(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Talentul moral al lui Mozart – O potrivealå

Posted by arcaluigoe pe Martie 28, 2014

Undeva în „Minima moralia”,  Andrei Pleşu vorbeşte despre „talent moral”, adică despre „capacitatea de a transforma interdicţia etică în comportament liber, dar adecvat.” Cu toată imprecizia lui inerentă, căci şi „talentul” şi „moralul” sînt dintre acele noţiuni imprecise în planul categoriilor, dar imediat şi fără ezitare recognoscibile în planul manifestărilor lor concrete, talentul moral se impune imediat cînd există. În „Don Giovanni”, operă scrisă în 1787, Mozart dovedeşte talent moral.

Opera este, din punct de vedere teologic, o excepţională tratare a temei păcatului, iar din punct de vedere moral o profundă poveste a răului. Mai bine de trei sferturi din operă asistăm la păcatele în cascadă ale lui Don Giovanni: viol, crimă, minciuni peste minciuni, înşelătorii peste înşelătorii. Vine, fatal, momentul în care Don Giovanni dă socoteală pentru aceste păcate. Ei bine, aici lucrurile ne uimesc.

În faimoasa scenă finală, cînd Don Giovanni ia cina cu stafia Comandorului pe care îl ucisese la începutul operei, el ştie că a sosit momentul judecăţii şi nu face nimic pentru a se eschiva. Don Giovanni scăpase anterior, cu mare abilitate, de judecata semenilor şi îşi continuase, cu şi mai mare frenezie, viaţa păcătoasă. Prima uimire, este că, de data asta, Don Giovanni, pacă ar căuta cu lumînarea clipa confruntării finale. Păcăleşte diabolic toate miliţiile compuse din cetăţeni indignaţi puşi pe urmele lui, dar de Comandor nu se fereşte. Cu un fel de insolenţă, el este cel care propune cina, el este cel care vrea confruntarea cu dreptatea.

Iar la cina, Don Giovanni ne uimeşte iarăşi. Stafia Comandorului , care are puterea de a-l trimite pe criminal direct în focul Iadului, îi cere „Pentit, cianga vita!” (Căieşte-te, schimbă-ţi viaţa!). Don Giovanni, aflat acum în puterea Comandorului, ştie că dacă refuză va muri. Şi, totuşi, refuză : Nu, nu, nu mă căiesc! Pe de o parte, se remarcă aici creştinismul lui Mozart: cel mai cumplit păcătos mai primeşte, încă o dată, şansa redempţiunii. Comandorul nu se repede să se răzbune imediat, ci îi dă şansa pocăinţei. Cum spuneam, uimitor e că Don Giovanni o refuză. Putea, ca de atîtea alte ori în viaţa lui, să înşele. Să spună că da, se căieşte, pînă scăpa şi apoi să continue să trăiască aşa cum ştia el. Sau, putea chiar să se căiască, să simtă limita la care a ajuns şi să se oprească. Dar, nu! El decide să refuze căinţa şi merge în flăcările iadului.

(aici, in acest punct al textului, se afla  . . . ?!… gol, lipsa, pauza, absenta, fractura, fosa, discontinuitate… in discurs… prapastia care se casca uzual intre „victimagresor” (pe scena) si „spectatori” (in sala) si care, de obicei, le scapa din vedere chiar si criticilor… literari)… De obicei in acea fosa se asunde (si) orchestra…

Adevărul este că, adusă în acest punct, dramaturgia operei ne condamna la frustrare oricum. Dacă Don Giovanni, ar fi acceptat de formă căinţa – ne-am fi simţit şi noi, ca şi Comandorul, păcăliţi încă o dată şi am fi fot exasperaţi că, în faţa cuiva care are capacitatea nelimitată de a înşela, de a minţi, nu există soluţie. Nu am fi primit cu inima plină nici soluţia căinţei reale, am fi păstrat mereu în noi o neîncredere, am fi considerat opera cam didactică şi finalul ei cam ca la şcoală. Ceva ne-ar fi spus că în lumea reală lucrurile nu se termină chiar aşa: păcătosul se căieşte, căinţa îi e acceptată şi gata. Am fi vrut, totuşi, o oarecare pedeapsă pentru ticălos. În fine, terminîndu-se cum se termină, opera ne lasă iarăşi un sentiment neîmplinit: ce l-o fi apucat pe Don Giovanni să fie sincer tocmai acum, cînd miza era chiar viaţa lui.

Ei bine, aici se vede talentul moral al lui Mozart. Cînd păcatul ajunge la o dimensiune critică, orice soluţie este frustrantă. De la un punct încolo, infestarea unei vieţi cu rău produce consecinţe ireparabile şi oricum s-ar isprăvi seria păcatului, tot rămîne în noi,spectatorii, o dîră urîtă,jenantă, neîmpăcată. Sigur, nimeni nu poate anticipa judecata de apoi. Nu ştim cum e acolo şi nici nu ştim cum judecă Dumnezeu. În principiu, noi ştim ce avem de făcut ca El să ne judece blînd şi iubitor, dar doar El ştie cum ne judecă în final. Însă şi noi, oamenii, judecăm. Nu este, cum zic unii ipocriţi, un păcat să-i judeci pe ceilalţi – de-aia ne-a dat Dumnezeu minte şi afecte. Cum judeci, poate fi problema. Dacă, de pildă, îi judeci pe ceilalţi mai aspru decît te judeci pe tine au dacă îi judeci pe ceilalţi cu ură ori folosiundu-te de minciuni. În orice caz, avem ochi deschişi şi vedem ce fac ceilalţi, avem minte şi îi apreciem după cum ne pricepem.

În cazuri ca cel al lui Don Giovanni, am vrea dreptate. Dar şi dreptatea, cînd se face (în cazul lui s-a făcut), tot ne lasă o undă de nemulţumire. Ideea este că afundarea în labirintul păcatului nu are, de fapt, ieşire onestă. După păcate imense, orice pedeapsă pe Pămînt este parţială. Restul socotelii se face în Cer. Pe de altă parte, Mozart ne mai spune ceva profund: poziţia de spectator al marilor păcate nu e comodă. Simplul fapt că asişti la dezvoltarea Răului, chiar dacă nu e făcut cu mîna ta, te schimbă, te chinuie, te afectează. Poţi experimenta Răul în trei feluri. Îl poţi comite, îi poţi fi victimă sau poţi asista la el. A fi spectator la „Don Giovanni” îţi arată cît e de tulburător să fii spectator la nebunia dezlănţuită a păcatului. – Talentul moral al lui Mozart – Autor: Sever Voinescu

UPDATE 31 Martie 2014: La cererea publicului extra-larg, astazi 31 Martie, este ziua lui Nichita Statenescu, prilej de sarbatoare, ca-n fiecare an, in ajun de 1 Aprilie. Pentru a re-da pulicului extra larg ocazia de a serba aniversar reluam propunerea de anul trecut: 31 Martie – O prea frumoasa zi si un cantec fara ecou – cu mentiuneaca in text, in loc de 80 se va citi 81. Restul este imuabil. 

32 Răspunsuri to “Talentul moral al lui Mozart – O potrivealå”

  1. stely said

  2. stely said

  3. stely said

  4. stely said

    O intrebare : Ilie Nastase ar putea fi considerat un fel de Don Giovanni ?
    Iata ce spun „Catavencii” :

    Ilie Năstase se laudă că s-a culcat cu peste 1000 de femei. Pentru persoanele mai sceptice, tenismenul are și o listă, în care primele trei femei din viața lui au numerele de ordine 15, 30 și 40.

    Aici ce spune chiar el :

    În biografia mea scrie că m-am iubit cu peste 2.000 de femei, dar nu e adevărat. Au fost, de fapt, câteva sute”.
    Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/fostul-tenismen-ilie-nastase-facut-dezvaluiri-incendiare-pana-20-ani-fost-virgin-tiriac-ajutat-devin-barbat-

    • Dl.Goe said

      Sa nu-l confundam pe legendarul Don Giovanni (Don Juan) cu legendarul Ilie Nastase (cel tare-n tenis)… Nu se compara…

      • stely said

        Mi-a venit ideea dupa ce am citit un articol interesant din Cotidianul . Este vorba despre opera ” Don Giovanni” in regia lui Robert Carsen. El a pus in scena un altfel de personaj :

        „Un Don Giovanni nu libertin, dar liber, un soare care iluminează în jurul său” sunt cuvintele folosite de canadian pentru a defini protagonistul libretului lui Da Ponte. „Un om liber, sclav numai al dorinţei de a seduce”, afirma dirijorul.

        Un Don Giovanni diferit: libertin, dar fără semnificaţia negativă a termenului.Nu l-a gândit pe Don Giovanni ca pe un erou al răului., nefiind singurul vinovat de faptul că trebuie „să meargă în iad”.

        http://www.cotidianul.ro/flori-ovatii-si-indelungate-aplauze-166494/

        Desigur ca nu-l putem confunda pe „legendarul” personaj cu Ilie Nastase , doar poate(putin) cu acest „Don Giovanni „nou”, din regia lui Robert Carsen .

  5. stely said

    Dar Calin Popescu Tariceanu?

    http://www.romaniatv.net/calin-popescu-tariceanu-si-noua-lui-sotie-petrecere-de-nunta-la-palatul-ghika-din-capitala-video_106269.html

    P.S. Aici am putea lua in considerare mai multe elemente (fapte) din viata sa tumultoasa, si anume – viata politica plina de …seductii abandonuri(abandonari) ipocrizii, cinisme , minciuni etc…

    • Dl.Goe said

      Aci puteam avea dubii intrucat se pare ca Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu nu este doar favoritul femeilor sale (gazel cantam, harem aveam) ci si al altor femei care-l idolatrizeaza platonic envijazându-l in postura utopic-ridicola de presedinte al tuturor romancelor (intru linistea natiei, in concubinaj cu victoriosul june prim-ministru Viorel Ponta). Ma refer desigur la admiratoarele sale din off (of-of-of): Sorina Iliesiu si Viorela Abålåriu… Niste dame de companie (electorala) foarte venerabile, specialiste in „apele” pline de nuri si sex-appeal-e.

  6. RALG said

    Mica dedicatie lirica adresata a/celor/a care au dat like pe acest topic intamplat c-o potriveala:

    • stely said

      Aici ceva la schimb despre …

      Iluziile,
      de Marin Sorescu
      cred in valoarea de schimb a iluziilor
      ele se scarpina in ureche cu piciorul
      ele functioneaza mereu pe dos
      iluziile sunt arma cu care impuscam rasul
      iluziile sunt foarte amuzante
      la orele de audienta
      indruga verzi si uscate
      si nici nu-ti vine sa crezi ochilor
      cata credinta pun ele in ele insele.

  7. stely said

    In cautarile mele de azi, am gasit un fim documentar deosebit de interesant :
    http://www.trilulilu.ro/video-muzica/in-cautarea-lui-beethoven-documentar

  8. Cinic said

    Daca tot sintem la capitolul cultura,poate ne amintim ca azi,Nichita ar fi implinit 81 de ani!

    • Dl.Goe said

      Desigur ca ne putem aminti, ca sa avem ce uita pana maine, de 1 Aprilie (cand dl.Goe implineste 114 ani). Bun. Acuma ca v-ati amintit sa ne amintiti, ce urmeaza? Cu ce emotii intampinati aceasta remeorare? Ne-ati putea propune o poezie favorita a d-v-oastra de Nichita Stanescu? Vreun gand de-al sau? Vreo vorba, vreo fapta? Vreo parere a d-voastra despre Nichita sau despre semnificatia fenomenului Nichita in constiinta colectiva sau in a d-voastra personala? Poate fi si in cheie (pseudo)cinica… Pentru inspiratie va recomandam sa revedeti topicele de pe Arca lui Goe din data de 31 Martie din anii trecuti, impreuna cu comenatriile vizitatorilor…

      • Cinic said

        N-am spus-o cu nici o rautate sau”cinism”Fu doar o aducere aminte.Sorry ,daca am deranjat.

        • stely said

          Hai sa-l ajut eu pe „Cinic”, căci el ,saracu’, nu se descurca asa de bine precum altii 😉 El inca nu-si gaseste locul si nici nickul potrivit in blogosfera. Ba as zice ca nici ca Cinic nu mai apare …doar asa cind i se nazare. Si asta numai pe Arca lui Goe . Cred ca are el un motiv… Zi-le , Cinic, nu-i asa ?

          https://arcaluigoe.wordpress.com/2013/03/31/31-martie-o-prea-frumoasa-zi-si-un-cantec-fara-ecou/

        • Dl.Goe said

          @Cinic – Dar n-ati deranjat deloc. Dimpotriva. Comentariul nostru la comentariul d-voastra nu era un repros ci era o invitatie la autoservire. Simtit-va ca acasa. Postati! Fiti amfitrionul celebrarii lui Nichita de anul asta! N-o sa pretindeti ca sunteti un simplu consumator care a facut si el acolo o sesizare in condica de sugestii si reclamatii, asteptand semnalul potrivit in-un titlu de topic pentru a-l putea sarbatori pe Poet. Ce? Nu stiti d-voastra: Daruind vei dobandi! Nu? Haideti, acuma daca tot ati adus vorba, nu puteti sa spuneti si d-voastra in cateva cuvinte (cu cuvintele d-voastra) ce inseamna Nichita pentru d-voastra? Ar fi grav, pentru ca ne-ati rapi prilejul de a-l sarbatori pe Nichita pe Arca lui Goe. Nu e suficient sa ne amintim noi ceea ce oricum n-am uitat… Trebuie sa existe un public adecvat (asa ca d-voastra) pentru a merita sa-l pomenim pe bietul si nemuritorul Nichita, ca-n fiecare an al eternitatii. Mie, de ex. din Nichita Stanescu imi vin acum in minte versurile acelea cu un martian, un libelul si o libelula:

          Un meduz si o meduza
          Stau pe plaja, buza-n buza
          El propune! Ea refuza!
          Nu se ard!

          Nu stiu cum e mai departe. Am uitat…😦 Tot ce-mi amintesc este ca pana la urma libelula noastra se indragosteste de martian, ceea ce denota, cred, universalitatea cosmica a sentimentului iubirii in poezia post-moderna.

      • Cinic said

        Pai vaz ca anu trecut,n-a catadixit nimeni sa posteze,nici macar Stelly cea incisiva!Noroc cu amicul d.voastra,humoru! Acu,io ce sa fac, sa goagalesc niste versuri,sa arat cit de cult sint??.O las pe dna.Stelly sa se afirme.Acu,citind postarea de mai an,sint multumit,desi puteati lasa deoparte atacul la D.T.! Sau nu??

        • Dl.Goe said

          Ah, nu schimbati vorba… de la Nichita la Dorin ca e enormitate… De fapt nu prea aveati chef sa-l celebrati activ pe Nichita pe Arca lui Goe ci doar sa va etalati tinerea de minte. Acuma daca ati tinut minte data nasterii, restul ce mai conteaza?

          P.S. Dar de ce sa googaliti? Chiar nu stiti pe dinafara niciun vers din Nichita? Nicio emotie exprimabila in cuvinte?

  9. RALG said

    UPDATE 31 Martie 2014: La cererea publicului extra-larg, astazi 31 Martie, este ziua lui Nichita Statenescu, prilej de sarbatoare, ca-n fiecare an, in ajun de 1 Aprilie. Pentru a re-da pulicului extra larg ocazia de a serba aniversar reluam propunerea de anul trecut: 31 Martie – O prea frumoasa zi si un cantec fara ecou – cu mentiuneaca in text, in loc de 80 se va citi 81. Restul este imuabil. 

    • Cinic said

      Aferim! da suna ca si cum mi-ati fi facut un hatir.Oricum,stati bine,nci amicu AVP nici amicu D.T ,nu au bifat aniversarea!
      ba chiar,datorita mie,le-ati luat-o inainte!

      • Dl.Goe said

        Merci, m-ati ajutat la razboi. Va inaintez la gradul de caporal si va acord medalia de onoare Arca lui Goe, meritul militar si literal, clasa a-II-a.

  10. Cinic said

    Asta ca sa amintesc de cei doi amici ai d.voastra cu care sinteti in rasboi permanent!

    • Dl.Goe said

      Ca si in legatura cu aniversarea lui Nichita, si din insistenta asta de a pomeni rasboaiele permanente razbate dorinta de a va etala tinerea de minte. Ati putea preciza pe ce anume va bazati declarand starea de razboi? Apare aici sau pe blogurile d-lor vreun gest razboinic de-al d-lui Goe la adresa celor doi distinsi con-frati literari, vreun text s-curs din pana d-lui Goe? Ori viceversa, au scris dansii (cei doi con-frati, ex-friend-zi) ceva dusmanos la adresa d-lui Goe la dansi-n bloguri, pe Arca sau in alta parte? Despre ce vorbiti? Credeti ca arare mentiuni ale unora sau altora inseama razboi? Ati putea fi mai explicit inainte de a consolida aceasta dezinformare a publicului extra-larg care tocmai celebreaza aniversarea a 81 de ani de la nasterea lui Nichita Stanescu?

      • Cinic said

        Faptul ca pe blogul lui AVP si al lui D.T.sinteti banat,nu e stare be beligerantza?? Io asa credeam!

        • RALG said

          Sunt(em) banat(i) pe blogul lui AVP si al lui D.T.??? Interesant. N-am stiut despre o asemenea banare. Dar chiar si daca (prin absurd) ar exista o asemenea banare pe un asemenea blog (inexistent) si tot n-ar putea insemna strare de beligerantza… Cred ca mai exagerati si d-voastra ca sa schimbati vorba de la Nichita… D-voastra ati cerut celebrare si acuma sunteti primul care insista sa fie contramandata in favoarea unui subiect de cancan. Tttt…

      • Cinic said

        Sincer,imi pare rau ca nu puteti comunica,am fi avut toti de cistigat.

        • RALG said

          Insistenta d-voastra de a induce in eroare opinia publica este nostima fara masura. Ca sa va mai risipesc din sincerele pareri de rau as vrea sa va asigur ca nu exista niciun blocaj comunicational intre noi (pe de o parte) si cei doi con-frati literari in parte (pe de alta parte). Ca ei intre ei nu prea comunica nu este integral vina noastra, iar asta nu denota vreo diminuare a capacitatilor de comunicare care sa produca pierderi de genul celor pe care le invocati, sperand sa deturnati astfel discutia de la subiectul aniversarii a 81 de ani de la nasterea poetului Nichita.

  11. Cinic said

    Manipulati frumos,da incorect.eu ma retrag. azi,de ziua lui Nichita!
    Mai vorbim.

    • RALG said

      Deh! Altii manipuleaza urat dar corect. Fiecare cu talentul lui. Va retrageti pentru ca e ziua lui Nichita (pe care vreti sa o serbati in tihna) sau pentru a va eschiva in fata alternativei de a deveni piesa a unei manipulari frumoase dar incorecte? Nu se stie…

  12. stely said

    Tablou cu orbi

    Tocmai se insereaza
    deasupra unei case de tara
    si in ograda e o masa de lemn
    la care stau si beau si vorbesc
    parintii mei si parintii altora
    primarul si grajdarul
    invatatorul si popa
    si inca altii care stau si beau si vorbesc.
    In acelas timp
    si suprapus pe acestia
    un om cu pelerina neagra
    mahnit de istorie.
    sau poate de orice altceva,
    in inserare se indeparteaza pe camp
    micsorandu-se odata cu indepartarea
    stingandu-se odata cu inserarea.
    Franturi de vorbe, sunet de tacamuri
    galgaitul vinului turnat
    si mai ales
    strigatul invatatorului ridicat deasupra celorlalti :
    – La urma urmei ce mai e si viata asta !
    Si strigatul popii ridicat deasupra celorlalti :
    – Nu se arata semne, degeaba ne rugam.
    Si strigatul primarului ridicat deasupra celorlalti :
    – Vedem mereu aceleasi lucruri ! Mereu aceleasi lucruri !
    Suprapus peste cei de la masa
    intretaindu-i parca pe fiecare
    pe campul innegrit de inserare
    omul cu pelerina neagra se duce
    si gandurile lui se aud peste camp :
    M-am nascut in cel mai rau secol cu putinta
    am locuit cea mai straina inima cu putinta !
    Astfel se aud gandurile omului
    in timp ce el se micsoreaza
    ca o pata neagra pe o pata neagra
    crescanda.
    Aer apasator si caldura calma
    langa masa din ograda, in umbra deplina
    neatinsa de raza lampii cu petrol
    in tufisul de coacaze un freamat mut.
    Un ochi lucios cu luciu mat
    un ochi cat tot tufisul de coacaze
    se deschide lucios si mat si se inchide.
    Cei de la masa sunt cu spatele la el ;
    o secunda de liniste apoi vinul galgaind in pahare.

    Suprapus pe dreptunghiul mesei
    traversand in departare campul
    si taind masa totodata,
    omul cu pelerina neagra
    si inapoia omului cu pelerina neagra
    un hectar de camp negru se deschide deodata,
    ochi lucios si opac si negru
    si se inchide cum s-a deschis
    in timp ce omul se indeparteaza cu spatele la ei.
    Cainele legat de stejarul din curte
    schelalaie zdranganind lantul t
    runchiul stejarului se deschide
    si un ochi negru lucios clipeste.
    – Taci potaia dracului, striga grajdarul
    si arunca o cana de lut dupa el.
    O stea se lateste ca o balta
    in spatele omului cu pelerina
    si bolovanul din poarta
    deschide un ochi negru lucios si-l inchide.
    – Locuiesc intr-o inima straina, se gandeste omul,
    Unu este atentia lui zero,
    doi si trei si patru si cinci
    nu sunt altceva
    decat neatentia cifrei unu,
    gandeste omul cu pelerina neagra indepartandu-se
    in timp ce in spatele lui
    orizontul negru deschide un ochi
    imens, lucios si negru
    si il inchide.

    P.S. Îndepărtarea poetului este însă o aparenţă ; este mişcarea soarelui în jurul pământului – o nemişcare. Căci în realitate nu poetul se îndepărtează de oameni, ci oamenii se îndepărtează de poet ; oamenii se îndepărtează de Homo, tinzând din ce în ce mai mult spre Altceva. „Poate că ne pregătim pentru altceva cu mult mai mare, sau poate că pur şi simplu apunem”. Nimeni nu poate şti.

    PPS . Fac pariu ca nici macar DlGoe nu stie cine a scris citatul de mai sus.

  13. stely said

    Hai sa va dau un indiciu. 🙂

    „În maldărul de manuscrise din prima tinereţe (oops) am găsit iată şi un al treilea text despre Nichita, scris probabil în 1975 şi propus vreunei gazetuţe culturale iepocale, care însă s-o fi uitat la el ca la vreun obiect e.t. … Noroc că io ştiam încă de pe atunci, păi cum dreaq, că sunt cine sânt şi că micuţu-mi op va face ţopa-hop în Hyperspatz, după ce va sta cuminte la rând, căci altfel ar fi putrezit şi-acest manuscris în pământ, în loc s-ajungă, preste mode şi timp, în forumistic olimp… N-aşa, mey… ?🙄 (tyranozauru’ din foto e extras tot de prin coperţile fistichii ale caietelor ei-vi-pii… )”

    • RALG said

      N-am avea nicio sansa sa ghicim din cine este citatul cu pricina, pentru ca, dupa cum bine zice si autorul anonim al acestuia, „Nimeni nu poate sti”. In plus chiar si daca prin absurd, am putea ghici (asa la noroc), n-ar fi teama de consecinte. Cine stie cine v-a acceptat pariul si cine stie pe ce ati pariat, asa incat n-am vrea sa va producem pagube colaterale insurmontabile. Asa la modul general am putea afirma ca, dupa stil, textul respectiv pare a apartine unui profet ratat, care n-a fost niciodata in vacanta la munte pe motiv ca muntele ar trebui sa vina la el. Muntele n-a venit la el dar. n-o sa credeti, a venit la el… Mecca, special pentru a-l confirma in postura de prooroc. In schimb el, fudul, nu se duce niciodata nici la Mecca sa-i vada Kaaba. Deh, de-ale profetilor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: