Cea Mai Mizeră CMM

CMM sunt (se pare) initialele din Buletinul de IDENTITATE, ale unei persoane aflata in deplin anonimat dar care spera (in mare secret Polichinelle) ca oferind publicului larg aceste initiale va reusi sa iasa, astfel, din negrul si insuportabilul sau anonimat. Odata cu aceste initiale, entitatea (sa-i zicem CMM) a furnizat publicului larg din Hyperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator, o fotografie (care atesta sexul persoanei si denota o anumita varsta) precum si cateva repere biografice care indica un anumit profil (asa cum apare el in spatiul public) al respectivei creaturi. Nu se stie cine-i sunt parintii, nu se stie daca are copii, sot, frati surori. Nu se stie unde locuieste, in ce oras. Se poate presupune (din cate ne lasa sa intelegem) ca ar fi vorba despre Bucuresti, capitala patriei noastre. Nu se stie unde a copilarit. Nu se stie ce orientare sexuala si/sau religioasa are. Nu se stie nimic despre declaratia sa de avere. Nu se stie cine-i sunt prietenii, rudele si nici tarile pe care le-a vizitat. Nu i se cunosc preferintele culinare si nici viciile. Fumeaza? Bea? Ce? Cât? Ce preferinte are? Noi nu vom sti-o niciodata. In plus (adica in minus) nu stim practic nimic anume despre entitatea (sa-i zicem CMM) care ar putea-o indreptati sa aspire la iesirea plenara din anonimat. Stim insa ca toate aceste incercari au adus-o intr-o postura jenanta in care, abandonadu-se cu suspecta usurinta propriului ego, a dat cinstea pe rusine, manifestandu-se (abject este un cuvant tare dar si foarte potrivit) ca o „veverita intoxicata cu cofeina”. A reusit ca numai in cateva zile sa completeze inventarul lipsa pe Arca lui Goe cu toate lighionele care lipseau din dotare. A miunat, a schelalalit, a latrat, a scancit, a gemut, s-a scremut, a rumegat, a mugit, a rågit, a rågnit, a behait, a cotcodåcit si a urlat la luna, asmuţită cu folos de către ciobabasul mioritic de la Corabia (alt anonim transhumant cu aspiratii inalte in desert) care o asemuieste (nu se stie de ce) cu o „dobermancă”. Celor care au dubii in legatura cu suma sunetelor scoase de către entitatea CMM pe Arca lui Goe, le recomandam sa revada prestatia acesteia pe topicul vid, sugestiv intitulat Cea mai mare CMM, care prestatie a culminat cu deconspirarea nemiloasa a identitatii d-lui Goe, in viziunea CMM. Rar am vazut pe cineva capabil sa-si dea in petec cu atâta sârg. Nici macar dl.Goe,   in momentele sale cele mai glorioase, n-a reusit så se apropie de o asemenea performanta. Presupun ca prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe s-ar putea intreba care ar putea fi rostul acestui „rechizitoriu” recapitulativ cu aparenta unui exercitiu de sadism. Ne vom deslusi. Creditez ipoteza ca transformarea in (foarte) rau a CMM se aflå intr-o relatie cauzala cu tentativa iesirii din anonimat. Printre altele, as dori asadar sa consemnez aici aceasta ipotezå, precum si unele dintre argumentele in favoarea ei, pentru utilizarea lor mai tarziu, in vederea ameliorarii unor teorii mai vechi si mai generale despre anonimat, despre care s-a tot vorbit pe Arca lui Goe. Alti cititori (nu prea-cinstitul etc) neavizati si/sau neatenti ar putea considera ca dl.Goe (Razbunatorul) ar proceda acum, aici, exact in felul de care o acuza pe creatura CMM, adicå cå, invocand nu stiu ce teorii in asteptare si experiente de laborator, se dedå risipei si egoului personal, profitand de aparentul avantaj al momentului, pentru a o plesni peste bot pe dobermanca corabianului si, astfel, prin ricoseu, chiar pe ghiolbanul corabian, una din tintele predilecte ale Ego-ului d-lui Goe. Va asigur ca lucrurile nu stau deloc asa. Si asta nu doar pentru ca realmente nu exista motive serioase pentru asa ceva ci mai ales in virtutea motivelor care impun varianta inversa, adica viceversa: prezenta CMM, in toata diversitatea variantelor sale, pe Arca lui Goe, a fost eminamente benefica, iar dl.Goe are a-i multumi sincer pentru prestatiile sale, intotdeauna derulate la modul superlativ (vorbesc serios). Dl. Goe le-a apreciat si a tinut (in felul såu, sic)  la fiecare dintre personajele intrupate de CMM, carora le va si pastra mereu o vie si frumoasa amintire, in special primului (cel mai consistent dintre toate). Profit de ocaziune spre a-i transmite cocoanei ca este o damă venerabilă si spre a o ruga (cu multă volubilitate) să primeasca din partea mea asigurarea înaltei stime şi profundului respect, cu care am onoare a fi al domniei-sale prea supus şi prea plecat, cu drag, dl.Goe, barcagiu la judecătoria de pace, circumscripţia de galben submarin, poet liric, colaboratore la ziarul „Vocea Patriotului Naţional”, publicit şi studinte în drept… sau ma rog, ceva de genul acesta…

Prezenta prima a CMM pe Arca lui Goe a fost una admirabila. Identitatea inconfundabila a doamnei care comenta pe atunci era marcata prin coerenta si consistenta stilistica dar si, discret, printr-un pseudonim ales cu multa inspiratie. In aceasta calitate (comentator anonim) domnia sa interactiona viguros cu alti comentatori celebrii si valorosi care se intmpla(u) sa fie la vremea aceea pe Arca, si desigur cu dl.Goe precum si cu prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe (prin minunatele analize pe care i le oferea acestuia spre lectura). Sub pseudonim, doamna era intruchiparea elegantei, a bunei cuviinte, a bunului simt, a responsabilitatii, fermitatii, onestitatii si tariei asumarii propriilor convingeri, cu toate ca nu clama apartenenta la vreo patrie si slujirea vreunui drapel. Nu exagerez catusi de putin insirând aceste „caracteristici” deloc la intamplare. Practic lipsita de ego (nu si de personalitate) doamna respectiva nu putea fi insultata, fiindu-i evidenta taria de caracter si abilitatea de a nu lua (aproape) nimic in nume personal. Era, pe scurt, un interlocutor redutabil, tenace, cultivat, inteligent, capabil sa manevreze cu abilitate logica, retorica, argumentatia si contrapunctul, pe care nu le trada nici atunci cand vreunul dintre interlocutorii sai le abandona (invins) pentru a se deda unor trucuri frivole (sau chiar mai rau). Stia sa asculte, stia sa insiste, stia sa se opreasca. Singura bizarerie a acelui admirabil personaj, pe care nu se sfia s-o etaleze, s-o justifice si s-o argumenteze, oarecum impotriva evidentei (si a aparentelor care-i erau nefavorabile) era ideea fixa cum cå prestatia consumata in Hyperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amtor, ar trebui asumata prin semnatura si nu prin pseudonim, asa cum facea dl.Goe, dar (culmea) si respectiva doamna. Imposibilitatea de a justifica intr-un mod suficient de verosimil validitatea (si mai ales onorabilitatea) unei asemenea convingeri (bizare), in conditiile in care doamna insasi se incapatana sa-si semneze productiile cu un pseudonim (gest explicat chipurile prin faptul ca utilizarea unei astfel de „semnaturi” era menita sa protejeze o tertza persoana si nu chiar pe doamna cu pricina) a constituit prilejul retragerii din activitate de pe Arca lui Goe (si din Univers) a acelui personaj (anonim) creat de catre… CMM (?) si pe care creatura, purtatoare a acestor triste initiale, nu l-a revendicat niciodata (pana acum, desigur). Tin sa-i multumesc acelui personaj pentru importanta contributie avuta pe Arca lui Goe.

Recenta sa revenire pe Arca lui Goe, in alte cateva palide versiuni, incununata de prestatia celei care-si semneaza productiile CMM (sau chiar mai urât de atât), mi-a readus in atentie faptul ca in propunerile de „de-z-batere” facute pana acum, referitoare la indivizii ce compun populatiile Hyperspatiului Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator (HUVACA), in calitatea lor de componenti ai Orchestrei care interpreteaza, fara dirijor, Simfonia Ratarilor Plenare, am neglijat total o categorie aflata in plina expansiune, care numara din ce in ce mai multi reprezentanti: Categoria Semi-Anonimilor. Am propus, cu diverse ocazii, discutii (ratate toate) despre dihotomia anonim-nanonim si (mai ales) despre dihonia anonim-nanonim, in conditiile existentei anonimilor, n-anonimilor precum si falsilor anonimi, respectiv falsilor n-anonimi, dar si in contextul „impuritatii” acestor „rase”. De exemplu AICI si/sau AICI. Totusi despre Semi-Anonimi mare lucru nu s-a spus inca niciodata. Prestatia recenta a d-nei CMM imi ofera prilejul de a aduce vorba despre acesti… „pseudoanonimi” care au existat pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri si pânå in zilele noastre. Ne vom opri intr-un viitor topic la aceasta categorie atat de bine reprezentata si in seama neluata. Incå.