Epistole de la Darwin. I.

Se intampla lucruri ciudate. Primim semnale bizare. E-mailuri fantoma. Ni se fac semne. Proorocii prospera. E inflatie de mesii si mântuitori. Raul lucreaza mâna-n mana cu binele. Si nici eu nu ma simt prea bine. Dupa cum bine stiti mi-a scris Darwin. Charles Darwin. Nu i-am raspuns inca. Nu prea stiu ce sa-i raspund. Desi dupa prima spaima m-am simptit flatat si indreptatit sa primsc scrisorile sale, mai la urma, intre noi fie vorba, nu sunt sigur ca inteleg prea bine de ce mi-a scris tocmai mie. De ce nu lui Padina? De ce nu conului Dorin? De ce nu lui Adrian Nastase sau lui Ioan T. Morar? Lui Zoso sau Elenei Udrea? Sau macar lui Dan Diaconescu… In sfarsit. Redau un fragment din Scrisoarea I.

Am fost, la vremea respectiva, foarte surprins, nu atat de incisivitatea cat de diversitatea si de directiile total neasteptate ale contestarilor de care am avut parte dupa ce am publicat lucrarile “The Origin of Species” si “The Descent of Man”. Fiind ferm convins ca voi fi anticipat corect criticile si reprosurile pe care semenii le vor aduce teoriilor mele, mi-am pregatit meticulos apararea, construind esafodaje logice rafinate pana la dimensiunea detaliului, formuland in nenumarate variante, raspunsuri la ipotetice intrebari, ironii sau aluzii rautacioase de care, dupa cum am spus, eram ferm convins ca nu voi putea scapa, luand in considerare recrudescenta paradoxala a obscurantismului, intr-un sfarsit de secol XIX atat de plin de elanuri si descoperiri stiintifice…

Continuarea aici: Epistole de la Darwin. Scrisoarea I.