(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Rușinea și păcatul (I)

Posted by Arca lui Goe pe august 28, 2021

Rușinea și păcatul muririi.

Îmi asum umilința de a vă spune ceea ce știți deja, din viată, din (alte) proze, din cultura genială, din Biblie, din filme, de undeva, de nicăieri… un adevar dureros, aproape fals.

Cea mai mare rușine care ti se poate întâmpla în viață este să mori. Poți păți în viată multe rușini copleșitoare, în confruntările tale cu restul lumii, cu ceilalți oameni, cu vietățile, cu lucrurile neînsuflețite, ba chiar și cu ideile metafizice… dar niciuna dintre multele rușini de pe panoplia cu rușini, nu este așa de teribilă, de umilitoare și de ireparabilă precum aceea de a muri, așa deodată, dizolvându-te în neant, evaporându-te din existentă (a ta și a altora)… Bineînțeles că rușinea, în general, nu este un sentiment individual, pe care să-l poți avea de unul singur, ci exclusiv în raport cu martori capabili să observe și să înțeleagă situația și natura jenantă, umilitoare, a acesteia. Mai mult decât în alte genuri de situații delicate, generate de condiția umană, în contextul inexorabil al imperfecțiunii universului (…), infernul rușinii sunt ceilalți.

Ne naștem imuni la rușine (că de, fiecare se naște singur), dar în scurtă vreme devenim (forțat-obligat) ființe sociale și ne îmbolnăvim incurabil de rușine, devenind vulnerabili de îndată ce realizam că există martori ai bâjbâielilor noastre existențiale (martori gata mereu să ne judece si/sau să ne umilească, oferindu-se să ajute, sprijinindu-ne, batjocorindu-ne sau ignorându-ne, creându-ne realitatea, așa după cu îi stă bine oricărui observator, creator de realitate).  La început sensibilitatea noastră și inabilitatea de a tolera, ignora si/sau de înfrunta rușinea sunt uriașe, și numai pe măsură ce experimentăm existenta, învățăm să ne imunizăm, devenind din ce în ce mai nesimțiți (si mai nerușinați)… în genere avem norocul că situațiile rușinoase cu care ne confruntam să fie mici la început, în copilărie, când le și amplificam, exagerându-le pentru a putea resimți cât de cât și rușinea aferentă. Abia pe urmă potențialul de a fi rușinoase, jenante, umilitoare, aferent situațiilor cu care ne confruntam, crește spre cote alarmante…

Rușinea de a fi forțat să te duci la școală, la serviciu, la armată, la spital, la pușcărie, întrecute doar de umilința de a te afla la școală, la serviciu, la armată, la spital, la pușcărie, sunt rușini grave, creând frustrări majore și sarcina de bază în viată, aceea de a te acomoda cu ele, de a te confrunta cu ele când nu poți și nu poți să le eviți (de-ti vine să te sinucizi). Și câte altele nu sunt situații rușinoase, jenante, penibile, umilitoare, să fi respins sau să fi acceptat de cineva, de ceva, de o altă persoană, de un grup, de o instituție, și mai ales postura de a fi forțat să  accepți aceste situații (aceste refuzuri sau acceptări), fără revolta, fără rușine, fără frică, ca pe ceva firesc, natural… Toate sunt nasoale, și totodată captivante (cu potențial literar-artistic ceva de speriat). Unii scriitori s-au consacrat, „devenind” genii, sau măcar mari scriitor prin simplul fapt de a scrie fără rușine, fără scrupule, despre umilințele pe care le-au avut de îndurat, de suportat, de trecut, umilindu-se și-n public larg, exorcizându-se și exonerându-se. Și încă unii la persoana întâi. Dar în fine, să nu divagam. Multe rușini pe lumea asta (iar pe cealaltă Dumnezeu. Cu mila) . Dar numai și numai când exista martori. Încolo deloc. Dacă tragi o baștină zgomotoasa când nu-i nimeni prin preajma nu-i nici o rușine (cu condiția să nu fie umedă).

Absolut nimic rău nu ni se poate întâmpla când suntem singuri, fără martori. Dar, despre paradisul singurătății altă dată, în prezenta altor martori, mai de soi. Acum să revenim la rușine fără rușine. Trebuie spus și trebuie insistat asupra faptului că aproape orice rușine este un păcat (o rușine = un păcat, detaliile si pledoaria în favoarea diavolului se vor releva, sunt sigur, în comentarii). Ei bine toate rușinile astea colosale sunt un nimic, o bagatelă, un mărunțiș, un fleac, comparativ cu rușinea cea mare, aceea de a muri, când nu ești singur pe lume. Dacă ai, dacă ai, dacă ai… pe cineva, prieteni, dușmani, familie, amante/amanți, colegi, copii mici, foste soții/soți, foste amante/amanți, părinți, frați, sau simpli muritori care te cunosc (cât de cât), cea mai teribilă, mai umilitoare și mai ireparabilă rușine este aceea de a muri, așa deodată, dizolvându-te în neant, evaporându-te din existentă (a ta și a altora). Si mai ales, mare păcat (a se aprofunda). Numai cei singuri pe lume au dreptul să moară fără rușine. Incolo nu. Prin urmare sfatul meu este unul singur: Să nu mori Darie, să nu mori! 🙂

Viața ca o pradă”,

mortea ca o rușine
(nu-ca-o-dramă…)

140 răspunsuri sa “Rușinea și păcatul (I)”

  1. Apreciază

    • Pare a fi un ospăț/dezmăț pe o Arcă… Dar totuși recunoașterea personajelor poate crea unele dificultăți, căci în afara de Aila (care este foarte ușor de recunoscut in peisaj), în rest nu se prea înțelege cine-i cine. 🙂 Se oferă cineva?

      Apreciază

  2. … și totuși, viața e grea și periculoasă.
    N-am prea auzit de cineva care să-i supraviețuiască. 😆

    Apreciază

  3. fotosinteză12 said

    Interesantă perspectivă asupra morții. Îmi este nouă.

    Apreciază

  4. Ce zice un cocalar când more: Ia uite bă ce pot să fac io!

    Apreciază

  5. fotosinteză12 said

    Cel mai fain ar fi ca după o viață plină ca o aventură, cu de toate, să pot spune: fain fu, destul fu, today is a good day to die. 🙂 să mă așez liniștită și să plec împăcată.

    Apreciat de 1 persoană

    • Văd că anticipați deja partea a doua: Rușinea si păcatul nemuririi.

      Apreciază

      • fotosinteză12 said

        Adică indiferent cum o învârtim tot ne mănâncă rușinea?🥴

        Apreciază

        • Nu. Este (după cum ați si sugerat) o simpla problema de timing. Nicio rușine cand lucrurile sunt făcute la vremea lor. Depinde cum reușim sa ne strecuram ca să scăpam basma curată. Timpul are ferestre…

          Plus că pe măsură ce îmbătrânim devenim din ce in ce mai nerusinati. 😦

          Apreciat de 1 persoană

          • fotosinteză12 said

            „Depinde cum reusim sa ne strecuram ca sa scapam basma curata. ”
            O propoziție de căpătâi. Cândva eram convinsă că momentul muririi ar fi bătut în cuie. Când sună ceasul iei poalele sufletului în brațe și valea. Între timp am aflat că sunt o sumedenie de excepții: amânări, târguieli, întârzieri sau grăbiri neașteptate. Da, timpul are ferestre.

            Apreciat de 1 persoană

          • Asta cu „Când sună ceasul” – este o sintagmă foarte fluidă, care nu reuseste niciodată să-si pastreze prea multă timp sensul acordat de către feluritii vorbitori care fac, fiecare la vremea lui, apel la utilizarea ei. Ceasurile (precum seiko) care pretind c-ar masura si reda cu mare precizie timpul (si blestemata curgere a acestuia), au boala (defect de fabricatie a universului) de a o lua razna când ti-e lumea mai dragă, ba accelerandu-se, ba incetinindu-se, ba chiar oprindu-se, in fel de fel de circumstante, ba că una, ba că alta, ba relativitatea, ba deplasarea, ba gravitatia, ba hipnoza, ba heroina, ba coma, ba hibernarea, ba te-ai mira ce, le bulverseaza intr-un hal fara hal, pana la pierderea sensului timpului si des-fiintarea notiunii, dar numai si numai unele in raport cu altele, incolo nu. Timpul ăsta e boală universului. Boală curată. 🙂 Apropo de asta mi-am amintit si de o frumoasa (si de altminteri foarte cunoscuta) definitie a vietii: Viata este o boală mortală, cu transmitere pe cale sexuală.

            Apreciat de 1 persoană

  6. neamtu tiganu said

    Moartea poate fi si o mindrie, d-aia am murit noi la revolutie, sa mori tu!.

    Nu, nu mi-ar fi rusine sa mor, mi-ar fi rusine sa traiesc, prea mult, ca leguma, mi-ar fi rusine atunci cind as ajunge sa-mi fie rusine de mine, si … nu mai e mult.

    Cum zice folclistu „N-ar ști nimeni că m-am dus,
    Numa’ m-or vedea că nu-s.”

    In rest, sa murim fericiti!

    Apreciat de 2 persoane

    • Chiar mă gândeam sa-i solicit prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe să-si dea cu părerea despre cum s-ar putea răspunde (sau in ce fel s-ar putea continua) indemnul făcut lui in finalul rușinosului articol: „Să nu mori Darie. Să nu mori.”. Parca anticipându-mi intentia dl. Neamtu Tiganu a oferit câteva variante:

      Să nu mori Darie. Să nu mori. – Să mori tu? (Zi zău)
      Să nu mori Darie. Să nu mori. – Ori dacă mori, măcar să nu se afle.

      (Aflăm cu ui-mire că acum câteva zile a murit Doru Stănculescu, autorul nemuritorului cântec (muzică si versuri) Hai haidi hai – N-a ști nimeni ca m-am dus

      Apreciat de 1 persoană

      • Salut! Murim!
        Se izbucnise piatra în praf şi pulberi fine,
        iar cerul se tăiase în două, înspre jos
        şi soarele din infinit spre infinime, răgea umbros,
        Salut! Murim!
        În timpul ăsta scurt, când eu te strig, când tu mă strigi,
        şi încă ne mai răsucim,
        atâta-ţi spun, atâta-ţi zic,
        Salut! Murim!

        Asteptăm si alte păreri, si alte variante de răspuns sau continuare…

        Apreciat de 1 persoană

        • Stely said

          Să nu mori Darie. Să uiti de moarte Darie -„Obliviscaris mori .”

          Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte. – Mihai Eminescu

          Moartea este somnul Raţiunii , pe când
          viaţa este trezirea ei . De aceea,
          dacâ vrem să trăim, trebuie să ne gândim ,
          în fiecare zi a vieţii , la moartea noastrîă.

          Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

          Apreciază

          • Astept si ceva din d-voastră, cu cuvintele d-voastră… 🙂 Se poate?

            Apreciază

          • Stely said

            S-ar putea … dar nu se stie. De data asta, de marti voi fi in vacanta, pe bune . Merg la mare , la soare… daca n-o ploua taman acum . 🙃

            P.S Sincera sa fiu mie imi este frica de moarte . Cei care spun, ba sa uiti ca vei muri , ba ca nu exista nu fac decat sa braveze sau sa-si atenueze angoasele . Cum naiba se poate muri fericit ? N-am auzit pe nimeni sa spuna ca ar fi vazut un asemenea om care sa jubileze de fericire in momentul mortii. Tot „memento mori” te aduce la realiate . Asta, insa, nu inseamna ca, chiar daca ma gandesc la ea mai des decat altadata , intru in vreo depresie .
            Asadar, continui sa traiesc, ca si pana acum, fara rusine … 🙂

            Apreciat de 1 persoană

          • Să fii in vacanță nu e nicio rușine…
            … Folosiți cu înțelepciune prilejul (si) pentru a vă alina teama rușinoasă de moarte… Vă urez să aveți din plin o vacanță divină! Iar la tenis, hai ai noștri! 🙂

            Apreciază

  7. AdAmA5 said

    Au înnebunit…Castanii

    Apreciază

    • D-le Iosifon Hau-Hau, eram sigur… nu că veți veni (că n-aveați de unde veni, aflându-vă deja), ci că veți scoate capul prin tambuchi, atras irezistibil de aromele rușinii si păcatului. Dar nu mă așteptam însă să dați chiar așa de hodoronc-tronc cu castana-n perete. Vi s-au terminat nucile? Si aaaeurile? Si clișeele?

      Vizita lui-la Adamclisee…

      Apreciază

  8. Să nu mori Darie. Să nu mori… Nu înainte de a scăpă de toți martorii incomozi si/sau inconvenabili.

    Grup compact de martori. Ai cui or fi fiind fost martorii ăștia (numai unul si unul):

    Apreciază

  9. AdAmA5 said

    „In ziua aceea, nu va mai fi lumina; stelele stralucitoare se vor ascunde. Va fi o zi deosebita, cunoscuta de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seara se va arata lumina.”

    Apreciază

  10. AdAmA6 said

    P.S. „Martor *Ne* este Dumnezeu că, va vrem bine, nu rău…
    https://biblia.resursecrestine.ro/zaharia/14
    (999)Noi unA, va dorim din Suflet, un sfârsit magic, minunat, în toate aspectele si dimensiunile perceptiei binecuvântat, dragi (b)Arca gii…

    Apreciază

  11. AdAmA6 said

    P.S.2 …Urmeaza *Regele*…

    Apreciază

  12. AdAmA7 said

    P.S.3…
    „Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
    Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.”
    „Şi, iată , Eu vin curând1 ! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”

    Apreciază

    • Odată pornit patefonul, nu se mai oprește pana nu i se descarcă complet tensiunea mecanică acumulată in arcul metalic… Omul chiar a vrut să-mi demonstreze ca nu i s-au terminat clișeele cele sfinte, ne sesizând nuanțele îndemnurilor ce i-au fost adresate, luându-si in serios postura de troll pe tură, promovându-si gargarele, zgomotele, întunerecul, înțelegând cu neuronu-i singuratic că este exact ceea ce se așteaptă de la el. Greblea, gre-blea-blea… N-ai înțeles nimica. Probabil ca nici nu aveai cum. Știu că ești ne vorbit, că ai stat auto-claustrat in cala ca un martir atâta amar de vreme, ca nu mai poți să ții zgomotul in tine, dar… totuși… nu uita că alternativa potrivita este (așa după cum ne cam înțeleseserăm) să cânți matale la altă masă apostole. Nu te-ntinde că te rupi. Fara clișee moșule. Astept si ceva din d-voastră, cu cuvintele d-voastră… 🙂 Se poate?

      Iosifon, după Afganistan urmează mă-ta…

      Apreciază

  13. Radu Humor said

    Cel mai rușinos e să mori de râs și să te plângă unul ca Goe ….
    Care se screme fără rușine și încă cu ceva ce pare public ( că-s mai mult de doi cu două, cu tot cu el ) să ne omoare cu zile , adică să ne facă să râdem.
    În schimb am văzut câțiva răniți ușor, zâmbind pe sub mustață. Mai ales una dintre doamne, că mică-i lumea , dar plină de ea. Ca și Goe , de nimicuri ….

    Ițic și cu Ștrul care se certau de la o sumă de bani pe care ultimul nu vroia să-i mai restituie celui dintâi se hotărăsc să caute dreptatea la rabin .
    – I-am împrumutat lui Ștrul 100.000 de șekeli și ăsta refuză să mi-i înapoieze , se plânge Ițic .
    – Dă-i banii înapoi , îi zice Rabi lui Ștrul .
    – Nu-i dau nici un ban !
    – Bă-i nu fi jidan, ia și dă-i banii !
    – Nu-i dau nimic, zice ăla hotărât.
    – Măi Ștrul, eu sunt rabinul tău și dacă-ți spun să-i dai banii, îi dai , strigă Rabi pierzându-și răbdarea !
    – Îi dau un rahat ! țipă și mai tare Ștrul
    La care Rabi se înseninează deodată și-i zice lui Ițic :
    – Vezi, am ajuns deja la negocieri, de acum încolo depinde de voi : Mai lași tu, mai dă el și gata. Ce atâta ceartă ?!

    Apreciat de 1 persoană

    • @Radu Humor – Presupun că sunteți pe aici special pentru doamna cu mustață… (fosta d-voastră concubină la nebune si la rele). N-as putea crede că v-ați dat de gol prezența doar pentru a fi sigur că o să fiți trecut in catastiful animalelor din menajeria Arcei, la rubrica „vii”. Teribil pretext de a vă manifesta v-ați găsit pentru ca nu cumva, din cauza muțeniei îndelungate, să nu se creadă, Doamne ferește, c-ați fi mierlit-o, si să fiți dat de rușine si trecut fără milă la rubrica animale împăiate pe Arca lui Goe. (Am câteva diorame foarte drăguțe cu d-voastră). Dar… ce-o să vă faceți acuma dacă vă recunoaște concubina cea mustăcioasă si vă cere s-o luați de nevasta? Second hand. O luați? Deh, soluția e simplă, o să dispăreți matale fără urmă, înapoi de unde ați venit (e nevoie să insist?), mulțumit c-ați reușit două mișcări dintr-o singura lovitură: v-ați aprins lumânare la „vii”, in altarul de la pupa (bravo, felicitări), si, cu aceeași ocazie, ați reușit s-o gâdilați pe la mustață pe drăguța d-voastră. Fără rușine si fără păcat. Nu uitați să lăsați banii de acatiste in pușculița de la ieșire.

      P.S Sper ca dl. Neamtu (idolul rănit) să nu fie așa de insensibil (precum e de obicei) si să-i dea un semn de luare în seamă d-lui Radu Humor, fanului său fidel din vremurile nerușinat de bune de altă dată. De exemplu să-i dea o iscălitură cu autograf „on balls” (old balls)…

      Apreciază

  14. Să mori singur (ca un câine), sau nu? Aceasta-i întrebarea !

    (Ham-let al-II-lea)

    Apreciază

  15. Un om bătrân si bolnav se afla pe patul de moarte, trăgând așadar sa moară, înconjurat de familie, sotie, copii si chiar nepoți, care-l vegheau răbdători la căpătâi. De discutat se discuta foarte puțin si numai in șoaptă, dar in rest, in cea mai mare parte a timpului, o stingheritoare tăcere se așternea peste si printre tristele figuri, încât se auzea cu destulă claritate respirația sacadată a muribundului… La un moment dat acesta este auzit zicând ca pentru sine: „Eeee, eeee!” „Ce e tată?”, il întreabă fiul cel mare, „Vrei să ne spui ceva?”. Bătrânul se uită pe rând la fiecare, de parcă si-ar fi luat la revedere, apoi, înviorat nițel zice: „Știți voi ce mi se pare mie ciudat, așa uitându-mă la voi?” „Cand eram eu tânăr voiam așa mă fac marinar, să colind lumea, să bat mările, oceanele si porturile, dar toți mi-au spus că mai bine să-mi caut altă meserie, să-mi fac o casă, o familie si să am grija de ele că altfel, la bătrânețe, cand o fi să mor, o să mă pomenesc singur de n-o să aibă cine să-mi dea să beau un pahar cu apă. Si așa am făcut, a renunțat la visurile mele utopice, m-am făcut contabil, cu casa si familie, si iată-mă acum înconjurat de voi toți. Ce mi se pare mie ciudat acuma este că odată ajuns aici mie nu-mi este deloc sete”.

    Apreciază

    • Stely said

      Ironia soartei. 🙂 Buna poanta . 🙂 Cred ca este mai bine sa mori inconjuarat de fiinte dragi decat singur . 😦

      Apreciază

      • De ce? De ce ar ține cineva să provoace (asemenea) traume celor dragi?

        Apreciază

        • Stely said

          Pai , pentru ca ii este teama de momentul fatidic . Asa simt eu ca este un fel de incurajare , nu ca si-ar dori cineva. Este adevarat ca in clipa aceea nu poti rezista sa privesti… de obicei se pleaca. Sunt niste femei,acolo, care te dau afara din camera . 😦 Dar faptul ca esti cel care vegheaza la captaiul celui drag , stiind ca inevitebilul se produce curand, nu trebuie sa-l parasesti doar pentru trauma pe care ti-ar produce-o. Trebuie sa te intaresti (rezisti )de dragul lor.😢

          Apreciază

          • Văd că ați abandonat poziția muribundului pentru a adopta poziția celui cel ce veghează. Bună alegere, înțeleaptă mișcare. Lăsați-o pe aia.

            Plus că nu este vorba de trauma pe care ti-ar produce-o, ci pur si simplu de felul in care vrei să-l vezi pentru ultima dată si in care ti-l vei aminti pentru tot restul vieții tale. De felul in care acela ar vrea sau n-ar vrea să fie văzut vreodată (agonizing) de cineva si cu atât mai puțin de cei dragi sau de cei anti-dragi. De ce ar vrea cineva sa-l vadă pe cel drag in agonie, neputincios, murind? Am văzut inși care fac poze si filmări la înmormântările celor dragi. Nicio urma de respect in astfel de gesturi. Dupa cum alții au preferat să nu se afle in preajma celui ce sta sa moara, nu doar pentru ca știau că ei înșiși n-ar vrea să-l vadă pe acela murind, ci si intuind ca nici aceluia nu i-ar plăcea si nu i-ar pica bine să suporte rușinea de a fi văzut așa, in acea stare… ireparabila oricum… Sunt sigur că toți avem experiențe in acest sens… de pe o parte anume a orizontului evenimentelor…

            Apreciază

        • Stely said

          @Arca lui Goe ,
          Exista momente si momente in privinta cum ai ales ?? sa procedezi pe-trecere spre viata de apoi a celor dragi. Cu fiecare dintre ei a fost imposibil sa-l lasi singuri , sa nu stai langa el. Nici nu cred ca ei si-ar fi dorit altceva . Si da, nici eu n-as vrea sa fiu singura in fata mortii ,sau cu un strain alaturi. Am fost langa toti ai mei cand s-au dus si, desi imi vine greu sa imi amintesc momentele acelea grele , desigur, imi alung amintirille facand loc altora mai placute . Pesemne ca si acesta ar fi motivul pentru care ca ii visez destul de des, mai tineri , mai frumosi si mai veseli. Intr-o noapte am visat ca ma ratacisem, dar l-a un moment dat am vazut o lumina intr-o casuta si am intrat . Acolo, se afla mama care robotea bine dispusa, prin camaruta, Nu s-a mirat cand m-a vazut dar , asa cum facea cand era in viata, a pus masa si pe ea a asezat o farfurie plina cu… copane. Nu imi era foame dar am mancat ca sa-i fac placere. La un moment dat vad intr-un colt un barbat micut cu parul alb .Am intrebat-o cine e , ca nu semana cu tata . Ei bine , mi l-a recomandat a fi prietenul ei . 🙂 M-am trezit amuzata dar , culmea , bucuroasa, A fost prima data cand visul meu recurent, in care ma ratacesc , are un final frumos, linistitor. Si ,daca imi aduc bine aminte , de atunci nu am mai vist ca ma ratacesc. O fi fost vreun semn de la mama, ca se afla acolo si ma asteapta ?😇

          Apreciat de 1 persoană

          • @Stely – Interesanta pledoarie si atitudine, dar si foarte discutabilă… Astept sa reveniti din vacanta plina de elan si energie, inainte de a adauga vreun comentariu on topic la acest mesaj al d-voastra ce mi se pare a fi cu valoare testamentară, ca să zic asa. 🙂

            P.S. Se zice ca elefantii batrani, cand simt ca li se propie sfarsitul, pararsesc turma si se duc sa moară singuri in cimitirul elefantilor. Probabil ca este doar o legendă, ca toate legendele (un mit ca toate miturile), bazată pe niste neintelegeri si pe un sâmbure de minciună… frumoasă. Nu? Probabil ca elefantii mor si ei ca toata lumea, in mijlocul familiei, asistati si sustinuti de cei dragi.

            Apreciază

  16. Aila said

    Este o rusine sa mori doar daca tu te simti vinovat si nu faci ceva inainte de final in a iti spala pacatele. Iti poti cere iertare in orice fel, poti scrie o scrisoare, cred ca este oarecum demn pentru tine sa recunosti ca ai gresit grav fata de cineva si in ultima faza sa te caiesti. De ce scriu asta fiindca am observat ca oameni care se aproprie de final au o multime de regrete. Eu cred ca este o prostie si o reincarcare cu si mai multa neputiinta sa regreti ce nu ai facut. In rest daca nu te simti vinovat fata de cineva poti muri linistit si nesimtit. Eu tind sa cred ca mai potrivit este sa fii multumit de ce ai facut in viata si asa scapi de reprosuri inutile. Foarte mult teatru s-a creat in jurul mortii doar pentru a induce voit o teama si drept dovada daca intrebi direct 100 de persoane daca le este frica de moarte posibil 90% raspund da. De ce sa iti fie frica de moarte? Ce mai conteaza daca mori singur sau inconjurat de n-persoane cand tu dupa ce mori nu mai simti nimic, esti lemn, esti o piatra rece. Ramai o amintire si atat. Normal ca mortul are numai calitati asa ca este chiar mai frumos sa fii mort decat viu.

    Apreciat de 1 persoană

    • Presupun că si dacă întrebi 1000 tot (doar) 90% răspund așa. 🙂 Dar, poți fi tu sigură că lemnul si/sau piatra nu simt chiar nimic? N-ai cum. Iar „despre morți numai de bine” nu are termen de valabilitate nelimitat. De obicei după trei zile expiră. 🙂

      P.S. Aila vorbim despre lucruri diferite. Tu vorbești despre rușinile, păcatele aferente unora dintre lucrurile făcute sau ne făcute in viată si de regretele de a le lăsa eventual ne încheiate, iar in proza scurtă a zilei este vorba, pur si simplu, despre rușinea si păcatul muririi, a faptului in sine de a muri, de a o mierli, de a da coltul, ortul… etc Nu-i chiar același lucru…

      Apreciază

      • Aila said

        Am revenit acasa. Am recitit si am revenit.O rusine ar fi sinuciderea, iti alegi momentul si gata. Nu judec dar eu cred ca este sub demnitatea umana gestul. Ati putea spune ca sub paravanul libertatii sade si aceasta alegere. Eu nu pot accepta gestul deci am limitele mele de om redus. Dar culmea este ca totusi sunt pentru eutanasia asistata in cazul unor boli incurabile care provoaca suferinta fizica. Deci in concluzie sunt nebuna. Accept una si nu accept alta.

        Apreciat de 1 persoană

        • Desigur ca murirea prin sinucidere poate fi o rusine foarte mare… dar acesta este un caz particular cu totul exceptional care ar merita probabil tema sa separata, ca sa nu se piarda asa, printre alte rusini si neusinari… Nu?

          Apreciază

    • Iosif said

      @Aila… Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii – 2 pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –, 3 deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. 4 Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 5 Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric. 6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. 7 Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. 8 Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. 9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. 10 Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi.

      Apreciază

      • Bravo musiu gre-blea-blea, bagă mare. Dacă tot ai dezamăgit-o pe doamna Bau-Bau, măcar încearcă s-o impresionezi pe d-na Aila… Dar bine mai tot cu flașneta? Tot cu gargare? Tot cu clișee? Tot cu vorbe deșarte? Mai băiatul tu daca n-ai avea acces la internetul inventat de diavol ai fi pierdut definitiv in timp si spațiu. Ne mai având cum sa copy-paste ai rămâne de izbeliște cu promovarea căcărezei care ești si n-ai mai putea zice nimic la dame. Poate cel mult un „îhî să mai iasă din tine necuvântătorule.

        Greblea Iosif, un troll nenorocit, o dihanie care poluează cu disperare toate locurile pe unde se duce, o flașnetă de căcat care moare să se ia in seamă. Iar pentru asta este in stare sa accepte orice. Doar lăsați-l si pe el sa-si facă zgomotul. zdranga-zdranga, omul Greblea si cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeule!

        Apreciază

  17. Se zice ca moartea este cel mai tare afrodiziac. Probabil ca este, un super-stimulant pentru eliberarea oricărui extaz rămas disponibil in interiorul ființei. Mă așteptam așadar ca proza asta să aibă efecte virtuale similare, stârnindu-i la vorba pe unii comentatori căzuți de ceva vreme intr-un silențium lugubru si de a-i învia un pic cu ocazia invocării termenului cu pricina, ceea ce s-a si întâmplat nițel in cazul triadei Neamtu Tiganu – Iosif – Radu Humor… M-as fi așteptat chiar si la re-incarnarea d-lui Nimeni… Totuși pe Arca lui Goe, unde nimic nu-i veritabil, real, solid, consistent, ci dimpotrivă, adică viceversa, nu exista moarte-moarte, de-adevăratelea si nici de murit nu moare nimeni, nici de foame, nici de boala, nici de rușine, nici de… de nimica. Pă nu va uitați la Iosif!? Asa că, din perspectiva potrivita, se poate sesiza neseriozitatea si superficialitatea cu care se vorbește despre moarte si rușinea de a muri, așa… mai mult la misto, la plezneală, la provocare… Moartea o fi ea cel mai tare afrodiziac, dar invocarea gratuita a morții se poate dovedi aducătoare de inhibiții, mai ales in cazul celor superstițioși sau nevricoși. Aduce ghinion să cobești… Asa se face ca persoane personaje altminteri gureșe, au amuțit, dispărându-le subit piuitul sau măcar temperându-se… inhibându-se… Persoane cu scaun la cap care au avut abilitatea de a sesiza ca intre moarte si cuvântul „moarte” exista o distantă apreciabilă, dar cu un scaun destul de moale la cap, așa încât termenul să le producă stenahorie si chiar ipohondrie… Ceea ce scade dramatic șansele de a se anclanșa pe aici vreo discuție serioasa despre rușinea de a muri. Deh, n-ai cu cine. Știți si voi cum sunt animăluțele noastre de pe Arca. Rușinoase, mie-mi spui… Maximul care se poate obține este o discuție alternativă, pe o temă de nu mai putina adâncime metafizica, despre a muri singur (ca un câine) sau nu… Cu rușine sau fără rușine, (nu contează, nu ne pasă), dar cum e mai bine, singur cuc, sau cu companie (prieteni pe care sa-i întristam sau dușmani pe care sa-i înveselim)… e si asta o dilema. Tu prea cinstite cititor citit si unic, ai desigur știință din viața ta despre moarte si despre oameni care au murit. Oi fi asistat si tu la vreo moarte sau la vreun priveghi, sau oi fi ratat unele… Tu ce crezi? Cum ar fi mai bine? Cu ce povesti ai putea sa-ti ilustrezi alegerea? Haide nu te speria si nu te rușina de moarte. Este doar un cuvânt. Cel puțin deocamdată. Asemănător cu cuvântul „afrodiziac” de exemplu. Sau cu cuvântul „tapet”, ori ce alt cuvânt ai prefera. Sau nu.

    Apreciază

    • Iosif said

      @Arca Lui Goe…
      Murind din dragoste de Viata,
      Este eterna, nobila speranta,
      AcelorA Ascultatori de Dumnezeu,
      Nascuti din nou din Duhul Sau…

      Apreciază

      • Iosif – Nu ma pot minuna indeajuns de de stradania ta de a fi noua Angela Similiea sau alt angel similar… si in egala masura de rezultatele obscene ale acestor stradanii… Nu pot intelege cum de nu realizezi ce alcatuiri caraghioase poti scoate din tine in vorbele pe care le repeti ca papagalul, promovand neobosit kitsch-urile altora. Pur si simplu parca faci misto de Dumnezeu si de cele sfinte. Cat de tampitel poti fi venind cu asemena tirade? Zi si tu? Eu inteleg ca oi avea tu si intentii bune (nu doar scarbavnica dorinta de a te arata lumii altfel decat esti, trisand), dar prostia ta cu spume va sabota intotdeauna acele bune intentii (pavajul catre iad)… Ma baiatule reveno-ti la minima normalitate, incearca sa vorbesti cu cuvintele tale, lasa descatecele si scremerile metafizice… si zgomotele seci care-ti suna bine, rezonând in tărtăcuța ta goala.

        Murind din dragoste de Viata, Este eterna, nobila speranta, – Ma baiatule… tu mai stii ma sa vorbesti? Ai vorbit vreodata? Te-ai nascut asa, bolborosind? Ttttt. Si ti-ai ales Arca sa te re-prezinte in fata lumii. Nu-i rau. Sunt sigur ca vei smulge mila de ici, de colea, de la martori.

        Apreciază

        • Iosif said

          @Arca Lui Goe…Eu inteleg ca oi avea tu si intentii bune (nu doar scarbavnica dorinta de a te arata lumii altfel decat esti, trisand), dar prostia ta cu spume va sabota intotdeauna acele bune intentii (pavajul catre iad)…
          Merci ! Al dracu’ predica, don’ goe popescu ! 🙂

          Apreciază

          • Iosif, papagal, flașneta… sinonime… Tine sa demonstreze ca si Dl. Goe e prost ca noaptea de vreme ce vede vreo intenție bună in manifestarea rebutului Greblea. Corect. Absurd desigur. Am greșit, am exagerat, am supra-licitat, dar uite ca a meritat… gunoiul asta gureș pe care se scoală mușchii retoricii după ce-si revine din suturi, vrea musai să ilustreze natura: nătărău si jigodie. Sper sa-i fie reconnector d-nei Bau-Bau ca i-a dat rândul pe tură la auto-ilustrare. Că de, doi trolli nu pot ocupa aceeași stare cuantica in același timp. Slavă Domnului….

            Apreciază

        • Iosif said

          P.S.
          Ce poate sa exprime-n virtual
          Un creier pre spalat si… digital,
          Pe-o (b)Arca veche esuata în pustie,
          În care moartea pare vesela si vie ? 🙂

          Apreciază

          • Dialoguri cu flașneta… 😁

            Iosif, necuvântătoarea care se oftică domnule, deci există. Atras magnetic de Arca lui Goe. Căcăreaza prea plina de golu-i se dă trestie gânditoare, ființă superioară… Circus globus pe Arca lui Goe, vesela moarte si mâhnitul iosif greblea… cuplu de comici.

            Poete, rimele astea sunt din tine sau din d-na mă-ta?

            Apreciază

          • Iosif said

            @Arca Lui Goe…
            …Depinde de mortii d-nei măsi lui nea’ Goe care întreaba … 🙂

            Apreciază

          • @Iosif – Vai, unde-i d-na Bau-Bau să-l vază pe apostolul neo protestant cum se ridica pe vârfuri ca să-l muște pe dl. Goe… de cur, creștinește, cu gingiile sale de oțel. Si si limba i s-a mai asprit parcă.

            Iosif, iosif, iosif blea-blea-blea… ce ușor ești de făcut din vorbe si dat pe brazdă pentru a-ti da arama pe față si pentru a te arata așa cum ești, o căcăreaza de om care vrea sa se impună in fața altora, și sa i se dea importantă, recunoaștere. Dacă nu merge cu adevăruri absolute atemporale si eliberatoare, cu Cuvântul lui Dumnezeu si cu sfântă scriptură (care oricum in capul său sunt de umplutură) merge si altfel. Apostolul își găsește rostul in încontrări cu alde domnul Goe (un pre spălat pe creier si digital, nu?), pe o arca eșuată, pe care domnul Greblea cel Prost este captiv fără scăpare. Am zis eu altceva? Ușor, ușor ajungem la con-sens.

            Apreciază

          • Iosif said

            Cânele latra Goe se …screme, (b)Arca e goala iar popa …geme.

            Apreciază

          • Iosif e mereu pe arcă si mereu zice că e goală. O ști el ceva. O avea conștiință de sine nimicul? Paradox nu glumă.

            P.S. Iosif că ești imbecil treacă meargă, n-ai ce-i face, dar te rog încearcă să nu fi prea repetitiv, ca troll venit să latre si să spurce, că-ti tai coada, jigodie.

            Apreciază

          • Iosif said

            Cica, a fost o data un Moș ș-o BaBa, ce au Pi card cu curu-n (b)Arca, erau batrâni ca prunele uscate, mumii din Pi Ra Mi De-mbalsamate.

            Apreciază

          • Iosif – vad ca te-ai resemnat total, abandonand postura falsă de apostol neo protestatnt, pentru a o imbratisa pe aceea de loază care vine să ingaime descântece… Frumoasa alegere imbecilule, facută in spiritul adevarului absolut atemporal si eliberator. Iata cum arata un limbric liber, atunci cand nu face copy-paste cu gargare mistice.

            Apreciază

          • Iosif said

            Prefer sa ramân (totusi) la cele scrise în Cuvânt… 🙂 )) „Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu semeni si tu cu el. Raspunde insa nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept.”

            Apreciază

          • AdAmAmA7 said

            IIsus a spus aceste cuvinte AAAE, iudeilor care au crezut în El: „Daca ramâneti în cuvântul Meu, sunteti în adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.”

            Apreciază

          • Uce-nikule, ba iosif, ba altfel, du-te bai si mai viziteaz-o pe d-na Greblea a batrana, si nu mai polua spatiul virtual cu blasfemiile tale de imbecil fara capatai, care nu se sfieste sa ia in desert numele lui Isus. AAAE-urile sunt cliseele din capul tau de limbric, venetic, care nici macar sa zica „Adevarat a inviat” ca raspuns la urarile pascale nu e in stare, dar vorbeste misticisme ca sa se slujeasca pre el si sa-si dea aere. Trol nenorocit si om de nimic, asta esti.

            Apreciază

  18. fotosinteză12 said

    Anul acesta a fost până acum interesat pe tema muririi. De la a doua premoniție în 6 luni, până la control medical și până la certitudinea că ” Doamnă din păcate este cancer dar nu pare să se fi împrăștiat ” , până la amputări, operații și vestea bună că nu trebuie chemo și raze… A fost un an ca pe montagne- russe prin care am trecut cu mult noroc mult mai ușor ca alte multe femei întâlnite. Unele erau calme, altele își strigau disperarea, între timp altele au murit. Știu ceva mai mult despre rușinea muririi cu această ocazie? Nu neapărat dar parcă îmi vine mai mult să tac. 🙂

    Apreciat de 3 persoane

    • Aila said

      Ma bucur ca sunteti bine. O luptatoare. Sanatate!

      Apreciat de 1 persoană

    • Stely said

      Fotosinteza 12,
      Mă bucur si eu că ati invins nenorocita de boală . Multă sănătate şi viaţă lunga va doresc ! Cum s-ar zice ati scăpat de „ruşinea şi păcatul muririi”. Bravo !

      Apreciază

    • Greu de găsit un fel potrivit de a comenta mesaje cu un astfel de conținut. Simpla existenta a unei replici adresate respectivului mesaj presupune inevitabil o nota de inadecvare si indecenta. Sperând ca acestea-mi vor fi iertate, as vrea sa spun ca like-ul acordat mesajului postat de către d-na Fotosinteza12 este in primul rand o felicitare adresata luptătoarei pentru succesul obținut. Este in același timp o mulțumire pentru faptul ca, postându-l, a risipit din temerile care pluteau in aer despre o boala pomenită cândva intr-o discuție cu Nostrastella, dar totodată este un like acordat curajului d-nei Fotosinteza de a redacta un asemenea mesaj si de a-l aduce spre cunoaștere unor necunoscuți. Imi place sa cred ca acest gest are ca semnificație o detașare benefică in raport cu evenimentele traversate in acest an. Cred că bolile au adesea darul de a ne perverti percepția asupra vieții si a morții. Ii urez d-nei Fotosinteza recuperare grabnica in toate privințele inclusiv in aceasta a percentile despre viețuiri, muriri, învieri si supra-viețuiri, ca persoana într-o noua sa variantă, inevitabil deosebita de cea de dinaintea acestui an care, într-un final, poate valora până spre finalul său cât o renaștere. La multi ani Fotosinteza12.

      Probabil ca d-na Fotosinteza12 ar fi apreciat intr-un fel aparte postările lui INTJ, un vechi vizitator si membru al echipajului, un tip de o sobrietate aparte, cu un umor trist, și cu o capacitate colosala de a tolera cu detașare nimicurile care vibrau prin preajma. Rareori făcea aluzii vagi la întâmplările dramatice care-i marcau existenta, fiind martorul si sprijinul a doua ființe de o importanta colosală, mama sa, si soția sa, amândouă aflate într-o lupta inegala cu moartea. Intr-un ultim mesaj postat pe Arca ne spunea ca trecuseră câteva zile de cand completase certificatul de deces al soției si o luna si ceva de cand își îngropase mama. De atunci nu am mai auzit de d-lui.

      Apreciază

      • fotosinteză12 said

        M-am gândit ieri la INTJ, poate anticipând reacția dvs la comentariu. Bănuiesc că Arca, involuntar, i-a fost un sprijin cât de mic dar binevenit pe parcursul evenimentelor. Da, unul din cele mai grele momente a fost „:cum să le aduci la cunoștință celor dragi, un astfel de anunț?!, știind câtă suferință le provoci.
        Deși poate se aude aiurea, boala a fost un eveniment în esență benefic. O șansă colosală. Vedeam roata de hamster în care mă invarteam nebună dar nu puteam să o opresc. Cancerul a fost frâna de mână de care în acel moment aveam mare nevoie.

        Apreciat de 1 persoană

  19. Stely said

    Gata , avem victorie si nu oricum , ci in doua seturi !! Felicitari , Simona !
    P.S . Sunt sanse bunute sa mearga mai departe. Intalneste in turul doi o tenismena (lucky looser )de pe locul 111. Din optimi, insa numa’ una si una : Svitolina, Muguruza, Osaka in sferturi, Sabalenka in semifinala. Daca va servi si mai bine decat azi va fi de neinvins. A avut 7 asi, data trecut , cu Linnete la Cincinnati, a avut 11asi , dar a castigat in trei seturi. Hai Simona, baga asii ! Bafta!

    Apreciază

  20. Bau Bau said

    În culturile tradiționale exista o componentă a morții. Oamenii de la țară nu se rușinau să se sfârșească. Intuiau când le vine vremea, își luau rămas bun, își cereau iertare. Erau spovediți și împărtășiți. Nu se plângea și nu se vorbea tare în camera în care agoniza cineva. Muribunzii erau tratați cu respect.

    În lumea noastră există preocupări privind pregătirea oamenilor pentru moarte precum și pentru asistența specializată a oamenilor aflați pe patul de moarte. Se poate muri demn într-o societate civilizată. Îți poți anticipa sfârșitul, poți medita, te poți pregăti pentru el. Există o foarte frumoasă carte cu mărturii despre moarte: „Izvorul morții”, de Patrice Van Eersel.
    Boala este privită de unii dintre specialiști ca o șansă de dezvoltare spirituală. Ruediger Dalhke a scris o carte celebră „Boala ca șansă”. Spiritualitatea nu înseamnă doar religie, firește. Moartea poate fi considerată – din această perspectivă – o trecere spre un altfel de viață.

    Am participat la un atelier susținut de un muzician- psihodramatist, unde ne-am imaginat – fiind ghidați – cum murim pe un fragment de muzică ales de noi. Dispărea frica de moarte, mai cu seamă frica de a nu-ți putea controla sfârșitul. Creierul învață să facă față dacă exersăm ceva. Își construiește chiar straturi neuronale adecvate sarcinii. Citind mărturii despre moarte ne putem pregăti și în alt mod pentru ea. A nu vorbi despre un lucru, a nu ți-l imagina, nu îl face să dispară, nici nu-l face mai ușor de trăit atunci când – irevocabil – vine.
    Mi-am vegheat singur tatăl în prima noapte de după moartea lui de cancer. Am însoțit sufletul cu gânduri bune, calm și lumină. Disperarea noastră nu ajută sufletul care pleacă.
    Exsită o splendidă carte numită „Cartea morților tibetană”, mai greu de înțeles de noi, europenii, dar care ilustrează interesul celor vechi pentru moarte, modul firesc în care ei o integrează în existență.

    Că tot veni vorba despre tipuri de civilizație, nici intrarea în viață nu se mai face plăcut în timpul nostru consumist. E greu să te naști în lumina artificială, în lipsa de dragoste a personalului medical, într-un mediu arid, spitalicesc. Se fac pași spre îmblânzire a actului prin asistența tatălui la naștere, prin cursurile pentru viitoarele mame, prin nașteri asistate acasă.

    Apreciat de 1 persoană

    • fotosinteză12 said

      Nu tot ce a fost pe vremuri a fost mai bun. Dragostea, respectul unii pentru alții este astăzi ( cel puțin în europa) mult superior celui de acum 100 de ani, net superior celui de acum 1000, 2000, 10000 de ani. Chiar dacă nu se vede, știu că este așa. Intr- un vis mi-am amintit venirea aceasta pe lume și chiar dacă nu a fost un eveniment prea frumos a fost totuși cea mai bună.

      Apreciază

      • Bau Bau said

        Vă respect opinia. Sunteți singura în măsură să știți ce e mai bine pentru dumneavoastră. Sănătate și viață frumoasă vă doresc!

        Apreciază

        • fotosinteză12 said

          Vedeți? Tocmai ați demonstrat că azi oamenii sunt mai buni și se respectă mai mult. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Bau Bau said

            Am demonstrat doar că eu vă respect opinia. Și că eu cred că știți mai bine ce este OK pentru dumneavoastră. Atât.
            Mult bine să aveți!

            Apreciază

          • @Fotosinteza – Sunteți un maestru. Serios. iar ca bonus un optimist incurabil care reușește fără efort sa acorde aparentelor prezumția de profunzime si sinceritate. Ceea ce, in subsidiar, are darul de a-l angrena pe interlocutor in angajamente pe care nu si le luase, forțându-l practic sa rămână consistent cu aparentele (respectoase) in care se manifestase. Desi pare ca acționați in mod diferit, total opus de felul in care acționează dl. Goe, in realitate amândoi mizam pe exact aceleași mecanisme.

            Vremurile actuale au reușit sa promoveze aparentele (inclusiv aparenta respectului, a bunelor maniere, a tolerantei si corectitudinii, vai politice) la rangul de adevăr. In realitate: o minciuna. O bomba cu efect întârziat. Nu zic prin asta ca pe vremea d-nei Bau-Bau sau acum 100, 1000 de ani era mai bine. Aparentele erau altele. Diferența in bine este data numai si numai de progresul tehnologic, in rest trestia gânditoare este mereu același animal dintotdeauna. Si același artist, din cand in cand.

            Apreciat de 1 persoană

          • fotosinteză12 said

            🙂

            Apreciază

          • fotosinteză12 said

            Nici nu sunt convinsă că există adevăr, în afară de cel parctic ca atunci când cauți o adresă și întrebi pe stradă pe cineva: dacă spune adevărul ajungi mai repede, dacă te minte te plimbi de-ți sar capacele. 🙂

            Apreciază

          • @Bau-Bau – Ati demonstrat viceversa, iar insistenta nu ajuta… Dimpotriva. 🙂

            Apreciază

      • @Bau-Bau: ” …Am participat la un atelier susținut de un „muzician- psihodramatist (wow, super cool, meserie de meserie, era pe bani sau pe gratis?), unde ne-am imaginat – fiind ghidați – cum murim pe un fragment de muzică ales de noi… „

        Dar totuși n-ati murit. Nu? A fost doar o simulare… Ori n-ați ales muzica potrivită. Apropo ce piesa ați ales? (Am ales, am ales, am ales nemarginireaaa… Cornel Fugaru, nu?)… Si vi se pare că jocuri din astea naive de-a moartea pe muzică vă fac expertă in materie?

        Aștept sa ne povestiți cum ați participat la un atelier susținut de un muzician- psihodramatist (cea mai tare meserie), unde sa va imaginați – fiind ghidați – cum să înviați pe un fragment de muzică aleasa de d-voastră (gen „zi una mai săltăreață ca la patru dimineață”)…

        Apreciază

    • Despre ritual numai de bine!

      Apreciază

  21. Bau Bau said

    No comment.

    Apreciază

    • Comment: Boo-Boo, you are stupid, as usual!

      Apreciază

      • Bau Bau said

        OK. Sunt un prost pentru dumneavoastră. Asta e. Enjoy!

        Apreciază

        • Păi nu sunteți pentru mine, ci pentru d-voastră că văd ca v-a venit non comment-ul. Eu nu sunt decât un martor inocent, constrâns să asiste la spectacolul prostiei d-voastră. Nici vorba de vreun enjoyment. Văd ca n-aveți nicio rușine nici de a va da in spectacol, nici de… de nimic… Oti câștiga d-voastră ceva la afacere. Un câștig sufletesc, mai mult ca sigur. Ce sa zic? Sa va fie de bine, si să vă iasă totul așa, fără rușine.

          (Ce tură scurtă a avut Iosif…de data asta !!!)

          Apreciază

          • Bau Bau said

            De cine ar putea să-mi fie rușine? :)))
            Și din ce motiv?

            Eu vă respect limitările. Din această cauză nu mai dezvolt comentariul meu. Nu-mi place să forțez uși baricadate. Îmi conserv energia. 🙂

            Deci, credeți ce vreți și spuneți ce vreți.

            Apreciază

          • Bau-Bau simpla d-voastră insitentă de a vă da in petic, musai pe Arca lui Goe, vă releva prostia abisala. In momentele mele de optimism imi imaginez ca ati putea realiza, cateodata, evidenta acestui fapt. Restul harjoanelor sunt doar bonus. Dacă nu vă e rusine de d-voastră insevă, n-are de cine altcineva sa va fie. Ma bucur ca ati trecut de acest prag si nu mai aveti astfel de scrupule, ca troll-mascota pe Arca lui Goe. Este un grad de libertate pe care nu-l aveati si pe care (ca si Aila) l-ati castigat pe Arca. Vi s-a oferit moca. Marinimia (plina de sperante) cu care, vai, imi dati voie să cred ce vreau și sa spun ce vreau, este de asemenea induiosatoare, sclipiciul inevitabil al prostiei domniei voastre. Trebuie sa tineti seama ca Arca va poate ajuta sa castigati libertate, nu inteligenta. Si din d-voastra ca si din perechea d-voastra Iosif, se poate face bici, dar mai mult nu cred sa fie posibil…

            Apreciază

  22. Imi amintesc despre o întâmplare de demult, din copilărie. La două blocuri de noi locuia un om de care eu, copil fiind, nu avusesem nicio știință mai înainte, Acum însă acesta devenise dintr-o data celebru, câștigându-si faima printre noi cei mici. Presupun că după cât de rău arata să fi avut in jur de 70, poate mai mult, poate mai puțin (probabil mai puțin ținând seama ca fusese un bețivan ordinar, după cate auzisem recent). Omului ii fuseseră amputate ambele picioare, de deasupra genunchilor, pare-se din cauza unui diabet ne luat in seama. In fiecare dimineață, cineva ii împingea scaunul cu rotile pana in fata blocului, pentru a-l aduce la aer si la soare. Omul locuia la parter, iar apartamentele de la parter nu aveau balcoane, așa ca altfel n-ar fi avut cum sa profite de aerul si soarele dimineții. Omul era lăsat acolo, la aer si la soare pana spre prânz. Adesea soarele il batea in cap, ii intra in ochi, făcându-l să si-i tina strâns închiși, il bâzâiau muștele, iar el sta acolo ca un condamnat, gemând din cand in cand, așa fără țintă. Câteodată vreun cunoscut care se întâmpla sa treacă pe acolo (in drum către pâine, serviciu sau tramvai) se oprea in dreptul lui si-l saluta cuviincios: Buna dimineața nea Siliviule! O fi pentru tine! ii răspundea nea Silviu. Ce mai faci nea Silviule? Aștept sa mor odată, ce dracu sa fac, ii răspundea nea Silviu cu năduf… ba uneori răcnind de-a dreptul. De la o vreme lumea a început sa evite trotuarul acela, singurii care ne făceam drum pe acolo fiind noi copiii, curioși sa vedem un om fără picioare, cu cracii pantalonilor înnodați. Pe noi însă nu ne baga in seama, ca si cand n-am fi existat, parca nu ne vedea, nu ne auzea. De la o vreme a început sa vorbească singur, sa răcnească, sa injure, sa se certe, ori cu el însuși ori direct cu Dumnezeu, vocea lui răgușită si spartă auzindu-se in jur ca o marcă a locului. Noua copililor ni se părea nu știu cum sa zică cineva ca așteaptă să moară, si daca așteptă ne ce nu moare? In fine vara a trecut, a venit toamna si s-a stricat vremea. Au început ploile si s-a făcut prea frig pentru ca nea Silviu sa mai poată fi scos afara la aer. Si de atunci niciodată nu s-a mai făcut destul de cald pentru a putea fi scos iarăși afară. Nu știu ce s-o mai fi întâmplat cu el.

    Apreciază

    • Ce păcat că n-a avut si nea Silviu sansa de a participa la un atelier susținut de un muzician- psihodramatist. Ce s-ar mai fi bucurat. Si ce usor i-ar fi fost totul.

      Apreciază

      • Aila said

        Un alfel de rusine!

        A cazut la pat in urma unui AVC, dar dupa 40 de zile s-a trezit din coma, ca un bebelus a inceput sa invete a se descurca singura dupa 6 luni de la recuperare s-a pus pe picioare. A ajuns la o oarecare independenta, fara efort, totusi mainile erau rigide dar eram super fara pampers. Dizabilitatile au facut-o sa se gandeasca la final. Usor au inceput aluziile de genul vezi sa ai grija sa fiu curata, vezi sa nu ramanem cu datorii. sa nu uiti sa aprinzi candela, sa ai grije de X, Y etc. Dupa 5 ani a avut o recidiva a cazut la pat, finalul era imprevizibil. A avut doar o dorinta, sa fie ingropata. Pentru ea ar fi fost rusine sa moara murdara, cu datorii si fara lumina. Era cu pampers si cu niste pierderi de lichid greu de imaginat. Dar a murit impecabil de curata, cu cateva pensii stranse pe card, cu candela aprinsa si a fost ingropata ci nu arsa.

        Apreciat de 2 persoane

        • Prin urmare a murit fara nicio rusine… Asta vreti sa ziceti? Cred ca intram pe un alt taram al „nerusinarilor”. N-o fi avut ea nicio rusine murind, dar moartea ei tot o rusine a fost. Oricat am cosmetiza-o, murirea este o rusine. Dar numai in conditiile bine precizate in expunerea de motive. 🙂 Ca unii simt rusinea respectiva (poate exagerat), ca altii o simt mai putin sau deloc, ca unii isi ofera ambalaje si camuflaje sau ca au parte de ele asa din intamplare, moca, n-are a face. Tot ce tine de umila conditie umana este in sine rusinos, iar murirea nu doar ca nu face exceptie, ci ramane cea mai mare, onoarea ne mai putand fi in niciun fel reperata. Nici măcar de dom’ Mitica. Pierderea ei iremediabila putând fi cel mult ignorată.

          Un om isi veghea soacra aflata pe patul de moarte, iar aceasta ii spunea: Dragul meu dupa ce m-oi duce sa-ti faci vreme sa repari si tu acoperisul ca ploua in casa. Promiti? Promit mama soacra. Nu-ti face griji. Sa repari si gardul ca e rupt si intra cainii. Il rapar mama soacra. Sa repari si ceasul ca nu mai merge. Il repar. Sa ai grija de pisica… Sa nu risipiti banii pentru pomeni, sa… Nu-ti face griji mama soacra, ne ocupam de toate, fi linistita. Matale concentrează-te acolo si nu te mai frământa atâta…

          Apreciază

          • Aila said

            De unde ati scos-o si pe asta. Murirea nu este o rusine. Ce va veni? Repetati asa non stop de parca trebe musai sa ne intre in cap ideea.

            Apreciază

          • Nu, nu trebuie sa va intre in cap. Nici n-ar avea cum. Este din genul ideilor care nu pot veni decat din interior, nu din exterior. Cand o fi sa va vina, o sa va vina singura. Repetarea ei pe aici este exclusiv tematica. Face bine la intretinerea discutiilor on topic, in special pe fondul multor decibeli de zgomote imbecile iosifono-bau-bau-listice.

            Dar d-voastra de unde ati scos ideea ca murirea n-ar fi o rusine? ??? O fi vreo fală? Pentru d-voastra ce-ar fi o rusine? Ca chiar m-ati facut curios… 🙂

            Apreciază

          • Pana la urma rusinea este aceea care-i impiedica pe oamenii sa moara, facandu-i sa nu se grabesca sa moara asa in pripa, asteptand cu sfiala un semn clar ca e momentul. Dar, vorba lui Decebal catre popor, tot una e daca-i murit flacau ori mos ingarbovit… Din zei de-am fi scoboratori c-o moarte toti suntem datori… La urma urmei daca o fi sa inviem pe urma, ar fi preferabul sa fim tineri la inviere, nu batrani, nu? Iar daca nu inviem, oricum n-ar mai conta. Pana una alta tineti-va firea si nu va faceti de vreo rusine. Sa nu mori Darie. sa nu mori. Dupa cum bine zicea si Zaharia Stancu, plimbandu-se descult prin iarba.

            Apreciază

          • Aila said

            As inlocui cuvantul rusine cu decenta. Rusine suna aprig a vinovatie, cred ca nu se potriveste cu moartea. Rusinea muriri suna spectaculos dar totusi nu vi se pare ca moartea nu e un prilej de spectacol ci doar de decenta.

            Apreciază

          • Nu, nu mi se pare deloc ca moartea se pupă cu decenta… Admit că pot exista situații cu totul speciale in care rușinea muririi poate acoperi rușini mult mai mari (ca rezultat al unor ghinioane cuantice teribile si bizare) si că atunci, relativ la acele rușini escamotate prin murire (ca de exemplu in cazul muririi lui Adolf), murirea respectivă poate părea un soi de decență. Dar in mod normal, nu nici vorbă. Faptul că aveți impresia că nu v-ar fi rușine să treceți prin murire, să vă confruntați cu așa ceva, poate însemna că vă simțiți invulnerabilă. Zic si eu, dar n-am cum să știu cu precizie pentru că nu vă cunosc.

            Apreciază

  23. Ar putea parea paradoxal faptul ca o entitate care contesta constant Arca lui Goe sub aspect moral si intelectual (d-na Bau-Bau) si o alta care contesta constant Arca lui Goe sub aspect (chipurile) spiritual (dl.Iosif Greblea), sunt captive pe Arca lui Goe, lezati asa de grav in amorul propriu, si cu onoarea atat de ne reperata, incat in loc sa-si dovedeasca „dreptatea” alegandu-si locuri pe potriva imaginii pe care o etaleaza ei despre ei, unde sa-si manifeste morala, intelectul si spiritul, d-lor prefera sa se se dea de gol, incercand cu disperare sa-si repare imaginea, pe Arca lui Goe, aratandu-se in toata splendoarea lor la adevarata valoare. Desigur ca orice indreptare a imaginii sinelui lor nu are nicio sansa de reusita, singura consolare fiind aceea ca porcaind arca nu se mai alege nimica si le va trece neobservata nimicnicia. Cat de caraghioasa poate fi o asemenea incercare? Numai niste imbecili precum Bau-Bau si Iosif, repudiati ca troli oridinari, ca zgomote indezirabile, isi pot alimenta iluzia ca asta poate fi o cale. Niste sarmani nenorociti.

    D-na Bau-bau, o aroganta cu pretentii intelectuale, artistice si spirituale, tine sa se manifeste si sa-si etaleze eruditia pe „mizerabila” Arca lui Goe. Dl Greblea, posesorul Adevarului Absolut Atemporal si Eliberator, al cuvantului lui Dumnezeu, tine sa-si etaleze „sfiinteni”, pe aceeasi mizerabila Arca a lui Goe. Bravos natiune, halal sa-ti fie. Astia ne sunt trollii, cu ei o sa defilam, cu ei o sa măturăm. Puntea. Să nu se astearnă praful. Dar totusi ce i-o atrage asa de irezistibil pe Arca incat sa-si accepte postura? Sper ca asta sa ramana pentru totdeauna o enigma. 🙂

    Apreciază

    • AdAmA5 said

      Dragostea de bietele vietuitoare de pe „(b)arca lui goe”, închise în „custi” si „colive” moaste semi moarte (de foame si sete) dupa Cuvântul AAAE.

      Apreciază

      • Băi ai dracului troli, s-au înțeles sa spună amândoi că de fapt sunt veniți cu salvarea, ca să-i scape pe prizonieri, să-i lumineze, să-i exorcizeze… Ptiu a dracului fatalitate si potriveală ca caracter intre tanti Bau-Bau si Iosif cel Imbecil, amândoi sunt îngerii salvării pentru animalele inconștiente care prefera captivitatea Arcei lui Goe. Să vezi cum se va brodi până in final că de fapt cei doi troli au venit pentru a se salva unul pe altul, devenind un cuplu, numai bun de îmbarcat.

        Iosif inteligenta nu te da afară din casă, dar nici cu ținerea de minte nu stai bine. Doar ce ziceai mai devreme ca Arca e goală. E goală sau nu e goală?

        Apreciază

    • Bau Bau said

      Nu sunteți singur pe acest blog. Nu pentru dvs. îmi scriu comentariile. Încercați pentru o clipă măcar să nu mai ocupați abuziv Centrul. Și poate veți intui ce caută unul ca mine în acest loc.

      Dacă nu, nu. Și n-are nicio importanță. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Va învârtiți in jurul cozii. Va căutați scuze, justificări, adâncindu-vă si mai tare in prostie, minciuna si penibil. Mai aveți unde? Faptul ca trebuie sa-l tolerați pe mizerabilul dl. Goe de dragul altora care vizitează arca înseamnă ca aceia trebuie sa fie niște persoane deosebite, importante, speciale, ca sa merite din partea d-voastră acest sacrificiu. Nu? Dar vai, acele persoane deosebite (de fapt la cine va referiți?) au ales sa fie pe Arca lui Goe, creata si menținută de mizerabilul d. Goe… creditând astfel Arca si pe dl. Goe. Probabil ca de asta le si găsiți minunate si demne de sacrificiul d-voastră. Sau te pomenești c-ați venit sa le salvați din mizeria Arcei, fie alinându-le suferințele prin prezenta d-voastră extatică, fie prin intenția de a le îndepărta, spre binele lor, de Arca lui Goe, salvându-le pe ele de ceea ce nu sunteți in stare să vă salvați pe d-voastră însevă. Măi d-na Bau-Bau, matale ești imbecilă si nu ești in stare să-ti recunoști tie însăți ce cauți in acest loc, dar totuși celorlalți spectatori nu le este deloc greu de ghicit ce cauți matale pe Arca lui Goe. Abuzivi pe arca lui Goe sunt trolii ordinari Bau-Bau si Iosif, care postează gunoi, balast, moloz, zgomot, clișee si texte off-topic nesolicitate, dar nu-i o problema, ne descurcam. Ne-am descurcat noi si cu abuzuri mai mari de atâta… 🙂

        Apreciază

        • Te pomenești că nici ceilalți nu sunt veniți pe Arcă pentru Arcă, ci de tot dragul altora, mai demni, de exemplu de dragul d-nei Bau-Bau si a minunatului domn Iosif, mizerabila arcă ne fiind altceva decât minunatul prilej al întâlnirii vizitatorilor, ei intre ei. Tulburător. Fascinat. 🙂 Soluția este extraordinar de simplă, unul dintre ei (un lider) trebuie să-si facă repede blog, si apoi roiul. Doamne ce frumos ar fi. 🙂

          Apreciază

      • Aila said

        Aici e corect, in fapt si mie imi sunt adresate comentariile lui Bau-bau. Asa ca pasi marunti si joc de glezne.

        Apreciază

        • Aila cui va adresați? Că nu prea e clar 🙂

          Am rugat-o pe d-na Bau-Bau să spună la cine se referă dar văd că evită… Cuminte n-a vrut sa raspunză. Probabil ca da, într-adevăr Aila este publicul țintă al măreței d-ne Bau-bau. In rest si așa n-ar avea cine sa fie, locul fiind populat exclusiv (după cum bine a subliniat chiar d-ei in câteva rânduri) cu secretare, drosofile, insignificante musculițe supuse…

          Apreciază

          • Aila said

            Mă adresam doar mie, nimănui altcuiva! Mă scuzați!

            Apreciază

          • Foarte bine faci. Mi se pare normal ca atunci cand se discută in grup să te adresezi formal celei mai importante persoane din grup. Așadar nimic de scuzat aici. Totuși as vrea să-ti atrag atenția că formula „corectă” (sub aspect logic si semantic), așa cum provine ea din folclor, este „ciocul mic si joc de glezne„, nu cum ai spus tu (si încă ne fiind la prima abatere) comițând păcatul cvasi-redundanței cauzatoare de confuzii. Deci ai reținut? Ciocul mic si joc de glezne!

            Apreciază

  24. Reflexii said

    […] de la acest articol https://arcaluigoe.wordpress.com/2021/08/28/rusinea-si-pacatul-i-2/ și de la unele comentarii am stat și am calculat. Am 58 de ani, dacă trăiesc cât mama mai am […]

    Apreciat de 1 persoană

  25. Bau Bau said

    „CINE-I PROSTUL, EU SAU TU?” 😊

    Muscoiul medita pe punte, în liniștea singurătății.
    – Moșnegelului nostru îi e frig, și-a pus halat gros și pâslari.
    Dar mintea… mintea o are tot limitată, „înghețată în proiect”. Confundă și sensul propriu cu cel figurat… Mai trist este că ar vrea să imprime lumii, prin reprezentanții ei, musculițele, limitele gândirii sale de Învățător.

    Eu și oricine gândește altfel nu poate fi decât prost și trebuie să se rușineze. Să mori de râs!
    DAR…
    Simt o milă infinită, în această dimineață luminoasă. Pentru el, pentru musculițe, pentru spectatori, pentru viețuirea închisă.

    Apreciază

    • Bau Bau said

      CONTINUARE

      – Mă bucur că moșnegelul a declarat „cu subiect și predicat” că se dorește LIDER de opinie. S-a devoalat, în fine! Aha, de aceea se supără așa tare când cineva are altă părere. Iar de mine se teme să nu-i uzurp tronul. Luptă cu mijloace necinstite, insistând să mă discrediteze prin atacuri mârșave. Of, bietul de el! Mi-e tot mai milă, infinit de infinit!

      Apreciază

      • Bau Bau said

        CONTINUAREA CONTINUĂRII

        – Iar „dreptul la libera exprimare” e doar un biet slogan electoral, imposibil de respectat. Of, of, moșnegelul ăsta seamănă cu un politician de mâna a doua, expirat în real. Mila mă copleșește. Vai!

        Apreciază

        • Bau Bau said

          CCC

          Un ocean de milă… Sper să nu inunde. 🙂 😦

          Apreciază

        • Bau Bau said

          – Acum văd că are pâslari roz! Faini, roz prăfuit, ultima modă!

          Apreciază

          • Bau Bau said

            – Distractiv blog mai făcu Omul! 🙂 🙂 🙂

            Acu îl aștept să spumege. Ha, ha, ha!

            Apreciază

          • Ai așteptat până n-ai mai putut… Dar intre timp n-ai mai produs nicio gândire alternativă. Ai stat cu gura căscată si ai așteptat să vie dl. Goe… Dacă nu-ti dă domnul Goe tonul „la gândire alternativă” stai pe aci degeaba, căscând gura ca intelectuala în bâlci si privind în gol ca muta la… lună.

            Apreciază

        • @Bau-Bau – Restricțiile in privința libertății de exprimare pe care sunt sigur că le resimți sunt interioare, referindu-se pur si simplu la nivelul tău intelectual. Vrei să fi mai liberă decât te duce mintea, iar faptul că nu-ti iese figura iți produce mari frustrări. Încerci să dai vina pe Arca lui Goe pentru aceste frustrări. Esti libera să o faci, pentru că, după cum bine se poate vedea, aici oricine este liber să se exprime, inclusiv trolii nenorociți si imbecilii irecuperabili, mereu producători de deșeuri verbale nesolicitate, de zgomot, de poluare si diversiuni ordinare, precum domnia voastră si domnia lui Greblea.

          Apreciază

      • Ah, lidera trolilor face pe proasta, de parcă mai era nevoie… promovând confuzia termenilor in stil de mare trol. Acum a luat „LIDER” in gură. Cu majuscule. Orice blogger este lider in privința start-ării temei de discuție pe blogul sau. El decide liber ce anume oferă ca punct de plecare într-o-o eventuală discuție on topic. Asta e tot. Ceilalți, vizitatorii, fie ei bloggeri (lideri de opinie pe blogul lor) sau simpli comentatori, pot fi interesați de tema respectivă si pot decide să comenteze sau nu. Si pot fi, după puterile si după voința lor, on topic sau nu, dând bloggerului ocazia de a reacționa in consecință. Bau-Bau-ua își demonstrează necondiționat prostia. Ori e proastă pentru că nu realizează un lucru atât de simplu, acreditând ideea ca bloggerul ar fi fiind sau s-ar crede un conducător (prin simplu fapt de a fi inițiatorul unei posibile discuții), ori realizează atâta lucru dar, încearcă să propună aceasta diversiune stupidă ca argument in a-si justifica prezenta ca trol cu pretenții de amfitrion. Ce fel de proastă este d-na Bau-Bau? Păi d-ei este una plenară si multilaterală… Captivă pe Arca lui Goe….

        Apreciază

    • @Bau-Bau – „Eu și oricine gândește altfel nu poate fi decât prost și trebuie să se rușineze. Să mori de râs!”

      Super năstrușnică ideea ca ponoasele doamnei Bau-Bau s-ar trage de la faptul ca d-ei „gândește altfel”… Care va să zică că-si atribuie harul gândirii. Si încă „altfel”… Incontinenta verbala off-topic si abaterea perpetua a discuției către propria-i persoana se cheamă gândire. Iată gândirea alternativă. Nice. Auto-promovare… Cel mai dulce este însă felul in care-si promovează umorile interne la rangul de milă. Foarte bună de muls. Ca colecționam… sentimente de la fete (inclusiv de la babiruse)…

      Intr-un compartiment de tren intră o blondă si o „brunetă”. Acolo, așezat pe scaunul de la geam, se află un tip cu barbă albă. Blonda se apropie de urechea „brunetei” si-i șoptește: „Ia uite la ăsta. Parca e Mircea cel Bătrân”, la care „bruneta” ii șoptește si ea blondei: „Fată ești proastă? Ala a murit acum sute de ani.”. Dupa o vreme un alt ins intra in compartiment si văzându-l pe bărbos ii zice bucuros: „Salut Mircea! Ce mai faci bătrâne? Nu te-am văzut de secole!”. Prompt, blonda i se adresează „brunetei”: „Deci, care-i proasta?”.

      Apreciază

  26. Bau Bau said

    @D-l Iosif
    Citatele din Biblie sunt frumoase și pline de sens pentru orice om cult.
    D-na Zoe Dumitrescu Bușulenga le spunea studenților dumneaei de la Litere: – Voi ce citiți, copii, dacă Biblia n-o citiți?

    Eu vă mulțumesc pentru postări, m-au ajutat să meditez asupra temei.
    Aveți respectul meu necondiționat.

    Apreciat de 1 persoană

  27. AdAmAmA7 said

    @Bau Bau…las-o jos ca macane… autoironia ! 🙂 🙂 )))

    Apreciază

    • Bau Bau said

      OK. Îmi retrag spusele. 🙂
      Nu sunteți cel ce păreți a fi.
      Merci că m-ați făcut să râd cu hohote. Pare că imitați Adminul.
      :)))))

      Apreciază

      • AdAmA5 said

        Cu toata dragostea ! 🙂

        Apreciază

      • @Bau-Bau – Cum adică că vă retrageți spusele???? Vi le înghițiți? Si cum rămâne cu „respectul d-voastră necondiționat” acordat minunatului mistic cu citate din biblie? E necondiționat sau nu? D-na Bau-Bau, d-voastră vă imaginați că dacă mâncați rahat si după aceea il vomitați nu se pune? Ei, as! Fiecare gest este definitiv madame… Mai ales pe o Arca a lui Goe… Doar ca flusturatică, frivolă, superficială si flamandă de etalare, domnia voastră nu realizează lucru formal, de unde si nerușinarea de a nu se rușina pentru cum se prezantă pe scena, pe punte, la datorie. O h-eroina a ridicolului cu spume, o înscenare de mare succes a Arcei Lui Goe. Bravo, tanti, aplauze… pentru interpretarea lipsei totale de jena, după ce te-a făcut (din vorbe) chiar si Iosif Greblea, el care până mai ieri era prostul satului, a reușit să-ti demonstreze că te-a mirosit imediat, fără nicio dificultate… Matale regina disimulării, camuflată in babuin pe Arca lui Goe… Ce-ti imaginai? Măi tanti măi, stie toata lumea cine ești si din ce-ti vine jălnicia irepresibilă, nu te mai amăgi c-ai păcăli pe cineva, pe oricine vrei matale… cu bau-bau-lelisme. 🙂

        Apreciază

    • @Iosif, ce-ai făcut nenorocitule???? Ai dat cu piciorul norocului??? Ai ratat șansa vieții tale mizerabile, refuzând cu fudulie prostească, propunerea de parteneriat a d-nei Bau-Bau??? Bă tu iți dai seama ce-ai făcut? Realizezi??? Doamna putea să-si facă blog, ca a mai avut, si acolo, indiferent ce teme ar fi propus d-ei, tu puteai veni moca cu citate din biblie, oricând, oricum, ceea ce ar fi ajutat-o pe d-na Bau-Bau să mediteze asupra temei, acordându-vă totodata si necondiționat respectul d-ei. Si tu ce-ai făcut nefericitule? Ti-ai futut norocul dobitoc irecuperabil.

      Apreciază

  28. AAA3 said

    (999) Noi unA nu imitam pe Nimeni, însa ne plac pseudonimele virtuale, sub care se ascund diferite „animale” mascate, vac cinate, îmbarcate pe (b)Arci de salvare ireale, conduse de Goe pe apa sâmbetei la vale 🙂

    Apreciază

    • Iosif-stroe, vezi mă că confunzi virtualul cu irealul, si liderul cu conducătorul. Vrei cumva să spui ca d-na Bau-Bau e falsă? Sau ce bălmăjești tu pe acia?

      In fine, dar… care-i treaba cu vac-cinarea? Băi frate, numai imunologi, unul si unul se adunară pe punte.

      Apreciază

  29. AdamA8 said

    „Vrabia” malai viseaza si „cânele” libertate.

    Apreciază

    • Bau Bau said

      Ce sens are pentru dvs. vorba „libertate”?
      Mulțumesc pentru răspuns.

      Apreciază

      • Super-„dialog” între buric si limbric… Intestinul fără fir… In fapt un cuplu de limbrici dizgrațioși in care fiecare dintre se crede cu toata convingerea buricul pământului… Mare păcat ca or se inhibe rapid ne având potential sa susțină minunatul „dialog” abia amorsat… Ar fi fost o super fragilistică poveste despre libertatea de exprimare si limitele ei… Dar numai pe Arca lui Goe… Iosif si Babirusa, domnul si d-na Bau-Hau…

        Apreciază

      • AdAmA9 said

        @”Bau Bau”…
        (999)Noua unA, „Libertatea” ne indica sensul existentei relative si in pre vizibile zilnic pe Cale, aratându-ne pozitia si starea noastra interioara (personala) fața de Cuvântul AAAE,prin care ne raportam Viata, în aceasta dimensiune joasa, bi & tridimensionala prin care calatorim, gândind, rationând, relationând si experimentând, stari de A GregAre limitate si/sau duse la extremele dintre Viata si „moarte” a perceptiei simturilor din dotare.
        A muri este o adevarata, minunata si magnifica onoare, pentru cei care constientizeaza sensul de A Fi fiinta rational-sentimental-atemporala ! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • Hamlet tu ești mă? Bine ai venit mă Hamlet, mă. 🙂

          Greblea’s quote: „A muri este o adevărată, minunata si magnifica onoare, pentru cei care conștientizează sensul de A Fi ființă rational-sentimental-atemporala ! 🙂” – Phiii-s dai seama? Phuuu.. la asta nu m-am gândit. Auzi mă la el, nu numai că murirea nu-i o rușine, ci e taman invers, viceversa decât pe Arca lui Goe, e o adevărată, minunată si magnifică onoare… dar nu pentru orișicine, ci doar pentru cei care conștientizează sensul de A Fi… si nu de a fi orice, ci musai ființă, dar nu orice fel de ființă, ci una cu moț: rational-sentimental-atemporală. Din aceasta dilemă nu puteți ieși. Cum pm o putea muri o ființă atemporală numai Iosif poate să „stie”… că altminteri rămâne ființa cu magnifica onoare nereperată. Că deh, are si dom Mitica limitările sale…

          Apreciază

  30. Bau Bau said

    WITHENDING STORY

    Adminul declară GREVA REGALĂ. „Să vadă ei cum e pe barcă fără mine”.

    Mă voi întoarce doar când, suferinzi și revoltați, vor cere într-un glas EXPULZAREA Muscoiului imbecil și buclucaș.

    ORI-ORI! Am zis!

    Apreciază

  31. Atenție, concluzie (locul in care te oprești pentru ca ai obosit gândind, așa sau altfel):

    Multe tropăituri pe puntea Arcei lui Goe pe acest topic. Multă vânzoleală… Mult zgomot. Nicio concluzie. Important este că barca de pe râul din imagine a rămas goală. Nici măcar Charon nu e în luntre fiind si d-lui pe punte. Nu ca să caute mușterii ci pentru că-i atras de larmă, de tam-tam, de bârfe, de zâzanii, de litanii, care-l mai scot si pe d-lui din eterna-i plictiseală. Barca sa, rămasă goală, plutește singură in deriva pe râu, că deh, oricât de rău o fi pe Arca lui Goe, tot mai bine-i aici decât în luntrea albastră, pe care pasagerii noștri sfioși se rușinează să o încerce… Dar oare ce râu o fi acesta? O fi Acheron-ul? O fi Cocytus? Piriphlegethon? O fi Lethe? Sau ăstaaaa…. cum ii zice? ăsta mă, zi să-i zic. Mnemosynne? Sau te pomenești că o fi Styx-ul? Tu, prea cinstite cititor citit si unic al Arcei lui Goe, care crezi c-ar fi fiind? Sau care ai vrea să fie? Sau să nu fie? Al tristeții, al plângerii, cel de foc, al uitării, al memoriei, al urii? Tu, de fapt, de ce ești aici? …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: