Semne clare anul are

Se pare ca semnele sunt clare. Populatia hiperspatiului universului virtual al anoimatului clandestin si amator (ceea ce include desigur intreaga blogosfera alaturi de celelalte com-ponente), s-a predat, a capitulat, definitiv si ireversibil. Si-a cedat total si neconditionat libertatea (toate libertatile, de impresie, de expresie, de informare, de comunicare, de dialog, de monolog, de gandire, de devenire, de pursuit of happiness. Este uluitor. Este intristator. Este co-plesitor. Pretutindeni, de pretutindeni si orincotro ai privi, daca privesti (cu putina atentie, cu putina detasare) fie padurea, fie copacii si apoi cerul (ca-n cer asa pe pamant), vei observa, mai draga prea-cinstit cititor citit si unic al Arcei lui Goe, si al câtor alte arce celebre vrei, ca intrega populatie a HUVACA a cedat (fiecare sau toti la un loc), a capotat, sub povara de nesuportat a libertatii (de gata, pret-a-porter, pe gratis, free freedom) la care a (si) renuntat – de buna voie si nesilit de nimeni – in schimbul unui confort caldutz, consum(er)istic, sedativ: totul pentru nimic. Freedoom. Junk food intelectual.

Se pare ca semnele sunt clare. Populatia HUVACA a acceptat de sus si pana jos, fara nicio impotrivire, fara revolta, fara crâcnire, fara murmur, fara exceptie, sa discute, in deplina pseudo-liberate, la comanda, exclusiv temele propuse de sus, exclusiv in termenii si tonurile dictate de sus. Fara abatere. Uitati-va in jur, de jur imprejur, pretutindeni, de pretutindei si orincotro. Veti vedea ca nimeni, dar absolut nimeni (cetateni, anonimi, pseudo-anonimi, bloggeri, ziaristi, jurnalisti, formatori de opinie, politicieni, si asa mai departe, mult mai departe) nu discuta despre altceva si/sau in alti termeni decat in acord cu temele, termenii si exact tonurile care provin de la nivelul ierarhic superior (cabinetul numarul 2, direct de la Dracu), in acord cu ordinea de zi (pe unitate). Nimeni nu-si permite sa schimbe vorba… Abordarea, tema, subiectul, nuanţa… Pretutindeni este vorba despre exact acelasi lucru, in exact aceeasi termeni.

Singurii care se abat un pic (exceptiile care consfintesc regula, tolerati anume in acest scop) sunt micii autisti, surzii care vorbesc pe limba muţilor, nebagati in seama, despre nimicurile personale. Uitati-va la cum si despre ce se vorbeste prin comentarii, in articole de blog, in articole de ziare etc… Totul este coerent, convergent, fara abatere, fara speranta. Nimeni si nimic nu iese din rând nici macar cu un milimetru. Nici macar pestii cei grasi. Toata lumea merge acolo unde merge râul: in ocean. Este dezolant, descurajator, deprimant. Ce-a vrut sa fie comunismul cu forta a fost adoptat de buna voie de toata lumea in post-comunism. Comunismul a iesit (pana la urma) triumfator la orase si sate, la televiziuni (prin televiziuni), pe bloguri, pretutindeni. Zumzetul acesta de pe fond, zgomotul de fond, şuşoteala aceasta, palvrăgeala, vorbaria fara rost, nu este decat felul concret in care fiecare vorbitor aflător in treaba, mereu „pe fază”, repeta cu emfaza, pe limba lui, ceea ce a auzit ca s-ar fi spus, si chiar s-a spus, mai sus (de el) pe fluxul stirilor atent selectate si promovate. Fiecare face la randul sau o filtrare/selectare a lucrurilor preselectate/prefiltrate anterior, pe nivelul ierarhic superior, alegand astfel din lista globala, fixa, data, ceea ce ar vrea el sa sublinieze (printre altii, in paralel cu altii). Ce nu e pur si simplu copy-paste este citat, parafraza, pitrocire, rearanjare si repigmentare, in strict cadrul si contextul dat. Am ajuns in sfarsit in locul in care nu se intampla nimic. Fara revolutionari. Fara dizidenti. Fara perspective. O HUVACA amorfa, total dependenta de media oficiala. HUVACA a devenit de facto amplificatorul benevol al (tuturor) stirilor oficiale in varianta oficiala. Ar putea oare cineva sa dea vreun contra-exemplu?

Asteptam cu nerabdare macar un contra-exepmlu cat de mic. Asteptam sa vina vreun prea-cinstit cititor citit si unic si sa ne spuna: „Uite măi tovaraşe Goe ca nu e chiar asa. Iata, tovarasul X de pe site-ul Y a venit cu o tema noua, cu o abordare noua, cu o interpretare noua, cu o dezvoltare noua, care nu-i a-la-carte”. Aiurea n-avem noi norocul acela. Ramâmane cum am stabilit, sa ne plictisim, simultan, fiecare sau toti la un loc. Cine urmeaza? Vrem altceva. Un criminal adevarat sa mearga la pian.

UPDATE: Tot cautand contra… exemple si negasind (fiindca orice s-ar spune sunt de negasit) am constatat intamplator (ce-ntamplare!) dar si cu (o) obida ca altii gasesc domnule. Contra… exemple. Ar putea fi acesta (de mai jos) un mic dar consistent contra… exemplu gasit de un mare amic virtual peste care am dat intamplator in timp ce si el se lupta cu inertia aici, in locuinta sa de toamna, iar eu cautam contra-exemplul criminalului adevarat care urma sa execute o simfonie solitara la pian. I-auzi una:

Cicå…

Mi-a capitulat conștiința

de elevul Ştefan, dintr-a-XI-a, B de la Constanta

într-o dimineață Domnul S refuză să se mai trezească
și
așa, dormind, Domnul S se lăsă băut de cafea,
se lăsă ieșit de ușă,
se lăsă urcat de autobuz,
dormind …

„sunt un om de datorie” se lăsă gândit Domnul S
la muncă, tot dormind, bineînțeles,
Domnul S se lăsă atomizat de oscilația
transcedentală
„frumos cuvânt, transcendental” se lăsă spus Domnul
S în timp ce-l înjunghia pe Kant
în drum spre casă Domnul S se lăsă uscat de ploaie,
iar mai spre seară se lăsă mâncat de pereții care
îi mulțumeau pentru companie

într-un târziu, Domnul S se lăsă mințit de timp
și urcat de pat „stai liniștit !” îi spuse libidoul
presându-i perna pe față Domnului S
”Tu ți-ai murit deja morțile ca să mai poți muri
acum.”
Și, adormind, Domnul S se lăsă culcat din nou …