(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

O brazi frumoși…

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 16, 2019

Brăduleț, brăduț drăguț,/ Ninge peste tine / Haide, hai în casa mea / Unde-i cald și bine. / Pom de Anul Nou te fac / O, ce bucurie / Cu beteală-am să te-îmbrac /Și steluțe o mie. – Autor anonim.

A inceput numaratoarea inversa. Pazea. Vine Craciunul, vine Anul Nou, vine sf. Stefan, sf. Vasile, sf. Ion… Vin sarbatorile. Mos Nicolae a trecut deja, sf. Andrei s-a dus si el. Vin Caprele, vin Colindele, vin Stelele, Vicleiul, Plugusorul, Sorcovele… Vin magii de la rasarit. Suntem in plina Luna a Cadourilor, contamianti pana in maduva oaselor de spiritul Craciunului si al Sarbatorilor (de iarna). Vin sarmalele, caltabosii, cozonacii, soriciul. Hai sa mai sara si o ţuică fiartă. Vin cadourile, vin rudele, vin brazii. O brazi frumosi cu cetina tot verde. De Craciun se sarbatoreste nasterea Domnului, taierea porcului si taierea bradului. Cata pace, liniste si caldura sufleteasca, bucurie, armonie si poate chiar fericire in preajba bradului de Craciun frumos impodobit cu luminite, globulete, beteala si bomboane de pom. Cata gingasie si ingenuitate in clinchetul clopoteilor si al cuvintelor in voci de copil… Brăduleț, brăduț drăguț,/ Ninge peste tine / Haide, hai în casa mea / Unde-i cald și bine. / Pom de Anul Nou te fac / O, ce bucurie / Cu beteală-am să te-îmbrac /Și steluțe o mie. Ca sa ne putem bucura cu adevarat cineva mai trebuie sa si moara, din cand in cand. Poate sa si invie dupa aceea dar mai intai sa moara. Pe brad nu l-a intrebat nimeni daca vrea sa serbeze Craciunul la noi acasa unde-i cald si bine. Cata barbarie si cat cinism in aceste nevinovate traditii care glorifica bucuria oamenilor mari si mici in timp ce o fiinta vie – bradul – se stinge, se usuca si moare. Sunt si oameni (destui) care evita sa cumpere si sa-si puna brazi in casa. Nu din mila crestineasca fata de brad. Unii pentru ca-si imagineaza ca prin acest gest si-ar declara implicit atasamentul la crestinism (desi la origine nu exista nicio legatura intre una si alta), mofturi, de fapt salveaza niste banuti. Altii pentru ca vor sa salveze planeta, sa-i pastreze padurile de conifere intacte, ma rog, tundra, taigaua, dimpreuna cu oxigenul si ozonul aferente, prefera sa cumpere brazi de plastic. Ce-i drept e drept, unii astfel de „brazi” arata azi foarte bine, autentic, igenic, simplu si fara batai de cap, si unde mai pui ca pot fi refolositi de la an la an (daca ai spatiu de depozitare). Sunt nemuritori (ne fiind bio degradabili). Nasterea Domnului merge mai bine cu nemurirea. Chit ca acest gen de nemurire polueza si produce mult bioxid de carbon. In sfarsit, alegerea va apartine, gratie liberului arbitru oferit in dar de bunul Dumnezeu. Tu ce ai ales anul acesta? Nimic? Brad natural? Brad artificial? Inteligenta alegere, oricum. Vorba ceea anul acesta ce alegi: bradul sau pinul? Pinul dar sa-mi dai si cardul. Nu as vrea sa ma intelegeti gresit. Nu vreau sa stric nimanui sau cuiva anume cheful de a-si impodobi casa cu un brad de Craciun. Eu insumi, de cand ma stiu, n-am ratat in niciun an bradul de Craciun, chiar daca mai mereu au fost si peripetii, mai mari sau mai mici, precum povestea bradului din anul 1989 cand, de Craciun, s-au suprapus mai multe evenimente. De fapt aici voiam sa te aduc cu vorba, si te introduc fara veste in poveste, in proza scurta a catorva intamplari cu brazi de Craciun. Ca poate ai si tu asa ceva… Si te rog eu frumos sa nu-mi spui ca nu ai. Trebuie sa ai. La cabana Trei brazi si saua-i verde. (va urma, pe bune…) 

Ha-ha-ha (hi) – Au si aparut alte proze pe tema data, bunoara aici: Spiritul Crăciunului. Concluzii sau premise? Aceasta-i intrebarea? Raspunsul iti apartine. 🙂

Povesti cu brazi in proze scurte in dez-ordine cronologica.

I. Primul Crăciun la Paris. Pe atunci în Franța la putere era francul (leul, lira, liru) și, alături de bradul de Crăciun, erau la modă preocupările ecologiste avant la lettre, căci Acordul de la Paris nu se semnase încă. În piață se găseau pentru Crăciun și brazi cu rădăcini, în vase de plastic, despre care se presupunea că ar putea supraviețui festinului de sărbători, urmând ca apoi umanii miloși care se folosiseră de prezenta lor ambientală să-i replanteze. Undeva. Cândva. Unde or știi. Unde or vrea. Erau cam cu 25% mai scumpi decât brazii ceilalți (cei condamnați) dar merita să te menții în spiritul Crăciunului și să faci o faptă bună pentru fratele tău bradul. Oferta era atractivă și ca tacâmul să fie complet acești brazi aveau și nume personale tipărite la vedere pe etichetele agățate de ei. Am ales și noi unul pe care-l chema Pepe și l-am dus în casa noastră unde, ce-i drept, era cald și bine. Cum am petrecut noi în anul acela Sărbătorile de iarna, împreuna cu Pepe al nostru cel drăguț, este deja alta poveste (pe care poate că o s-o torn în cuvinte, cu o altă ocazie mai potrivită). Cert este că a venit și vremea despărțirii. L-am despodobit pe Pepe lăsându-l iarăși în pielea goală, pregătindu-ne (moral) să-l dăm afară din casă, la vreme de bobotează, înapoi în frig și rău. Mă rog n-aveam teama c-o să ningă peste el căci la Paris ninsorile se produc cu o probabilitate mai mică decât șansele de a câștiga la loterie. Altele erau temerile noastre. Unde să-l plantăm? Oare aveam voie să-l răsădim așa oriunde ni s-o năzări nouă prin Paris?  în Tuileries, sau în Place Concorde? Ori în Jardin du Luxembourg? La Versailles? în Defances… în Motmartre? Chiar așa? Probabil că nu. Riscam să mai luam și vreo amendă, sau chiar să pățim și mai rău din postura de „rude” ale mâncătorilor de lebede de la Viena. Ei vezi, pe vremea când fuseserăm cuprinși de spiritul Crăciunului nu ne gândisem la asemenea detalii. În fine, am ochit noi (eu și frățiorul meu) un loc mai dosit, într-un colt dintr-un părculeț din arondismentul în care locuiam, am împrumutat o cazma (si apropo de cazma, am aflat  de curând, cu surprindere, că unii îi zic cazmalei „hârleț„, despre care eu avea impresia că ar fi fiind mai degrabă ceva ca un târnăcop, în fine omul cât trăiește învață, inclusiv ce este și la ce se folosește „hârlețul”) și ne-am dus, la ceas de seară, la loc cu verdeață, pentru a-i oferi lui Pepe o viață nouă. Când l-am scos din vază în care se afla am cam băgat de seamă că ceea ce se presupunea a fi fiind niște rădăcini abia dacă erau niște cioturi, dar, plini de optimism și speranță, am săpat o groapă potrivită și l-am plantat acolo pe Pepe cu verele-n sus. N-am avut vreme de protocol și ceremonie preferând să ne luam rămas bun de la Pepe într-un mod simplu și discret și să părăsim locul în grabă, pentru a nu atrage atenția cuiva (oricui) asupra faptului că un brăduț drăguț își luase locul în spațiu fără a avea buletin de Paris, mizând pe faptul că Pepe este isteț și se va prinde. Nu, nu s-a prins. De fapt nici nu ar fi avut cum, nicio șansă, în condițiile date. Preocupările ecologiste avant la lettre de la Paris nu erau decât o mică escrocherie prin care „niște țărani” își rotunjeau încasările de pe seama unor naivi nativi și nu numai. Pepe s-a stins încet de dorul globulețelor și a betelei, cuprins probabil de nostalgia vremurilor în care trăia ca un belfer la căldurică, în apartamentul nostru parizian. Poate ca n-ar strica să montam acolo, în Jardin Hector Malot, o placă comemorativă în amintirea lui Pepe, bradul primului nostru Crăciun la Paris. Și singurul de până acum. 

 

27 răspunsuri to “O brazi frumoși…”



  1.  

    • Ha-ha-ha (hi) – Au si aparut alte proze pe tema data, bunoara aici: Spiritul Crăciunului. Concluzii sau premise? Aceasta-i intrebarea? Raspunsul iti apartine. 🙂

    • 18 decembrie 2019 la 12:24 – @Adore zice: citez din memorie: „Chiar nu am o poveste notabilă cu bradul. Împodobirea bradului e constant emoționantă și cred că îmi place cel mai mult de Crăciun. Poate aș putea să-ți spun că bradul meu, tot ca o constantă, avea printre globuri și-o pisică (vreo 20 de ani), care mai răsturna pomul, mai spărgea câte ceva, dar făcea parte din sărbătoare. Altădată am reușit să cumpărăm un brad falnic, cu o tulpină groasă, la care am cioplit pe rând cu niște cuțite de bucătărie. Nu am reușit să-l subțiem prea mult și l-am proptit în postament într-un echilibru precar. Era suficient să privești către el și cădea. Așa că l-am legat cu o sfoară de calorifer și cu altă sfoară de birou. Era un pom de Crăciun legat fedeleș.”

  2. Stely said

    Primul Craciun pe Arca lui Goe :

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2010/12/23/de-craciun-pe-arca-lui-goe/?fbclid=IwAR3y66FM627Gi_TZxG0CYUFPbp95U6dma4qCUt8HrXbevVV0ozVmVOLvoBM

    P.S. Eu nu eram pe-acolo, doar dam tarcoale . 🙂

    • O tempora, o mores… Normal ar fi ca in fiecare an de Craciun sa dau la topit toate povestile de Craciun din anii anteriori de pe Arca lui Goe si sa fac din ele glazura (sau blat) pentru povestea Craciunului actual, mereu actual… Stiu, stiu ca erati pe acolo, Arca (de o fantezista elasticitate) intinzandu-se mereu destul de mult incat sa va cuprinda si pe d-voastra, oriunde va veti fi aflat. Chestie de definitie a arcei. 🙂 Merci pentru trimiterea in gustoasa lume a anului 2010… pe ancestrala Arca a lui Goe (1,2,3,… infinit)…

  3. stely said

    Aici alt Craciun si o in proza bogata in evenimente :

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2014/12/24/o-intamplare-de-craciun/?fbclid=IwAR375feBSd5bOsGghhaKzu8cQEQHMiqJVdP6lZldFsGXOodITCn1SaRHV4w

    P.S. Culmea, am fost acolo dar nu stiu de ce nu m-am vazut . 🤨 Trebuie sa consult „materia din urma” .. .

    • Da, intamplarea de Craciun, povestita in 2014, este o proza la care tin in mod special. Va multumesc pentru munca de arhelogie in cala Arcei si pentru abilitatea de a readuce in actualitate unele dintre povestile depuse in depozit la pastrare. Provizii pentru Potop. Poate.

      P.S. Sper ca stati bine cu pregatirile sau macar cu planuirea pregatirilor pentru sarbatoarea Craciunului.

      • Stely said

        Da, sunt in grafic cu pregatirile . Am si ajutoare . M-am urnit destul de greu, era gata sa ma las pagubasa anul acesta . Dar dorinta de a fi impreuna cu copiii m-a scos din letargie si am inceput treaba. Pe masura ce termin treburile planificate (ca sunt multe) sporul meu creste. Acum , de ex. am terminat curatenia si ma relaxez. Am facut si o parte din cumparaturi. Plecam luni la Sinaia .Vom ajunge primii sa incalzim casa si sa pregatim bradutul. Da, avem unul artificial , pe care il folosim in fiecare an. Avem doua instalatii cu luminite . Una va fi pusa la pom , cealalta la fereastra de pe hol, sa se vada frumos de afara. Am in plan insa ca anul acesta sa cumpar un brad in ghiveci. Am avut de gand inca de anul trecut dar stiind ca va fi santier am amanat . Acum , dupa ce am citit ” povestea primului Craciun la Paris” mi-am amintit . Noi planuim sa-l plantam la primavara. Va ramane peste iarna in ghiveci si il vom pune intr-o camera insorita , „unde-i cald si bine” (adica o temperatura confortabila) . Am vazut pe you tube ca se poate planta cu ghiveci cu tot daca acesta are dimensiunea potrivita. Va sta acolo 3-4 ani, taman bine cat sa se dezvolte fara grija.Multumesc pentru urari . Si da, posibil sa ne mai „vedem”. 🙂

        • RALG said

          Desigur, resedinta d-voastra de iarna este la Sinaia, iar felul in care planuiti sa-i intampinati acolo pe cei dragi este in sine un frumos cadou. Succes va doresc si cu pregatirile si cu brådutul. Sper ca al d-voastra sa fie mai istet si sa se prinda… de intentiile d-voastre si sa accepte transplantul din Baragan in mediul montan. Si daca aveti vreo poveste cu bradul de Craciun, cu pomul de Anul Nou, cu Mos Craciun sau chiar si cu Mos Gerila (poate fi si din copilarie), de care ati dori sa va amintiti cu voce tare, nu uitati ca Arca lui Goe este locul potrivit.

  4. Stely said

    Alt „brad frumos” si un Craciun aparte. :

    https://arcaluigoe.wordpress.com/2015/12/15/bradul-de-craciun/?

    P.S. „Aparte” fiind nu multitudine de comentarii ci „sectiunea de dedicatii facute din vreme” de Dl Goe comentatorilor si tutoror vizitatorilor Arcei lui Goe . Ah , da , am fost prezenta , am primit dedicatia , la randu-mi oferind si eu . Iata :

    Sarbatori fericite ! La multi ani !

    • RALG said

      Chiar daca pastrez speranta ca vom avea prilejul sa ne mai „vedem” pe aici si in zilele urmatoare, profit si eu de ocazie pentru a va ura inca de pe acuma Craciun fericit, cu sanatate, pace si liniste, in sanul familiei, alaturi de rude si prieteni. Cu drag al dv. dl. Goe.

      (Multumesc pentru dedicatie).

  5. Felicitari celor care au avut tupeul sa acorde like acestui topic atipic (aproape diversionist), aflat in raspar cu variantele standard intru / ale spiritul Craciunului. Noi unul ne imaginam ca am comis prin aceasta proza scurta un gest extremist (in calitatea noastra secreta de extremist de centru), iar cei care au acordat like (ori cu tupeu, ori cu inconstienta, mai conteaza?), isi inchipuie poate ca au comis o fapta buna. Apropo, vine Craciunul si eu inca n-am comis nicio fapt abuna. Ce fapta buna sa comit? Sunt in totala pana de inspiratie? Va rog ajutati-ma! Are cineva vreo sugestie? Vreo idee de fapta buna? Nu, nu-ti cer sa mi-o spui pe aia pe care vrei s-o faci tu ca sa ti-o fur, dar poate ca esti mai inspirat si ai mai multe idei de fapte bune. Ca doar n-oi vrea sa le faci tu pe toate… Zi må si mie una… Nu fi milog. 🙂

    • Stely said

      V-as sugera sa mergeti la magazinul de jucarii pentru copii . Acolo se vor gasi multi copii, unii de manuta cu bunica lor, dornica sa ofere in dar o jucarie . Este posibil ca una dintre bunici sa nu poata sa -i cumpere nepotelului jucaria dorita de el , pe motiv ca nu are pregatita suma aceea de bani necesara platii. Copilul nu va intelege si incepe sa planga . Nu si nu , alta jucarie nu vrea . Bunica insa nu reuseste sa-l faca sa inteleaga imposibilitatea ei sa -i cumpere taman jucaria aceea mult prea scumpa pentru buzunarul ei. Copilul plange, ea se framanta de zor , incepe sa se scotoceasa in gentuta si se uita disperata la copilul care plange. Ei bine, atunci, fiindca ati vazut toata scena , puteti sa-i oferiti bunicii diferenta de bani necesara pentru plata jucariei. Ii veti face fericiti pe amandoi . Cred ,deci ,ca este „fapta buna” cea mai indicata in perioada aceasta . Mai mult ca sigur, veti fi la randu-va fericit cand veti vedea bucuria de pe chipurile lor. 🙂

      • RALG said

        Desigur ca nu este o idee rea. Numai sa am eu norocul asta sa dau peste o bunica din asta sadica ce-si duce nepotii in magazinele de jucarii doar asa ca sa-i faca sa planga.

        * * *

        Un scotian le zice copiilor sai: daca sunteti cuminti, duminica va duc la cofetarie sa vedeti cum mananca lumea prajituri. 🙂

        Alt scotian vine acasa cu o punga de cåpsune. Le da copiilor doar cate o capsuna, iar apoi inchide punga si le zice: Celelalte au exact acelasi gust.

        La cumparaturi, la rand, la casa. in fata unui scotian, o bunica n-are destui bani sa plateasca si punga de bomboane adaugata in ultimul moment de nepotel. Casiera o priveste incurcata. Scotianul ii zice: Nu-i nimic. O cumpar eu. Induiosata bunica ii zice: Vai, facesti d-voastra asta? Da, zice scotianul. N-am mai mancat de mult din astea si mi-e pofta.

        * * *

        P.S. Sper ca distractia vizitatorilor cu glume sa poata fi considerata cat de cat ca fapta buna. Daca faci sa zambeasca o mie de oameni incruntati asta trebuie sa insemne ceva, si sa aiba acolo o valoare de adevar (Poate chiar de adevar absolut atemporal si eliberator)… Ar mai urma doar sa gasesc o mie de vizitatori care sa guste glumele. 🙂

        • Stely said

          Eiii , nu era sadica saracuta ,ea chiar nu avea bani . Stia inainte de a pleca de acasa ce jucarie isi doreste nepotelul si cat costa. Nu s-a gandit ca nepotelul ei a pus ochii pe alta jucarie mai scumpa. Dar da, acolo unde locuiti dvs , bunicile au pensii mari si pot cumpara o jucarie oricat de scumpa va fi ea.
          E adevarat ,am gustat glumele dvs si, sa stiti ca chiar daca nu vor fi cei o mie de vizitatori care sa le guste, sa nu fiti necajit . Contati pe mine . 🙂

  6. Mi s-a mai reproșat că mă las pradă primului impuls, dar până să mă gândesc mai bine am și dat likul. Mă bazez pe cerebel că, cică, el ia deciziile mai bine decât mine.

    • RALG said

      Ah, pai nu ma refeream la tine ci la ceilalti care au acordat like. Cei din clubul deocamdata inexistentilor. Tu ai justificare deplina pentru gestul tau insolit. Sau cel putin asa cred. 🙂

  7. Mă rupe chestia asta cu „de Crăciun să fii mai bun”; în subsidiar în restul anului poți fi oricum.

    • RALG said

      Ah, deci tu imi sugerezi discret ca ar fi mai bine sa ma las pagubas si sa renunt la ideea de a face o fapta buna acum in preajma Craciunului. 😦 Mai bine recunoaste sincer ca esti si tu in pana de inspiratie. 🙂

      • Nici vorbă. Nu te lăsa! Uite, prietenește îți trimit o listă cu fapte bune: ajută o bătrânică să traverseze strada, spală vasele, vezi un film bun, pupă-ți copiii și spune-le că îi iubești, șterge praful, cumpără jucării pentru copiii nevoiași, fă o donație „în orb” să nu știi cui ai donat, iubește o femeie, calcă rufe, bea un pahar de vin în cinstea mea etc.

        • RALG said

          E clar. In lista ta (Lista Adorei) exista cateva repere categoric interesante… altele sunt incitatnte, unele au potential literar… in fine toata gama. Imi amintesc de un banc in care, chestionat in legatura cu vreo fapta buna facuta de curand, Bula a raspuns ca a salvat o fata de la viol.

          In tot cazul voi fi atent la realitatea inconjuratoare si daca situatia se va potrivi cu vreuna dintre recomandarile tale voi trece imediat la fapte. S-ar putea insa sa le duc la indeplinire in alta ordine decat cea propusa de tine. Poate chiar in ordine inversa. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: