(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Sfera lui Goe – Momente

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 24, 2013

t-1 (t minus unu) – nimic
t0 (t zero) – fiat lux
t1 (t unu) – si lampa singura s-a stins
t2 (t doi) – nimic

t-1 pânå la t0 => bezna
t0 pana la t1 => lumina
t1 pânå la t2 => stingere
dupå t2 => bezna

Unde disparu lumina?

Solvay_Conference_1927_c

Pro Interpretarea Copenhaga: Neils Bohr, Werner Heisenberg, Max Born, Wolfgang Pauli si John von Neumann.

Contra Interpretarea Copenhaga: Albert Einstein, Erwin Schroedinger, Louis de Broglie, Max Planck, David Bohm, Alfred Landé, Karl Popper si Bertrand Russell.

Update 4. // 24/01/2013

Asadar liniste, intuneric, anxietate. Si deodata se face lumina. Intrerupatorul este actionat, circuitul electic este restabilit, si becul se aprinde. Orbire. „Orb” in intuneric, „orb” in lumina. De o parte si de alta a momentului t-Zero, foarte aproape de el, fie in absenta, fie in prezenta luminii, in contextul trecerii abrupte de la una la alta, omul nu poate distinge „realitatea”. Nu (o) vede. E orb-it. Apoi, incet, incet, omul, in sfera lui i/luminata, incepe sa vada. Ce vede Omul? Vede desigur becul, sursa luminii. Apoi se vede pe sine, atat cat se poate vedea, mâinile, picioarele, burta, vârful nasului… etc. Apoi vede peretele rotund al incitei sale sferice, pictat cu stele, constelatii, galaxii, nebuloase… special amenajat pentru ochii si mintea sa. Are timp sa se minuneze si sa viseze cu ochii deschisi, sa „inteleaga”. Totul e atat de simplu. Energia chimica inmagazinata in baterie se transforma in energie electrica. Diferenta de potential intre cei doi poli electrici pune in miscare electronii liberi de pe suprafata metalului din care este fabricat cablul circuitului electric. Se naste astfel un curent electric. Curentul electic are efecte secundare, efectul magnetic (busola omului reactioneaza in apropierea circuitului), efectul termic (filamentul becului se incalzeste, stim cum si de ce), si efectul fotoelectric prin care filamentul incepe sa radieze (!?) lumina, lumina alba, cu natura ei duala ondulatorie-si-corpusculara. „Energia purtată de radiația electromagnetică este de natură discretă sub formă de cuante de energie numite fotoni”. Sfera lui Goe se „umple” de „fotoni”. Fotonii sunt buni. Intr-o clipita fotonii (sau sau/si undele luminoase) ajung sa loveasca peretele sferic. Peretele absorbe (?!) o parte din lumina si reflecta restul luminii, tradându-si culoarea si furnizand astfel omului informatii pretioase despre el insusi dar mai ales despre desenele pictate pe el. Imagini statice produse de valurile (discrete) de lumina produse necontenit (!) de catre sursa de lumina. Totul are (un) sens.

Dar omul mai vede ceva. Omul isi vede umbra proiectata pe peretele sferic, semn al faptului ca prezenta sa este un factor perurbator (major) al acestui experiment eminamente optic. Dupa o vreme omul uita de bec, uita de sine si de umbra sa si se concentreaza exclusiv pe descifrarea sensurilor ascunse in stele. Stelele pictate pe peretele sferic al incintei sale de catre cei care au pus la cale experimentul. Si deodata se face intuneric. Intrerupatorul este actionat, circuitul electic este intrerupt, si becul se stinge. Brusc. Toate dispar aproape. Totusi omul continua sa le vada o vreme, chiar si in absenta luminii (?!), din inertie. Si becul, si pe sine (mai putin umbra) si stelele. Apoi, incet, incet se instaleaza, orb, in intuneric. Desigur si-ar putea folosi simtul tactil pentru a face alte (re)descoperiri, despre bec, despre sine, despre peretele sferic. Sunt sigur ca lasat suficient „timp” in intuneric, omul ar incepe sa vada in infrarosu. Totusi pe noi nu ne intereseaza ce anume face omul in intuneric. Suntem preocupati sa aflam unde a disparut lumina care scalda odinioara pe dinautru sfera (Sfera lui Goe), o sfera inchisa etans. Unde si cum de s-a dus. Ooo, dar e si asta atat de simplu. Nu?

Update 5. // 28/01/2013

Cred ca s-a strans deja prea multa materie in Sf-era lui Goe asa incat experimentul (despre ne/disparitia luminii in vederea clarificarii incurcaturilor dintre noi si entanglementul cuantic) risca sa fie perturbat major, pana dincolo de limitele cata-stofei compromiterii lui. Prin urmare cred ca s-ar impune o mica pauzare care sa ingaduie disiparea materiei acmulata in exces (de zel) in sf-era lui Goe.  Si pentru ca de obicei cui pe cui se scoate, cred ca am putea scurta perioada de mahmureala si accelera eliminarea materiei din corp, sorbind o bere… Urmarind circuitul  simplu al berii in corpul nostru, mahmur de materie (izotopi grei), am putea intelege mai bine sensul entropiei si ce anume se poate face (inexorabil) din aceasta stranie materie in timp si spatiu. Pentru asta va propun sa revedem materia din urma, AICI, pe unul dintre cele mai vizitate „topice” de pe Arca lui Goe (in fapt cel mai vizitat „topic” de sine ståtåtor, pe bune) incercand sa vizualizati mental cum anume ar fi putut evolua materia de acolo, in directia vectorului entropiei, ajungand la forme extrem de similare (gemetric si coloristic vorbind) cu cele initiale. Va asigur ca un observator suficient de neutru (de exemplu un extraterestru cu o biologie necarbonica) n-ar reusi sa sesiseze vreo diferenta majora intre starea initiala (a mteriei din urma) si cea finala (a materie din poteca). Odata asimilat acest  mecanism simplu care ilustreaza (aproape) corect sensul gradientului entropiei vom putea reveni cu mai multa limpezime asupra experimentrului propus in Sf-era lui Goe. Daca nu, nu.

NOTA: Presupun ca prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui GOE este capabil sa discearna (din zbor, lin, neted si fara efort), in cadrul discursurilor râzgâiatului d.Goe, intre situatiile (a) in care se mentioneaza (intr-o maniera aproape didactica sau in scop didactic) unele enunturi extrase din – multimea (A) – bagajul cultural al omenirii (wow), din manualele scolare, din cursuri, web-uri, tratate, teorii etc, elaborate deja, prezentate, cunoscute si acceptate (mai mult sau mai putin unanim) si situatiile (b) in care sunt mentionate ludic enunturi speculative (mai mult sau mai putin originale) strict in prelungirea enunturilor de tip (A).

Incercarea de a verifica (din minte sau cu google) care dintre enuturile de tip (b) se re/gasesc ca membri in multimea (tuturor) enunturilor de tip (A) este cat se poate de logica, dar a trage orice fel de concluzii (vizavi de enunturile de tip (b)) exclusiv pe baza rezultatului incercarii de a le regasi sau nu in multimea (A) este lipsit de orice sens. Desigur ca „publicarea” rezultatului cautarii in vederea etalarii unei anumite eruditii este cat se poate de benefica si bine venita. In rest nu. Pseudo-teoriile d-lui Goe (pe care, repet, ma astetep ca prea-cinstitul cititor… sa le identifice din zbor) incearca (1) sa fie consistente (cu ele insele, in interiorul Sf-erei lui Goe), (2) sa fie necontradictorii (cu ele insele, cu faptele observabile si observate si cu teoriile acceptate ca valabile), (3) sa fie intr-o relatie de echilibru indiferent cu enunturile inverse (obtinute prin negarea lor insisi), (4) sa fie (impreuna cu inversele lor) dintre cele a caror valabilitate sa nu poata fi contrazisa prin observare sau prin demonstrare matematica sau logica, si mai ales (5) sa se afle in relatie de continuitate neteda cu enunturile din multimea (A). A-i atrage d-lui Goe atentie ca vreunul dintre enunturile sale ar fi fals pe motiv ca asa ceva n-a mai fost sustinut de catre nimeni altcineva, ori ca dl.Goe (ori altcineva) nu-l poate demonstra, ori ca nu exista observåri directe care sa-l confirme, ar fi  lipsit de (orice) logica (in general si pe Arca lui Goe in special, si asta desigur nu (si nu) pentru ca ar fi  „a lui Goe”). O critica valida ar fi aceea prin care un observator atent ar putea indica vreunul dintre enunturile de tip (b) ale d-lui Goe care sa fie inconsistent in raport cu vreunul dintre criterile de validare auto-asumate (descrise mai sus (1)…(5) ), ori ar mentiona petrecerea observata a unui fapt care contrazice enuntul (infirmandu-l astfel), ori ar putea demonstra falistatea enuntului (personal sau indicand locul in care s-a facut demonstrarea), ori ar demonstra ca enuntul invers este valid, ori ca pe baza enuntului invers s-ar putea purta o discutie inca si mai interesanta. Cred ca bogatia calor de atac oferite ar trebui sa multumeasca orice cârcotas. Desigur ca celor care prefera alte cåi de atac al vrenui enunt, vreunei idei (ori „teorie”) de-a d-lui Goe, nu le pot interzice s-o faca. Ba este chiar posibil sa profit (ca sunt cam profitor, trebuie sa recunosc) si sa intru in logica lor sporind amuzamentul bilateral.

79 răspunsuri to “Sfera lui Goe – Momente”

  1. INTJ said

    unde disparu? eh, poate ca fugi din „fereastra optica” … sa lumineze si prin alte sfere.

    • Stely said

      • Stely said

      • Dl.Goe said

        Anti-lumina? Intereant concept. Anti-lumina vine de la in-finit.

        • Stely said

          Ei, am vrut sa introduc un moment auditiv (unde sonore) care sa produca senzatii placute observatorilor din afara sferei ,in scopul de a-i inspira sa raspunda la intrebarea :”Unde disparu lumina?”

        • Dl.Goe said

          @Stely – Sa inteleg ca mizati pe natura ondulatorie a luminii (in dauna celei corpusculare)?

        • Stely said

          Pai nu ..este asa cum am spus aici : „Am inteles ca lumina este în acelaşi timp şi undă şi corpuscul (şi continuă şi discontinuă) … Eu nu mizez decit pe ceea ce au spus( pina acum) savantii . 🙂 Cind ei se vor lamuri atunci voi fi si eu lamurita. Pana atunci imi dau si eu cu presupusul si ,iata , ce cred eu despre „unde a disparu lumina” .
          Nu cumva a fost absorbita, o parte de peretii sferei ,alta de aerul din interiorul sferei ? : oops :

        • Stely said

          http://a1.ro/news/extern/primul-anti-laser-din-lume-creat-de-cercetatorii-de-la-yale.html

        • arcaluigoe said

          @Stely – Uneori credinta in savanti seamana incredibil de mult cu credinta religioasa. Acelasi „crede si nu cerceta” are mare aplicare. Vorba ‘ceea, eu zic ce zici d-ta. Imi esti ca un frate mai mare.. Ei! Atunci să vă fie de bine, și ceasul ăl bun să-l dea Pronia.

          Desigur ca da, lumina a fost absorbita (ab-sorb-ita, ce cuvant straniu si sonor)… dar totusi, mai exact ce anume sa insemne asta… Ce s-a intamplat cu fotonii aia? Unde sunt cei care nu mai sunt? Si aici intram nitzel in cuantice catacombe. Dar de aparut cum or fi aparut in incinta? In lumea lor minuscula… cum anume s-au nascut?

    • Dl.Goe said

      @INTJ – O remarca extrem de pertinenta si mai ales utila scopului de a defini cadrul profan acceptabil al perceptiei felului cuantic de a fi al materiei. Macar pe Arca lui Goe.

      • INTJ said

        @Dl.Goe – mea culpa, trebuia sa fi folosit „lumineze” (cu ghilimele) pentru a prezenta (si) in alta lumina tot ce-ar fi fost de spus.

        dar omul mai vede ceva, ceva ce lipseste mai sus … continuand „sa vada” si dupa stingerea luminii (nu din inertie) … si astfel apare arta. oare nu acolo disparu’ lumina?

        • Dl.Goe said

          Care va sa zica prin „fereastra optica”, „fotonii” au „evadat”, ca sa „lumineze” in „sfera” „artei”. E cuantic. Prea cuantic (relativ la problema „noastra”). Totusi as iscali-o (si „eu”) daca-mi dati voie s-o aprob „pozitiv”… Aduce cu secretul focului…

  2. Relu said

    Bai lasati prostiile si ganditi-va ca vine sfintul Valentin si va trebui sa faceti cadouri. Puteti oferi o bijuterie eleganta si rafinata. Chilipr.

  3. Mitzaa Biciclista said

    În ignoranță.

    • Dl.Goe said

      @Mitzaa Biciclista – Este intr-adevar un loc in care multe se pot pierde. Inclusiv lumina. Dar intrucat atat ignoranta cat si inversul ei (care ar fi dupa d-voastra inversul ignoratei?) sunt (atât) de relative as prefera sa cautam raspunsul in alta parte, in alt plan. Daca se poate.

  4. coraliana said

    Superba fotografie ,Dle Goe ! Cea pe care o percep eu 🙂

    • Dl.Goe said

      Si cea pe care o percep eu tot superba e. Nu percep exact care este perceptia d-voastra dar am cateva alternative intuitive vizavi de. Daca sunt gresite grav n-ar fi. N-ar insemna decat ca exista inca si mai multe perspective din care superba fotografie se vede superb.

      Familiar deja cu efectele optice neasteptate, trebuie sa precizez ca una dintre cele cateva intentii logice ale introducerii in peisaj a pozei de grup (special aleasa in varianta colorizata), era aceea de a sugera niste (im)posibil adresanti ai banalei intrebari despre disparitia luminii. Ati putea oare specula despre celelalte intentii logice ale acestei fortate combinatii? Si daca nu, nu…

  5. arcaluigoe said

    Update 4. // 24/01/2013

    Asadar liniste, intuneric, anxietate. Si deodata se face lumina. Intrerupatorul este actionat, circuitul electic este restabilit, si becul se aprinde. Orbire. „Orb” in intuneric, „orb” in lumina. De o parte si de alta a momentului t-Zero, foarte aproape de el, fie in absenta, fie in prezenta luminii, in contextul trecerii abrupte de la una la alta, omul nu poate distinge „realitatea”. Nu (o) vede. E orb-it. Apoi, incet, incet, omul, in sfera lui i/luminata, incepe sa vada. Ce vede Omul? Vede desigur becul, sursa luminii. Apoi se vede pe sine, atat cat se poate vedea, mâinile, picioarele, burta, vârful nasului… etc. Apoi vede peretele rotund al incitei sale sferice, pictat cu stele, constelatii, galaxii, nebuloase… special amenajat pentru ochii si mintea sa. Are timp sa se minuneze si sa viseze cu ochii deschisi, sa „inteleaga”. Totul e atat de simplu. Energia chimica inmagazinata in baterie se transforma in energie electrica. Diferenta de potential intre cei doi poli electrici pune in miscare electronii liberi de pe suprafata metalului din care este fabricat cablul circuitului electric. Se naste astfel un curent electric. Curentul electic are efecte secundare, efectul magnetic (busola omului reactioneaza in apropierea circuitului), efectul termic (filamentul becului se incalzeste, stim cum si de ce), si efectul fotoelectric prin care filamentul incepe sa radieze (!?) lumina, lumina alba, cu natura ei duala ondulatorie-si-corpusculara. „Energia purtată de radiația electromagnetică este de natură discretă sub formă de cuante de energie numite fotoni”. Sfera lui Goe se „umple” de „fotoni”. Fotonii sunt buni. Intr-o clipita fotonii (sau undele luminoase) ajung sa loveasca peretele sferic. Peretele absorbe (?!) o parte din lumina si reflecta restul luminii, tradându-si culoarea si furnizand astfel omului informatii pretioase despre el insusi dar mai ales despre desenele pictate pe el. Imagini statice produse de valurile (discrete) de lumina produse necontenit (!) de catre sursa de lumina. Totul are (un) sens.

    Dar omul mai vede ceva. Omul isi vede umbra proiectata pe peretele sferic, semn al faptului ca prezenta sa este un factor perurbator (major) al acestui experiment eminamente optic. Dupa o vreme omul uita de bec, uita de sine si de umbra sa si se concentreaza exclusiv pe descifrarea sensurilor ascunse in stele. Stelele pictate pe peretele sferic al incintei sale de catre cei care au pus la cale experimentul. Si deodata se face intuneric. Intrerupatorul este actionat, circuitul electic este intrerupt, si becul se stinge. Brusc. Toate dispar aproape. Totusi omul continua sa le vada o vreme, chiar si in absenta luminii (?!), din inertie. Si becul, si pe sine (mai putin umbra) si stelele. Apoi, incet, incet se instaleaza, orb, in intuneric. Desigur si-ar putea folosi simtul tactil pentru a face alte (re)descoperiri, despre bec, despre sine, despre peretele sferic. Sunt sigur ca lasat suficient „timp” in intuneric, omul ar incepe sa vada in infrarosu. Totusi pe noi nu ne intereseaza ce anume face omul in intuneric. Suntem preocupati sa aflam unde a disparut lumina care scalda odinioara pe dinautru sfera (Sfera lui Goe), o sfera inchisa etans. Unde si cum de s-a dus. Ooo, dar e si asta atat de simplu. Nu?

  6. coraliana said

    Dle Goe,
    Atunci cand am vazut poza de grup, am avut un prim moment in care am fost șocata . Dilema era vizuala : aceste somitati ,dupa ce s-au contrazis,dupa ce si-au adresat replici acide ,dupa ce si-au constituit grupuri ,grupuri separate ( de lucru) pt a le ataca chiar si filosofic , au putut sa se pozeze impreuna ?
    A venit apoi regretul ca de cele mai multe ori percepem o discutie,o critica ,o sugestie o sageata ca pe un afront personal .Astfel nu inaintam ,ci moșmondim replica celuilalt pana ne-o potivim incat ajungem sa-l uram,sa-l ocolim sau sa abandonam un proiect comun cu cel care a vrut poate sa repare sau sa initieze altceva, mai bun .Acceptarea bat-o vina !
    Al treilea moment a fost cand am marit poza si am facut cunostiinta vizuala cu fiecare dintre ei, fizician ,matematician,chimist,biolog -ganditori geniali, care au adus omenirii ”mai binele” sau ”binele” despre care vorbisem cu alte ocazii . Am apucat sa citesc ce ati sugerat ,dar ati deschis atatea fire incat e cam dezordine in capul si in informatii . Si am remarcat diversele calitati- luminozitati sau defecte- umbre fizionomice fiecaruia . Eheee, si vreau sa va spun ca am avut ceva surprize (mai putin in privinta lui Einstein ). Ceea ce-mi imagiam de cand citesc despre ei , nu se potrivea cu poza !!! .
    Oricum teoriile,principiile , paradoxurile lor mi-au mai luminat propria-mi cutie, viziunea (perspectiva) despre real si cuantic . Am invatat ca lumea reala ca si cea cuantica sunt bantuite de probabilitati si incertitudini, iar colapsarea nu foloseste, nici colo, nici dincolo 🙂

    • arcaluigoe said

      @Coraliana – Bun. Voi pastra scrisorica d-voastra si voi face „pac” cu ea la Rasboiu la momentul oportun. Sa-mi dati voie…

      Cat despre grupul ala… Hå-hå-hå… Nu stiu cand va mai pupa omenirea asa ceva la un loc… Astazi geniile sunt de tip Steve Jobs… Nu c-ar avea de ales, mai ales ca baietii din poza (1927) s-au cam intrecut cu gluma si au dus lucrurile spre limite greu de escaladat… Deocamdata facem gadget-uri, pana ne mai limpezm… pana se mai aduna date…

  7. Dl.Goe said

    Probabil ca multi habar nu au cine este Dan Mihaescu. Cine a fost Dan Mihaescu. Cine fu Dan Mihaescu.

    „Umoristul Mihaescu a decis sa decedeze/
    Lung prilej de barfe si de ipoteze.”

    Auto-declart umorist, scenaristul Dan Mihaescu, formand impreuna cu Grigore Pop un cuplu precum IIf si Petrov ori ca Stan si Bran, a fost, este, unul dintre oamenii prea putin cunoscuti in Romania. In plus a mai si murit. Totusi cu putin efort multi, foarte multi, s-ar putea da seama dintr-o data (pretz de un bob zabava) ca-l stiu pe båtrânul Dan Mihaescu… caruia multi altii mai cunoscuti (pe merit) ii datoreaza mult acestui cvasi-necunoscut. Cei interesati vor putea afla usor despre ce-i taina…

    Eu as vrea sa pomenesc acum doar un mic fapt senzational. Cu multi ani in urma aparea in Romania un volum de schite si scheciuri de televiziune intitulat „Calatorului ii sade bine cu gluma”, semnat Dan Mihaescu si Grigore Pop, in care cei doi autori incercau sa adune cele mai bune texte ale lor pe care le rostisera deja pe micul ecran toti actorii celebri, mai mari sau mai mici ai Romaniei. In incercarea de a face din aceasta colectie un volum in toata regula, respectand tipicul editorial, dar si statutul lor de umoristi notorii cei doi l-au dotat nu cu un „Cuvant Inainte” ci cu un „Cuvant inapoi” si nu cu un „Tabelel Cronologic” ci cu un „Tabel Necronologic”. Ei bine printre multe alte repere necronologice pline de haz, in acest tabel figura si acesta: – 2013, respectiv 2014 cei doi autori mor, probabil de moarte buna, si abia apoi ei devin doua spirite. Daca nu ma insel suntem in anul 2013 si iata ca domnul Dan Mihaescu se grabeste sa se tina de cuvant si sa devina intr-adevar un spirit. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca…

    ori Asa e in tenis

    ori

    Fabula

    ori incredibil de atat de multe altele…

  8. coraliana said

    Exista o legatura nu numai permanenta, ci si necesara intre ”creator” si ”spectator” . Incarcati fiecare cu informatie si senzori, interactioneaza inevitabil, transmitandu-si ,chiar si intuitiv starile ,sentimentele. Relatia comunicator -receptor este o dualitate necesara si esentiala, ”experimentele” creatorilor in definitivarea unui tablou sunt arhicunoscute,devenind uneori opere de valoare . Artistul poate fi la momentul finalizarii operei (sau in alta secventa de timp) ori ”un neinteles” ori un rasfatat al sortii. Spectatorul poate fi la randu-i in acelasi situatie: ori un ”orbit” temporar sau definitiv , ori va vibra din prima, la culoarea,tehnica sau mesajul artistului cu curiozitate sau pur (si simplu) 🙂
    Creatorul,spectatorul si opera nascuta din aceasta relatie reprezinta ,dupa mine,un ”sistem” care functioneaza -ca si altele, dupa legi,modele (pre)stabilite de cand e lumea,imbunatatite pt a aduce plusvaloare, nu numai sistemului si componentelor lui , ci aduce progres universalitatii . Vorba Dlui Goe :”sau NU !? ” 😳
    Acest comentariu,nu l-as fi facut daca M.Planck din fotografia de mai sus n-ar fi fost purtatorul acelei superbe palarii . Mai cred ca lumina din ”sistemul SG ”este STOCATA pe vreo suprafata metalica cristalina (stie dl Goe unde si cum ),ca sa lumineze apoi in exterior, exact cum sunt stocate in conditii de consevare perfecta, toate operele de arta ale marilor creatori ,in spatii intunecate, pt ca apoi sa fie scoase pe simeze, ca sa ”lumineze” ( o perioada) exteriorul .
    Daca am batut campii, imi cer scuze .

    • Dl.Goe said

      IMGB face ordiné… 🙂 – Imi place sa cred ca din sinteza d-voastra s-ar putea trage pe cale locica (in trei pasi) concluzia ca, in egala masura, d-ni Plesu si Padina se inseala, unul imaginandu-si ca interactiunea internautica intre creator si spectator ar fi o involutie, iar celalalt (nu spun care) ar fi o revolutie (care trebuie admirata si promovata in general dar stopata si contra-revolutionata in particular). As zice doar ca „spectatorul” orb (iar nu orbit) nu ar trebui sa fie inclus in economia definitiei despre arta… Aceia nu conteaza, dacat daca dorim sa sporim confuzia… Un artist nu-i nici mai mare si nici mai mic prin numarul acelora care-l ignora sau nu-l plac. Ci exclusiv prin numarul si calitatea celor care-l apreciaza intelegandu-l. Va mutumesc pentru sinteza cat si pentru contributia la definitia artei in context Arca lui Goe.

      P.S. Palaria lui Planck este o constanta a pozei de grup din 1927. La fel ca si coafura Mariei Curie.

      P.P.S. Deci domnia voastra optati pentru varianta ca lumina „disparuta” din interiorul Sferei lui Goe ar fi in fapt stocata in pereti, cu scopul exclusiv de a fi transmisa (cumva, candva) mai departe spre exterior, acolo unde s-ar fi dus oricum in cazul in care peretele sferic ar fi lipsit cu desavarsire. Sfera lui Goe ar fi doar o amânare a inevitabilului. Interesant. Plauzibil. Demonul zace in detalii. Cum? Vom vedea cum. Cu ochii….

  9. d'Artagnan said

    Dle Goe
    Acum ceva timp în urmă am avut marea șansă să vizitez o gaură neagră. O ”black hole”. Trecerea prin orizontul evenimentelor este destul de dificilă. În plus, nici nu vă puteți închipui un dArtagnan făcut spagheti.
    Trebuie să recunosc că mi-a luat ceva timp să ajung înăuntru, dar trebuie spus că se merită. Pe cât de neagră este din exterior o gaură neagră, pe atât de luminoasă este în interior. După cum bine știți, asta se întâmplă din cauza gravitației enorme, atât de mare încât lumina nu are ”forța” necesară să evadeze. Fotonii aceea rămân veșnic(!) prizonieri, lumina nestingându-se niciodată. Un spectacol feeric de lumini.
    Să nu mă întrebați cum am ieșit de acolo.
    Mi-am adus aminte de experiența asta teribilă în urma întrebării d-stră. De aceea, zic eu, dacă fotonii ăia nu reușesc să răzbată dincolo de zid, poți să închizi întrerupătorul cât vrei, lumina va rămâne.

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Asa de tare ma obisnuisem cu solipsismul incat remarca d-voastra neasteptata ma arunca intr-o neagra dilema: sa ma bucure sau sa ma intristeze. Prezenta ei pe firul discutiilor vreau sa zic. In sine este de bine, de foarte bine, este chiar ipoteza necesara, asteptata… Doar ca acuma trebuie sa renunt la scenariul pregatit in minte in care-mi imaginam ca asemnea ipoteza n-o sa fie propusa de niciun vizitator in Sfera lui Goe, sa-mi dati voie… Si scrisesem asa de frumos. In fine… Bine ati venit. Sunteti cu un pas inaintea tuturor, anticipand faza urmatoare a lumii din sfera… Ziceti (si reiau pentru cimentare): „…dacă fotonii ăia nu reușesc să răzbată dincolo de zid, poți să închizi întrerupătorul cât vrei, lumina va rămâne.„. Asa este (!)… Asa ar fi (!?)… Superba perspectiva… Doar ca nu l-ati luat in calcul pe… pe… dl,Goe… si mintea sa diabolica (indiferent cine va fi sa fie dlGoe, daca va fi fiind sa fie cineva, mai mult deact ceva. Daca nu, nu. Ne vom lamuri in episodul viitor)

      Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
      şi nu ucid
      cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
      în calea mea
      în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
      Lumina altora
      sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
      în adâncimi de întuneric,
      dar eu,
      eu cu lumina mea sporesc a lumii taină
      şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
      nu micşorează, ci tremurătoare
      măreşte şi mai tare taina nopţii,
      aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
      cu largi fiori de sfânt mister
      şi tot ce-i neînţeles
      se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
      sub ochii mei-
      căci eu iubesc
      şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

      P.S. Va rog sa nu va contraziceti. Fotonii nu raman niciodata prozonieri nicaieri. Poate sa fie gravitatia si infinita… Ei continua intotdeauna sa se miste, exclusiv in linie dreapta (indiferent ce va fi fiind linia dreapta in geometria relativa a locului – cel mai scurt drum, prin spatiu, intre doua puncte) cu viteza constanta, viteza luminii in vid, si anume „c”. Ce? ati uitat ca asta sustineati mai adineauri. Fotonii ar putea fi prizonieri, realmente prizonieri, numai si numai daca in fapt s-ar misca cu o viteza nitelus mai mica decat „c”, adica daca ar avea o masa nenula, infima dar nenula, altfel gravitatia nu le-ar spune lor personal nimica. Daca nu uitam poate discutam varianta (cat se poate de posibila) in care Sfera lui Goe ar fi o gaura neagra. Realmente neagra. Un caz particular ca oricare altul. D-voastra, care ati mai vizitat gauri negre, v-ar fi foarte la indemana sa reconstituiti faptele intr-un asemenea context al Sferei lui Goe, cu Goe si cu bec. Nu?

      P.P.S. Si daca tot a venit vorba de cazuri particulare, cred ca cei interesati (if any) ar trebui sa ia in consideratie si alte cazuri, (d)in Sfera lui Goe, cazul (a) in care dl.Goe se afla in interiorul becului, si cazul (b) in care becul se afla in interiorul d-lui Goe. Mi-e si frica sa desenez. Risca sa constat ca cele doua noi schite isi vor capata autonomia aritistica intocmai ca prima, cea in care dl.Goe si becul sunt multimi disjuncte.

      Presupun ca intr-o gaura neagra trebuie sa fii foarte, foarte mic si foarte, foarte bine plasat pentru avea senzatia ca locul este luminos. Si in alta ordine de idei, ce parere aveti? Interiorul unui electon este un loc luminos sau intunecos?

      • d'Artagnan said

        ”altfel gravitatia nu le-ar spune lor personal nimica.”
        Gravitația le spune fotonilor multe,chiar și dacă au masa nulă, de vreme ce ”drumul” razei de lumină este modificat la trecerea pe lângă o masă mare. Cel puțin așa am înțeles eu de la Eistein. Acuma e drept, n-am fost premiantul clasei, eu mai mult cu bătaia, deh, muschetar!
        Cât despre electron,nu știu ce să zic, eu dacă nu văd cu ochii mei…eu sunt cu muschii, nu cu creierul! 🙂
        De gaura neagră am putut să zic pentru că am fost acolo, am văzut cu ochii mei, în electron n-am ajuns. Încă. Cu un muschetar destoinic nu știi niciodată…

        • arcaluigoe said

          @D’Artagnan – Ce a spus Cardinalul Einstein ramane valabil. Relativ valabil. Dar in aceasta relativitate agasanta, trebuie remarcat ca fotonul, nu si nu, nu este marcat de gravitatie… catusi de putin. El merge cåtånel constant, cu viteza constanta, ne abatandu-se nici la dreapta, nici la stanga, nici in sus, nici in jos, nicaierea. Imaginati-va ca d-voastra sunteti un observator la poala dealului si-l petreceti cu privirea pe… Athos care merge drept catre varful dealului cu viteza constanta… si continua sa faca acelasi lucru si dupa ce trece de creasta dealului. D-voastra ati fi tentat sa credeti ca l-a inghitit pamantul, ca l-a papat uriasa gravitatie, si ca s-a dus de-a rostogolul (cu viteza sporita) in gaura neagra. Cand colo nici vorba. El a continuat sa mearga, fluierand, drept inainte, cu viteza constanta, pe drumul cel mai scurt dintre oricare doua puncte luate la intamplare de pe traseul sau… Daca ar fi avut un bagaj foarte greu (masa nu gluma) da, ar fi simtit gravitatia si ar fi opintit la deal si s-ar fi dus de-a berbeleacul la vale… Dar asa, usor, fara nicio obligatie, cu o spada usoara cu spin, fara suspin, nu. Chiar daca d-voastra observatorul ati fi putut jura sau presupune altminteri de vreme ce nu-l mai vedeti… Asa si cu fotonul. Gravitatia are, daca e sa aiba ceva cu spatiul, nu cu fotonul… El e prea usor ca sa-i pese de gravitatie. Acuma vreun chichirincios ar putea ricana ca nu-i asa pentru ca daca tragi (cu gravitatia) de spatiu atunci spatiul nu doar ca se deformeaza ci se si lungeste. O gaura (neagra) cu un diametru de cativa centimetri (la orizontul evenimentelor) poate avea o adancime colosala, de mii de ani lumina… si atunci, ponderal sau imponderal, fotonul care a luat drumul gåurii, tot simmte si el ceva ca are de mers mult mai, ca una e sa mergi cativa centimetri si alta e sa strabati catva ani lumina. Nu? Nu. De ce? Ei de ce. Oameni in toata firea si nu intelegem de ce. Iata de ce, ne spune nenea Einstein: Cu cat mergi mai repede cu atat spatiul se contracata si timpul se dilata (sau invers in functe de locul de observare). Prin urmare daca eu asist (tu asisti, el asista) de pe margine, ca un chibitz, la deplasarea unui ins micutz, de la A la B, cu o viteza foarte mare, aproapiata de viteza luminii, in timp ce eu ii cronometrez parcursul in sa zicem „o ora”, el, la bordul navei lui, cronometreaza acelasi parcurs „intr-o secunda”, ba daca isi sporeste viteza (spre limita „c”) eu ii cronometrez 3559 de secunde, iar el cronometreaza o miime de secunda. Acuma daca individul isi pune ambitia si circula chiar cu vitesa „c” (cam cum s-ar presupune ca face fotonul), atuncea, dupa cum ne spune tot nenea Einstein, eu ii cronometrez 3558 de secunde, iar el cronometreaza 0, nothing, nada, zipo, nimic… Adica ca el ajunge de al A la B instantaneu (din punctul lui de vedere). Si nu numai de la A la B ci de oriunde oriunde. Din punctul lui de vedere el se afla simultan in toate punctele dreptei pe care se deplaseaza, si orice distanta-i apare ca fiind egala cu zero. Nu-i trece timpul, nu-i exista spatiul. Pentru un asemenea individ Universul se reduce la un singur punct in care nu se intampla nimic. Din punctul de vedere al fiecarui foton Universul inca nu s-a nascut si Big-Bangul nu s-a produs inca. Dar numai si numai in cazul in care fotonul chiar s-ar misca fix cu acea viteza limita „c” (permeabilitatea gravitationala a vidului). Daca insa fotonul nu-i chiar perfect si se misca nitel mai incetunel, cam cum face varul lui neutrino, dar mai repede, eeee atunci… ar incepe si pentru el, nefericitul, ca existenta sa aiba sens (?), si sa simta ca-i trece vremea si ca asista la evenimente si nu l-ar mai lasa rece gaurile negre. Incolo nu. Ceea ce eu cred (o credinta ca oricare alta) ca se si intampla in realitate (ca si realitatea asta prea e gogonata).

          P.S. In legatura cu electronul v-am intrebat numai asa… de curiozitate. Ma asteptam sa-mi spuneti ca nu exista un interior al electonului. Bine ca nu mi-ati spus. Cam sa nu existe atata vreme cat exista (exista?) un exterior al electronului. Eu cred (alta credinta, ca sunt si cam politeist) ca un electron, de exemplu, poate fi rezultatul evolutiei in care decade dupa o oarecare vreme o gaura neagra. O sa ziceti, „Du-te ba ca esti nebun… pai tu nu realizezi si tu ca exsista o diferenta colosala de masa?… Cum cacat sa fie o gaura neagra un electron?” sau ma rog ceva echivalent. Un electron nu-i o gaura neagra ci un urmas al unei gaurii negre… Stiti cu ce se ocupa o gaura neagra? Strange materie. In mod continuu strange materie. Tot ce prinde. Pana cand? Nu se stie! Veti zice (ca sunt si plin de presupuneri). Cu cat strange mai multa materie cu atat devine mai mica, si mai mica, cu un orizont al evenimentelor din ce in ce mai ingust (ca o vulva de furnica). Dar devenind asa de mica iese din jursdictia vardistului Einstein si intra in jurisdictia comisarului Planck, a jandarmului Heisenberg si a ofiterilor sub acoperire Born si Dirac. Va dati seama? Politia cuantica. La scara asta nu mai merge cu continuitatea, totul se petrece cuantificat, in pachete, niveluri. O gaura neagra ajunsa aici nu va mai putea sa inghita decat cantitati fixe de materie sau deloc. Masa aia enorma este convertita in energie de legatrua a unor entitati extrem de stabile si foarte mici sub aspect dimensional, precum electronul bunaoara, mult dar cu mult, foarte mult mai stabile decat stabillul atom. Presupun cred ca stiti ca masa atomului este un pic mai mica decat suma maselor componentelor sale, diferenta de masa regasindu-se in energia de legatura. Electronul e mai cu mot, masa lui fiind mult, dar cu mult mai mica decat suma maselor care-l compun. Interiorul unui electron este un spatiu vast prin care lumina poate calatori nestingherita miliarde de ani (din punctul nostru de vedere). Daca prin absurd un electron si-ar pierde stabiltatea si ar exploda s-ar produce practic un Big Bang si un nou univers ar aparea. Dar oare cum anume ar putea un electron sa-si piarda stabilitatea garantata de imensa energie de legatura obtinuta in furnalul unei gauri negre prin arderea masei? E o simpla problema de „timp” si „spatiu”. Universul, mama lui, nu este stabil. E in lucru. Se dilata. Ca nebunul. Spatiul se dilata. Spatiul se dilata inexorabil in mod accelerat. Incet, foarte incet dar intr-un mod inevitabil fiecare electron se dilata imreuna cu spatiul in care se afla. Mai devreme sau mai tarziu spatiul se va fi dilatat intr-atat incat existenta atomilor, electronilor nu va mai fi posibila. Cu totii vor exploda, generand alte universuri guvernate de alte legi, alte interactiuni, si asa mai departe, hå-hå… la infinituri…

          Cine credeti ca o sa invinga? Djokovic sau Murray? D-voastra cu cine tineti?

        • Spectator said

        • Dl.Goe said

          Trece timpu ca nebunu… e-he-he… In realitate se pare ca trece spatiu ca nebunu… si nu-i mai avem alaturi pe lautarii de alta data… lautari cuantici… sa ne bage o romanta pe tema asta… a dilatarii accelerate care strica vechile rânduieli… ori a ubicuitatii fotonice… Sa-mi canti batran cobzar, sa-mi canti ce stii mai bine, ca bani ti-oi da, si vin ti-oi da si sfera de pe mine… Maestre un „la-minor” te rog si tine-mi hangul la aia cu teoria stringurilor.

          Mi-e asa o teama bizara vizavi de faptul ca poetul Serban Foarta nu va scrie nicio meta-balada post-moderna, urmuzooiana despre tooria unificata a stringurilor… din cauza ca scriitorul Dorin Tudoran (un clasic) nu-i in stare sa-i ofere suficiente pretexte in aceasta directie. Si fara pre-text maestrul Foarta nu compune. Nimic.

  10. dlnimeni said

    Dar intunericul, unde disparu?

    • d'Artagnan said

      Vorbiți cu mine?

    • Dl.Goe said

      @Dl.Nimeni – Depinde ce intelegeti prin „intuneric”. Daca am accepta ideea (plauzibila de altfel) ca intunericul este nimic (nimic mai mult decat absenta luminii), ar insemna ca intrebarea d-voastra poate fi considerata echivalenta (in complementaritatea ei) cu cea despre lumina. Cand s-ar lamuri aceea s-ar lamuri si aceasta. Prin entangelment cuantic. 🙂

      • dlnimeni said

        Mi-ati oferit un raspuns interesant. Depinde ce ne intrebam mai intii, daca situatia o consideram de complementaritate. Nu doar in experimentul mental SG, dar si biblic, nu lumina a fost mai intii. Si este intunericul lipsa luminii, este intunericul nevoia de lumina sau intunericul este tot ceea ce nu este lumina? Cine stie, poate aflam mai multe raspunsuri despre lumina, intrebindu-ne despre intuneric.

        • arcaluigoe said

          Numai sa nu dåm in satanism. 🙂

          Este oare (asa dupa cum ar aparea) intunericul mai simplu decat lumina? Vorbim despre intunericul orbilor ordinari sau deespre cel al lui Dumnezeu? Din intuneric se poate obtine lumina? Dar din lumina intuneric? (Cica da). Se propaga oare intrunericul cu viteza luminii?

          Haideti sa vedem daca viteza luminii este maxima sau nu… Vreti? Daca da, sa presupunem ca ati fi poseorul unui mic reflector cu laser (precum acelea cu fascicul rosu folosite la prezentari cu planse, stiti despre ce vorbesc) si sa zicem ca ar fi suficient de puternic incat sa duca pana la luna. Tinandu-l indreptat catre luna si aprinzandu-l, ati putea constata in mod normal ca dupa o mica intrzire (de circa 1,4 x 2 = 2,8 secunde) pe suprafata lunii ar aparea un spot rosu. Acuma sa zicem ca ati misca putin laserul, producand intr-o zecime de secunda o deviatie unghiulara oarecare fata de directia initiala a laserului. Dupa alte 2,8 secunde ati putea observa ca spotul de pe luna incepe sa se deplaseze, astfel incat dupa o zecime de secunda (din momentul in care incepe sa se miste) va ajunge intr-o noua pozitie. Cu putin efort se poate calcula distanta reala (sa-i zice :d”) de pe suprafata lunii intre pozitia initiala si cea finala a spotului. Deplasarea intre cele doua puncte s-a facut intr-un timp „t” = 0,1 secunde (un observator local ar putea confirma). Prin urmare viteza de deplasare a spotului din punctul A in punctul B va fi v = d/t. Daca veti face calcului cu date reale veti constata ca viteza „v” calculata este mai mare decat viteza lumnii. Prin urmare este sau nu este viteza luminii viteza maxima in univers? Daca nu, nu.

  11. d'Artagnan said

    Mi-e greu să cred că ar putea apare universuri guvernate de alte legi, de vreme ce dlGoe şi dArtagnan EXISTĂ şi comentează (mă rog, fiecare după posibilităţi, eu mai puţin) despre Univers, găuri negre, timp şi spaţiu în ACEST Univers. Dintre toate universurile la care ne-am putea gândi se pare că doar tipul acesta există deoarece anumiţi parametri („Doar şase numere” de Martin Rees) coexistă în mod fericit.
    Apropo de dilatarea Universului, credeţi că mai am timp să mă dilat şi eu împreună cu el, să ajung mare ca Porthos? Am o ciudă pe umerii lui mari… dar probabil că şi el se va mări, aşa că…

    Oare din cauza dilatării Universului înălţimea medie la om creşte de la o generaţie la alta?

    Mie îmi place în general Federer (printre altele şi pentru că loveşte reverul cu o singură mână…ca mine!), dar în cazul de faţă o să ţin cu Djokovic, îmi place că riscă.

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Nu mi-e greu sa cred ca ne aflam in preajma unuia dintre momentele in care „discutia” noastra converge vertiginos (vertij) catre limitele limbajului nostru, intr-o zona sferica de raza episilon. Se stie (da’ de un’ se stie?) ca limitele mele sunt limitele limbajului meu. Curajul cu care abordez discutia in aceste contitii atat de vitrege vine tot dintr-o credinta. Mi-e usor sa cred ca meta-comunicarea dintre noi (abia inteleasa, plina de-ntelesuri) nu este (la acest capitol al blocajelor periodice inerente) „in faza” cu comunicarea directa (cea amenintata de limite), fiind inca suficient de consistenta (in raport cu ce?), incat sa faca nesemnificativ esecul potential al discutiei directe, cea purtata cu adâncå superficialitate in interiorul sferei de raza epsilon, din jurul limitelor limbajului. Dupa cate vedeti operez numai (si numai) cu credinte usoare, aproape imponderabile. Cred numai si nunai ceea ce pot crede cu usurinta, fara efort(uri). Ceea ce desigur v-as recomanda si d-voastra, daca n-as sti ca deja procedati in acest mod propice… Ma grabesc sa inchei acest meta-paragraf pentru a coborî pe textul mesajului d-voastra, in incercarea extrem de dificila, de a fenta limitele limbajului meu (aveti magistralul talent de a pune aceste limite in evidenta, usor, fara efort(uri)) cu scopul de a a-mâna cu inca un moment, momentul incomunicabilitatii, in care vom realiza brusc (prea brusc) ca de fapt in tot acest timp noi (doi) am vorbit mereu de lucruri diferite, extrem de diferite… Mai exact am pålåvragit si pålåvrajit, despre lucruri despre care habar nu avem, in afara, desigur, a unor mini-dogmatice canoane furnizate noua (in comun) de aceleasi scripturi, totul pe cheltuila simpaticei meta-comunicari (care este). Desigur ca partea ce mai interesanta a discutiei de fata nu se refera la micile noastre diferente de interpretare teologica a respectivelor scripturi ci la insistenta d-voastra de a sublinia, blajin, ca adaosurile teleologice pe care le propun (ca sens al gradientului entropiei) sunt (simple) erezii.

      Asadar (pe text):

      (a) Ziceti ca va este greu sa credeti ca ar putea apårea universuri guvernate de alte legi. Greu? Departe de mine gandul sa va propun credinte grele. Presupun (cred) ca in fapt nu credeti deloc asa ceva, dar ati vrut (conform canoanelor) sa fiti prudent si prevenitor. Sa rezulte oare ca v-ar fi usor sa credeti contrariul? N-ar trebui sa va grabiti cu raspunsul pentru ca este o intrebare capcana. Multi-capcana… As insista un pic asupra confuziei pe care o produce termenul „a crede”. Pentru om de credinta afirmarea credintei este un enunt absolut, incontestabil. Ceea ce se refera la credinta este nenogociabil. Nu poate fi argumentat, contestat, dovedit. Nici n-ar fi politic corect sa se incerce. Pentru un om de necredinta (si ceva ma face sa presupun ca sunteti ateu, cel putin judecand prin prisma conflictelor cu Cardinalul R.) a crede este un factor de ambiguitate, de maleabilitate, de negociere, de relativizare. N-ati fi putut sa ziceti pur si simplu „Nu pot aparea universuri guvernate de alte legi”. Ar fi parut excesiv. Dar daca oare ati fi zis n-ar fi trebuit oare sa se subinteleaga ca asta este (doar) „opinia” d-voastra (ca sa nu zicem „credinta”) si nu un enunt incontestabil… Sensurile alocate verbului „a crede” au fluctuat teribil pe firul discutiei, ba chiar adesea sensuri contradictorii au coexistat pe verbul cu pricina in aceeasi fraza, vizavi de „credintele” noastre in problemele colaterale disparitiei (sau nedisparitiei) luminii, fortand laolalta opinii cu credinte (- sau necredinte, totuna).

      Un alt cuvant ambiguu care a subminat consistenta dialogului nostru este acela de „univers”. Fireste ca m-am exprimat eu gresit. Desigur ca (vizavi de sensul absolut al termenului) nu poate aparea „alt univers”, „alte universuri”… dupa cum spune spune si cuvantul insusi: „uni” (adica ca e unul). Totusi cand vorbim despre univers (mai ales stiintificii) nu ne referim la tot universul (n-am avea cum, stiintificii, cu atat mai putin) ci la fragmentul de univers oarecum accesibil noua despre care credem (o credinta ca oricare alta) ca ar fi aparut dintr-un (soi de) electron primordial, prin Big-Bang, acum 13,7 miliarde de ani. Desigur ca vorbind despre nasterea unor noi universuri ma refeream la acest gen de „universuri” locale, nu la… Univers. Problema este ca unii au credinta ca universul local este Universul… In ceea ce priveste sintagma „guvernate de alte legi”… Lucrurile sunt inca si mai ambigue. Mai intai ca universul nu e guvernat de nicio lege. Exista unele contexte potrivite in care valoarea de adevar a enuntului „Universul este guvernat de legi (fizice)” este „adevarat”. Aceste contexte ar trebui sa le sesizam din zbor, cand vorbim, in special pe bloguri, altfel facem praf discutia. Dincolo de aceste contexte v-as intreba daca stiti d-voastra vreo lege anume, oricare, din vreun set de legi care guverneaza Universul? Daca stiti vreuna va rog sa o mentionati. Ar fi o premiera mondiala pe care Arca lui Goe o merita cu prisosinta. Pur si simplu nu exista asa ceva. Legea gravitatiei universale nu este o lege care sa guverneze universul. Este o mica potriveala aproximativa vizavii de un set finit de observatii. Observatiile ulterioare (care au condus la o alta teorie:Teoria relativitatii) au demonstrat ca universul nu functioneaza dupa cum rezulta din legea gravitatiei zisa universala. Toate teoriile (si legile enuntate in interiorul lor) exprima relatii matematice care se potrivesc aproximativ unui set finit de date observate (observabile)… nu felul in care este guvernat universul. Totusi in sens restrans putem afirma ca universul (local), asa cum il vedem noi, are o anumita previzibilitate, pe baza respectivelor legi care l-ar guverna (asa in mod aproximativ)… Unii inca mai spera (alta credinta) ca din aproape in aproape, pe baza unor teorii din ce in ce mai contingente cu realitatea, vom obtine finalmente legile care (musai) guverneaza universul. Cand vorbeam despre „noile universuri” „guvernate de alte legi” ma refeream desigur nu la (inexistentele) legi cu totul universale ci chiar la acestea locale care guverneaza universul „acuma”, via mintea omului. Ceea ce voiam sa spun este ca evolutia universului (universul nu este static) va duce la contexte noi, in care „legea gravitatiei universale” (de ex) nu va mai avea obiect, nici macar atâta cat are azi, ca aproximare multumitoare a felului in care universul (local) (ne) este previzibil. De altfel, stiintificii afirma ca, in contextul singularitatii contemporane cu Big Bangul, „legile fizicii” nu functionau, nu aveau sens. Felul in care era universul atunci facea evidenta falsitatea lor. Felul in care va arata Universul in expansiune va conduce la o stare in care, iarasi, formula „F = (m1 x m2)/d-patrat” nu va mai avea niciun sens si nu va mai aproxima nicio realitate. Iluzia ca o astfel de lege ar fi eterna (in aproximativitatea ei) este gresita, chiar in interiorul felului „stiintific” de a aborda universul. Ma mir teribil ca stiintificii nu se grabesc deloc sa coreleze sensul gradientului entropiei cu dilatarea SPATIULUI (adica a Universului), tot cramponandu-se de asa zisa dimensiune „timp”. In interiorul atomului (si moleculelor, de ex.), in conditii „normale”, gravitatia si legile gravitatiei nu joaca niciun rol. Gravitatia nu exista. Este cu totul insesizabila in raport cu fotele care guverneaza (ah) atomul. Atomul e prea rar, are o densitate prea mica, contine prea putina masa in volumul sau, pentru a-i oferi gravitatiei vreun rol. Universul in expansiune (spatiul insusi) va face ca in erele viitoare existenta galaxiilor si a stelelor sa devina imposibila, apoi chiarexistenta atomilor si a particulelor zise elementare nu va mai fi posibila. Legile despre gravitatie si electromagnetism nu vor mai avea niciun sens. Totusi materia, in noua stare de agregare a universului, va parea (si pårând va fi) organizata dupa alte legi referitoare la noile tipuri de interactiune insesizabile azi (insesizabile la scara de acum a universului). Pentru niste posibile entitati inteligente prezente in acel stadiu al universului, era noastra, in care notiunea de „forta gravitationala” inca are sens, va fi o simpla ipoteza despre niste timpuri de dinainte de „big-bang”-lor… erå pe care o vor considera stranie, un „spatiu” in care legile lor fizice universale (imuabilele lor legi) nu vor avea aplicare. Cat de greu v-ar veni sa credeti asa ceva? 🙂

      (b) Si eu tin tot cu Djokovic.

  12. d'Artagnan said

    Dle Goe
    N-ar trebui ca ultimul pătrat să-l faceţi ca pe al doilea, cu o sferă luminoasă, dar fără acel bec aprins?
    Şi care ar fi filozofia care stă în spatele acestei demonstraţii? Că odată „luminat” omul, nu mai poate cădea în „întuneric” indiferent dacă cineva vrea să-i stingă becul?
    Poate că da, dar să nu uităm că acest lucru s-ar putea întâmpla NUMAI dacă acel spaţiu este perfect izolat de exterior.
    Altfel, dacă ar intra, de exemplu, undele electromagnetice, o Antena 3 i-ar stinge imediat becul săracului gânditor.

    • d'Artagnan said

      Nu becul, ci „becul” am vrut să scriu, evident…

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnian – Nu este nicio filosofie. Blogul este despre Nimic. Topicul nu duce Nicaieri. Anume. Cand o sa ajunga (undeva) nu va fi nimic mai simplu decat sa propunem (impreuna) filozofia potrivita. Dar ce atata graba?

      P.S. In ceea ce priveste sugestia grafica trebuie sa va spun ca mai sunt cateva cateva variante ilustrative a diferitelor secvente care se pot petrece in Sfera lui Goe (in cazurile particulare de discutat. Variantele respective sunt gata in minte si in pregatire sub aspect grafic. Daca va (mai) fi cazul sa continui pe blog drumul catre nicaieri al Sferei lui Goe, voi tine seama de sugestia d-voastra atunci cand se sa potrivi cu contextul, mentionand in clar ca si D’Artagnian s-a gandit „asa”.

  13. dlnimeni said

    Arcaluigoe: nu,nu avem de ca sa dam in satanism. Biblic, lumina, in lumea noastra, apare experimental ( Dumnezeu a zis sa fie lumina si Dumnezeu vazu ca lumina e buna, dupa ce a fost lumina, fara sa stim daca lumina a mai fost inainte „aplicata” si in alte lumi ori era, cum am zice astazi, o noutate absoluta). Omenesc, lumina a fost cunoscuta prin intermediul termic: lumina diurna, lumina focului, a luminarii, a lampii cu gaz lampant, a becului cu gaz aerian, a becului cu incandescenta, au fost asociate de om, datorita intermediului termic, cu caldura, cu starea de bine si relaxare produsa de caldura, cu posibilitatea de a gati mincare, in concluzie cu o stare de bine. Mult mai tirziu a aparut lumina din descarcari in gaze, care s-ar asocia cu ceva mai putin placut , cu fulgerele si trasnetele adica, ulterior lumina careia i-as zice de semisinteza, aceea de LED, ca aplicare a efectelor foto in semiconductoare si, din anii ’60, lumina careia i-as zice de sinteza, aceea de laser, prin actiunea directa asupra nivelelor energetice. Insa cum zeci de mii de ani, lumina a fost asociata cu caldura si cu starea de bine, cu viata, daca doriti, lipsa luminii a fost asociata cu frigul, cu lipsa binelul, cu moartea, daca doriti; si, iata, dumneavoastra chiar puneti problema asocierii lipsei luminii cu ceva satanic (dar in iad arde focul, deci sunt caldura si lumina!). Lumea noastra este lumea lui Dumnezeu – si creata de El – nu a Satanei. Sigur ca studiul fizicii laserilor ne permite sa discutam, stiintific, mai in detaliu despre modul in care poate fi generata si se propaga lumina. Insa cred ca scopul articolelor dlui Goe, legate de lumina, nu este acela de a rememora, sau aprofunda, articole de fizica, ci un alt tip de discutie. Daca vom considera, prin intuneric, non-lumina, atunci avem deja exemple ca exista viata in intuneric; exista viata si in frig si, pentru unele organisme, chiar in stare de congelare; exista caldura fara lumina. Insa omul este facut sa traiasca si in lumina si mai ales in aceea asociata cu caldura. Sigur ca ne putem pune problema senzorilor cu care suntem dotati, ochii: daca i-am fi avut pentru lungimi de unda mai mari, atunci am fi „vazut” si caldura si mai putin din lungimile de unda mai mici ( nu am fi perceput albastrul, ori, mai degraba, am fi asociat culoarea unei alte lungimi de unda). Daca am fi avut acesti senzori pentru lungimi de unde mai mici, am fi admirat acum minunatiile ultravioletului.

    • dlnimeni said

      Cred ca viteza luminii este viteza maxima in univers (in universul nostru!) tot in sens relativ adica deoarece noi nu suntem in posibilitatea de a pune in evidenta una mai mare ori, daca doriti, un fenomen cu propagare mai rapida decit propagarea luminii (ori a intunericului). Si poate si pentru ca senzorii nostri cei mai rapizi lucreaza „cu viteza luminii”. O viteza mai mare decit aceea a luminii este, pentru noi, nedetectabila. Adevarat ca am putea detecta „urmele” unei viteze mai mari decit aceea a luminii, daca am sti cum sa le aflam. Chiar si cu lumina avem probleme, fiind la limita capacitatii noastre de perceptie: ea devine, pentru noi, duala, adica polimorfa ( si de ce ar fi doar duala?). Nu stiu cit este de vesel sau de trist, ins noi percepem, analizam si judecam numai o parte din lume si anume atita cit ne permite „senzoristica din dotare”. Referitor la experimentul propus cu laserul, am vazut citate, cred ca si pe Wiki, exemple in care o viteza pare mai mare decit aceea a luminii. Nu as dori sa ma mai aplec asupra lor. Opinia mea am scris-o mai sus, este aceea ca sunt viteze mai mari decit cea a luminii, insa pe care noi nu le putem percepe si nu le putem detecta nici „urmele”.

      • dlnimeni said

        Am putea, astfel, modifica si completa vorbele batrinului intelept din anecdota: ” patru lucruri am dorit sa le vad pe lume si nu le-am putut vedea: urma pasarii in aer, urma sarpelui pe stinca, urma barbatului in femeie si urma unei viteze mai mari ca viteza luminii.”

        • Dl.Goe said

          @Dl.Nimeni – Toate cele patru feluri de urme pot fi vazute (si eventual vizualizate) pana la urma… Unele mai usor, altele si mai usor… Toate fiind (vai) atat de definitive.

    • Dl.Goe said

      @Dl.Nimeni – Felurile luminii in sensul de feluri de a produce lumina precum si relatiile afective intre om si luminile respective pot constitui o tema in sine. Am putea-o numi „Focul viu”. N-o putem face acum deoarece ar bulversa complet ce a mai ramas de bulversat din Sfera lui Goe. Dar musai trebuie s-o avem in vedere. Va multumesc pentru generoasa introducere in subiect.

      • dlnimeni said

        Chiar ca nu aveti pentru ce, dar va multumesc pentru multumire.

      • Rebeliunea minerală said

        Şi totuşi, întunericul rămâne, câtă vreme continuumul mental al observatorului poate iluziona discursivitatea temporalităţii şi însăşi realitatea, în care, odată ce lungimile pot fi exprimate în unităţi de durată, (secunde, minute, ani şi parseci), nu mai poţi identifica nici ce-i una, nici cealălaltă. Ori, asta nu-nseamnă, că nu există nici una, ci, mai curând c-ar fi, ambele, altceva.

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerala – Ca de obicei ati scris adânc. Altceva? Cum vine vorba asta… altceva? Cum adica s-o manance?

          Sper ca-mi veti ierta aparenta malitziozitate. Nici vorba de vreo incercare de ironie. Cele doua (care ori fi de fapt una, sau niciuna – sa nu ignoram complet aceasta ipoteza) sunt altceva, fireste ca sunt altceva, in raport cu ceea ce credem noi, enoriasii, c-ar fi. Mereu s-a dovedit c-ar fi altceva decat crezuseram noi, enoriasii, intr-o vreme c-ar fi. De unde si teama de a mai crede ceva. Partea proasta (sau dimpotriva) este ca cele doua sunt mereu altceva nu numai in raport cu ceea ce credem noi, enoriasii, c-ar fi ci si in raport cu ceea ce sunt. Maine saptiul si timpul vor fi cu totul si cu totul altceva decat sunt astazi. Totusi maine este asa de departe incat ramane incert. Nu din cauza lui maine nu mai prididm noi sa tinem pasul cu cu spatiul si timpul care mereu si mereu se vadesc a fi altceva, asa dupa cum consemnati si d-voastra in enuntul de mai sus, pentru care va raman re/cunoscator. 🙂

        • Rebeliunea minerală said

          Bergson s-o fi întrebat, cât timp trece de la un fel de timp la altfel de timp ?

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerala – Sistemul d-voastra de pile si relatii ma pune in mare incurcatura. D-voastra prea stiti intotdeauna la cine sa apelati. As apela si eu la Proust ori macar la Solomon Marcus, dar nu stiu daca vreunul mai are timp de mine.

        • Rebeliunea minerală said

          Ăla cu madlenele n-are, că l-a pierdut, „Timpul” dlui. Solomon Marcus s-a epuizat…

        • Rebeliunea minerală said

          …şi nici Gigi Becali nu se simte prea bine.

        • Dl.Goe said

          …timp ce sta… si timp ce trece… am auzit ca åstia ar fi tentati sa cuantifice si timpul. Cica ar exista un soi de constanta a lui Planck referitoare la timp si ca timpul trece numai si numai in pachete din astea de zero virgula o multime de zerouri (0,000000000000000000000000002) nanosecunde. In rest sta. Cat sta intre doua astfel de pachete nu se stie, da cica nimic nu s-ar putea petrece intr-un timp mai mic decat constanta asta, din cazuza ca cauza nu s-ar putea transmite intr-un timp mai mic de atata… Ciudat mai e si timpul asta. Acuma eu (cam ca Bergson dar mult mai pe ocolite) ma intreb daca continua dilatare a univesului in expansiune afecteaza si cuanta asta de timp sau nu, ajutandu-l sa devina si mai fragmentar (prin spargerea cuantei de timp) sau mai continuu prin a/lungirea cuantei pana la valori macroscopice. Intr-unul dintre cazuri am putea sa ne traim viata intr-o clipa si sa ne mai ramana (evenimente) pentru alte doua-trei reincarnari…

        • Dl.Goe said

          Ce are a face Gigi Becali? Important este cum se simte Dan Pavel. 🙂 Intotdeauna consilierul este mai important decat consiliatul. Sub aspect al timpului intelectual desigur…

        • Dl.Goe said

          Uneori dl.Plesu (de ex.) mi se pare cu 25 de ani mai tânar… Atemporalitatea sa fiind mai evidenta la blog… Asta ca tot veni vorba despre consilieri. Spune-mi pe cine consiliezi ca sa spun cine esti.

        • Rebeliunea minerală said

          Ordinul de mărime se… execută, nu se discută.

          Dacă s-ar putea argumenta şi cu intuiţiile, Vedele s-ar academiza. Că-i unitate spaţiotemporală, că-i spiritualomaterială, cândva-cineva a mai spus în viitor că nu-i glumă cum gândim: n-om îndoi furculiţe cu mintea, dar timpul l-am îndoit după cum am gândit spaţiul. Aveam neuroni şi sinapse, dar fără curent – timpul şi spaţiul bălteau, stau, nu erau. (Reprezentările lor !) Ciclitatea diurnă – că, de, fiat lux ! – a inventat roata, Pământul tipsie şi timpul care se roteşte într-un eternell retour, care mergestă ciclic. De la săgeata giroscop a gândului analogic la discursivitatea logică, doar un epsilon de 0,00000000…. Menhirul, obeliscul şi timpul săgeată au ţâşnit din acelaşi gând. Punct-cerc-vector: ce curbură!

        • Dl.Goe said

          Ba nu, cu intuitiile sa nu se argumenteze… Ca nu se poate… Dar… fara intuitii nimeni n-ar porni sa caute argumente. Intuiesc deci exist. Merge? Daca intuitie nu e, nimic nu e. Eeee?

          Partea interesanta este ca multe dintre teoriile fizice sunt/au fost bazate majoritar pe intuitii… Intuiesti deci exita…

  14. d'Artagnan said

    Nu ştiu ce să CRED, am senzaţia că mă certaţi. Niţel. Asta ca să vedeţi în ce hal de meta-comunicare am ajuns. 🙂
    Vă vine sau nu să credeţi, dar îmi place să CRED că am priceput punctul dumneavostră de vedere privitor la „noile legi”. Îmi place călătoria d-stră până la marginea Universului şi înapoi, până la sfârşitul şi începutul timpului „nostru” şi înapoi.
    Aveţi dreptate, legile care NU guvernează Universul 🙂 ci doar se potrivesc, nu funcţionează pentru singularitatea de dinainte de Bing bang şi pentru primele fracţiuni de secundă de după. Din cauza (şi) acestui fapt, îmi pare necesar să fiu precaut în exprimare şi să am îndoielile mele privind imposibilitatea unor Universuri ce funcţionează cu …alţi parametri. În plus, eu tot vă zic, dar dumneavoastră treceţi cu uşurinţă peste asta: nu sunt decât un muschetar (sau aristocrat) şi nu un „ştiinţific”. Puţinele mele lecturi au fost făcute între două dueluri şi trei baluri. Stau mai mult în sala de arme decât în bibliotecă. Cum ar putea cineva ca mine să declare că este convins că Universul…
    Bineînţeles, mai este şi politeţea la mijloc…Cam asta înseamnă acel ”eu cred că…”
    Cât despre comunicare şi meta-comunicare…dumneavostră sunteţi un artist al limbajului, faceţi dantelărie, croşetaţi, faceţi fentă pe stânga şi plecaţi pe dreapta, niciodată nu ştii sigur unde este mingea, dacă rişti o deposedare poţi să ai surpriza unei accidentări. Puteţi să daţi o pasă uitându-vă în altă parte.
    Poate de aici vine şi multa meta-comunicare dintre noi. Dar este incitantă, de fiecare dată mă gândesc dacă mingea-i la mine sau nu. 🙂
    Ce vă pot spune SIGUR este că da, aveţi dreptate, gravitaţia deformează spaţiul, iar acesta influenţează traiectoria luminii. Eu am mers pe principul că dacă „a” influenţează „b”, şi „b” înfluenţează „c”, atunci „a” influenţează „c”. Dar saltul este prea mare.
    Aşa e, fără masă nu există gravitaţie.

    Şi totuşi, un tip pe care-l cunosc, Stephen Hawking, îmi spune că nu mai este nevoie de Dumnezeu pentru a explica originea Universului. Tradus, acest lucru înseamnă că el are convingerea 🙂 că poate explica singularitatea de început prin teoriile actuale. Ceea ce deschide nişte perspective… Îndrăzneţ individ!
    Dle Goe, nu mi-o luaţi în nume de rău, dar stau şi eu la marginea ştiinţei, cu o cafea în mână, minunându-mă de ce deştepţi sunt unii dintre semenii mei. Sunt spectator amator şi nu actor. Nici măcar critic profesionist. Chibiţez şi eu…
    Cine sunt eu ca să am convingeri ferme în asemenea problematică? Eu, nişte praf de stele adunat de prin univers, care nici prea inteligent n-am fost până la 20 ani, nici prea savant până la 30, şi nici genial până la 40…

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Se pare ca, prin prisma „like”-urilor primite, meta-comentariul d-voastra (de mai sus) s-a bucurat de o popularitate peste media locala. Este acesta inca un bun meta-motiv de a incerca sa propun intampinarile de cuviinta vizavi de continutul sau.

      (a) Am vaga impresie (pre-Credintå) ca incercati sa minimalizati (prin ironizare) meta-comunicarea pe care am invocat-o, asa… colateral, in raport cu continutul direct al discutiei noastre in forma de dialog. Meta-comunicarea este mijlocul prin care reusim sa transferam intre noi mai multa informatie decat se transfera efectiv prin cuvintele si frazele utilizate, imbogatind cu sensuri noi (meta-sensuri) interactiunea dntre noi, care excede cu mult faptul comunicarii. N-o sa-mi spuneti ca d-voastra combateti sau compatimiti aici impreuna cu dl.Goe, efectiv in scopul de a stabili indubitabil daca fotonul simte sau nu simte gravitatia si ca acesta este scopul de baza si motorul (generatorul !?) care va pune in miscare facandu-va sa creati replici pe Arca lui Goe. Ca nu va cred. Faptul ca n-ar trebui sa tot aducem meta-comunicarea in comunicare, degradand-o astfel, nu inseamna ca ea nu exista sau ca nu-i importanta. Este. De mare baza, Dar hadeti sa lasam afacerea cu meta-comunicarea (curat s-o lasam) si sa revenim pe popularul d-voastra text.

      (a) Vorbind despre legile care NU guverneaza Universul ci doar se potrivesc, dupa cum spuneti d-voastra, citându-l pe dl.Goe, incercand sa-l discreditati prin acreditarea ideii ca totul ar fi doar o problema de terminologie, ar fi de zis inca o data, ca „se potrivesc”-ul pe care l-ati scis din context inseamna, de fapt, ca nu se potrivesc, ca in raport cu universul, legile fizice (din cadrul teoriilor fizice ale caror enoriasi le suntem amandoi) sunt simple potriveli aparente, aproximative, ale feluli in care seturi finite de date accepta o descriere matematica, si ca ele (legile de…) nu descriu de loc felul in care functioneaza universul. Cu cat mai mult se extinde setul de date observable si observate cu atat se vadeste in cazul fiecarei legi in parte ca este caraghios de falsa. Teoria ptolemica despre felul in care functioneaza Universul a fost o teorie stiintifica (nu pseudo-stiintifica) respectabila construita strict in raport cu datele observate, oferind predictibilitate si reproductibilitate ca orice teorie stiintifica. Dincolo de continutul ei intrinsec respectiva teorie a probat abilitati intelectuale remarcabile, formidabile ale autorilor ei, care merita intreaga consideratie si respect. Ceea ce nu face teoria respectiva mai putin caraghioasa ori mai putn amuzanta prin felul in care „s-a potrivit” cu Universul la un moment dat. „La un moment dat” adica in sirul gândirii si raz-gândirii stiintifice a omului nu in sirul momentelor evolutiei universului din erele sale primarei in care legile (ah legile) nu aveau sens si aplicare, pana in erele noastre „guvernate” de aceste legi, catre alte ere, viitoare care vor fi „guvernate” de aceleasi legi (dupa cum tindeti d-voastra sa Credeti), sau dupa alte legi (cele actuale ne mai avand sens si aplicare) dupa cum crede dl.Goe.

      (b) Sunt usor dezamagit in legatura cu insistenta domniei voastre referitoare la bogatia sau saracia relativa a informatiilor provenite din lecturi, acreditand, intentionat sau fara voie – nu conteaza, ideea ca discutia noastra s-ar baza sau chiar s-ar reduce (sau ar trebui sa se reduca) la astfel de informatii. Aveti (cred) exact lecturile necesare unui participant potrivit la discutia despre Sfera lui Goe. Amintiti-va ca noi (impreuna, contributia d-voastra fiind printre cele consistente) incercam in primul rand (acum, aici) sa stabilim niste rapoarte echitabile in care ar trebui sa se afle niste profani ca noi in raport cu mecanica cuantica si fizica de avangarda… in contextul unor cunostiinte de „culturia generala” normala. D-voastra, fiind peste medie, n-ar trebui sa invocati asemenea motive fara rezon (lecturi lacunare). Cred ca, chibitzand, tocmai pentru ca va declarati chibitz, ar trebui sa va intindeti cu mintea dincolo de råmasitele lecturilor de odinioara. Aici, pe Arca lui Goe nu se afla niciu actor (in sensul sugerat de d-voastra termenului de actor) ci, exclusiv spectatori… care se joaca de-a actorii in timp ce chibitzeaza. 🙂

      (c) Exista desigur fel de fel de persoane defavorizate, handicapatii de geniu, care ajunsi la limita limbajului lor, fac afirmatii dintre cele mai amuzante. Einstein, de ex, zicea ca Dumnezeu nu joaca zaruri si ca tot ceea ce urmareste si si doreste ar fi sa cunoasca (afland, singur) planurile dupa care Dumnezeu a creat lumea. Poate exista oare ceva mai inaltator, mai sublim si totodata mai dens in ineptii (lipsite de orice sens) decat acest enunt? Putin probabil. Totusi se pare ca incercari exista. Prietenul d-voastra Grigori Perelman (ala care a rezolvat Conjectura lui Poincaré dintr-o garsoniera, precum Dan Diaconescu mass media) a declarat ca nu are ce face cu premilu de 1 milion de dolari ce i-a fost oferit intrucat (atentie) el stie sa guverneze Universul. Acuma ca amicul Stephen Hawking vine si zice ca Dumnezeu nu este necesar in explicarea Big-Bangului (asa dupa cum au constatat si altii candva vizavi de nasterea si functionarea Sistemului Solar) nu poate insemna mare lucru… E un enunt pur conventional… Dumnezeu poate fi mutat fara probleme din ce in ce mai departe, dincolo de nori, dincolo de Soare, dincolo de Calea Lactee, dincolo de Big-Bang, si asa mai departe… mult mai departe. Universul este infinit de infinit. Nu-i o problema. Amicul Stephen Hawking si-a facut deja o traditie din a sustine cu convingere fel de fel de idei greu de contestat sau probat, avand taria (mare lucru) de a reveni si recunoaste ca nu era deloc asa cum a sustinut. Norocul sau este ca pariaza sume mici. Parerea personala a d-lui Goe este ca Dumnezeu (in varianta sa neinstitutionalizata) este necesar in cercetarea stiintifica, intrucat facandu-i pe cercetatori mai creduli acestia pot manifesta entuziam in descoperrea unor legi inexistente, imaginandu-si ca in fapt ei fac reverse engineering nu „potriveli” aproximative si provizorii in aproximativitatea lor. Iar entuziasmul si optimismul sunt absolut necesare pentru a putea obtine anumite succese. Credeti d-voastra ca altfel l-ar fi invins Djocovic pe Murray? Nici vorba… Convingerea ferma a fost (iarasi) decisiva…

      (d) despre fotoni (imponderali sau nu), gravitatie, univers, deformarea spatiului si altele asemenea vom mai vorbi dupa ce trece (prin disipare) materia acumulata in exces in Sf-era lui Goe. Va promit. Pana atunci v-as propune cateva teme de meditatie vizavi de cateva aspecte:

      – 1 – Faptul ca prin dilatarea spatiului (a insusi spatiului, acela pe care gravitatia-l curbeaza, si rasuceste) va veni o vreme in care existenta galaxiilor, stelelor si atomilor nu va mai fi posibila, nu este o idee originala a d-lui Goe. E din stiintifici. Interactiunile care azi a/par a fi gravitationale, electo-magnetice, tari sau slabe… nu vor mai avea sens devenind nesemnificative. D-voastra ce credeti? Vor deveni oare alte tipuri de interactiune manifeste si vor „ajuta” materia sa se organizeze (superior) sau in sine impacata va re/incepe eterna pace. Nu trebuie sa fie o credinta ferma ci asa.. o opinie optionala…(dar nu facultativa va rog). E valabil si pentru altii…

      – 2 – Vorbind despre masa si despre relatia acesteia cu gravitatea (care daca masa nu e nici ea nu e) as vrea (daca nu va cer prea mult) sa va ganditi la cateva implicatii… O masa mai mare presupune o gravitatie mai mare. Prin urmare o masa mai mica presupune o gravitatie mai mica 🙄 Nu? Prin urmare, gravitatia Pamantului (care este constituit aproape exclusiv din materie in stare moleculara si atomica), ar fi (nitelus) mai mica decat gravitatia pe care ar avea-o daca ar fi constituit exclusiv din particule libere – neutroni de exemplu. De altfel, teoretic, protonii din nucleele atomice se pot combina cu electronii orbitali, existenti in numar riguros exact, planeta Pamant fiind per total si grosso modo neutra din punct de vedere electric, obtinandu-se neutroni. Asadar un corp care ar contine aceeasi cantitate de materie cu Pamantul dar organizata strict sub forma de neutroni (ca o stea neutronica de ex) ar avea o masa mai mare decat Pamantul (defectul de masa provenind din energia de legatura, stiut fiind faptul ca masa unui atom este usor mai mica deca suma maselor care-l compun). Daca sunteti de acord cu rationamentul de pana aici sa mergem mai departe. Masa este generatoare de gravitatie. Dar se stie (tot de la prietenul nostru Einstein care a apucat sa fie inteligent până la 20 ani, genial până la 30, reticent până la 40 si depasit pana la 50…) ca masa unui corp care se deplaseaza cu viteze mari creste pe masura ce viteza creste… La limita, daca un corp cu masa ar atinge viteza „c” masa sa ar fi infinita (motiv pentru care nici nu poate fi accelerat pana la asemenea viteza ca de unde forte infinite). Prin urmare un corp care se misca repede creaza mai multa gravitatie… (De acord?) . Bun. Atunci sa revenim la gaurile negre (specialitatea tuturor si prn urmare, sau in special, a amicului Hawking). O astfel de entitate atrage si absoarbe materia din jur… atragand-o spre sine, in sine, cu forte uriase, dincolo de orizontul evenimentelor. Asemenea forte imprima acceleratii fantastice nefericitei materii care cade in capcana gaurii negre, sporndu-i acestei nefericite matrii viteza pana la valor relativiste, sporindu-i masa in mod exponential. Si deci gravitatia pe care o produce acea masa. Fiecare piesa de materie care cade in gaura sporeste cu o ratie fabuloasa masa gaurii (prin simplul fapt al caderii). Gaura neagra devine rapid mult mai grea, din ce in ce mai grea, adica mai mas-iva, decat suma maselor de repaus a materiei care o compune. Gravitatia ei sporeste pe masura, atargand si mai multa materie, dintr-o vecinatate din ce in ce mai larga. Si ciclul se repeta. Acuma trebuie spus ca presiunnea (sau ce anume o mai putea insemna presiune) in interiorul gaurii negre ar putea fi enorma, ducand la dezintegrarea formelor „normale” de existenta a materiei, molecule, atomi, protoni, neutroni, electroni (!?), quark-uri etc… ingaduidu-i ei, materiei sa fie din ce in ce mai „chitita”, sa fie aranjata din ce in ce mai eficient. Pana cand? Cu se presupune ca ar trebui sa evolueze o gaura neagra? Se va prabusi ea in sine la nesfarsit atragand din ce in ce mai multa materie inauntrul ei? Sau se va opri la un moment dat devenind altceva. D-voastra ce credeti? Ati putea oferi un raspuns strict in baza celor „furate” prin lectura de la prietenii d-voastra (Hawking si altii) sau in acord cu intuitia d-voastra, ori chiar cu dorinta d-voastra. Chiar asa. Cum v-ati dori sa evolueze o gaura neagra? E valabil si pentru altii…

      • d'Artagnan said

        Dle Goe, mă trimiteți la bibliotecă pentru reîmprospătarea cunoștințelor. Aș putea să mă reped acum, impetuos cum sunt, dar situația necesită un pic de prudență.
        Nu știu când, dar cu siguranță vă voi da un răspuns pentru că îmi plac întrebările. Cea cu finalul unei găuri negre m-a bântuit și pe mine.
        Vă anunț de pe acum că va fi un răspuns de amator, pentru că, nu-i așa, nu sunt decât un simplu muschetar care nici prea inteligent n-a fost până la 20 ani, nici prea savant până la 30, şi nici genial până la 40…
        Ideea e că am depășit 40 și poate devin genial pâna la 50. Ar fi o chestie…

        • Dl.Goe said

          Unei intrebari de amator nici ca i s-ar putea potrivi altceva mai bine decat tot un raspuns de amator. Asa ca eu va rog sa va documentati ca un profesionist dar sa raspundeti adecvat, ca un amator, in ton cu natura discutiei de pe Arca lui Goe, plina de mari amatori de meta-comunicare 😉

        • Graviton said

          – Ce este impotenta?
          – Este fenomenul care apare cand forta de atractie a Pamantului este mai mare decat forta de atractie a femeii.

      • Stely said

        Daca D’Artagnan intirzie cu „opinia optionala ” ma incumet sa fiu eu prima …
        De fapt sa incerc sa redau cite ceva din ce am inteles in urma „reimprospatarii cunostintelor „,sau mai bine zis a reactualizarii lor cu noi date ,informatii.
        Deci iata prima intrebare a @d-lui Goe …
        „D-voastra ce credeti? Vor deveni oare alte tipuri de interactiune manifeste si vor “ajuta” materia sa se organizeze (superior) sau in sine impacata va re/incepe eterna pace. Nu trebuie sa fie o credinta ferma ci asa.. o opinie optionala…(dar nu facultativa va rog). E valabil si pentru altii… ”
        ..la care eu raspund asa ”
        Scenariul unui univers care ia nastere in urma Big -Bang-ului,apoi extinderea sau contractia sa este destul de bine descris si fundamentat stiitnific .Din ce am citit insa pina acum sunt mai putin cunoscute procesele fizice care pot avea loc la o atit de mare scara de timp . Dar se pot emite ipoteze ,daca se iau in considerare cele ce se cunosc pina acum despre gaurile negre si despre stelele neutrinice . Ca s-ar putea manifesta de-a lungul miliardelor de ani, diverse efecte fizice „subtile ” care ar putea schimba soarta universului . Dar nimeni nu stie atita vreme cit nu s-au experimentat multe din ipotezele lansate pina acum.Dar cum mai sunt citeva luni pina la oficializarea rezultatelor de la Geneva , care vor aduce noi si uimitoare dovezi, rezultate (inclusiv cele care au dus la pierderea pariului de catre „prietenul” d-lui D’Artagnan S.Hawking) despre aparitia Universului si care ar putea (sa ne imaginam ) sa dezvaluie si scenariul/ii cu privire la disparitia sau non-dispaitia ? lui .
        „.Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea” spune Albert Einstein
        Prin urmare eu mi-as alege scenariul cel mai optimist .Adica acela ca ,da ,” vor deveni alte tipuri de interactiune manifeste si vor „ajuta” materia sa se organizeze (superior )Adica asa cum isi imagineaza unii cosmologi si fizicieni ,Universul pare sa fie capabil sa se „autocreeze ” si se „autoguverneze „.
        Ansamblul acestor procese de „autocreare „si de”autoorganizare „a universului a fost descris de către fizicianul englez Paul Davies .El spune asa : „Universul se umple el însusi, exclusiv din interior, gratie propriei naturi fizice, de toată energia necesară pentru a crea si însufleti materia, canalizându-si astfel propria origine explozivă. Datorăm existenta noastră uimitoarei sale puteri”.Dar tot el spune in cartea sa ,”Ultimele trei minute „,ca se poate imagina si posibilitatea existentei unor efecte ale fiintelor inteligente ,care pot produce modificari importante a sistemelor fizice din univers… Un fel de SF ,cum imi dau eu seama…
        p.s. Am comandat cartea la editura Humanitas .

        • Stely said

        • Stely said

        • Dl.Goe said

          @Stely – Se pare ca viziunea d-voastra asupra Universului este (oarecum) similara cu viziunea d-voastra despre Umanitate: in ambele cazuri o viziune umanista. Fiind insotita inevitabil de entuziasm si de optimism si de… selectivism (ca sa zic asa) in ceea ce priveste alegerea autorilor potriviti intru conservarea si consolidarea acestei viziuni. Sub apect concluzionar (ca sa zic asa) sunteti cea mai avansata de pe Arca lui Goe (de departe)… avand rolul unui far indepartat (Farul din Alexandria?) care, prin prezenta sa, le indica unora (aflati in departare) un loc in care trebuie sa ajunga, iar altora (care s-au apropiat in mod periculos) un loc pe care trebuie sa-l evite. N-as vrea cu niciun chip sa va alterez entuziasmul dar as vrea sa mentionez doar ca afirmatia

          „Scenariul unui univers care ia nastere in urma Big -Bang-ului,apoi extinderea sau contractia sa este destul de bine descris si fundamentat stiitnific”

          este usor hazardata si nerealista. (Sub rezerva legata de semnificatiile relative ale termenilor „destul de bine” si „stiintific„)

          P.S. Imbratisez fara retineri recomandarea d-voastra pentru lectura cartilor lui Paul Davies.

          P.P.S. Este vorba despre „stele neutronice” nu „stele neutrinice”. Este o foarte mare diferenta. Acestea din urma nu s-au inventat inca, ceea ce nu inseamna ca este totalmente imposibil sa fie inventate in viitor. Ar fi frumos sa se poata mentiona candva ca d-na Stely a fost cea care a anticipat (pe Arca lui Goe) existenta stelelor neutrinice, compuse exclusiv din neutrini…

          P.P.P.S. Va multumesc pentru mesaj si pentru contribuita la discutie. Ati uitat insa sa precizati care este optiunea d-voastra vizavi de prognoza modului in care pot evoluea gaurile negre. Credeti ca (a) o asemenea entitate cosmica va continua sa se prabuseasca in ea insasi la nesfarsit ORI ca (b) la un moment dat se va opri devenind altceva (cu totul si cu totul altceva)? Va multumesc anticipat. 🙂

        • Stely said

          @Dl Goe ,
          Sa nu credeti ca nu m-am asteptat la o „analiza” plina de umor si ironie la adresa comentariului meu :)) . Sigur ca v-ati dat seama de faptul ca micul meu comentariu a fost putin cam fortat . Ca ce am scris acolo sunt idei „furate” de ici si colo… Poate ca am scapat niste ghilimele pe care trebuia sa le asez unde isi aveau locul ? Mai mult ca sigur ..Pentru asta imi cer scuze …
          Dar ma bucur ca v-a placut ? alegerea (nu viziunea ) mea optimista (umanista ) despre cum vad eu viitorul Universului . Da, mai mult ca sigur ca ati observat ca imi plac autorii cu viziuni optimiste-umaniste .Cu siguranta ca ii voi urmari in continuare .
          P.P.S .Cred ,dar nu sunt sigura ,ca a fost o scapare cind am scris „stele neutrinice ” il loc de „stele neutronice „. imi asum insa „scaparea „. Sigur ca voi avea grija ca altadata sa evit asemenea greseli impardonabile.
          P.P.S.S. Nu ,n-am uitat sa-mi exprim optiunea privind „evolutia gaurii negre „. Am lasat-o pe seama lui @D’Artagnan. Am vazut ca este un bun cunoscator in domeniu 🙂 Dar daca totusi ar fi sa aleg din nou ,voi alege desigur ,tot” viziunea „optimista ,adica varianta b :”entitatea cosmica se va opri din prabusire devenind „altceva ” (cu totul si cu totul altceva ) . 🙂

        • Dl.Goe said

          Umor poate… ironie nici vorba… la fel nici vorba de „erori impardonabile”… in ceea ce priveste alegerea d-voastra optimista, vizavi de evolutia unei gauri negre, alegere pe care o impartasesc (cu credinta), ar trebui spus ca prin prisma posibiltatilor de alegere ar mai fi fost si alte posibilitati in afara de cele doua intre care v-am invitat sa alegeti. Varianta „oficiala” la ora actuala este aceea ca gaurile negre s-ar evapora, disparand pur si simplu in cele din urma… Acuma as fi curios sa stiu daca ati fi ales aceeasi varianta optimista si daca as fi mentionat de la bun inceput cele trei variante/ipoteze de evolutie (colaps indefinit, transformarea in altceva (o entitate stabila), si evaporarea)… Cine stie…

  15. arcaluigoe said

    Update 5. // 28/01/2013

    Cred ca s-a strans deja prea multa materie in Sf-era lui Goe asa incat experimentul (despre ne/disparitia luminii in vederea clarificarii incurcaturilor dintre noi si entanglementul cuantic) risca sa fie perturbat major, pana dincolo de limitele cata-stofei compromiterii lui. Prin urmare cred ca s-ar impune o mica pauzare care sa ingaduie disiparea materiei acmulata in exces (de zel) in sf-era lui Goe.  Si pentru ca de obicei cui pe cui se scoate, cred ca am putea scurta perioada de mahmureala si accelera eliminarea materiei din corp, sorbind o bere… Urmarind circuitul  simplu al berii in corpul nostru, mahmur de materie (izotopi grei), am putea intelege mai bine sensul entropiei si ce anume se poate face (inexorabil) din aceasta stranie materie in timp si spatiu. Pentru asta va propun sa revedem materia din urma, AICI, pe unul dintre cele mai vizitate „topice” de pe Arca lui Goe (in fapt cel mai vizitat „topic” de sine ståtåtor, pe bune) incercand sa vizualizati mental cum anume ar fi putut evolua materia de acolo, in directia vectorului entropiei, ajungand la forme extrem de similare (gemetric si coloristic vorbind) cu cele initiale. Va asigur ca un observator suficient de neutru (de exemplu un extraterestru cu o biologie necarbonica) n-ar reusi sa sesiseze vreo diferenta majora intre starea initiala (a mteriei din urma) si cea finala (a materie din poteca). Odata asimilat acest  mecanism simplu care ilustreaza (aproape) corect sensul gradientului entropiei vom putea reveni cu mai multa limpezime asupra experimentrului propus in Sf-era lui Goe. Daca nu, nu.

    NOTA: Presupun ca prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui GOE este capabil sa discearna (din zbor, lin, neted si fara efort), in cadrul discursurilor râzgâiatului d.Goe, intre situatiile (a) in care se mentioneaza (intr-o maniera aproape didactica sau in scop didactic) unele enunturi extrase din – multimea (A) – bagajul cultural al omenirii (wow), din manualele scolare, din cursuri, web-uri, tratate, teorii etc, elaborate deja, prezentate, cunoscute si acceptate (mai mult sau mai putin unanim) si situatiile (b) in care sunt mentionate ludic enunturi speculative (mai mult sau mai putin originale) strict in prelungirea enunturilor de tip (A).

    Incercarea de a verifica (din minte sau cu google) care dintre enuturile de tip (b) se re/gasesc ca membri in multimea (tuturor) enunturilor de tip (A) este cat se poate de logica, dar a trage orice fel de concluzii (vizavi de enunturile de tip (b)) exclusiv pe baza rezultatului incercarii de a le regasi sau nu in multimea (A) este lipsit de orice sens. Desigur ca „publicarea” rezultatului cautarii in vederea etalarii unei anumite eruditii este cat se poate de benefica si bine venita. In rest nu. Pseudo-teoriile d-lui Goe (pe care, repet, ma astetep ca prea-cinstitul cititor… sa le identifice din zbor) incearca (1) sa fie consistente (cu ele insele, in interiorul Sf-erei lui Goe), (2) sa fie necontradictorii (cu ele insele, cu faptele observabile si observate si cu teoriile acceptate ca valabile), (3) sa fie intr-o relatie de echilibru indiferent cu enunturile inverse (obtinute prin negarea lor insisi), (4) sa fie (impreuna cu inversele lor) dintre cele a caror valabilitate sa nu poata fi contrazisa prin observare sau prin demonstrare matematica sau logica, si mai ales (5) sa se afle in relatie de continuitate neteda cu enunturile din multimea (A). A-i atrage d-lui Goe atentie ca vreunul dintre enunturile sale ar fi fals pe motiv ca asa ceva n-a mai fost sustinut de catre nimeni altcineva, ori ca dl.Goe (ori altcineva) nu-l poate demonstra, ori ca nu exista observåri directe care sa-l confirme, ar fi  lipsit de (orice) logica (in general si pe Arca lui Goe in special, si asta desigur nu (si nu) pentru ca ar fi  „a lui Goe”). O critica valida ar fi aceea prin care un observator atent ar putea indica vreunul dintre enunturile de tip (b) ale d-lui Goe care sa fie inconsistent in raport cu vreunul dintre criterile de validare auto-asumate (descrise mai sus (1)…(5) ), ori ar mentiona petrecerea observata a unui fapt care contrazice enuntul (infirmandu-l astfel), ori ar putea demonstra falistatea enuntului (personal sau indicand locul in care s-a facut demonstrarea), ori ar demonstra ca enuntul invers este valid, ori ca pe baza enuntului invers s-ar putea purta o discutie inca si mai interesanta. Cred ca bogatia calor de atac oferite ar trebui sa multumeasca orice cârcotas. Desigur ca celor care prefera alte cåi de atac al vrenui enunt, vreunei idei (ori „teorie”) de-a d-lui Goe, nu le pot interzice s-o faca. Ba este chiar posibil sa profit (ca sunt cam profitor, trebuie sa recunosc) si sa intru in logica lor sporind amuzamentul bilateral.

  16. coraliana said

    Ochii sunt ferestrele sufletului (?)

  17. coraliana said

    M-am intrebat de la inceput ,cum pot eu ,un profan intr-ale cuanticii sa ”vad” ceea ce dl Goe vazuse inaintea mea .Si-n privinta Pisicii si–n privinta poeziei .Grafica prezentata insotita de informatii care-mi erau (unele ) absolut necunoscute, mi-au purtat mintea printr-un labirint din care nu mai ieseam la ”lumina”.Logica(atata cata este) ma ducea cu gandul la faptul ca Dl Goe nu avea interesul de a-si arata superioritatea in materie de fizica, ci dorea sa ne faca sa ”vedem” ceva .Ce? Pai,asta era problema . Si teama de rasetele celorlati a incetinit rationamentul meu .
    A venit apoi poza de grup ”1927” , in care erau imortalizate geniile, spre”opera” carora Dl Goe ne canalizase atentia,apoi momentele din SFera imaginata de ”creator”ul blogger si discutia despre arta , avand astfel posibilitatea sa-mi reamintesc de termeni, fenomene si abordari care au creat un haos aparent ,o dezordine ordonata spre intelegere 🙂 . Am facut ,asa cum m-am priceput ,dar mai ales cum am simtit eu , doua comentarii despre legatura absolut necesara intre artist (creator) si opera , intre fotoni ,lumina si ganditorul Goe, considerandu-le ”sisteme”. Din raspunsul Dl Goe am inteles ca eram pe calea cea buna , in sinea mea simteam insa ca nu e totul . Dl Goe dorea puzzel -ul complet, asezat piesa cu piesa(cu lux de amanunte ) .
    Asa ca am dat la oparte frica, mi-am luat buzduganul si am hotarat s-o apuc pe alta cale decat cea ”sugerata” . Asa am ajuns de-am comparat cercul negru din SG, cu pupila unui ochi ,mica,mica spre un punct cand lumina este putrnica si mare , mare pe masura ce intunericul se instaleaza .De aici am asezat piesa cu piesa intregul ”joc ”, de umbre si lumini, al fotonilor . Din cunostintele-mi generale ,ochiul este parte a ”sistemulului” corp uman ,ce reprezinta un univers caruia ii apartinem,explorat cu minutiozitate de specialisti ”creatori”,altii decat noi insine ,sau chiar de noi ,un ”univers” descoperit pe-aici, pe-acolo prin partile lui esentiale . Functia ochiului se refera la detectarea luminii ,ochiul fiind la randu-i un ”sistem” care transmite spre creier informatia sub forma de impulsuri , daca obiectele din jur sunt luminate sau obscure.Acest sistem are mai multe componente, fiecare cu rol bine definit (cornee,iris,pupila,cristalin) pt a putea oferi purtatorului o perceptie cat mai apropiata despre lumea care il inconjoara. Dar,ce mai este ochiul si ce foloase ne mai poate aduce el ? 😉 Ohoooo !!!!!!
    Recunosc a fost extraordinar de placut pt mine sa descopar ce intentionase sa faca cu noi dl Goe ,gandindu-ma acum ,spre sfarsit , ca m-am complicat (sta in natura umana, cred, acest lucru), cand totul era asa de simplu . Uitasem cu totul de spiritul ludic al Dl Goe . Propriile-mi trairi in raport cu lumea vazuta de mine (ca doar si eu pot fi un ganditor -observator) ,luate la pachet cu neastamparul permanent al personajului Goe,cu o parte din trairile sale in contextul SF-erei ce-i poarta numele, IATA, un ”exeriment” de blogger care se respecta dar si o alta ”traire”,”viziune” asupra lumii .
    Patratele negre pot reprezenta fie pupilele ”afectate” , incremenite, a celor care ”nu -si deschid ferestrele ” spre lumea inconjuratoare , ca s-o priveasca si s-o primeasca asa cum e ea , fie sunt amintirile noastre,cele dureroase ,fie imagini incremenite sub forma celei ce reprezinta grupul 27 . Sau toate trei ,sau….

    PS Propria-mi optica! iertare pt compunere 😛

    • Dl.Goe said

      @Coraliana – Iertare? ?? – Nicio iertare. Voi fi nectutzator: multumesc. Poate nici nu va dati seama cat de mult ati reusit sa anticipati pasii premeditati pentru a fi strabatuti, in dans, prin Sf-era lui Goe catre un tel banal: reconcilierea profanului cu cuantica. Profanului in varianta lui de trestie gânditoare, desigur. Am impresia ca d-voastra (ca si dl. D’Artagnan) mi-ati citit o parte din ganduri… Este ca si cum mi-ati fi citit o parte din ganduri… Dar cum acest lucru nu este posibil (!) nu-mi ramane decat sa cred si mai abitir ca scenariul (experimentul mental) propus (momentan aflat in stare de suspendare) are o logica pe care ar putea-o continua prin extrapolare si altii, straini de dl.Goe, bunaoara prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Va veti regasi impreuna cu dl.Goe si cu dl.D’Artagnan, in Sf-era lui Goe, pe post de hamangenieni, de indata ce experimentul va fi reluat. (mai astept cateva semnaturi pentru alocarea de fonduri).

  18. coraliana said

    Multumesc si eu !

  19. Maria said

  20. […] Sfera lui Goe – Momente […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: