cu haine sub 1kg, trebuia sa-si puna caramizi in buzunare … nu sa stea practic indiferenta si ulterior sa dea vina pe vant (nemaifiind la moda invinovatirea vecinei care a deschis usa, avand tupeul de a veni in vizita).

          pps: oricat ar da-o la intors mama, partial e si vina ei ca Peter a uitat de fereastra deschisa … iar daca ea nu intelege asta, istoria se va repeta. altfel spus: nu doar potentiali Peter ar trebui sa bage niste chestii la cap … si potentialele mame ar face bine sa nu-si piarda neuronii printre farduri, pantofi, posete si telenovele. de potentialii tati nici nu mai are rost sa zic … ca oricum rolul lor cica nu-i esential (atunci cand nu-i vorba de gasirea unui vinovat).

        • Medusa said

          Hai să nu căutăm ”vinovați”. Poate mai adecvat ar fi să căutam ”responsabili de”.
          Nu știm nimic despre această mamă și fardurile ei. Nimic despre pasiunea ei pentru accesorii sau telenovele. Putem doar proiecta pe ea ce știm din experiența – limitată – a noastră.

          Știm doar că ea NU PUTEA AUZI chemările din imaginal, ca marea massă a suratelor ei. Pentru că așa a fost educată, aș spune eu. ”Închiderea geamului” eu o tratez ca pe metafora blocării auzului, a comunicării.

          (O mică poveste adiacentă. O fetiță de 5 ani se juca mult cu o doamnă in varsta. Într-o zi, i se tot agăța de picioare și o ciupea.
          Doamna a intrebat-o ce fel de ființă e, so on, iar ea i-a răspuns că e un extraterestru din neamul olimocșilor. Că a venit pe Pământ fiindcă ii place mirosul de mâncare și că doar fetele olimocs sunt rele. Când doamna a intrebat-o de ce sunt rele, ea a răspuns că pentru că mamele lor au fost rele cu ele. Intrebată de ce au fost rele aceste mame, ea a răspuns: Pentru că și mamele lor au fost rele cu ele! O frumoasă analiză a TRANSMISIEI DE ATITUDINI, pe linie maternă).

          Lumea FB etc. , lumea virtuală în genere, nu are forța lumii basmelor și a poeziei, e încărcată de mituri degradate, fără mare putere emoțională, are un dinamism de suprafață, nu lasă loc explorărilor aprofundate.

          Tații, primesc și ei ”concediu de paternitate”. O convenție hilară și superficială la o primă vedere, ca și ”political correctnessurile”. Totuși, am văzut în multe locuri tați care știau să comunice cu copiii lor.

          Ei, avem multe de învățat-reînvățat, imo. În real și în imaginal.

        • Medusa said

          PS. Da, mereu suntem percepuți ca ”personaje”, suntem și constructe mentale ale celorlalți. În real, ca și în virtual. Legități ale funcționării creierului!

          Lumea reală și lumea virtuală sunt despărțite de un ”perete” fragil, tot atât de fragil ca acela care separă lumea morților de lumea vilor.

          Noi osificăm pereții. Noi nu veghem la ”ferestre”. Uneori, de frică, poate.

          Specia nu e bine. Tristețea noastră ar putea fi îndreptățită, din această perspectivă.
          Ar avea de de făcut un salt spiritual, imo. Eu sper că îl va face. Speranța mă face să scriu acum, aici. Sufăr de un optimism incorigibil.

        • INTJ said

          erm … nu cu urechea trebuia sa auda … la fel cum nici fereastra nu era fereastra si cum nu degeaba am zis de pesonaj/autor.

          da’ fiindca prin povestea cu fetita mi-ati dat un exemplu foarte bun pentru a explica ce inteleg eu prin „scuza”, as spune asa: faptul ca genetic sunt programat sa ma multiplic, nu inseamna ca-i ok sa incerc sa fac mama din orice fata/femeie … iar daca sunt in stare sa-mi controlez instinctul („hardwire programming”), daca nu-mi controlez creierul („software programming”), fie el si spalat, e imho „vina” mea (restul fiind „scuze”, mai mult sau mai putin valabile/acceptabile).

        • Medusa said

          Perfect adevărat. În lumea orizontală nu orice femeie e bună de mamă, nici orice bărbat de tată.
          Mamele pot fi însă învățate să comunice cu copiii din burta lor, iar nașterea devine mai ușoară pentru amândoi și relația continuă ca una autentică ulterior.

          Eu vorbeam însă mai sus de lecții spirituale. Ne-am învățat să ocolim suferința. Credem că ni se cuvine o viață pe roze, într-o veselie de la naștere la moarte.
          Dar eu cred că cele mai înalte lecții spirituale le-au primit oamenii la Auschwitz și la Pitești. Unii au ieșit de acolo plini de ură, alții capabili de iertare. Unii au ieșit urând viața, alții iubind-o. Unii au învățat să reziste, alții nu.
          Cei care nu au învățat, vor repeta lecția în altă viață E simplu. Nu aici decid (eu) totul, nu eu singur decid totul.

          (PS. Copilul nu vine în lumea asta ”tabula rasa”. Poartă cu sine trecute experiențe spirituale, poate fi chiar un spirit mai matur decât sunt cele ale părinților săi. Vine într-o anume familie pentru că doar acolo poate avea experiențele pe care și le-a programat între vieți. Așadar nu poate fi vorba de scuze, acuze etc. ci de responsabilități asumate – Experiențele lui Michael Newton sunt de citit, cărțile sale sunt tot cărți vii, scrise în urma unor cercetări mai puțin ”academice” – ).

          Cam asta cred eu, la ”tema” Peter Pan, bazându-mă pe cărți, dar și pe experiențele proprii.

        • Medusa said

          Uitam. Debbie Ford, în seminarele sale despre Umbră, îi ajuta pe oameni să vadă ce i-au învățat traumele pe care le-au suferit și ce puteri au dobândit făcându-le față. Îi învăța să iasă din rolul de victimă și să-și asume rolul de învățăcel.

          Eu cred că Peter Pan a dobândit Independență și Har de creator.
          Iar mama a dobândit Responsabilitate, Grijă în relația cu celălalt copil, pe care îl va păzi mai bine decât pe Peter.

        • Medusa said

          Acum, hai să judecăm mai simplu.

          Mie mi-a plăcut să complic un pic lucrurile așa, de amorul interpretării, pentru că am vrut să transmit un mesaj; poate am făcut chiar ceea ce se cheamă un exces de interpretare.

          Cea mai simplă supoziție este că mama ținea geamul închis de frică să nu iasă pe geam (exact ca Peter) și al doilea copil. Dobândise Grija, avea mai multă Responsabilitate, datorită suferinței provocate de pierderea primului copil.

          Păzitul geamului ar putea fi echivalentul simbolic al atârnării acelor greutăți de care vorbeați dvs. mai sus.

          ****************
          Și mult ne-am mai putea juca răsucind povestea asta, că de aia sunt spuse / scrise Poveștile.
          Iar rabinul cel înțelept ne-ar zice: Și tu ai dreptate, și tu ai dreptate.

        • INTJ said

          (imho) rabinul cu adevarat intelept ne-ar zice: mda, sunteti niste prosti … pierdeti tocmai esenta!

        • stely said

          ” În privirea unui copil, se află tot universul.
          Pentru că el nu gândeşte.El este .

          De ce jocul atât de nevinovat al oglinzii
          te înfricoşează -te temi atât de mult
          să te vezi pe tine însuţi aşa cum eşti ?
          De ce drumul de la tine însuţi la tine însuţi
          este practic inaccesibil ?

          O definiţie bună a infernului :
          să te îinvîrteşti fără preget în cerc.

          Basarab Nicolescu -Teoreme poetice

        • Medusa said

          @INTJ

          Eu nu cred în rabini ”cu adevărat” înțelepți.
          Sintagma aceasta îmi dă fiori. Mă duce cu gândul la o țară ”cu adevărat ” democratică etc. etc. etc.

          Mai cred că e frumoasă căutarea esenței lucrurilor, asumarea riscului de a nu o putea ”pipăi ”niciodată și de a nu putea urla niciodată: ”Este!”.

          Căci esența lucrurilor poate fi mai degrabă multiformă și în mișcare, într-o lume multiform ”înfășurată” și în holomișcare.

        • INTJ said

          ok, sa reformulez atunci: rabinul intelept nu s-ar (mai) mira citind articolul acesta … si prin urmare n-ar comenta deloc (aka n-ar spune chestia cu dreptatea ci ne-ar pune sa vedem clip-ul).

        • Medusa said

          Probabil că ”zborul” unui pește după hrana din aer nu ar mira un rabin înțelept.

          Fenomenul îi poate mira insă pe ”academici”, pe cei care judecă lucrurile separat și nu pot accepta ”contaminările”. Pe cei care nu pot accepta metaforele în știință. Vor cheltui timp, bani, inteligență să acumuleze cunoaștere spre a-și astâmpăra mirarea asta.

          ”Through knowledge, intellectual thought and words,
          the manifestations of the Tao are known,
          but without such intellectual intent
          we might experience the Tao itself”.

          Da, înțeleptul ne-ar pune să „vedem”, să ”trăim” experiența fenomenului.

          Și totuși, ”Both knowledge and experience are real”, zice ”TaoTe Ching”.

        • Medusa said

          O intelegere contemporană în spiritul ”Tao Te Ching”:

          http://shenjiva.com/DavidBohm-WholenessAndTheImplicateOrder.pdf

        • Medusa said

          Mi-am lămurit, citindu-l pe Bhom, rostul integrării și derivării.

          Prin integrare, de la ordinile explicite la ordinea implicită.
          Prin derivare, de la ordinea implicită spre ordinile explicite.

          Bună și matematica asta la ceva!

        • Medusa said

          Rectificare: Bohm.

        • Medusa said

          De reflectat, pentru cine are vreme și chef, în aceeași cheie, cu lucruri noi:

          ”The Ending of Time”

          http://www.holybooks.com/ending-time-krishnamurti-bohm/

          DA, the ending!

        • INTJ said

          dap, „Sfarsitul Timpului” (se tot retipareste la diverse edituri si tradusa la noi) merita citita din mai multe puncte de vedere.

      • stely said

        Ar trebui,
        de Ana Blandiana

        Ar trebui să ne naştem bătrâni,
        Să venim înţelepţi,
        Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
        Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
        Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
        Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
        Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
        Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
        Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
        Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
        Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
        Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
        Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu..

    • Medusa said

      Acum, să dăm Copilului ce-i al copilului. Doar un copil putea salva Phantasia. Mamele și tații, în deficit.

      • Medusa said

        Rabindranath TAGORE
        Poeme din volumul “Culesul roadelor”

        16

        Ei ştiau drumul şi plecară să te caute de-a lungul cărării înguste;
        eu însă pornii de-a dreptul în noapte, căci eram neştiutor.
        Nu eram îndestul de priceput, să mă tem de tine în întuneric;
        de aceea ajunsei pe neaşteptate în pragul tău.
        Înţelepţii [SIC!] mă dojeniră şi-mi porunciră să plec din nou,
        căci nu venisem pe cărare.
        Mă întorsei cuprins de îndoială,
        tu însă m-ai oprit;
        iar dojana lor crescu din zi în zi.

        79

        Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
        ci să le îndur fără teamă.
        Să nu cerşesc alinarea durerii mele,
        ci inima s-o birui.
        Să nu caut tovarăşi pe câmpul de luptă al vieţii,
        ci să mă încred în tăria mea.
        Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
        ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
        Nu îngădui să fiu un mişel,
        ce simte harul tău numai în noroc;
        ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
        în nenorocirea mea.

        http://www.ceruldinnoi.ro/pages/TT-%20Tagore%20-%20poeme.htm

        • stely said

          PATRIA VIEŢII E NUMAI PREZENTUL.

          (1874- Mihai Eminescu )

          Patria vieţii e numai prezentul.
          Clipa de faţă numa-n ea suntem,
          Suntem în adevăr.- Iară trecutul
          Şi viitorul numai o gândire-s.
          În van împingeţi ce vi-i dinainte,
          În van doriţi acelea ce-or veni.
          Întoarceţi-vă-n voi şi veţi cunoaşte
          Că toate-n lume, toate-s în prezent.
          Tot ce au fost şi tot ce-a fi vreodată.
          Au fost, va fi numai pentru că e.
          Nu ştii că atingând pe-un singur om
          I-atingi pe toţi? Mulţimea e părere.
          Spune la mii de inşi aceeaşi vorbă
          Şi-n mii ea atunci va trezi
          Icoana-aceeaşi şi acelaşi simţ.
          Un semn că toţi e-n unul, unu-n toţi.

        • stely said

          Spre ai lamuri pe eventualii „mai bine cunoscatori ” ai poeziei eminesciene , iata linkul .. http://omulsicetatea.wordpress.com/
          de unde am adus „textul ” (poezia , zic eu )pe care ei nu-l cred (dar nu au curajul s-o spuna aici ) a fi de Mihail Eminescu .

  29. stely said

  30. d'Artagnan said

    În primul rând vă spun şi eu „La mulţi ani!”!🙂
    În al doilea rând am venit să mă laud cu un articol bun, zic eu…scris la nervi, că m-am săturat de manipularea LOR…
    http://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2014/01/08/adrian-nastase-studiu-de-caz/

    Ce spuneţi, e OK?🙂

  31. stely said

    http://jurnalul.ro/stiri/externe/gerul-cumplit-care-a-lovit-sua-si-canada-a-inghetat-cascada-niagara-vezi-imagini-incredibile-video-658523.html

  32. INTJ said

    Stopping killer robots

    ps: sorry, n-am timp sa caut topicul cu roboti …

  33. Radu Humor said

    S-ar putea ca şi cineva de pe aici să fie interesat(ă):

    E de tot râsul pînă unde ajunge absurdul ?!
    Secretarul de stat adj al SUA se întâlneşte cu preşedintele celui mai important for juridic din România, nimeni altul decât nepotul unui fost general de securitate român care a luptat cel mai aprig împotriva Americii – duşmanul de moarte al omenirii, cum ne spunea atunci !
    Dacă nu veţi lua măsuri urgente de restabilirea ordinei în această ţară, mă faceţi să cred că nu nepotul, ci unchiul a avut dreptate. Şi nu Uncle Sam, ci cel al preşedintelui CSM român.
    Şi în acest caz ar trebui să ne adresăm lui Vladimir Putin !!

    Semnaţi Petiţia :
    http://www.petitieonline.com/forum/77548/start/5400

  34. INTJ said

    un documentar pentru cei care nu doresc moartea caprei vecinului (si eventual doresc sa gaseasca idei despre cum ar putea ingriji-o mai bine pe cea din propria curte).

    • Medusa said

      NIVELUL I

      Inegalitate pentru toți versus Egalitate pentru toți

      NIVELUL II

      și Inegalitate pentru toți și Egalitate pentru toți

      ori

      nici Inegalitate pentru toți nici Egalitate pentru toți

      NIVELUL III

      ȘI și Inegalitate pentru toți și Egalitate pentru toți ȘI nici Inegalitate pentru toți nici Egalitate pentru toți

      ori

      NICI și Inegalitate pentru toți și Egalitate pentru toți NICI nici Inegalitate pentru toți nici Egalitate pentru toți

      ETC.

      • INTJ said

        nush … mie nu-mi vine sa ma gandesc la nivele deoarece imaginatia mea tampita m-a pus sa inlocuiesc „money” cu „apa potabila” si ca urmare inca ma mai bantuie imaginile dintr-un film sf vazut de mult … in care nu mai exista apa potabila, singura sursa fiind corpul altei fiinte vii/umane („Soylent Green” e cu morti reciclati, asta era cu „harvesting from living people”).

        • Medusa said

          Don’t mind. Rămânem la NIVELUL I. Ce cred eu:

          Imaginația e uneori foarte aproape de esențe.

          Însetații de apă, de putere, de glorie, de bani, de ocazii de manipulare, își astâmpără setea cu apa din corpul celor mai puțin însetați, cu slăbiciunile, cu credulitățile, cu fricile, cu dependențele, cu atașamentele lor.

        • stely said

          Sonet XLVI

          Sunt inimă şi ochi încăieraţi,
          Izbânda de-a te fi avut s-o-mpart;
          Ochiul nu vrea şi ei să te arăţi,
          Ea se râvneşte volnic de-al său hart.

          Pledează inima că-i eşti în sine,
          Un scrin în care ochiul nu răzbeşte,
          Dar acuzatul neagă-aceste vine,
          A ta splendoare–n el se oglindeşte.

          Pentru dreptate, se convoacă
          Juriul de cuget, inimii dijmaş;
          Iar prin verdicte, inima o-mpacă
          Şi ostoieşte ochiul pătimaş:

          Căci lui, făptura ta i se cuvine,
          Iar ei, iubirea tăinuită-n tine.

          sonet de William Shakespeare (1606), traducere de Laurean Mihai Gherman

  35. Medusa said

    Mulțumesc.

  36. Medusa said

    În ordinea implicită suntem una, în desfășurare fiecare are / este calea sa.
    Așadar, suntem și nu suntem unici. Avem o lecție comună ”pusă în act” prin toate lecțiile fiecăruia dintre noi.

    The Tao Te Ching
    A Translation by Stan Rosenthal
    http://www.integralbook.com/wp-content/uploads/2012/03/Tao-Te-Ching.pdf
    1. THE EMBODIMENT OF TAO
    Even the finest teaching is not the Tao itself.
    Even the finest name is insufficient to define it.
    Without words, the Tao can be experienced,
    and without a name, it can be known.
    To conduct one’s life according to the Tao,
    is to conduct one’s life without regrets;
    to realize that potential within oneself
    which is of benefit to all.
    Though words or names are not required
    to live one’s life this way,
    to describe it, words and names are used,
    that we might better clarify
    the way of which we speak,
    without confusing it with other ways
    in which an individual might choose to live.
    Through knowledge, intellectual thought and words,
    the manifestations of the Tao are known,
    but without such intellectual intent
    we might experience the Tao itself.
    Both knowledge and experience are real,
    but reality has many forms,
    which seem to cause complexity.
    By using the means appropriate,
    we extend ourselves beyond
    the barriers of such complexity,
    and so experience the Tao.
    Traducere in română

    http://florinrosoga.ro/blog/tao-te-ching-lao-tzu/

  37. Medusa said

    În ordinea implicită suntem una, în desfășurare fiecare are / este calea sa.
    Așadar, suntem și nu suntem unici. Avem o lecție comună ”pusă în act” prin toate lecțiile fiecăruia dintre noi.

    The Tao Te Ching
    A Translation by Stan Rosenthal
    http://www.integralbook.com/wp-content/uploads/2012/03/Tao-Te-Ching.pdf
    1. THE EMBODIMENT OF TAO
    Even the finest teaching is not the Tao itself.
    Even the finest name is insufficient to define it.
    Without words, the Tao can be experienced,
    and without a name, it can be known.
    To conduct one’s life according to the Tao,
    is to conduct one’s life without regrets;
    to realize that potential within oneself
    which is of benefit to all.
    Though words or names are not required
    to live one’s life this way,
    to describe it, words and names are used,
    that we might better clarify
    the way of which we speak,
    without confusing it with other ways
    in which an individual might choose to live.
    Through knowledge, intellectual thought and words,
    the manifestations of the Tao are known,
    but without such intellectual intent
    we might experience the Tao itself.
    Both knowledge and experience are real,
    but reality has many forms,
    which seem to cause complexity.
    By using the means appropriate,
    we extend ourselves beyond
    the barriers of such complexity,
    and so experience the Tao.
    Traducere in română
    http://florinrosoga.ro/blog/tao-te-ching-lao-tzu/

  38. Medusa said

    The Tao Te Ching
    A Translation by Stan Rosenthal
    http://www.integralbook.com/wp-content/uploads/2012/03/Tao-Te-Ching.pdf
    1. THE EMBODIMENT OF TAO
    Even the finest teaching is not the Tao itself.
    Even the finest name is insufficient to define it.
    Without words, the Tao can be experienced,
    and without a name, it can be known.
    To conduct one’s life according to the Tao,
    is to conduct one’s life without regrets;
    to realize that potential within oneself
    which is of benefit to all.
    Though words or names are not required
    to live one’s life this way,
    to describe it, words and names are used,
    that we might better clarify
    the way of which we speak,
    without confusing it with other ways
    in which an individual might choose to live.
    Through knowledge, intellectual thought and words,
    the manifestations of the Tao are known,
    but without such intellectual intent
    we might experience the Tao itself.
    Both knowledge and experience are real,
    but reality has many forms,
    which seem to cause complexity.
    By using the means appropriate,
    we extend ourselves beyond
    the barriers of such complexity,
    and so experience the Tao.

  39. Medusa said

    Traducere in română
    http://florinrosoga.ro/blog/tao-te-ching-lao-tzu/

  40. stely said

    „Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992) este scriitorul de care noi, românii, am auzit mai multe abia după 1990. Patriot adevărat, scriitor de talent apreciat de contemporanii lui, printre care Mircea Eliade, autorul mai multor cărţi traduse în diferite limbi, Virgil Gheorghiu rămâne pentru mulţi autorul celebrei cărţi „Ora 25“. În copilărie, auzind mai multe lucruri despre Dumnezeu, i-a cerut insistent tatălui său să-i spună cum poate ajunge sfânt. A emigrat, s-a stabilit cu familia în Franţa, unde a devenit preot. Tot aici a murit, în 1992. Crezul lui artistic a fost să fie „poetul lui Hristos şi al României“. O viaţă trăită în spiritul dreptăţii şi în slujba adevărului, un model demn de urmat de generaţiile tinere şi de toţi cei care vor să-L urmeze pe Hristos şi care îşi iubesc tara.”

    http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/constantin-virgil-gheorghiu-poetul-lui-hristos-si-al-romaniei

    Aici flimul :

    http://www.filme-online.tv/the-25th-hour-a-25-a-ora-online-1967/

  41. stely said

    Comentariul tau e in asteptare ups!
    Dar, intrucit nu se stie cind va fi eliberat reiau postarea cu primul link :

    “Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992) este scriitorul de care noi, românii, am auzit mai multe abia după 1990. Patriot adevărat, scriitor de talent apreciat de contemporanii lui, printre care Mircea Eliade, autorul mai multor cărţi traduse în diferite limbi, Virgil Gheorghiu rămâne pentru mulţi autorul celebrei cărţi „Ora 25“. În copilărie, auzind mai multe lucruri despre Dumnezeu, i-a cerut insistent tatălui său să-i spună cum poate ajunge sfânt. A emigrat, s-a stabilit cu familia în Franţa, unde a devenit preot. Tot aici a murit, în 1992. Crezul lui artistic a fost să fie „poetul lui Hristos şi al României“. O viaţă trăită în spiritul dreptăţii şi în slujba adevărului, un model demn de urmat de generaţiile tinere şi de toţi cei care vor să-L urmeze pe Hristos şi care îşi iubesc tara.”

    http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/constantin-virgil-gheorghiu-poetul-lui-hristos-si-al-romaniei

  42. stely said

    Eiii ,culmea !! Nici asa nu-i bine ?
    Sa mai incerc.De data asta voi pune numai linkul cu filmul :

    http://www.filme-online.tv/the-25th-hour-a-25-a-ora-online-1967/

  43. stely said

    Ce capcana haioasa mi-am pus . :)))

  44. Aramis said

    La multi ani! Toate cele bune .

    Dl Goe,

    Multumim pentru mesajul pe care l-ati postat la Han inainte de Craciun. Frumos. Mi-a placut.

  45. INTJ said

    fiindca nu exista garantia zilei de maine: Dealing With Death In A Digital Age

  46. Medusa said

    Da, bine plasat!
    E de gandit, pentru toata lumea.

  47. Medusa said

    @INTJ

    Spuneam ca ceea ce ati postat despre ”Dealing With Death In A Digital Age” este ”bine plasat” (in context) și ”e de gândit pentru toata lumea”. Vă mulțumesc.

    (Dumneavoastra va era adresat, așadar, mesajul meu de mai sus:
    Medusa spus

    ianuarie 13, 2014 la 6:50 pm 0 0 Rate This
    Da, bine plasat!
    E de gandit, pentru toata lumea).

  48. stely said

    Grija mea esta alta : cum sa scapam de „nenorocirile” astea din real , care ne fac viata cit se poate de trista :

    Nimic din alcătuirea sa nu l-ar fi calificat, într-o ţară normală, pentru funcţia de prim-ministru. Necopt („cîrlan” după vorba lui Ion Iliescu), fără nicio performanţă profesională anterioară, obrăznicuţ fără strălucire, necinstit în evoluţia sa academică, lipsit de competenţă şi viziune financiar-economică, educat frugal şi adesea prost-crescut, pe scurt un carierist oarecare care a ajuns, brusc, în copac… Fericit să apară la televizor şi să se tragă în poză cu „înalţi reprezentanţi” ai forurilor planetare care, formal, sunt obligaţi să-l ia în serios, Victor Ponta a pierdut, în mod vădit, simţul orientării, iar despre răspundere personală şi instituţională, despre priorităţile ţării (distincte, totuşi, de imaturul lui joc de glezne) nu pare să aibă nici cea mai mică idee.

    Citeste mai mult: adev.ro/mzbyow

  49. RALG said

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: