LCFCD (80) – Cine a inventat roata?
Posted by Arca lui Goe pe octombrie 1, 2017
Lumea cum fu ?! Cam da!
… foarte interesant este faptul cå acela care a inventat roata habar nu avea despre numarul Pi …
 |
pre-Text: Lume, lume… Hello world!
…si oricum roata (ca mai toate inventiile) a fost inventata din greseala, din neatentie, din intamplare, caci cel care a inventat-o se „gândea” de fapt la perpetuum mobile. Intre roata si perpetuum mobile nu-i decât un pas mic, minuscul, o distanta epsilon, infinitesimal micå. Dovada cå, odata inventata, roata se comporta ca un perpetuum mobile. Sau pe aproape. De atunci si pana azi, in permanenta, undeva, se invarte o roata. Cel putin o roata. Ca si cum, de fapt, ar fi fost inventat un perpetuum mobile… De unde si refrenul: Invârteste Doame roata, roata…
|
Text: Loc pentru explicatii inventive:
Cercul, infinitul in reluare, in reluare, in reluare… Oare repetivitatea, ceea ce se tot repetå, revine (si tot revine), ce efect are asupra infinitului (din cerc)? Il inobileaza (sporindu-l) sau il degradeaza (desfiintandu-l)? Infinitul degenerat. Cred ca ne invartim in cerc. Ametind de la numarul Pi, ca-ntr-o tiribomba… merry-go-round…
|
Pentru lamuriri epistemologice a se revedea episodul pilot (AICI)
(b)Arca lui goE 
Arca lui Goe said
Ma astept ca din clipa in clipa, (aproape) jumatate din „ontelusul (b)Arcei lui Goe” sa posteze ceva de genul acesta:
Asa devine cercul….
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
sau
ApreciazăApreciază
stely said
” Jumatatea din ontelusul b)Arcei lui Goe” vine doar cu mici completari . 🙂
Morile de vânt ale minții tale…
Roată, ca un cerc într-o spirală,
Ca o rotiță într-o roată
Fără sfârșit ori început,
Neîncetat se rotesc pe un tambur…
Ca un bulgăre de zăpadă se rostogolește în jos
de pe munte,
ori ca un balon de carnaval,
Asemenea unui carusel care arde
se rostogolește în jurul camerei.
Ca un ceas ale cărui mâini mătură
fața lui pictată în câteva minute,
Iar lumea precum un măr
Se învârte în tăcerea spațiului…
La fel ca și cercurile pe care le găsești,
În morile de vânt ale minții tale.
Asemenea unui tunel pe care îl urmezi,
ce te conduce la propriul tău tunel
În jos, într-o cavitate, către o cavernă
Unde soarele nu strălucește niciodată.
Ca o ușă ce se menține de rulment
Într-un vis uitat pe jumătate,
ori valurile de prundiș
În urma unei pietricele aruncate în pârâu…
Ca un ceas ale cărui mâini mătură
fața lui pictată în câteva minute,
Iar lumea precum un măr
Se învârte în tăcerea spațiului…
La fel ca și cercurile pe care le găsești,
În morile de vânt ale minții tale.
Cheile-ți zdrăngănesc în buzunar,
În mintea ta pălăvrăgesc cuvintele,
De ce vara a trecut atât de repede?
A fost ceva, ce ai de spus?
Îndrăgostiții se plimbă pe plajă
Și lasă urme în nisip,
Oare, în depărtare se aude sunetul tobelor…
Au fost poate doar degetele tale de la mână?
Picturi atârnă într-un coridor
sau frânturi din acest cântec…
Nume și fețe de care îmi amintesc pe jumătate,
Dar cui îi aparțin?
…………………………………………………………………….
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Mda, pre-vizibil. Macar ontelusul original e mai original, in continut, pe durata pre-vizibilelor sale aparitii. In plus ar fi de zis ca pana la venerabila d-voastra varsta de aur ar fi trebuit sa stiti ca unele poeme sunt de-a dreptul intraductibile, incercarile de a le traduce transformandu-le in mormane de fiare… vechi. Daca in dorinta (cat se poate de legitima) de a va manifesta (semi)artistic, v-ar fi dat prin minte sa propuneti poezia Cercul… de Sorescu atunci da, ar fi fost ceva. Asa insa… repetitiile d-voastra aduc a repetentie. O-ti fi ruda cu dl.Goe? Originalul.
Cercul, recitata de Tudor Gheorghe (nu de Horatiu Malaiele).
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
De pe cerc, la (purå) întamplare:
Blogul Mareşalului Crai de Ştefan Paraschiv… Controversat dar bine facut. Acum in paragina…
ApreciazăApreciază
stely said
. „O-ti fi ruda cu dl.Goe? Originalul.”
Sunt doar un mic copilas, ontelus etc …
Noroc cu Cea Mai Mare …care vegheaza neobosita asupra mea , sa na nu primesc cică, Doamne fereste, vreo „copita „. 🙂
„Draga Goita ,
Nu sunt nici Ioan Cuc, nici ABC cuc.
Ai început să mă vezi peste tot.
Suferi de maladia „Goe”?
Compasiunea noastră!”
P.S. Dupa varsta mea cam” ruginita „(rablagita) mie mi-a placut traducerea . Si o fi fiind Ontelusu’ original ,dar nu reusesc sa-i citesc nici macar un comentariu. Bag mana in foc ca nici Dl Goe .
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Iata ca prietenei d-voastra i-a placut traducerea d-voastra, asa ca fiti buna si fiti buna cu d-ei. Poate n-ar strica sa n-o mai tot scoateti la inaintare off topic si sa va comportati ca si cum singura menire a d-voastra ar fi d-ei., vazand-o pretutindeni si promovand-o pretutineni, prin „traduceri”… ad litteram. Zicem si noi. Daca aveti ceva de zis, ziceti din d-voastra, nu mai (tot) abuzati de copy-paste. Daca n-aveti nimic de zis nu mai ziceti nimica (enjoy the silence), iar daca (din contra) aveti ceva de facut (nu de zis), ei atunci se schimba treaba… Caci in acest caz tarifele sunt altele. Doar libertatea de expresie verbala, simbolica, artistica care va za zica, este moca, gratis. In rest nu. Si nu. Si nu uitati ordinul Miranda. Este doar un caz particular de instantiere (o limita) a libertatii de exprimare promovata gratis pe arca lui Goe (ca drept universal, al tuturor celor cu drept la sens). Poate ca „nu face sens” sa va incalcati singura drepturile, incalcandu-le pe ale altora precum „the right to remain silent”. Dar… cine stie? poate ca nu stim noi bine si de fapt ventrilocventul mesaj pe care-l reproduceti mecanic v-a fost inoculat, involuntar desigur, chiar de care creatoarea respectiva (ca-ntr-o papusa trasa pe sfori, sau miscata cu mana pe dinauntru, care n-a avut de ales si a trebuit sa faca… pantomima, dupa dictare, fara sa zica in fapt nimica)… Aaa, cum le zice astora care manipuleaza marionete… ca nu-mi vine acuma. Na, ca avem un lipsus.
P.S. Harjoanele d-voastra cu prietena d-voastra (ajunse se pare din nou intr-o faza calda) nu prezinta interes. Faptul ca v-ati gandit sa utilizati iarasi Arca ca mediu(m) de comunicare, martor si/sau arbitru al elegantei acestor harjoane este o de/cadere a d-voastra intr-o stare vetusta (care va priveste) care nu va poate aduce nimic nou, niciun progres. Nota de plata va arata la fel ca si data trecuta. Fiti va rog atat de inteleapta incat sa dovediti ca ati invatat ceva din trecut. Daca s-ar putea.
ApreciazăApreciază
MARIMAR said
mai ții tu minte cercul
foamei ino
mi-e foame de un umăr de prieten
când e noapte și vine
frica
jinduiesc după o ploaie clară
scrisă în aceeași cheie indiferent de univers
sunt flămândă ino imo de o carte
pe care să nu o mai pot lăsa din mână
mi-e dor de diminețile reci când cumpăram
untul de la slovăcițe înfășurat în foi proaspete de varză
ține-l în lumina ta doamne
pe ucraineanul deșirat care ne vindea hribi uscați
lumea e alta
eu însămi sunt mereu atât de alta
că am uitat ce fleacuri mai discută fetele la o cafea
cum este să primești o floare de la un
necunoscut
am uitat alfabetul morse legile fizicii nu mai știu
să rezolv integrale derivate ecuații de gradul doi
dar cel mai grav lucru este că
nu pot rememora gustul untului și nici
culoarea lui din bucovina
nu mi-o mai amintesc
bine mamă
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
Bun venit pe Arca lui Goe!
ApreciazăApreciază
MARIMAR said
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
… si parerea lui DG Ontelus (certocratul) • 2 days ago
poezia ca râmă// muzicalitatea poeziei cu rimă/ nu se mai potriveşte neantului modern şi postmodern/ încât versul aşa-zis liber/ ilustrează poezia ca râmă/ mai potrivită asumării de către bietul modern a condiţiei de târâtoare/ discurs autotelic autoreferenţial/ poezia modernă exprimă avatarurile râmei care a ajuns omul/ constructor de nădejde al societăţii viitorului/ despiritualizat fără identitate omul-râmă scurmă/ gunoiul pe care l-a creat în juru-i precum un cocon/ şi care-l împiedică să mai vadă perspective/ sens armonie eternitate/ mândru de creaţia sa epocală/ dezumanizarea/ drapată în cea mai mare ipocrizie imaginabilă/ omul-râmă îşi află expresia artistică deplină/ în poetul modern care prin vers liber/ scoate icnete şi alte feluri mirobolante de interjecţii/ întru gloria nimicului
ApreciazăApreciază
MARIMAR said
Oare să înțeleg că acest domn critică „constructiv” ( 🙂 ) textualismul?! Zic asta fiindcă văd că vorbește de un discurs autotelic și autoreferențial.
ApreciazăApreciază
Arca lui Goe said
In cazul in care aceasta intrebare nu este nici auto-adresata retoric, nici autotelica și autoreferențiala si nici auto-ironica, atunci cred ca s-ar cuveni s-o adresati mai degraba direct dumnealui, d-lui DG Ontelus el insusi in persoana, decat noua. Suntem siguri ca va va raspunde pe o cale aparte, specifica d-lui, livrand tuturor acelora care stiu sa cerceteze ecouri, toate lamuririle necesare. Noi unul abia asteptam sa vedem cum va rezolva dihotomia dintre „critică constructiva a textualismului” (?!) si „natura autotelica și autoreferențiala a discursului”. De nu va raspunde deloc va fi semn ca va considera interpelarea d-voastra ori „o intrebare capcana” ori si mai rau. Noi consideram cu tarie ca merita sa va asumati riscul. Iar de va fi sa nu raspunza nu va fi mare drama caci vom putea sa tratam problema simplu, pe cazuri:
a) Sa intelegeti ca acel domn critică „constructiv” textualismul.
si/sau
b) Sa nu intelegeti…
Mergand mai departe cu rationamentul pe fiecare caz in parte vom putea constata (mai devreme sau mai tarziu, ceea ce depinde exclusiv de d-voastra) ca cele doua fire converg, unificandu-se.
ApreciazăApreciază
MARIMAR said
Mulțumesc. Întrebarea mea, acum realizez (!) era și autopoietică, organizându-mi înțelegerea și neînțelegerea. Posibil să-l întreb, dacă pot accede ușor pe acel blog. Dacă nu, mă voi mulțumi mai repede cu convergența.
ApreciazăApreciază