(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Anecdotele teleportarii temporale

Posted by Arca lui Goe pe august 16, 2021

Propunerea făcută publicului pe Arca lui Goe de a „teoretiza” si/sau fabula pe tema călătoriilor in timp, așa ca să vedem unde ajungem (fără să-i copiem integral pe alții care s-au jucat deja, altădată, altundeva, de-a teleportarea imaginară in timp), n-a decurs deloc liniar, cuminte si previzibil, neînregistrându-se în fapt vreun succes notabil în a-i aduce pe potențialii participanți într-o zonă mulțumitoare de confort emoțional si intelectual in care aceștia să găsească motivațiile potrivite pentru a primi o asemenea provocare ludică si de a accepta joaca, din cuvinte, de-a călătoria în timp. Se vede treaba că, în contextul dat (…) (da, da), nu-i deloc ușor de amorsat o astfel de dezbatere colocvială, dar cu oarecări pretenții maieutice, științifice, filozofice, mistice sau „măcar” literar-artistice, la nivel amatoricesc desigur, în joacă, fără urmă de pretenții academice. Ceva nu s-a potrivit în context, așa încât în afara unor rudimente de discuții, mare-epistemologie-mare nu s-a închegat (cel puțin comparativ cu ceea ce au reușit trolii să realizeze în subsidiar, ca volum si anvergură în siajul acestor ratate „de-zbateri”). Si câte lucruri interesante ar fi putut fi atinse (teoretic) cu vorba în serbările călătoriilor in timp pe Arca lui Goe, doar așa pentru a vedea si la alții ce sentimente, ce percepție, ce fantezii, ce limitări au, in legătură cu fascinanta temă a călătorilor în timp, ce cred ei despre asta sau (mai ales) ce ar crede dacă ar sta să se gândească. Se pare că, în condițiile date, anturajul Arcei lui Goe nu este pregătit „moral” pentru a-i plăcea să discute ce-i trece prin cap despre complicata, dacă nu chiar imposibila teleportare în timp (fie si numai măcar prin hipnoză, dacă altfel chiar nu s-o putea)… In fine ce s-o mai lungesc, cred că ar merita să încercăm o altfel de apropiere de subiectul cu pricina, un alt fel de abordare, prin intermediul unor anecdote care, cine știe, poate or avea darul de a mai atenua inhibiții si de a stimula imaginația, pofta de vorba si îndrăzneala necesară vorbitului (ha) „în public” în condițiile în care întotdeauna ideea vine vorbind. Așadar primele anecdote. Vă urăm vizionare plăcută si asteptam să aflam care variantă v-a placut mai mult, cea a calatoriilor in timp 10 minute sau un minut.

51 răspunsuri sa “Anecdotele teleportarii temporale”

  1. Cu toate că se grăbește întotdeauna foarte tare, lumina nu depășește niciodată viteza legală, pentru că se teme să n-o (mai) prindă radarul…

    P.S. Asta poate și din cauza că, deși trec de nebunatici si sturlubatici, în genere fotonii sunt băieți buni. Cred că o poate confirma si fotosinteza, singura care-i poate face pe fotoni să stea mereu, încarcerându-i în lemn, în rădăcini si frunze. „ideea” că „Sortis Humanae ad Intelligendum Lux „ este, prin raportare la tema teleportărilor temporale, mai de actualitate decât oricând. Oricum. Ca să învățam dacă ne este dat pe aceasta lume să călătorim de-adevăratelea, în timp si spațiu (da, da este valabil si pentru spațiu, nu te face ca nu… Măi tu știi ce este aceea o călătorie? Habar n-ai tu… vorba cântecului Margaretei Pogonat) este musai să trecem pe aici: soarta omului este să înțeleagă lumina, pentru că, vorba unui mare clasic în viată (pe care nu-l mai pomenesc ca să nu se interpreteze si să nu si-o ia în cap), destinul este soarta noastră. Liberul arbitru? Un moft. O fraza de dânșii inventată. Vino și-ți vom arata ca așa este…

    Apreciază

    • Aila said

      Mihaela Mihai nu Margareta Pogonat
      V-ati zapalucitara!

      Apreciază

      • Asta se cheamă de-focalizare de la vânzari la vocalizari gratis, prin precipitare accelerată… ca deh, una vorbim, alta fumăm.

        Nu domne, las-o p-aia, Mihaela Mihai (damă buna, nu gluma, la vremea ei, ah Parfumul Strazilor, caut-o pe asta pe Youtube), io vorbeam de Margareta Pogonat, Daca n-o stiti d-voastra nu-i vina mea, nu-i treaba mea… Mai ales ca eu ma refeream nu la voce, nu la versuri, nu la melodie, ci la mesajul scenic, la interpretarea artistica, la gesturi, la mimică… mai mămică

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Vedeti că sunteti proaste amndouă. Că nu se zice nici „margareta”, nici „mihaela”. Se zice „loredana”:

          Apreciază

        • Minutul 51 si zero secunde, aici. Despre asta era vorba:

          Apreciază

        • Aila said

          Pai, nu știu ce produse ați cumpărat?
          Nu fuserăți dupe marfa?
          Doar nu o vinde marfa fotosinteza, tot pe mine cade măgăreața……

          Apreciază

          • Produsele care se văd in galantar. Multi vad, puțini cunosc. Nu le-am cumpărat. Le-am manufacturat, le-am cules, le-am inventat, de la caz la caz. Nu suntem toți comercianți. Stii… ? Diviziunea muncii, separarea păstorilor de vânători si a meșteșugăriilor de vânzători…

            Fotosinteza vinde? Nici vorbă, nici nu încearcă să vândă… sau să cumpere ceva de pe aici… este un simplu degustător… ocazional. Fiecare zi este o ocazie, nu?

            In privința abilitaților tale de marketing sunt sigur ca in lumea ta faci toți banii, dar in privința vânzărilor virtuale cu produse arcagoeologice nu întrevăd nicio tranzacție in viitorul apropiat. Continui sa cred că ai nimerit pe aci din întâmplare (dacă nu chiar din greșeală), iar felul in care percepi produsele de pe aici este destul de distorsionat, întrucât stai cu gândul tot la clienții tai obișnuiți, la profilul lor… nicio potriveală…

            Apreciază

  2. Domne, orice ar zice unul sau alta (în special dintre cei doi – trei – (n -1) … e-roi)… mașina timpului merge ceas. Uite bunăoară pe Arca lui Goe a funcționat perfect (simplu), făcând ordine si disciplină (că era să zic curățenie), reușind (cu chiu, cu vai, n-are a face, nu contează), să teleporteze in timp, fix la zero absolut, (-273.15 C), fără nicio cenz-ură, toate prezentele inadecvate, de nu s-au (mai) văzut. Văzurăți? Văzurăm. Ii expediași? Îhî, îi expediai. Pe toți? Pe toți. Pe toate? …ăăă… Mă, pe toate? Aproape… Bă cum vine vorba asta? Pă mai e fotosinteza, ca asta funcționează cu lumină. Iete na! Văzuși? Văzui. Bă vericule, ce arca e asta? De animale sau de plante? De ce-o fi! Atunci cu fotosinteza înainte. Sortis Humanae ad Intelligendum Lux…

    Apreciază

  3. Aila said

    Compunerea – Purtat prin timp de la Ana la Ciafa!

    Sâmbătă seara, o cina liniștită în familie. Făceam planuri de weekend. La un moment se aude un strigat la poarta. Cineva, de undeva, întreba dacă Cineva este acasă. In sufragerie lumina aprinsa. Primul meu impuls a fost sa sting lumina. Nu aveam chef de vreo vizita în prag de seara. Am dus degetul la gura am atenționat cu un ssssssssss! familionul si am dat comanda Culcat, culcat! Execuția lamentabila a lăsat nițel de dorit și doi din cei 5 sau ales cu câte un cucui iar 3 au fugit în alta camera. Fara o alta strigare musafirul nepoftit pătrunde în curte cu doua papornițe, intra pe ușa și saluta politicos. Mai borfașilor, din nou va ascunserăți, și aprinde lumina. Eram doar eu în living și cu cei doi pitiți sub masa. Vin în întâmpinarea nepoftitului și îl întreb mirata Cine este? El îmi arunca papornițele în fata și cu un ras isteric trece pe lângă mine se oprește în fata mesei și cu cele doua mâini apuca de guler pe cei doi ascunși, ii extrage din ascunzătoare și il potrivește în poziția de drepți. Era tata și fratele meu cel mare. Ca un comandant se plimba prin fata lor și ii măsura de jos in sus și invers. La un moment dat nepoftitul este recunoscut. Cineva mirat, adică tata, cu vocea parca scursa din infern ne anunță ca e Tataia. Ma uit la el, ma mai uit la poza din perete si parca o asemănare la frizura ar fi fost dar in rest ioc nici o potriveala. Ma parca nu seamăna cu tataia, îmi zic eu în gând și din câte știam eu tataia era decedat de vreo niște ani, de vreo 50 de ani pe putin. Ma duc eu lângă ei și întreb din nou Cine ești? Cu o privire de vultur ma străpunge si pur si simplu într-o doară ne întreabă el pe noi Cine suntem si ce cautam in casa lui? Ne uitam unii la alții si nu înțelegeam nimic. Casa era o moștenire de familie. Proprietar era tatăl meu. In casa locuiam împreună cu cei doi frați și cu părintii, deci vreo 6 membrii in familie. Tata moștenise casa bunicului. Pai, ma împăunez nițel și ii dau replica intrusului Asta este casa noastră și cum este și normal locuim în ea. Am rugămintea sa va retrageți de buna voie fiindcă nu as dori sa apelez la autorități. Nu mica mi-a fost mirarea când am văzut cum individul se îndreaptă spre ușă, iese din casa, iese din curte, iese pe poarta, și dus fu. Ma duc repede sa vad cam în ce direcție o luară dar când colo ca din senin se lasă o ceata de o tăiai cu cuțitul. Ma întorc in casa, găsesc la masa familionul care făcea de zor planurile de weekend. Ma uit la ei, ii las sa se organizeze si ma duc în bucătărie sa aduc desertul si anume un orez cu lapte pudrat cu scorțișoara. Pun cupele pe un platou si le așez frumos pe masa, il aud pe tata cu exclama Vai, avem desertul favorit a lui tataia făcut de fie-mea! Ma uit cu drag la el si imi aduc aminte ca m-am împiedicat de ceva în cămara când am luat scorțișoară. Ma duc sa vad. In cămară erau doua papornițe. Ma cuprinde un fior. Il întreb pe tata ce este cu ele. Tata îmi spune ca maine le luam cu noi sa punem merinde în ele pentru meseriașii care lucrează la cripta.

    Apreciat de 3 persoane

    • fotosinteză12 said

      Brrr… stranie poveste. Mă bucur că dl goe a insistat în felul său original, să depozitati pe arcă, compunerea.

      Apreciat de 1 persoană

      • Aiurea… A scris-o in mare graba ca sa scape de insistentele noastre si a rasolit-o. Stim cu totii ca Aila poate mult mai mult, iar povestea chiar avea potential… Dar, de, intrucat nemultumitului i se ia draul si calul de dar nu se cauta la dinti, zicem merci si pe atat. Foarte frumos. La urma urmei e singura compunere postata de vreun vizitator in completarea temei respective (desigur daca nu socotim si cele trei-intr-unul pamflete off topic ale Bau-Bau-lelei, aflata momental in voyage temporar de placere gratis, in afara ariei de acoperire a Arcei lui Goe… prilej cu care salutam revenirea in randul spectatorilor cuminti a cunoscutei Nostrastella. alaturi, la paritate, cu prea-curiosul Iosif cel tacut)… Iata avantajele progresului…

        Apreciat de 2 persoane

        • fotosinteză12 said

          Mie mi-au plăcut și povestioarele babaului. Nu știu de ce îl certați așa de tare. Bagsamă că de drag. Pasional adică. 🙂

          Apreciază

          • L-am certat tare??? „L-am” certat atat cat a fost necesar… 🙂 Cred ca am procedat destul de progresiv pentru a testa nivelul necesar, nu?

            Povestile Bau-Bau-lelei??? Pe partea literara niste insailari de doi bani de scolar sub-mediocru, pe partea de trolling sunt fortat insa sa-i acord nota de trecere pentru ca a produs efecte. 🙂

            Apreciat de 2 persoane

        • Aila said

          Daca v-ati prins, asta e, compunerea intra in revizie si o voi transforma intr-o proza scurta cu personaje unul la unul, pastrand doar idea.

          Apreciat de 1 persoană

          • Probabil ca si d-na Stely (publicul tinta) tot asta asteaptå si de aceea n-a zis nici „pâs”, fata cu prima versiune. Bine, dansa a fost si putin ocupata cu Simona si Andy care au avut grija sa-i aduca bucurii in pridvor. Sa vedem cine i le duce in sufragerie… 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Stely said

            Nu zic inca nimic despre povestioara Ailei, dar apreciez ideea si dorinta ei de a fi on topic , desigur, la insistentele maieutice ale talentatului domn Goe . 🙂
            Nici de tenisul lui Andy si Simonei nu zic nimic , asta deoarece „saracii” de ei nu au ajuns decat in pridvor . ☹ Astept cu infrigurare US Open-ul. Poate incet, incet isi vor reveni.
            Dar si eu …

            Apreciază

    • Aila said

      Ceață, ceață și iar ceață! – revizia compunerii adica proza scurta de 2 parale.

      Ceață, ceață și iar ceață!

      A iesit cam lunga si cred ca e greoi a fi citita in comentariu asa ca am pus linkul. Sper, cred, trag nadejde ca am greseli mai putine ca eu abia dupa cateva zile vad greselile sau nu le vad, ca uneori si mai tot timpul am orbul gainilor pasager sau definitiv si ireversibil,……

      Apreciat de 2 persoane

      • Stely said

        Aila, ai si din partea mea un „like „. Si cealalta „compunere” mi-a placut , dar mi s- a parut putin cam incalcita . Asta, „revizuita”, pare a fi ceva mai mult decat o compunere – o poveste in care misterul si suspansul sunt bine conturate. Am citit cu interes , emotie, tristete si compasiune, atat fata de cele intamplate la Sevastopol, unde tot fara urma a disparut si fratele tatalui meu – disparitie ce a marcat-o pentru toata viata pe bunica mea-dar si pentru autoarea care sunteti , cea care a reusit sa-l faca pe cititorul care sunt , sa le simta din plin ,cu sufletul , gandul si inima .
        Ma gandesc la ai mei in fiecare zi si tare as vrea sa se materializeze ,macar unul dintre ei, pentru un minut in care as avea timp sa le spun tot ce nu am reusit sa le spun cat au fost in viata. 😦 Sunt , totusi, multumita ca ii visez destul de des in ipostaze linistitoare, vesele ba chiar si amuzante. Intr-o noapte i-am visat pe fratele si cumnatul meu . Eram la o masa festiva . Printre altele , la un moment dat , fratele meu a spus un banc, ce l-a facut pe cumnatul meu sa izbucneasca in hohote de ras de care imediat m-am molipsit si eu. M-am trezit razand zgomotos si cu lacrimi in ochi, dar si cu un sentiment de bucurie, de parca as trait scena in real. 🤩

        Apreciat de 3 persoane

      • Eeee, Aila-ila-i-la, e altceva. N-am insistat in zadar. Sincer sa fiu mi-a fost un pic frica si c-as insista in zadar si (mai ales 😦 ) ca n-as insista in zadar si ca ma voi pomeni cu vreo proza sub-mediocra. Acuma insa, dupa ce-am citit compunerea s-a risipit frica. Sincere felicitari…

        P.S Sper sa nu ma luati in serios. Am oferit numai asa un pic de miere ca sa va tin captiva si sa va dau tonul la imnurile de slava pe care le astept in schimbul mierii. In rest nu. Nici n-am citit compunerea. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  4. Se pare ca fiind fara subtitrare cele doua film-uletze „englezesti” despre calatoria inapoi in timp, cu 10 minute si respectiv cu un minut, vor ramane necomentate de catre vizitatorii mioritici ai Arcei lui Goe, nimeni ne putand reusi sa vada cat, cum si pe unde sunt cusute cu ata gri, apropae alba, intricat nuantele sunt lost in translation. Dincole de aspetele SF sau S ale filmelor, cred ca dintr-unul dintre ele se poate des-prinde ideea ca este inutil sa incerci scrutezi viitorul pentru a te decide in prezent daca sa te casatoresti sau nu, intrucat e tot aia. Indiferent cum si ce faci peste 10 ani tot o sa regreti. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • fotosinteză12 said

      Mai mult mi-a plăcut videoclipul cu călătoria de un minut. Totuși mi se pare prea obositor și mă gândesc cu groază cât ar costa să te înmormântarea fiecarei copii. O avere! 🤔

      Apreciază

      • fotosinteză12 said

        Fără ” să te”.

        Apreciază

      • Ai as, costurile înmormântărilor sunt „absolut” nimica pe lângă costul de a crea acele universuri paralele… Pentru a putea functiona teleportatorul din film ar avea nevoie nu doar de o de o sursa infinita de energie ci si de abilitatea de a o livra „instantaneu”, in no time. Tanarul posesor al masinii de teleportat un minut inapoi in timp, era cam naiv. Mai intai imaginandu-si ca un singur minut e destul pentru a vraji o femeie. Oricat de mult l-ai repeta si optimiza un minut nu-i destul… pentru asa ceva… Ma rog daca singurul obiectiv este s-o convingi sa faca sex, se poate, dar pentru atata lucru nu se justifica un abuz tehnologic de o asemenea anvegura. In al doilea rand era naiv pentru ca nu se intreba de loc cum se face ca odata intors in timp (dimpreuna cu tot universul, cel unic in mintea lui) reusea sa pastreze amintirea intamplarilor acelui minut (de refolosit). Si cum de nu se mira ca doar el pastreaza amintirile si nu si domnita. Simplificand un pic, apartul de calatort in timp un minut era de fapt un dispozitiv de extras informatie selectiva, de folosit „la minut”… pentru a-l face apt pe utilizatorul dispozitivului sa spuna ceva optim, in context. Acelasi efect s-ar putea obtine purtand niste casti conectate prin internet la un algoritm de inteligenta artificiala care sa-ti dicteze ce sa spui si s-o vrajeasca pe fata in locul tau. Tehnologia de azi poate face foarte bine acest lucru. Interesanta ar fi varianta in care si fata ar purta niste casti conectate la un algoritm inteligent de optimizare a discutiilor preliminare, ceea ce ar putea conduce la ideea ca de fapt niste algoritmi se seduc unul pe altul folosindu-se de niste idioti umani, dispensabili… Si si asta este posibil sa se intample. Curand.

        Apreciat de 1 persoană

  5. Am impresia ca, in functie de starea sa de spirit, d-na Fotosinteza are de acordat in fiecare zi un numar oarecare de like-uri. Niciunul in plus, niciunul in minus. D-ei cantareste bine, atent si cu responsabilitate ordinea prioritatilor intru epuizarea stocului de like-uri, alocandu-le judicios, optimal, pe persoana fizica. Se pare ca azi e ziua mea norocoasa. D-na Fotosinteza e binedispusa (avand pentru azi un portofoliu generos de like-uri), iar eu sunt singurul comentator din zona, asa ca o sa le iau eu pe toate. Cand or sosi in fuga si ceilalti contributori, va fi deja prea tarziu. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  6. fotosinteză12 said

    Apropos de costuri. Am încercat azi să îmi imaginez câtă energie ar fi necesară pentru teleportarea unei persoane. Nu știu câte miliarde(?) de celule ce trebuiesc retransformate în informație ca apoi să fie din nou materializate în altă parte, alt timp, alt spațiu, altă realitate, exact în combinația dinainte de teleportare. Ca să nu pleci om și să ajungi cal, de ex.

    Apreciază

    • La inceput, ca sa calculeze numarul pi cu cat mai multe zecimale exacte matematicienii il aproximau folosind poligoane echilaterale inscrie in cerc, aproximand aria cercului cu suma ariilor triungiurilor formate de te laturile poligoanelor si centrul cercului. Cu cat mai multe laturi avea poligonul cu atat aproximarea era mai buna, ami aproape de adevar. Daca foloseai in hexagon afalai ca numarul pi este cuprins intre 3 si 4, adica 3 virgula ceva, fara sa stii nicio zeciimala… daca foloseai un poligon cu 12 laturi aflai ca pi este egal cu 3,14… Unii s-au dedicat intreaga viata calculand arii ale unor trriunghiuri in poligoane cu un numar din ce in ce mai mare de laturi pentru a obtine mai multe zecimale exacte ale lui pi. Unul a calculat timp de vreo 30 de ani arii penru a obtine nu stiu cate zecimale ale lui pi, rezultatul fiind consemnat pe mormantul individului, pana intr-o zi in care a venit Newton si a descoperit o formula de calcul pentru cate zecimale vrei, si nimeni n-a mai trebuit sa calculeze arii de triunghiuri in polinoame… Asa si cu teleportarea… Daca vrem sa mutam celula cu celula, atom cu atom, e posibil sa fie foarte costisitor… Cel mai bine ar fi sa vina cineva si sa descopre ecuatia de unda cuantica ce descrie global corpul de teleportat. Se transmite doar ecuatia functiei de unda, si pe baza ei corpul este tiparit 3D la destinatie. N-are cum sa iasa cal… Odata tiparit se transmite confirmarea operatiunii, iar pe baza confirmarii corpul original este dematerializat instant prin aplicatre functiei de unda inversa.

      Apreciat de 1 persoană

  7. fotosinteză12 said

    Dl Goe, mulțumesc pentru frumoasele discuții. Mi-au picat tare bine. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  8. Bau Bau said

    Muscoiul nostru, plictisit de incurile moșulețului roz, părăsi puntea murdară și făcu o călătorie în jurul universului, preț de o mie de ani.
    – Ce lucruri minunate pierdeam, dacă nu m-aș fi decis rapid să-mi iau zborul! Cred că Domnul cu șlapi roz e de multă vreme oale și ulcele.

    Dar… ce s-o fi ales de musculițele acelea încântătoare care îl ascultau cu uimire și îi admirau știința și inteligența? Ele nu auzeau strigătele vulcanului noroios copil.

    Brusc, muscoiul decise să se teleporteze pe punte, la vreo trei zile după plecarea lui de acolo. – Așa, sunt sigur că îi mai găsesc pe toți în viață. Făcu o setare prin care era reconstituit ca invizibil.

    Ajunse tocmai când o musculiță grațioasă vorbea despre el cu Adminul gol. Gol pe dinăuntru, firește.
    Ea spunea: – Muscoiul recalcitrant era o prezență plăcută, mie îmi suna frumos cum bâzâia.
    – Vai, biată copilă, n-ai observat că era chior, ciung și șchiop? O hidoșenie de insectă, lipsită de o elementară inteligență. Ptiu!
    Copila tăcu cuminte, apoi îi mulțumi adminului roz pentru magnifica lecție de matematică primită, pentru minunatele filmulețe educative, pentru discuția lor elegantă.

    Muscoiul leșina de râs. Rozaliul îl simți și începu să-și caute pliciul. – Ăsta trebuie ucis!

    Dar cum să ucizi Invizibilul?! 😊

    Apreciază

  9. Bau Bau said

    🙂

    Apreciază

  10. Ba Bau said

    Ha, ha, ha, domnule Admin!
    Știm amândoi că vă e frică de Bau Bau.
    Îngrozit, nu-mi mai acordați libertate de expresie pe barcă.

    Lumea blogeristică o va afla, la momentul potrivit. 🙂

    Cât despre musculițe, un pic de miere și bâzâie imnuri de slavă. Exact ce vă doriți. Enjoy!

    Apreciază

  11. CONTEMPLARE said

    Cui i-e frică de Bau Bau?
    Și DE CE oare?

    🙂

    Apreciază

    • Eu inteleg că vă incurajati singură cum puteti, (inclusiv cu intrebări cap-cană), dar fiti atât de bună v-as ruga si oferiti-ne raspunsul legitimelor intrebări. Unii dintre noi suntem prosti de tot si nu pricepem aluzia.

      P.S. Măi caricaturo dar tu chiar n-ai nicio alta variantă ontologică la indemană pe acasă? Consortul lăsat de izbeliste? Du-te măi paparudo de aici! (Si paparuda mai tare grăbea… răspunzand fără sine chemării pe Arcă)…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: