(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Apropo de ucideri si sinucideri

Posted by arcaluigoe pe August 20, 2013

A murit ministrul apararii !

A fost o vreme in care fiecare om din tara asta aflat in atingere cu fenomenul fotbal stia sa rosteasca pe dinafara, in ordine, niste nume: Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Beldeanu, Balaci, Donose, Crisan, Camataru, Cartu, Geolgau, Irimescu, Adrian Popescu, Boldici – echipa Universitatii Craiova, titulari si rezerve.

974x468

* * *

Ştefănescu, fotbalistul cu valiză-diplomat – Alin Paicu

Când ştirea morţii lui Costică Ştefănescu a făcut ţăndări liniştea oraşului toropit de căldură, un tânăr îmbrăcat într-un tricou albastru al Universităţii Craiova a fugit la Spitalul Militar ca să aprindă două candele pe trotuar. DE ACELASI AUTOR Predicţiile celui mai mare antrenor al românilor. Nouă ani mai târziu… Rammstein şi calul albastru. Un concert cum nu s-a mai văzut Atunci şi acum „Am primit vestea cu durere în suflet. Nu-mi vine să cred. Marele meu ghinion e că nu l-am prins jucând. Dumnezeu să-l ierte! A fost un mare fotbalist”, le-a spus Robert Buga ziariştilor şi cameramanilor. Avea lacrimi în ochi. E povestea unui suporter care îl cunoaşte pe Ştefănescu doar din spusele părinţilor, din cărţi sau din imaginile de arhivă. “Une belle allure” Gestul lui Robert este emoţionant ca rândurile lui Ioan Chirilă, care a plecat şi el, cu mult înaintea lui Ştefănescu. “Căpitanul echipei naţionale şi al Craiovei are, cum spun francezii, une belle allure. Ai mereu impresia că şi-a uitat valiza-diplomat pe o masă de conferinţă, la Geneva sau la Stockholm. Vorbeşte puţin, mai ales de când e căpitan. Îşi cântăreşte cuvintele. În faţa lui, glumele devin întotdeauna mai pudice. Până şi Cîrţu se supune acestei reguli”, scria Nea Vanea acum 29 de ani, în volumul “Pe marile bulevarde ale fotbalului”, un jurnal al celor 1.001 de nopţi dinaintea calificării la Euro 1984.

Stefanescu

Selecţioner era Mircea Lucescu, iar Costică Ştefănescu însemna poate numărul 1 al unei echipe naţionale în care juca deghizat cu numărul 6. Au trecut de-atunci aproape 30 de ani, dar meciul de pe “Rasunda” din Stockholm şi cel de pe “Slovan” din Bratislava rămân vocalele uimirii noastre de copii. Un alt căpitan: Ioan Chirilă. Al ziariştilor sportivi din România FOTO Arhivă personală “Vine Ardealul” Tot 30 de ani au trecut de la o altă poveste de neuitat cu Costică Ştefănescu şi pe care am scris-o în primăvara lui 2012, înaintea meciului Atletico Madrid – Athletic Bilbao, disputat la Bucureşti, în finala Ligii Europa.   “Pe 16 martie 1983 mă trezisem mai de dimineaţă decât de obicei, întrucât nu-mi terminasem tema la mate. Eram elev în clasa a opta la Şcoala Generală numărul 3 din Târgu-Jiu, iar cele două probleme de geometrie din culegerea lui Grigore Gheba (albă, cu două trunchiuri de con pe copertă, o mai ţineţi minte?) rămăseseră nerezolvate, din cauza unei incursiuni întârziate, cu o zi mai devreme, pe insuliţa împădurită de lângă dig, cu arcuri şi cu săgeţi, în căutarea lui Winnetou şi a lui Old Wabble. Întunericul începuse să se predea în faţa zorilor, abia scrisesem ipoteza şi mă pregăteam, timid, să lansez demonstraţia, când au început să răsune claxoane vesele. Dinspre Castelul de apă, pe strada “1 Mai”, Dacii, autocare şi dubiţe înaintau, în coloană, spre Cinema “Dacia”, apoi făceau dreapta, pe lângă Poşta mare, stânga, paralel cu Poarta Sărutului, din nou stânga, lăsau în spate magazinul “Parângul”, şi drepta, pe “Victoriei”, spre ieşirea din oraş în direcţia Craiovei. “Vine Ardealul”, îmi explica tata, şi avea dreptate. Autovehicule cu numere de Satu Mare, Maramureş, Sălaj, Cluj, Alba şi Hunedoara scăpau din pâlnia defileului dintre Petroşani şi Târgu-Jiu, grăbindu-se spre inima Olteniei, acolo unde Universitatea Craiova urma să-i înfrunte, după prânz, pe fotbaliştii înspăimântători de la FC Kaiserslautern. Erau sferturile de finală ale Cupei UEFA, iar Ştiinţa îi lăsase acasă, până aici, pe italienii de la AC Fiorentina, pe irlandezii de la Shamrock Rovers şi pe francezii de la Girondins Bordeaux. În Germania, cu două săptămâni în urmă, Craiova pierduse strâns, 2-3, şi toată lumea simţea nevoia de papaverină. Un oraş tratat cu albastru de metil Pe la 7.30, ca de obicei, am pornit spre şcoală. Ardealul continua să inunde străzile şi să claxoneze. Prin geamurile întredeschise ale maşinilor fluturau steaguri, eşarfe sau bucăţi de cearşaf, iar oraşul părea un pacient tratat cu albastru de metil de un medic prea zelos. În dimineaţa aceea, toată lumea îşi înnodase gândurile la “Centralul” din Bănie, aşa că n-am poposit decât la “Alimentara”, pentru o cutie “Cip” sau un pachet de Mentosan. Se mai găseau încă ţigări chinezeşti şi albaneze, bomboane cubaneze, ciocolată “Ambasador” şi napolitane “Carmen”, dar stavridul congelat şi crevetele vietnamez începuseră să-şi anunţe, din păcate, dominaţia pe rafturile comerţului socialist. Orele au trecut greu. Doamna Velican, profa de mate, ne-a mai făcut nişte provizii de algebră, iar doamna Cărăşel ne-a provocat, la franceză, cu două pagini de exerciţii, dintre cele cu linii punctate care ar fi urmat completate cu diferite conjugări ale verbelor “etre” şi “avoir”. La germană am scăpat ieftin – un cântecel, “Mein Hut”, şi a urmat “Educaţia fizică”, unde am încins o miuţă, apoi gata orele. Se apropia marele meci. “Temp”, televizorul pe lămpi A fost, odată ca niciodată, o echipă de basm: Lung, Irimescu, Tilihoi, Cămătaru, Ştefănescu (sus), Balaci, Negrilă, Crişan, Ţicleanu, Ungureanu, Donose (jos). Imagine surprinsă înaintea fluierului de start al meciului-retur Craiova – Bordeaux, 8 decembrie 1982  Acasă, repede, la televizor! Aveam un “Temp”, cocoţat, în sufragerie, pe picioare de lemn. Se încălzea greu, era rusesc şi era pe lămpi, dar oferea o imagine decentă pentru vremea aceea, când la modă era deja televizorul pe circuite integrate.

UCraiova

“Telecolorul” se afla încă departe, undeva, în viitor. La Craiova, stadionul gemea: aproape 50.000 de oameni se strânseseră ca sardelele. Când “alb-albaştrii” au intrat pe teren, Oltenia bătea din picioare. Pentru conformitate, să-i dăm cuvântul crainicului: “În poartă, cu numărul 1 – Silviu Lung! Linia de fund: cu numărul 2 – Nicolae Negrilă, cu numărul 3 – Nicolae Tilihoi, numărul 6 şi căpitanul echipei – Costică Ştefănescu, cu numărul 4 – Nicolae Ungureanu! La mijloc, cu numărul 5 – Aurel Ţicleanu, cu numărul 8 – Ilie Balaci, cu numărul 10 – Costică Donose! În atac, cu numărul 7 – Zoltan Crişan, cu numărul 9 – Doru Cămătaru, cu numărul 11- Gheorghiţă Geolgău!”. A urmat, prin ochii elevului de clasa a opta, dinamovist înflăcărat la vremea aceea, un film nemaivăzut. Nicolae Negrilă a prins şutul vieţii în minutul 82 şi Hans Peter Briegel, fundaşul cu motor Diesel al Germaniei Federale, a privit spre nicăieri. Şi, tot atunci, au înnebunit şi salcâmii lui Tudor Gheorghe. Craiova era în semifinalele Cupei UEFA. În 1983, George Lucas lansa episodul VI al seriei “Războiul stelelor”, “Return of Jedi”, în vreme ce Ronald Reagan, preşedintele SUA, propunea un sistem antirachetă, care avea să se numească tot <<războiul stelelor=””>>, în disputa cu URSS-ul lui Iuri Andropov. În acelaşi 1983, Michael Jackson oferea planetei nemuritorul hit Billie Jean, iar polonezul Lech Walesa primea Premiul Nobel pentru Pace. Pentru români, 1983 a însemnat însă <>, pentru că Benfica a frânt zborul Craiovei (0-0 la Lisabona şi 1-1 în Bănie) şi a jucat ultimul act cu Anderlecht Bruxelles. O echipă de superlative Atletico Madrid – Atlhletic Bilbao, cu trofeul pe masă, e o mică revanşă. Şi un cadou. Pentru Donose , care puştiului de 14 ani îi plăcea mai mult decât Balaci, pentru o echipă de superlative alintată <>, pentru o naţiune care a îndurat golul sârbului Filipovici, de la Benfica, mai greu decât răceala caloriferelor. Sigur, veţi spune că Steaua a câştigat Cupa Campionilor Europeni, că România a respirat la înălţimea Mondialului american sau că Mircea Lucescu a ridicat deasupra capului, cu Şahtior, Cupa UEFA. Chiar şi aşa, îngăduiţi-mi, după 30 de ani, să socotesc Craiova – Kaiserslautern drept cea mai emoţionantă istorie din fotbalul românesc”. Iar Costică Ştefănescu a fost, neîndoielnic, unul dintre Feţi-Frumoşii ei.

16 Răspunsuri to “Apropo de ucideri si sinucideri”

  1. Stely said

    Ma asteptam . Dumnezeu sa-l odihneasca ! Eu nu-l condamn .

  2. Stely said

    P.S „Ma ateptam” sa nu treceti cu vederea aceasta veste deosebit de trista . Am vrut sa clarific ca sa nu las loc interpretarilor .

    • RALG said

      Universitatea Craiova – Craiova Maxima – a fost un fenomen ingenuu care a sfidat sistemul o perioada de timp. Sistemul n-a uitat niciodata aceasta ofensa si in cele din urma a ucis chiar si umbra amintirii acelui fenomen. De fiecare data cand se stinge cate unul dintre nemuritori acelei nemuritoare legende avem ocazia sa ne amintim si legenda si crima comisa contra ei de catre longevivii sobolani ai acestei natii.

      Sa speram ca necesara deratizare nu va astepta sa se stinga toti acei nemuritori pentru a inceapa strapirea sobolanilor si reinstaurarea fotbalului.

      • Stely said

        Am citit ca sunt sanse mari ca Universitatea Craiova sa revina in fotbal :

        Stirile care vin dinspre Craiova par a fi destul de bune in plan fotbalistic.V-as intreba ce parere aveti despre acest nou proiect care anunta reinfiintarea echipei Universitatea Craiova?

        Costica Stefanescu: Inainte de toate vreau sa spun ca indiferent ce a facut Mititelu la Craiova, Universitatea nu merita sa fie desfiintata. De-acum incolo problema este mai dificila cu existenta a doua echipe. Mititelu este ambitios, si este de inteles, deoarece vrea sa recupereze o parte din investitia facuta acolo. Si a investit. Cealalta varianta a primariei, in care sunt implicate Rodion Camataru, Pavel Badea, Cartu, Ticleanu, reprezinta un lucru foarte bun si trebuie sa recunosc ca am mare incredere in acest proiect. Si am sa explic de unde pleaca aceasta incredere a mea. Pe vremuri, cand primul secretar al judetului si primarul orasului Craiova erau aproape de echipa, exista o stabilitate din toate punctele de vedere. Eu spun ca daca primaria este alaturi de echipa si vor reusi sa fac un staff care sa cunoasca fenomenul fotbalistic, vor exista sorti de izbanda.

        http://www.realitatea.net/stefanescu-ultimul-interviu-vreau-sa-traiesc-sa-vad-universitatea-craiova_1252015.html

        • RALG said

          Ceea ce se va intampla sau s-ar putea intampla la Craiova nu poate schimba mare lucru. Fotbalul este afectat in profunzime la nivel national. Ideea de a avea doua proiecte de echipa la Craiova este gaunoasa, subversiva si a fost promovata si sustinuta (mai mult sau mai putin discret) de cei care vor sa evite complicatiile cu „incapatznatul” Mititelu. Ceea ce i s-a intamplat acestuia a fost jaf la drumul mare, facut pe fata, la vedere si la plesneala de catre cei care sunt atotputernici in fotbal si care au reusit sa aduca fotbalul in totalitatea sa la chipul si asemanarea lor. Adrian Mititelu o avea el mai multe defecte majore decat calitati, dar doua merite tot are. Unul este ca n-a acceptat sa se intgreze in cooperativa, iar al doilea ca nu s-a lasat dat afara, ca n-a acceptat resemnat abandonul fata cu atotputernicia cooperativei. Ca deocamdata pare invins si ca a pierdut totul procedand asa, sau ca asa va si ramane, invins, nu-i umbreste aceste merite. Candva gesturile sale vor conta.

  3. Radu Humor said

    Băi, până şi aici, pe un subiect la care nici măcar eu😉 nu-ţi pot comtesta priceperea, eviţi să dai nume !
    Fii măi bărbat şi dă de pământ cu escrocii din vârf, Dragomir şi Sandu, adevăratul cancer al fotbalului românesc, care,
    judecând în acest trist registru al morţii acestui domn al fotbalului românesc, au făcut să se sinucidă fotbalul românesc,
    aruncându-se nu pe geam, ci în mediocritate crasă şi aranjamente mizerabile, în care nu mai joacă jucătorii, ci banii !
    Ori ţi-e frică să nu se ajungă prea repede de la ei la Băsescu şi a lui ceata, mai vinovaţi şi decât cei doi mizerabili din fotbal ?!

    • Radu Humor said

      Şi da ! Mititelu, ca şi Becali a fost victimă a cartelurilor mafiot criminale, care nu acţionează doar în fotbal, ci în România !
      Din păcate, cu ramificaţii până la vârf !
      Şi mă opresc aici, că iar ajung la….:mrgreen:

    • RALG said

      Nu stii tu bine dl.cu obsesii, canalele subterane de la jigodiile Sandu si Dragomir nu duc la Traian Basescu. Felul in care te trezesti vorbind, incercand sa te iei in seama cu orice pret, denota o persoana de doi bani. Te agiti degeaba. Ai iesti din Top 10.🙄

      • Radu Humor said

        Dacă o spuneai înainte de a te forţa eu s-o faci, erai cineva !
        Aşa eşti altcineva . Demn de milă şi dispreţ !
        Chestia e reciprocă :
        Tu mă scoţi şi eu te bag…😉

        • RALG said

          Raducu esti din comic in mai comic. Co… mic de tot. Corect spus ar fi ca nimeni nu te scote da tu tot te vâri.

        • Radu Humor said

          Hai, că ai avut şi tu o sclipire😆
          Mi-a plăcut !
          Ce folos, că după aia, ai căzut🙄
          Începi să semeni izbitor cu o stea, căzută ca musca în lapte pe blogul tău😛

        • RALG said

          Mai raducu/le, bata-te norocul sa te bata ca hâtru mai esti. Te-ai trezit sa te repezi ca ratza la muci sa apuci tu pozitia de troll (actualmente si eminamente vacanta) acuma cand trollii seriosi, cu potential, au facut, cu prudenta, tactic si strategic, pasul inapoi, lasandu-te in offside pe terenul viran al maidanului parjolit de napalm. S-au retras ingrozite scorpia si gheonoaia si-a ramas sa tzopie vesel tiriplicul. Senilica fa un pas inapoi, pune-ti ochelarii de distanta, si incearca sa te vezi. Poate distingi prin ceata cat de ridicol esti cu poantele tale repetitive, infantile de båtrânel dat in mintea copiilor care se plictiseste de moarte, de viata. Zburda si tu pe aci pana nu se regrupeaza trolii cu greutate.

        • Radu Humor said

          Băi, adânc gândit !
          Ca din fundul curului !
          La voi, la băsişti, a trece de la sublim la ridicol e un fleac ! Bănuiesc că ştii ce-i ăla😳
          Şi dacă nu, o ai pe Stely ca material didactic, numai că o să-ţi iasă de vreo 4-5 ori mai mare😛
          Nu că ai fi fost tu vreodată măcar prin apropiere de sublim, dar în schimb te îngropi în ridicol, mai ceva ca Cioabă cu ai lui 🙄 )
          E drept că te ajută îngrozitor de mult şi cea pe care la început ai violat-o, peste tot pe unde ai prins-o ( ba la Corabia, ba la Bucale, ba chiar
          prin propriu-ţi coteţ) şi acum plăteşti ca prostul un fel de pensie alimentară.
          Adică eşti obligat s-o suporţi prin bătătură, mai întâi borţoasă, adică plină de ură şi nesimţire, iar mai apoi să-i creşti şi plodul
          ( toate inepţiile şi neghiobiile născute din ură şi lipsă de caracter, pe care ţi le pune în braţele blogului, cu tupeul specific celor cu fuste creţe😉 )
          Îmi închipui ce râde cel care a dezvirginat-o virtual şi a folosit-o ceva vreme pe post de maidaneză, până când n-a mai avut unde o caza, că luase proporţii inimaginabile, iar acum te-ai găsit tu fraiere, s-o strângi de pe drumuri, să-i creşti lepădăturile, ba chiar s-o treci pe numele tău:mrgreen:
          Hai, că eşti de râsul lui HU VACA ( s-o …smulgi sănătos, că altceva n-ai ce face cu ea ! )

  4. Stely said

    Claude Debussy s-a nascut pe data de 22 august 1862, la Saint-German-en-Laye. Francezul a studiat timp de zece ani la Conservator in Paris si isi dorea sa devina un virtuoz al pianului. Pe parcurs, a abandonat ideea din cauza ca nu a promovat examenele la pian. Dupa aceea, Claude Debussy a participat la cursurile de compozitie ale lui Ernest Guiraud, iar sub indrumarea sa, artistul a putut castiga locul al doilea la Prix de Rome in 1893 si primul loc in anul urmator.

    Aparitia creatiei muzicale a lui Claude Debussy naste un curent absolut novator – impresionismul muzical. Melodiile compozitorului francez provoaca nu atat o arhitectura sonora, ci o stare de sugestie pe care capacitatile intuitive ale auditorilor, de o mare importanta pentru simtirea poeticii muzicale debussyste o descopera prin ascultari repetate.

    Doodle-ul pe care Google l-a pregatit joi, 22 august, pentru marele compozitor francez, Claude Debussy, este cu totul si cu totul special. Cand utilizatorul apasa butonul “play”, pe ecran se deruleaza un superb peisaj nocturn, in coltul din stanga sus fiind vizibila o luna, iar pe fundal internautii se pot delecta ascultand compozitia “Clar de Luna” a lui Claude Debussy.

    Compozitorul francez a incetat din viata pe 25 martie 1918, la Paris.

  5. Stely said

    Pentru Costica Stefanescu :

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: