(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Sine qua non

Posted by Arca lui Goe pe Decembrie 24, 2012

Craciun_crenguta-brad

Celor potriviti,

ajunsi aici la timpul potrivit,

va urez Craciun Fericit, sanatate, multumire, si bucurii alaturi de cei dragi.

Sa va fie casa caså, sa va fie masa maså!

Cu drag al dv. dl.Goe.

Din partea casei vinurile momentului:

bb_1046740x
bb_125423_01

36 răspunsuri to “Sine qua non”

  1. eumiealmeu said

    mulțumesc pentru urare. un an bun, senin și cu cititori care înțeleg mesajele 🙂

    • Dl.Goe said

      @Eumiealmeu – Va multumesc pentru extrem de generoasa urare, propusa sub o semnatura atat de egoista. Inteligenta si bine tintita, o resimt nu doar ca pe o declaratie de auto-recunoastere si solidaritate, dar mai ales ca pe un esantion promotional al celor urate. Va urez si d-voastra convergenta cu cititorii d-voastra, indiferent pe ce nivel de lectura s-ar afla ei cei care incearca sa va citeasca si sa va descifreze, pe blog, pe strada, acasa si chiar mai in interior. La multi ani!

  2. stely said

    Sarbatori fericite ! La Multi Ani !
    Multummesc pentru urari si pentru vinurile bine alese .Hai noroc si voie buna ! 🙂

    • Dl.Goe said

      @Stely – Multumesc pentru urari, pentru inspirata dedicatie, pentru PREZENTZA si spirit. Va urez sa va pastrati si al anul vitalitatea, curiozitatea si tenacitatea, in toate lumile in care sunteti PREZENTA. La multi ani!

  3. Vali said

    Tihnă deasă, pace sacră și speranță robustă tuturor piraților, mijlocașilor și inocenților de pe Arcă!

    SĂRBĂTORI FERICITE!

    • Dl.Goe said

      @Vali – Draga Rara Avis, imi ingadui sa va multumesc in numele tuturor celor carora le faceti urari si dedicatii atat de bine alese si de… cuprinzatoare totodata (cunoscatori pentru cunoscatori). Admirandu-va ca intotdeauna intuitia, concizia, memoria si eficienta, va urez ca urarile facute sa se extinda si asupra domniei voastre, chiar daca nu va incadrati la niciuna dintre categoriile mentionate explicit. Sarbatori fericite, sanatate, sperante, succese, recunoastere va doresc. La multi ani!

  4. INTJ said

    hmm, parca era „go to the opera for the (whole) play, not (just) the intermezzi” … da’ probabil n-am inteles eu bine si nu-mi ramane decat sa va urez:: happy intermezzi everyone!

    • Dl.Goe said

      @INTJ – Sunt tentat sa va declar „aparitia anului” pe Arca. Sunt incantat sa remarc faptul ca aveti o perspectiva unica asupra Arcei si arcasilor, obtinuta dintr-un unghi de vedere aparte (coltzul d-voastra) si va multumesc pentru generozitatea cu care, din cand in cand, redati pe viu, inapoi (o favoare) imaginile vederilor teleportate de pe Arca lui Goe pe Arca lui INTJ. Sarbatori fericite si toate cele bune alaturi de cei dragi si de d-voastra insiva. La multi ani!

  5. Liv STOmer said

    Multumim, dl Goe!! Si doille ii ureaza dlui Goe un Craciun si un an nou fericite si pline de lucruri MULT mai bune decat in cel ce tocmai trece si se duce!! doille isi cere scuze, dar are mania asta de a face cadouri, + ca nu suporta sa nu isi tina o promisiune…..urmeaza sa mai vine 2 Voronca si-un Fundoianu, sunt la scanat…Craciun Fericit, si numai bucurii!!!

    • Dl.Goe said

      @Liv STOmer – Va multumesc pentru urari si va urez la randul meu Sarbatori fericite, sanatate, prosperitate, inspiratie si succes. La multi ani!

      P.S. Sper sa recuperam detaliile pierdute in „translatie” si sa reparam defectele de pe linia de comunicare. Voi relua (aici pe Arca) dupa sarbatori mesajele pe care vi le-am adresat pe Arca dar pe care probabil ca n-ati apucat sa le vedeti pentru ca s-au pierdut instantaneu in valtoarea nimicului si-n vanzoleala vacii nebune. P.P.S. N-am inteles partea cu cadouri-promisiuni-voronca-fundoianu, dar sunt sigur ca se vor elu-ci-da. 🙂

  6. Radu Humor said

    „La muncă, derbedei, că trece anul

    şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.

    Făceaţi pe democraţii cei cucernici,

    P…. mamii voastre de nemernici.

    Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine

    şi-apoi convingeţi-vă că e bine.

    C-aţi luat o ţară de mai mare dragul

    şi i-aţi distrus averile şi steagul.

    S-ajungem colonia de ocară

    care-şi va cere scuze în maghiară.

    Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,

    aţi desfiinţat uzine , câmpuri , fabrici.

    Şi, prin vânzări de ţară infernale,

    aţi omorât cu voia animale.

    La greul greu care mereu ne-ncearcă,

    răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.

    Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu

    întoarceţi România – n Evul Mediu.

    Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,

    v-aş desena cu acul, să vă sperii.

    Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,

    ci credite din călimări străine.

    Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina

    şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.

    Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul

    s-au compromis negustorind Ardealul.

    De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,

    cum v-au putut părinţii voştri face ?

    Ce condimente le-au picat în spermă

    de e trădarea voastră-atât de fermă ?

    Aţi pus nenorocita voastră labă

    pe-această tristă ţară Basarabă.

    Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul

    s-o faceţi curva voastră de serviciu.

    Mimaţi respectul pentru cele sfinte,

    dar vindeţi şi pământuri şi morminte.

    Aţi inventat examene severe,

    supunere poporului spre-a-i cere.

    Şi toată zbaterea a fost degeaba

    că-n nas mai marii v-au închis taraba.

    Minciuna voastră v-a adus pe scenă,

    actori într-o politică obscenă.

    Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară ,

    ia cereţi-vă puţintel, afară.

    Decât să vă trimită ţara noastră ,

    mai bine mergeţi voi în mama voastră.

    Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,

    şi nu albanizaţi această ţară .

    Băgaţi viteză, că vă trece anul

    şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.

    Şi ce vă pot eu spune la plecare

    decât lozinca lui Fănuş cel mare :

    Nenorociţilor, se rupe şnurul,

    “La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”

    – – –

    Adrian Păunescu – 1997, Dăbuleni

    – – –

    E actual? He he heee, cam e.”

    Se potriveşte unora ? ! 😉
    Ca o mănuşă…..

  7. Radu Humor said

    Pentru toţi, dar mai ales pentru cineva anume :

    Ninge dezmaţat si tandru pe aleia de castani.
    Şi ninsoarea-i o colinda….
    Sănătate !
    La mulţi ani !

  8. coraliana said

    Dle Goe,
    Primeste de la mine ,in Ajunul Craciunului, cele mai sicere urari de SANATATE ! Incolo,Dumnezeu,cum o vrea El! Cu noi toti. Sa ai si la Anul si La Multi Ani ,aceeasi pofta de viata ,sa ramai la fel de șugubaț. Cad ma gandesc ca si Vanda – buzata de la Iasi si-a creat o colectie sinequanon ,nimic nu este imposibil pe Lumea asta .CRACIUN FERICIT !

    • Dl.Goe said

      @Coraliana – Multumesc pentru urari (foarte potrivite) si pentru aparitia pe Arca lui Goe. Toate cele bune si d-voastra, iar anul nou sa va implineasca toate dorintele bune cu asupra de masura. La multi ani!

  9. Elena Pricop said

    Craciun fericit tuturor!

    • Dl.Goe said

      @Elena Pricop – Multumesc pentru dedicatie si intentie. Gestul conteaza. Multa sanatate, inspiratie si succes in tot ce faceti. La multi ani!

  10. d'Artagnan said

    Sărbători fericite colegilor de pe arcă!

    Bineînțeles că nu este ”the best”, dar probabil că una dintre multele ”the best” este!

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Multumesc pentru urare si pentru colinda. Sanatate si spada sa va fie ascutita si precisa. si tot asa, toti pentru unul, unul pentru toti sa functioneze si la anul si la multi ani.

  11. Rebeliunea minerală said

    Crăciun a-nviat, la Ana şi la multe Ane !

  12. CMM said

    MULTUMESC, RADU HUMOR!

    http://camera-speciala.blogspot.ro/2010/12/ninge-dezmatat-si-tandru.html

    • Dl.Goe said

      @CMM – V-am dat PINGt la adresa d-voastra de IP. Ati putea sa-mi spuneti daca ati simtit ceva?

      • CMM said

        Eu ma simt deseori in PING-TESTcu dvs. Mai ales in ultima perioada, asa
        m-am simtit. Cred insa ca testul, intrat pe mana dvs., se intoarce la sursa, ca bumerangul.

        „Ping-test is a tool, which tests the speed and performance of your Internet connection. The test will check how fast you can download and upload data. In addition, application tests PING / Latency, which measures the actual delay of packets of varying size sent across the Internet. Small packets are transmitted much faster than large packets. But in real transmission browsers and other applications usually send and download large packets. Test shows the approximated delay in the games on your Internet connection”.

        (http://ping-test.net/)

      • CMM said

        REVIN, CA SUNTETI IAR IN PING-TEST:

        Eu ma simt deseori in PING-TESTcu dvs. Mai ales in ultima perioada, asa
        m-am simtit. Cred insa ca testul, intrat pe mana dvs., se intoarce la sursa, ca bumerangul.

        „Ping-test is a tool, which tests the speed and performance of your Internet connection. The test will check how fast you can download and upload data. In addition, application tests PING / Latency, which measures the actual delay of packets of varying size sent across the Internet. Small packets are transmitted much faster than large packets. But in real transmission browsers and other applications usually send and download large packets. Test shows the approximated delay in the games on your Internet connection”.

        (http://ping-test.net/)

  13. CMM said

    REPET:

    MULTUMESC, RADU HUMOR!

    http://camera-speciala.blogspot.ro/2010/12/ninge-dezmatat-si-tandru.html

  14. CMM said

    REPET, dedicand tuturor melodia:

    MULTUMESC, RADU HUMOR!

    http://camera-speciala.blogspot.ro/2010/12/ninge-dezmatat-si-tandru.html

  15. Dl.Goe said

    De ce oare asociem stânga cu imaginea manifestaţiilor nord-coreene, a marşurilor spontane, a sindicalismului agresiv, a activismului infantil-adolescentin, a protestelor mistificate (vezi cazul Dogaru & Crăciun), a miliţiilor ecologiste şi a legatului de calorifer (pace Andrei Marga)? Ştie oare stânga să unească mai bine interesele oamenilor?

    Ură şi gregaritate

    Stânga vorbeşte frecvent despre colectivităţi omogene, dar foarte rar despre indivizii unici, liberi şi irepetabili (strict ocazional, stânga revendică protecţia comunităţilor locale în termenii marxişti ai raportului: minoritate opresată versus majoritate opresivă). În anumite momente, adunările stângii trebuie studiate cu microscopul entomologilor. Alteori, observaţiile se pot face cu ochiul liber.

    Haita, bunăoară, ilustrează forţa extraordinară de coagulare a gregarităţii. Strategia de comunicare a USL a vizat canalizarea urii într-un singur fascicul mediatico-politic. Mesajul populist a instrumentalizat afecte negative precum invidia, ranchiuna sau pofta de răzbunare. Resentimentul agregă şi pulsează violent în imaginarul colectivist al stângii, în timp ce chemarea la moderaţie retorică şi argumentaţie raţională plictiseşte.

    Dacă liderii dreptei au dovedit lipsă de imaginaţie, trebuie să remarcăm şi resemnarea, fatalismul ori dezabuzarea unei mari părţi a publicului de dreapta. Vina aparţine celor care n-au ştiut să motiveze, să entuziasmeze, să producă energie. Nu-i mai puţin adevărat că atunci când socialiştii vedeau în 2012 anul victoriei, la dreapta se înghesuiau profeţii eşecului sau dascălii absenteismului. Deficitul de încredere a fost masiv.

    Manifestări admirabile precum Mişcarea Ghilimelelor din Piaţa Victoriei sau Protestul Papioanelor (apărut după destructurarea ICR) s-au menţinut în sfera civismului prudent. A fi dincolo de agenda partidelor, iată idealul purist revendicat – cu egală ineficienţă în faţa maşinăriei electorale pesediste – în mai 1990 sau în august 2012. Ce semnificaţie mai au, în vocabularul dreptei, cuvinte precum protest, rezistenţă, solidaritate, asociere sau cetăţenie activă?

    Să fie oare o soluţie retragerea în moft, contemplaţie sau lehamite?

    Între bombăneală şi exemplul personal

    De la Cioran încoace, eseistica (şi, mai nou, istoriografia) românească e plină de şarje fulminante împotriva neantului valah şi a nevredniciilor noastre ancestrale. Toate semnele de exclamaţie indignată nu ne-au adus însă nimic – nici măcar un Nobel în literatura auto-flagelării.

    Constatăm că standardele de convieţuire se degradează anual. Dar include oare această observaţie şi un minim element auto-critic? Câţi oameni de valoare aţi întâlnit în ultima vreme, pe care să-i apreciaţi cu voce tare în faţa semenilor? Şi când oare, dezgustaţi de obscenitatea publică, l-am apostrofat pe mitocanul care scuipă ori înjură nonşalant în faţa copiilor sau a celor vârstnici? Ura compune şi devine, astfel, eficientă.

    Civilitatea, însă?

    Vedem apoi că, în noul Guvern sau Parlament, deciziile se iau de către inşi nepricepuţi, care se mişcă între derapajul benign al amatorismului şi extrema sumbră a criminalităţii. Aşa este: stăm catastrofal. Dar noi, cei care am cunoscut profesionişti veritabili, şcoliţi eventual prin Universităţi occidentale, ce-am făcut oare pentru a-i implica mai mult în viaţa cetăţii? Cum i-am convins să abandoneze telecomanda şi să se ridice de pe canapea, pentru o cauză reală, în aer liber? Cât ne-am străduit să-i convingem de miza bătăliei pentru viitorul cetăţii, adică pentru prosperitatea, stima de sine şi libertatea copiilor sau a nepoţilor noştri?
    Ne plângem că absenteismul electoral e o maladie a democraţiei post-comuniste. Nu ne înşelăm. Mai puţin de 50% din românii de peste 18 ani îşi exercită dreptul de vot. Şi totuşi, la ultimul scrutin din 2012, câte telefoane am dat prietenilor noştri emancipaţi şi inteligenţi, pentru a-i convinge că merită să iasă din casă?

    Antenele urii, în schimb, şi-au făcut chiar şi telepatic treaba.

    În sfârşit: repetăm, ad nauseam, că avem o clasă politică mizerabilă, dedată blaturilor şi mitei, obişnuită cu pomana şi dependentă de furt. Dar câţi politicieni tineri am sprijinit în chip nemijlocit, cu logistică, timp liber, voluntariat sau bani, la ultimele alegeri parlamentare? Cetăţenia activă pleacă de la asumarea acestui principiu al co-responsabilităţii iar eşecul dreptei nu e doar eşecul liderilor sau al partidelor, ci şi rezultatul unui slab dezvoltat simţ asociativ în sânul celei mai prospere pături sociale din România.

    De ce nu există blazare americană?

    Pentru degradarea politicii locale sau naţionale sunt responsabili nu doar legiuitorii, ci şi noi, cetăţenii. În plan economic, explozia evaziunii fiscale e cauzată de proastele reglementări ale Statului, dar şi de complicitatea noastră tăcută, în calitate de consumatori. (De asemenea, la prăbuşirea valorilor creştine contribuie nu doar clerul îmbuibat, ci şi laicii amnezici, etc.)

    Spre deosebire de colectivismul stângii, dreapta susţine cetăţenia activă plecând de la primatul individului unic şi irepetabil. Creştin-democraţii vorbesc despre demnitatea intrinsecă a persoanei umane. Dreapta nu caută explicarea dezastrului prin recurs rapid la abstracţiuni precum poporul ori societatea. Limbajul generalist nu ajută. Cu cât mai concret discursul, cu atât mai precisă este ecuaţia problemei sociale sau politice în cauză. Dreapta recunoaşte realităţi spirituale precum cultura, mentalitatea sau tradiţia, dar nu le plasează deasupra curajului individual de a-ţi lua viaţa în propriile mâini. (În greceşte, atitudinea aceasta se numeşte: metanoia.)

    Să recapitulăm. Avem şansa, în fiecare dimineaţă, să ne ridicăm vesel, ori să prăbuşim letargic în patul văicărelii; să lenevim somnolent şi bombănitor, ori să muncim cu poftă pentru noi şi pentru familie; să privim în gol ecranele TV, ori să citim o carte de căpătâi; să înmulţim talanţii ori să aproximăm depresiv apocalipsa. Ne consolăm cu prezentul mediocru ori ne modelăm un viitor mai bun? Decizia ne aparţine întotdeauna nouă şi se ia în nume personal.

    Vrem un argument palpabil pentru etica responsabilităţii? Să recitim, atunci, povestea Vitoriei Lipan din Baltagul (1930). Chiar dacă nu era cu totul străină de gândirea magică (prin tot ceea ce înseamnă recursul la superstiţii şi descântece), soţia lui Nechifor – oierul din Măgura Tarcăului – merge până la capăt. Nevasta devine detectiv şi nu doarme pentru un singur motiv: vrea să rostească adevărul în faţa călăilor bărbatului său. Atentă la rânduielile satului, dar purtătoare a unui nume predestinat la izbândă, Vitoria nu se odihneşte atunci când dreptatea sângerează. Vitoria Lipan e răspunsul neaşteptat dat Mioriţei, plecând de la puterea iubirii şi curajul asocierii cu Gheorghiţă. Vitoria câştigă pentru că, niciodată, n-a fost şi nu s-a socotit singură… (Mă auto-denunţ aici în faţa organelor de poliţie a gândirii cu privire la citarea pozitivă, chiar elogioasă, a unui roman de Mihail Sadoveanu – scriitor socialist, devenit în perioada 1947-1961 culturnic stalinist şi ideolog al colectivizării împotriva ţăranilor Gheorghe şi Ion, dar şi Gyury & Janos, etc).

    Dacă modelul rural al Vitoriei Lipan pare uşor mitologic, ne-ar putea inspira poate exemplul pozitiv al naţiunii americane, despre a cărei energie, ambiţie şi creativitate vorbeşte, într-un stil aproape tocquevillian, medicul Martin S. Martin (America povestită unui prieten din România, Ed. Humanitas, 2012). O naţiune puternică, îi scrie doctorul Martin profesorului Gabriel Liiceanu, se bazează pe cetăţeni care, fără să-şi facă mari iluzii cu privire la importanţa propriului ego, cred totuşi în implicare şi în puterea exemplului personal.

    O naţiune puternică îşi alege lideri dintre acei oameni capabili să aducă optimism acolo unde alţii cultivă depresia; oameni dornici să se implice în politică nu doar atunci când îşi pierd stima de sine, statutul sau notorietatea; oameni înzestraţi cu bun-simţ, încredere, creativitate intelectuală, decenţă, politeţe şi alte virtuţi mici-burgheze. Forţa Statelor Unite ale Americii rezidă în capacitatea oamenilor de-a conlucra în slujba unor idealuri care transcend sfera privată sau dimensiunea strict materială a existenţei. Doar în acest fel America a ajuns o cauză mai mare (vezi salvarea Franţei în cel de-al doilea război mondial) decât suma cetăţenilor săi.

    Epilog

    În perioada 2013-2016, vom citi nenumărate prognoze despre deşertificarea spaţiului civic, despre ascensiunea partidului-stat (USL), despre dispariţia opoziţiei parlamentare şi extra-parlamentare. Eu nu sunt atât de pesimist.

    Ceea ce va urma, dincolo de abuzurile stângii populiste, va fi un test de maturitate pentru milioanele de români bucuroşi să se gospodărească singuri, chiar fără asistenţa Statului; admiratori ai Vitoriei Lipan, iar nu ai lui Dinu Păturică; oameni dornici să-şi iubească ţara şi atunci când n-o declară zilnic; persoane capabile să-şi ajute semenii fără ajutorul birocraţiei şi fără să aştepte aplauze.

    În următorii ani, mii de cetăţeni vii şi ambiţioşi vor experimenta noi forme de asociere şi participare politică. E firesc să fie astfel, pentru că dreapta valorizează experienţa. În virtutea acestui recurs la istoria personală şi colectivă, vor dispărea treptat şi câteva mituri despre figurile mesianice ale dreptei, aşa cum se vor adânci anumite decepţii privind structuri corupte, învechite şi nereformate. Din laboratorul tuturor acestor interacţiuni – necesare şi previzibile – nu pot decât să iasă noi forme de cultură organizaţională, lideri încercaţi şi nepătaţi, o nouă generaţie de tineri cu idei curajoase şi proiecte smart. Doar astfel vom putea constitui alternativa la stagnarea brejnevistă şi la febra populistă a stângii româneşti.

    Dreapta are o perspectivă empiristă asupra istoriei, iar nu una predestinaţionist-dogmatică. Iată de ce, fără să fiu un optimist incurabil, rămân mai ales încrezător în anul 2013. (Mihail Neamtu)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: