(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Te plac, deci faci lucruri bune și frumoase!

Posted by arcaluigoe pe August 10, 2013

Ne face o deosebita placere sa-i aducem la cunostiintå prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe, aparitia pe piata a unui blog (relativ) nou si interesant, aflat in proprietatea (absoluta) a unei doamne intitulata Carmen-Maria Mecu. D-na Carmen-Maria Mecu este o persoana casatorita, fara copii, in varsta de 65 de ani,  avandu-si originile folclorice in Moldova, practicand meseria de psiho-terapeut, fiind totodata autoare a unor carti de profil si cochetand cu poezia si literatura ca scriitor amator.  Este credincioasa (in Dumnezeu), religioasa, fara a fi practicanta curenta. Nu este antibasista. Acum este si proprietara de blog ne-anonim intitulat Marginalia-Marginalia non turpia si sub-intitulat „Carmen-Maria Mecu. O Lume cu centrul pretutindeni și marginile nicăieri”.  Inainte de a preciza ce ne este noua si ce ne este noua d-na cu pricina de am ajuns sa o aducem in atentia prea-cinstitului etc, va propunem un mic esantion textual (sic) extras dintr-una dintre cele mai recente creatii bloggeristice ale d-ne Carmen-Maria Mecu si facuta PUBLICA pe blogul sau, care, pe moment, are (inca) un cititor dint-un miliard (miliardul de chinezi):

”Te plac, deci faci lucruri bune și frumoase!”. ”Construcția de realitate”, în termeni non-cuantici.

Prin anii `90, când mai existau copii și adolescenți care auziseră de Făt-Frumos, Zmeu, Ileana Cosânzeana și Zmeoaică am imaginat o probă de receptare narativă pe care am aplicat-o cenacliștilor și necenacliștilor. Proba consta dintr-un basm rescris astfel încât eroii basmului tradițional (cel cules de P. Ispirescu) să producă atât comportamente pozitive cât și comportamente negative, fie că erau zmeu și zmeoaică, fie că erau făt-frumos și cosânzeană. Textul mai avea și lucruri neprecizate, interpretabile de către cititor.

Așa arăta basmul rescris:

”Făt-Frumos și Zmeul-Zmeilor
– basm adaptat –

A fost odată ca niciodată. A fost un Făt-Frumos crescut de o femeie bătrână.Ea muri și-i lăsă moștenire un frâu fermecat cu care putea aduce la el un cal.Calul îl duse în zbor până la curtea Împăratului. Ileana, singura lui fată, era la curtea Zmeului-Zmeilor. ’Plec. O voi lua eu pe Ileana și jumătate din împărăție’ gândi iute Făt-Frumos. -Îți dau toată împărăția, spuse Împăratul, doar să-mi am fata aproape. Făt-Frumos nu se opri decît la palatul de sticlă unde zmeul ședea cu mama sa. Ei i se spunea Vrăjitoarea Florilor, pentru că vrăjea florile să nu înghețe peste iarnă. Cum intră în curte, băiatul o și văzu pe Ileana. Văzu și ea diamantul sclipitor de pe degetul lui, calul, veșmintele falnice. Se aruncă în șa, lângă el. Dar era să uit, înainte de a pleca ea aruncă o licoare peste florile zmeoaicei și le omorî, apoi luă un cufăr prețios…

Continuarea si concluziile marginaliei non turpia: uite AICI

…iar o alta ilustrare a ideii de Ileana-Cosanzeana: uite AICI

* * *

Despre premisele si motivatia acestei „promotii” urmeaza sa adaugam cateva randuri (scrise deja si puse la pastrare), dupa ce prea-cinstitul cititor citit si unic va avea ocazia sa dea cu ochii de aceasta propunere. Am amanat adaugarea acelor mici randuletze tocmai pentru a evita sau macar limita la minimum orice influenta din partea noastra asupra celor care vor avea ocazia sa aiba contact cu blogul (intitulat Marginalia-Marginalia non turpia si sub-intitulat „Carmen-Maria Mecu. O Lume cu centrul pretutindeni și marginile nicăieri”) pentru prima oara in viata.

* * *

Update (revizuit si adaugit) – Poate ca – si pe buna dreptate – prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe se intreaba, in sinea sa, cum si de ce anume dl.Goe a decis sa promoveze pe punte blogul „Marginalia non Turpia” al d-nei Carmen-Maria Mecu. Desigur ca eventuala existenţă a intrebarii retorice si reprimate, intamplata in sinele prea-cinstitului… nu echivaleaza cu ideea ca acesta ar considera in mod aprioric ca o asemenea promovare n-ar putea fi justificata intr-o maniera rationala si ca prin urmare n-ar fi trebuit sa fi fost facuta, ci este mai degraba o mirare. Cu usurinta pot apărea in prim-planul mirarii cateva detalii care ar fi putut fi premise serioase pentru a evita promovarea Marginaliei in centrul de greutate al Arcei lui Goe. Mai intai ca Marginalia nu este un blog anonim „de personaj”, ci este un blog „de persoana” ceea ce nu se prea potriveste cu politica promovata de „Arca lui Goe”, faţă cu libertatea de exprimare in varianta ei deplina. Cat de extraordinar trebuie sa fie un blog pentru ca dl.Goe sa treaca cu vederea aceasta mica nepotrivire de caracter intre Arca si Marginalie (ca arhe/tipuri)? O fi Marginalia atat de bun? Are dl.Goe argumente sa creada ca macar va deveni…? Cine stie… Apoi ca istoria ne invata ca in „trecut” d-na Carmen-Maria Mecu (in varianta CMM) a fost un troll amplu, agresiv, poate cel mai amplu si mai agresiv troll din lunga de pe acum istorie a ambarcatiunii d-lui Goe, un troll persistent si feroce care l-a intrecut in ferocitate chiar si pe… flegmaticul iepure, cu care de altfel s-a si concubinat frumos, si pe fata si pe dos, pentru a o brodi. Si atunci? Care este logica? Care este scopul? Ce urmareste dl.Goe? Ce justificari ar putea propune? S-ar putea intreba cu mirare prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Desigur ca statutul de troll ratat al d-nei CMM nu are cum conta niciun pic in acest gen de promovari propuse pe Arca lui Goe. Noua chiar ne plac trolii.

Desigur ca indiferent de profunzimea motivatiilor si/sau justificarilor pe care dl.Goe le-ar putea include intr-o dare de seama sus-ţinită in fata auditoriului format exclusiv din prea-cinstitul cititor… acestea n-ar putea constitui cauza primordiala (exprimata clar si coerent) a acestui mic eveniment monden din HUVACA. Probabil ca acea cauza (simpla) este strans corelata cu dl.Ego al d-lui Goe al carui necesar de propasire face inutila necesitatea vreunui alt motiv. Probabil acel ego domgoist a considerat ca o atare promovare il avantajeaza (cine stie cum) si ca urmare, fara preget, a pus-o in aplicare. Daca acceptam un plan al discutiei nu atat de profund ar fi de zis ca postand acest topic, dl.Goe (el insusi) a sperat ca l-ar putea transforma intr-un nou prilej de dezbatere pe tema dihotomiei anonim-neanonim. M-ar fi interesat sa dezasamblam (din vorbe) mecanismul ala secret prin care un nou nascut in HUVACA ajunge sa decida (?!) daca sa fie anonim-anonim (precum INTJ, de ex) sau daca sa fie anonim-ne-anonim (precum Carmen-Maria Mecu). Am cateva ipoteze pe care mi-ar fi placut sa le pot verifica. Presupun de ex, ca impulsul initial al oricarui nou nascut in HUVAC A este acela de a fi anonim, de a se misca cat mai liber si cat mai fara constrangeri, mai fara obligatii, fara varsta, fara stare civila etc… Evenimentele ulterioare par a fi capabile sa genereze, in fiecare caz in parte, fel de fel reziduuri care se acumuleaza in organismul anonimului, creindu-i spaime si agnoase existentiale, care-l fac sa creada ca ar putea fi mai bine protejat daca se afiseaza ca protejat al persoanei de acasa. La unii drumul acesta este atat de scurt (fulgerator, scurt-circuit), incat convingerea respectiva se naste aproape odata cu venirea pe lume in HUVACA a noii entitati, facandu-l pe respectivul sa traiasca-ca anonim-anonim doar o scurta secunda, o scurta si iluzorie clipa si impingandu-l aproape instantaneu in starea de anonim-ne-anonim. De regula aceasta varianta se petrece fie in cazurile anonimilor extrem de fragili, moi, fara schelet si fara cochilie, anelizi, fi in cazul anonimilor care au impresia ca persoana lor de acasa este atat de colosala, enorma, uriasa, titanica, incat simpla afisare in prezenţa acesteia i-ar putea pune la adapost de orice neajunsuri imprevizibile in HUVACA, fie si una si alta. Un exemplu tipic din acest gen este conul Dorin (aka intelectualul Dorin Tudoran), alaturi de pleiade de altii asemenea.

Cei mai multi insa o pornesc al drum ca anonimi colectand in timp „motivele” si/sau „pretextele” potrivite pentru a se „personifica„ la un moment dat. Un exemplu din acest sub-gen este specia AVP (aka Viorela Ablaru Padina de la Corabia) care dupa ani de anonimat a decis sa devina onorabil dintr-un motiv principal extrem de simplu: banii. Omul, un milog inventiv, a cersit bani pretinzand ca e rege. Culmea este ca s-au gasit unii sa-i si ofere. Ca sa poata intra in posesia banilor, printul cersetor a trebuit sa iasa din anonimat si sa ofere un nume: Viorel Abalaru si un cont de banca. Asa a trecut Gloria munti (dupa cum bine zice un proverb latin) si asa a incasat anonimul Viorel niste bani pe care i-a papat pur si simplu, ne dandu-le folosinta pentru care fusesera donati. Presupun ca nici n-a platit taxe la fisc pentru venitul respectiv. Presupun dar nu stiu. O fi platit. Nu e trreaba noastra. Noi nu incercam decat sa constatam imprejurarile felurite prin care un anonim-anonim renunta de buna voie si nesilit de nimeni la anonimatul sau in favoarea altor incertitudini inca si mai profunde. Cazul cel mai interesant insa este insa acela in care anonimul-anonim, renunta la anonimatul sau benign, onest, inofensiv, din motive nemateriale, ezoterice uneori, spirituale chiar, pe care el insusi le plaseaza in sfera moralei, chiar a moralei Divine. Aiurea. Tot dl.Ego ii ofera din umbra argumentele „necesare” pentru a iesi din satrea de „ilegalitate”. Ca sa intelegem asta ar trebui sa ne oprim o clipa asupra a ceva anterior dezanonimizarii anonimilor cu dezbârlobreziturile inapoi , si anume la momentul si motivul pentru care cineva „anonim sau nu” ar decide sa poposeasca in HUVACA. De ce venim aici? Sa vezi cascada de justificari hilare (uneori in varianta filmului mut, alb-negru) din partea celor pusi in situatia de a le oferi. Motivul este unul singur: dorinta ego-ului de a se manifesta, de a-si promova si evidentia importanta de sine. Nimic altceva. Daca incercarea de a satisface aceasta dorinta este – si in ce masura este – normala sau nociva, benefia sau inutila, sau cine mai stie cum, nu face (sic) obiectul disertatiei noastre de azi. Admitand ca exista pe de o parte „fiinta”, sinele nostru profund si pur, iar pe de alta parte „ego”-ul, impur, superficial, trebuie spus ca dintre acestea doua numai unul nu este (niciodata) satisfacut cu ceea ce are, numai unul nu poate fi satisfacut, indiferent cata devenire i s-ar oferi, indiferent cata atentie, cata importanta i s-ar conferi . Cel nesatisfacut este meru „ego”-ul. Fiinta este mereu multumita (deplin multumita) cu ce are, cu faptul de „a fi”, cu simplul fapt de a fi, chiar si atunci cand este sufocata de coexistenta cu un ego agresiv si dominator, totalitar. Prin urmare „fiinta”, sinele nostru profund (daca exista asa ceva), veriga de legatura cu restul universului este unica si indivizibila, incapabila de dedublare. Nu acelasi lucru se poate spune si despre „ego”. Acestuia ii este in fire dedublarea, multiplicarea, evaziunea, cabotinsmul, histrionismul, fatzarnicia, starea de multiplicitate si de existenta a colectiilor de sub-personalitati. Traitor in realitate, ambaland blajina „fiinta”, ajungand sa ia cunostiinta de existenta unor spatii vaste (precum HUVACA) ego-ul care nu-i suficient de incarcat de batalii in realitate, care duce lipsa de provocari (refuzate, inacesibile, invizibile, de… realitatea are constrangeri grele), nu ezita sa se multiplice si sa-si deschida reprezentanta in aceste spatii mici. Nimic rau in „sine” in asta. Oricum nu HUVACA este cauza dedublarilor. Si in realitatea-realitate exista o armata intreaga de sub-personalitati, de „actorasi” distibuiti in feluritele roluri si sub-roluri, acasa la serviciu, pe strada, la petreceri, profesionistul, sotul, tatal, fiul, amantul, omul politic, etc . Practica este atat de curenta si de ampla incat cate un astfel de reprezentant al ego-ului ajunge sa joace chiar si rolul „fiintei”, al sinelui nostru pur si profund. Si sa vezi distractie. In sfarsit asta este. Acuma ajungem la marea problema anonimului-ne-anonim din HUVACA, adica din Hiperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator. Acest spatiu ar trebui sa fie o binefacere, un loc de joaca inofensiv pentru ego-uri, o degrevare de sarcini si a nevoii de provocari a ego-ului de acasa din realitate, un vast laborator, o vasta arena, un basm, fara limite si fara ingradiri. Si, la limita, sursa unor avantaje colaterale evidente care sa mai compenseze din enorma pierdere si risipa de timp intamplata astfel. Daca nu-i intotdeauana asa, am vazut ca una din cauze este slabiciunea egoului disponibilizat in HUVACA, sub-personalitatea destinata sa ne reprezinte aici in universul virtual, care determina acest ego sa-si imagineze ca-si poate rezolva problemele cerand ajutor celui de acasa.

Dar, asta nu este decat una dintre situatii. Se intampla uneori si altfel, invers, viceversa. Adica ego-ul venit sa joace leapsa in HUVACA sa fie tare, „tunat”, inventiv, solid, si sa se descurce minunat, admirabil. Prea bine chiar. Daca ego-ul ramas acasa, in realitate, nu se descurca prea bine, fata de cat si-ar dori, si tragand cu coada ochiului la „inferiorul sau” trimis sa zburde in HUVACA constata ca acesta s-a ajuns, sau ca se descurca mai bine, sau daca numai i se pare c-ar fi asa (habar nu avem cat de tare se mint ego-urile noastre ele intre ele) atunci acelui ego din realitate i se nazare brusc ca trebuie sa-l cheme la ordine pe ego-ul prea liber/tin din HUVACA, din anonimat si sa-i dea sarcini. Baiete promoveaza-mi si mie cate ceva pe acolo pe la tine: o carte, o idee, o slujba, o imagine a mea despre mine, nuamrul meu de prieteni, generozitatea mea, succesele mele pe care in realitatea asta nu mi le recunoaste nimeni. Hai ca stiu ca poti. Te-am observat. Gata cu distractia si anonimatul. Ti-ai facut suma (am decis ca ti-ai facut suma) asa ca pune mana si fa un blog de autor, pe „persoana „ si promoveaza-ma. Lucram in echipa ce naiba. Eu si echipa mea. Este si aceasta o alta varianta a iesirii din anonimat, din acel anonimat benign, inofensiv, si din „ilegalitate”, pentru a deveni o persoana normala, morala, responsabila, pasnica (sanky) care, nu-i asa?, isi slujeste sinele ca pe sine insusi. Cum-necum, indiferent pe ce usa au iesit dintr-un anonimt-ul anonimat pentru a intra in anonimatul-ne-anonim, inpricinatii au mare nevoie de liniste sufleteasca, de convingerea ca au facut bine ceea ce au facut, ca asa e corect, moral, drept, drept pentru care, ca sa se convinga pe ei insisi, incearca sa-i convinga sau sa-i forteze si pe altii, necopti, sa lase naiba pustiul de anonimat, sa iasa la lumina si sa lase prostiile.

D-na Carmen-Maria Mecu cam asa a iesit din anonimat in cautarea gloriei ego-ului de acasa. Ego-ul ăstălalt, cel care si-a facut pe aici veacul de singuratate in libertate si anonimat, consimtind apoi sa treaca la adapostul oferit de datele starii civile, aflate in posesia celuilat ego, normal ca se oftica si are cribda pe cei care de/gusta inca din aceasta placere a jocului fara limite si limitari, motiv pentru care si tot incearca sa le strice jucaria. Momentan si-a luat vacanta. Credeti ca se odihneste? Nu. Nici vorba. Scormoneste. Cauta. Reevalueaza. Daca am propus promovarea aici, pe Arca lui Goe, a blogului sugestiv intitulat „Marginalia non turpia” in primul rand asta am avut in vedere: prilejul de a detalia. In al doilea rand am considerat de cuviinta sa-i acordam egoului de acasa al d-nei CMM aceasta mica atentie (de promovare nu poate fi vorba in contextul dat de jur imprejur) in semn de pretuire pentru ca i-a mai taiat din aripi ego-ului pe care-l mai are pe aici, si nu in ultimul rand pentru ca blogul Marginalia… chiar are potential. Poate deveni un blog „bun” chiar si asa anonim-ne-anonim cu a decis sa fie.

Dupa cum se poate vedea si in poza d-na Carmen-Maria Mecu este o persoana draguta si dreapta (un om care sade pe niste scari, vorba poetului) dar care are o umbra foarte stramba. O fi umbra din filmul propus de catre dl.INTJ.😉CarmenMariaMecuPoeta

coperta-viata-in-fragmente

Carmen-Maria Mecu (persoana; o persoana) a facut (la insistentele altora, altfel nu) o selectie a catorva fragmente (cioburi mici) ale trecutei sale vieti, pe care le-a pus intre doua coperti. Un volum care, desigur, ca ar fi putut fi intitulat, cu succes, „Nimeni nu moare pe gratis”. Ceva mai prozaica, poeta noastra l-a numit simplu, banal, explicit Fragmente de viata, ceea ce desigur (psihanalizand nitel) denota (a) un anumit public tinta si (b) o tematoare precautie din partea artistei. Iaca lume ce facui, indemnata de altii, cu maruntisiurile artistice de le brodai si eu, dragalita doamne, pe vremea cand tanara sau mai tanara fusei, ah, atat de frageda, si neavand mintea de-acuma, ma jucai de-a poezia. Eu cea de acuma (matura in arta, in intelepciune, in rigoare si elevatiune) sunt cu multe clase peste fetiscana aceea de 40 de ani care cocheta cu poezeaua dar pentru ca ea nu mai e aici printre noi (sa se opuna) si pentru ca dl. Antonio Patraș insista, am adunat laolalta cateva dintre semnele istorice ale clipelor ale ei de de incordare artistica, nascatoare de versuri, prin care a incercat sa exprime in cuvinte raporturile ei cu Universul, atat cat s-a priceput si dansa. Va rog eu (n.b. CMM) sa observati si d-voastra in ce masura s-a priceput sa vadå univers si in ce masura s-a priceput sa exprime vedere. Insist. Costa numai 21 de lei si 50 de bani. Tineti cont ca insista si dl.Antonio Patraș, dar nu uitati ca sunt doar niste incercari ale unei etape demult depasite, eu cea de azi fiind altceva, mai… mult mai… Ca si Mircea Cartarescu, de ex, si spre deosebire de alti optzecisti (nu-i mai mentionez) am posibilitatea sa ma autodepasesc, si sa trec de la poezie la proza. Nu v-am spus. Am in pregatire un roman. Orbitor.

137 Răspunsuri to “Te plac, deci faci lucruri bune și frumoase!”

  1. Nu știu ce ar trebui să fac, prin urmare fac ce-mi vine, spun: Mulțumesc!

    Și mărturisesc:

    Anul acesta este pentru mine anul ”lansărilor”. Paul și Bianca Cernat mi-au ”lansat” ”Viața în fragmente”. Ei spun că e un volum de poezie. Tot așa spune și autorul moral al volumului, Antonio Patraș de la Iași. Așa o fi.

    RALG îmi ”lansează” blogul”. Spune că e blog. Așa o fi.

    Unii spun că sunt psihoterapeut. Chiar bun. Așa o fi.

    Se spune că sunt bucovineancă. Tocmai am fost invitată în grupul de humoreni din București. Așa o fi.

    Eu mă simt o căutătoare. Sună emfatic, dar caut sensul vieții mele. În toate rolurile și în toate locurile. Și pe aici îl caut. Chiar și în viața dintre vieți. Sună ciudat, știu, dar așa e.

    Acu` râdeți ori plângeți de mine, că tot aia e!

    • RALG said

      Mesajul d-voastra, aparut intre timp, il anuleaza pe al meu de mai apoi (si de mai jos: 11:45), pe care nu-l elimin din „principiu” si pentru ca (oricum) fusese scris fara a avea „stiinta” de mesajul d-voastra in curs. Asadar vin si va zic: Cu placere! Si va multumesc pentru pretioasele precizari.

      Chestia asta „Acu` râdeți ori plângeți de mine, că tot aia e!” – un gen de care faceti abuz – genul adolescentului nesigur care se rasfata – putea foarte bine sa lipsesca din mesaj-ul/ele d-voastra.

      • Adică de ce n-aș avea eu voie la rolul adolescentului nesigur care se rasfață?

        a. Tocmai am terminat de facut două fripturi mortale și două înghețăți, ba de dimineață am scris și un capitolaș, și n-am dreptul – în zona libertății absolute -la o ”țîrucuțî” ( cu noua ortografie cam urât s-ar scrie) de răsfăț?

        b. Cât despre adolescență și nesiguranță, mereu mă simt așa, e drept.

        Dar poate e de preferat decât să încremenesc în certitudini și scorțoase maturități.

        (Am fost 14 ani profesoară la o școliță specială, că nu aveam acces la altceva. Mă rugam zilnic lui Doamne-Doamne să nu capăt moaca aceea după care recunoști în orice loc ”o profesoară”).

        Și cum să caut ”fără ghid și hartă”, dacă n-aș accepta să fiu ca un adolescent și să trăiesc incertitudinea?

    • INTJ said

      the true seeker needs no guide and no map …

      • RALG said

        … iar când nu-ti pasa unde-o sa ajungi nu te poti rataci…

        • INTJ said

          hm … imho nu te ratacesti din alte motive, nu fiindca nu-ti pasa.

        • RALG said

          🙂 „alte motive” – Desigur, n-am vrut sa spun decat ca unul dintre acele (alte) motive poate sa fie „nepasarea”. A nu-ti pasa de nimic poate fi secretiul focului. Sacru. Care te salveaza in orice imprejurare, la munte si la mare… Dar „bineintels” ca pot exista si alte motive. Noi (si vad ca si altii ca noi🙄 dar mai tacuti) am inteles unde bateati cu mesajul d-voastra scris in limbi straine. Noi n-am vrut decat sa-l abatem, sa-l indulcim putin, oferidu-le si celor care nu ideplinesc criteriile sugerate in acel mesaj o minima sansa…🙂

        • INTJ said

          @RALG – list of „keywords”: „nu-ti pasa”, „foc”, „sacru” … „savana”, „ploi”, „viata” … and (why not?) „aergistal” 🙂

        • În nebunia mea adolescentină eu mă simt oriunde acasă și simt că nicăieri nu am o casă, sau, mai corect, eu sunt de nicăieri și pot sa-mi ridic cortul în așa fel încât oriunde să mă simt bine.

          Dar…gata!

          Destule prostii am spus lângă doi înțelepți, merg la culcare.

          • arcaluigoe said

            Am impresia ca ati uitat sa puneti niste „ghilimele” pe undeva (prin ultima propozitie). Aveti grija sa nu patiti cumva ca Victor Viorel Ponta (sau mai rau, ca el e bine-merci, n-a patit nimica)…🙂

        • INTJ said

          @marginalia non turpia – despre altii nu vorbesc, despre mine nu pot vorbi … asa ca las pe altii sa zica. de exemplu: aici sau aici, de gustibus.

          da’ cu sau fara ghilimele, as avea totusi o curiozitate: chiar credeti ca un om intelept nu spune niciodata prostii?

    • Ha, ha, ha!

  2. RALG said

    Hm! Nimeni – Nimic. Poate dl.Nimeni. De altfel sunt convins ca d-lui are in minte (potentialmente vorbind) o frumoasa meta-interpretare a meta-basmului propus de catre post-Marginalia pentru a-i da apa la moara d-nei Carmen-Maria Mecu. Absenta oricarui (alt) comentariu pe acest topic, inainte de anuntatul „update”, ar echivala cu un succes de deplin al micului experiment. Dar sa nu anticipam. Amân inca o data „micile randulete”, constient fiind ca un succes elocvent poate fi mai putin pretios decat unul incomplet dar muncit prin vorbe.

  3. INTJ said

    lol … acu’ ceva ani, m-am jucat si eu nitel cu povestea asta. rezultatul urmeaza:

    povestea-i despre o perioada de timp pana-n momentul cand Ileana Cosanzeana pleaca cu Fat Frumos … ca apoi stim doar „and they lived happily ever after” (adica oricum nu mai e treaba noastra ci a lor).

    rolul balaurului … aici e mai complicat deoarece depinde pe cine asculti. gura lumii spune ca balaurul a rapit-o pe Ilenuta si o tine cu forta inchisa … da’ ca-n orice barfa (poveste transmisa pe cale orala si astfel modificata-n timp), nu poti sti ce si cat e adevarat din toata varianta respectiva … mai ales ca-n mod ciudat, doar (un) Fat Frumos vrednic de Ilenuta reuseste s-o „scape” de balaur.

    da’ daca analizam mai atent, finalul povestii indica mai degraba o varianta in care balaurul are un rol diametral opus … el avand grija de ea (e sanatoasa si radioasa, nu-i nici subnutrita si nici nespalata, cand apare Fat Frumos), ii tine de urat pana ajunge printu’ (1 cal putere n-atinge nici pe departe viteza bolizilor din zilele noastre), o mai invata una-alta (nu prea cred eu in varianta „Fat Frumos, Virgin si Prost”, mult mai credibila fiind manevra „damsel in distress” – strigatele gen „ajutor! ajutor!” la momentul potrivit – pe care doar balaurul putea s-o invete) si nu in ultimul rand se asigura ca ea pleaca doar cu un Fat Frumos care indeplineste 3 criterii esentiale pentru viitorul descris mai sus: ii place ei de el (altfel ea ar tace melc si Fat Frumos s-ar tot duce), el se dovedeste (prin lupta cu balaurul) demn de ea si „invingand” balaurul dovedeste ca nu-i doar gura de el (ci stie sa si faca ce zice ca stie sa faca).

    daca e sa analizam posibilele surse initiale ale povestii, observam ca varianta de mai sus e validata din nou: de balaur fug toti (si deci doar Ileana stie adevarul despre el), Ileana Cosanzeana nu-i tampita sa-si distruga fericirea cu Fat Frumos (facandu-i tandari iluzia c-ar fi el the best of the best) … ramanand doar Fat Frumos care se lauda de zor (motivele fiind de un infantilism evident).

    ergo: ori iei de buna varianta transmisa oral, ori mai analizezi … in final e la alegerea fiecaruia!😀

  4. RALG said

    Pentru mine, ca spectator, din perspectiva care se-ntampla sa-mi fie la indemana, dialogul (in curs al) Marginaliei cu INTJ este unul multi-level sau (si de data asta termenul in lb.rom poate fi inca si mai sugestiv) multi-strat si multi-substrat. N-am convingerea ca ambii „constructori” acorda egala atentie ficaruia din straturile si substraturile dialogului lor (pe care cu siguranta ca il stiu „monitoriat” de catre alti potentiali cititori), ba chiar am convingera ca este exact pe dos, fiecare insistand mai mult in planurile care i se „potrivesc” (istoric vorbind) mai bine, fiindu-le totodata imposibil sa ignore planurile in care celalalt insista. Am senzatia ca asist la o partida de multi-pingpong, intr-o cladire cu mai multe etaje, avand plafoane transparente si cate o masa de pinpong la fiecare etaj, cei doi jucand cvasi-simultan la toate mesele folosind insa o singura bila de ping-pong. Unul serveste la una din mese, La trecerea peste fileu bila se teleporteaza instantaneu in spatiul alteia dintre mesele de ping-pong. Cel de la primire priveste prin plafoane in sus si-n jos pentru a repera bila apoi alearga pe scari in sus sau in jos, recupereaza mingea (daca reuseste) si o intoarce peste fileu (daca reuseste), iar aceasta, la trecerea peste fileu se teleporteaza la o alta masa de la un alt etaj. Uneori mesele sau etaje intregi apar sau dispar (prin explozie sau implozie, prin reducerea unui plan la alt plan) aparent spontan fara vreo cauza anume care sa fie accesibila jucatorilor. Ceea ce pare afi la indemana jucatorilor este alegere nivelului la care sa se teleporteze bila intoarsa peste fileu. INTJ pare sa prefere mesele de la etajele de jos, parterul si subsolul, in timp ce Marginalia incearca sa-l oboseasca pe INTJ trmitandu-l la etajele de sus. Problema este ca cu cat bila este teleportata la o diferenta mai mare de nivel cu atat acest lucru favorizeaza colapsarea nivelelor dintre etajul sursa si etajul tinta, iara cand diferenta de nivel este mica, sau in cazul extrem cand bila trecand peste fileu ramane chiar la acelasi etaj, este favorizata multiplicarea prin explozie a etajelor implicate in transfer dar si a altor zone distante (pierdute din vedere). Cineva care ii priveste pe spectatorii care asista la o finala de mare slem ii poate vedea miscandu-si sincron capetele de la stanga la dreapta si inapoi. In partida de azi spectatorul spectatorilor i-ar vedea pe acestia miscandu-si capetele aparent haotic intr-o combinatie de miscari stanga-dreapta-sus-jos in care exista riscul major ca sincronicitatea sa se piarda, nu toti spectatorii fiind in starea sa stie in orice moment unde este mingea. Totusi mingea este intotdeauna undeva. Favorizati par a fi specatorii care privesc meciul ori de foarte sus, de deasupra, ori de foarte jos (de dedesupt), acestia continuand sa-si miste capetele numai stanga-dreapta chiar si in aceste bizare conditii. Numai ca biletele in aceste zone costa enorm de mult, iar noi nu avem banii necesari.

    • INTJ said

      life is (also) a transparent canvas 🙂

    • @RALG

      Când fratele meu a incercat să mă invete tenis de masă, s-a infuriat si s-a amuzat totodată. Spunea că am un”stil” de chinez.
      (Nu întâmplător mă vizitează pe mine un chinez. Vine cand am mare nevoie de el. Îi port multă recunoștință).
      Rapiditate, multă rapiditate și spontaneitate, fără mult calcul al mișcărilor. Alerga omul disperat după mingile mele de amator. Poate ”mă joacă” / mă juca cineva de la nivelul ”mai superior”. Pe toți ne mai joacă cineva, cel puțin o parte a noastră de la nivelul superior, o ”supra-personalitate”. Na, că am creat un termen! Are acoperire ontologică.

      La popice, am fost mortală. I-am bătut pe toți băietii, pentru că eu nu mă atingeam de stimulentul din care ei se infruptau cu sete. Asta nu inseamnă că eram mai bună, dar m-a umplut de mândrie egotică.

      Stiți, bănuiesc, plăcerea jocului e mai mare decât plăcerea câștigului. E un joc win-win jocul meu cu INTJ. Câștigă viața, acea ”viață mare / la care toți participăm”.
      Spuseși o vorbă mare, madam” zice Criticul Interior, o subpersonalitate a mea (toți o avem). Am in bibliotecă două cărți frumoase despre subpersonalități.
      Il bag in seamă, ii multumesc, știu că încearcă să mă protejeze, iau de la el ce e de luat, ”să nu gonflez imaginea despre eul meu creator pământean prea tare”, asta îl potolește și pot merge mai departe.

      Avem in noi, după teoria subpersonalităților, și o zonă a ”privirii clare” (un ”shortcut” spre Divinitate), un nivel superior de Conștiință, la care e de dorit să accedem din vreme în vreme. Eu accesez la clientii mei ”partea înțeleaptă” pentru o evaluare integrală a unei situații de viață puse in scenă cu mine ca director de psihodramă, ca facilitator.

      (Aparte, ”solilocviu”, cum ar zice psihodramatiștii mei: ”Probabil că i-am răspuns lui INTJ adresându-mă lui RALG. Totul e posibil aici și acum. De ce nu? Imi place Jocul. O fi unul cu mărgele de sticlă? Incasabilă, firește”).

      @INTJ

      Da, și viața, nu doar Jocul de-a viața, e o canava transparentă pe care se pictează, se coase / ne pictează, ne coase Altceva / Altcineva. Noi am putea fi ața colorată, fără de care nimic nu e posibil.

      De demult, mai de demult, aveam în instrumentarul meu o poveste frumoasă despre un profesor care transforma un elev in roabă. O probă pentru cititorii cu care lucram era să continue povestea, segmentată de mine în noduri de schimbare a sensului narativ. Voiam să pun in evidență schema generatoare de narațiune cu care ei lucrează. Scurtez, că povestea e lungă.

      O adolescentă isteață mi-a dat o soluție genială.
      In povestea ei, elevul se străduia să-l transforme și el pe profesor în roabă. Brusc, dispar amândoi și rămâne…o roabă roșie cu splendide roți de cauciuc. Comentariul naratoarei: ”Acolo de unde ei nu se mai pot întoarce, profesorul e roaba, (forma ei), iar elevul materialul din care e făcută roaba”.

      Da, INTJ.

      • INTJ said

        @marginalia non turpia – hm, pe mine ma intristeaza roaba rosie. ca rezultat final eu as fi vazut o roaba veche, ruginita, plina cu pamant din care a rasarit o floare … fara comentariu.

      • PS. Așa să fie. Noi suntem ”constructorii de realitate”.

        Mie mi-ar păcea o cicoare.

        Sau…o lăcrămioară.

        Sau…un cimbrișor.

        Sau …un trandafir galben.

        Sau… o levănțică.

        Sau………………………………

      • Oare la ce mi-ar folosi mie să vă închid într-o colivie?

        Ar fi vital să vă aduc hrană și apă, și nu prea știu ce vreți, ar fi vital să am răbdare să testez.

        Ar fi necesar să mențin curată colivia.

        Ar fi nevoie să-i găsesc păsării un partener, să nu sufere de singurătate.

        Dacă mă ciupiți de deget vrând să vă arătați devotamentul și simpatia – cum a făcut pisica mea când m-a apucat prietenește cu dinții de braț neștiind că eu nu am blană, iar acum mă dreg cu alifii – altă belea.

        Ce fac eu cu colivia dacă plec intr-o excursie? Mi-a dat nepotu-meu hamsterul în grijă și știu ce greu e să vezi de o ființă a altuia. Cum să încarc eu pe cineva cu așa responsabilitate?

        Dacă sunteți un predator? Vă las noaptea o lesă lungă-lungă-lungă să vă satisfaceți instinctele carnivore? De unde o cumpăr?

        Mai multă bătaie de cap decât bucurii aș avea.
        ………………………………………….
        Și mai apoi, de unde știți că atunci când spuneți ”dupa ce v-am oferit (imho) mare parte din materialul de constructie pentru colivia in care vreti sa ma inchideti, acum vreti sa va dau si lacatul? parca citisem ceva cu “plăcerea jocului” si “win-win” …” nu vorbește cumva Umbra dvs.? Ce prilej grozav de creștere ar fi!

        Și dacă dvs. ați vrea să mă închideți pe mine într-o colivie și nu faceți decât să-mi atribuiți fantasmatic dorința dvs.? Poate ar fi bine sî întrebăm și un psihanalist, că eu nu-s specializată pe asta.
        Aici, pe (b)Arca asta, mi-a mai spus cineva că rolul meu ar fi ”Alma”, din acel desenuț animat cu o fetiță prizonieră într-un magazin de jucării. Ajunsă acolo din prea mare curiozitate.

        • Ce inseamnă ”Krauter” și ”Unkraut”? (Eu n-am simboluri).

        • INTJ said

          adica aflarea varstei nu e pana la urma o „reducere” a anonimitatii si, ca intrebare in universul asta virtual, indirect o privare de libertate? iar faptul ca tin la ea (anonimitate), atata cata e, ma transforma implict in Mr.Hyde? da, probabil ca se manifesta Umbra care se teme de disparitie … din moment ce altfel, din cate se pare, „nu se poate”.

          “Kräuter” – plante medicinale, plante ale caror frunze sau flori se folosesc in mancaruri – „ierburi bune”
          „Unkraut” – buruieni, plante otravitoare – „ierburi rele”
          de ex. galbenelele sunt din start, ca orice „iarba”, „Unkraut” … pana cand „avem nevoie de ele”, ne razgandim si le incadram brusc la “Kräuter”. asemanator si cu floarea imaginata de mine: daca privitorului ii place „e frumoasa” (e „o floare”) … daca nu e doar o buruiana care „consuma resurse degeaba si trebuie exterminata”.

        • RALG said

          @INTJ –🙂 Nu cred ca d-na Marginalia voia dinadins sa va afle varsta si sa va reduca astfel din anonimitate. Dansa nu are asemenea porniri.😉 D-ei respecta cu sfintenie dorinta altora de a se exprima liber, de a-si conserva instrumentele libertatii si si consimte integral la onoarea lor de anonimi. Cred ca singurul lucru pe care voia sa-l afle era daca in 1990 erati sau nu erati mai tanar cu 13 ani decat azi. Apropo. Maine e marti 13. Deci, in 1990 erati mai tanar cu 13 ani sau nu? Aceasta-i intrebarea. Fiti bun si raspundeti sincer si nu ne mai perpeliti atâta. Eu de ex, ca sa dau numai un ex., in 1990 eram mai bâtran decat sunt acuma. Foarte batran.

        • 1. Da, aveți dreptate. Umbra mea a vrut să vă priveze de libertate. Așa e, v-am tratat ca pe cineva ne-anonim. Grosolan chiar. O iert pe acea umbră, o ascult, o integrez.

          Reprezintă poate neîncrederea mea în fidelitatea celor apropiați, de la care am primit în copilărie mesaje ambigue, de atracție-respingere.

          Mulțam! Ce ocazie de creștere mi-ați dat! Imi spun:”Copile, nu mai depinzi aici și acum de ei; poți sta perfect pe picioarele tale”! Mulțumesc, Umbră!

          Mulțumesc, INTJ!

          Intr-un grup real, ați ierta-o și dvs, m-ați ierta, ar urma o îmbrățișare de ”agape”. Ca în filmulețul pe care l-ați postat.

          și

          2. (Când eu am fost întrebată dacă am copii, nu m-am simțit privată de libertate.
          Dar știți că puteați da orice vârsta, ca n-aveam cum verifica? Mai știți că sunt milioane de oameni care puteau avea aceeași vârsta cu a dvs. in `90? Tot anonim rămâneați).

          Eu, Carmen-Maria Mecu, dau date, poze, produse etc. și totuși, îmi păstrez măcar zona oarbă, anonimitatea ”care este”, nu doar pentru ceilalți ci și pentru mine (năzdrăvănia aia cu fereastra lui Johari).

          În plus, mă schimb mereu de la o zi la alta.
          Noi, psihologii practicanți, pe măsură ce îmbătrânimi în relele meseriei noastre, nu prea mai credem in consistența de beton a personalității. Așa că ”ne-anonimul de azi”, e pentru noi ”anonimul de mîine”. De aceea, eu nu mă ostenesc să mă ascund. Că n-am atâtea ascunzișuri câte zile mi-am propus să mai trăiesc. Și câte roluri mai vreau să încerc.

        • RALG said

          @Marginalia… – „Când eu am fost întrebată dacă am copii, nu m-am simțit privată de libertate.” – Nici nu aveati de ce. D-voastra ati optat oficial pentru unificarea persoanei cu personajul. Chiar ati militat activ in acest sens incercand, ca orice misionar convertit recent la o noua religie, sa faceti prozeliti pentru a va consolida astfel atasamentul ca enorias al noii biserici: Martorii realitatii in HUVACA.🙂

          Si sper sa nu va suparati prea tare sau prea persistent pentru ca-mi permit sa va tachinez pe chestia asta. Nu de alta dar pe urma iar o sa aveti de acordat iertari, ceea ce poate deveni bilateral obositor.

        • @ RALG

          1.Respect anonimatul neagresiv. Exemplu: ”chinezu` amuzat”. Chiar imi place grozav că e anonim. Îl simt foarte apropiat mie. Sigur ne-am mai înțeles f. bine cândva, undeva. Vine exact când simte că am nevoie de el. Pleacă discret.

          Dacă n-ar reveni niciodată, l-aș simți la fel de aproape.
          Mi-a oferit bucurie ”for ever”.

          2. Despre experiențele mele cu anonimii agresivi am scris pe blogul meu.
          Despre modul în care, încercând să folosesc un nickname, mi-au deconspirat numele real din email, in calitte de administratori, am mai spus deja. Asta se cheamă la noi ”încălcarea confidențialității”.

          Am scris și aici că i-am iertat.
          Ei au spus că nu au ce îmi ierta.
          Așadar, pentru mine, subiect încheiat.
          Altfel ar fi, cum zic golanii, o ”frecar de mentă”.
          (Expresia o stiu de la marele PPN. E sacră și academică, el fiind un ”golan” academic).

          3. Cât mai stă blogulețul meu ”de probă”? Până culegeți toate datele pentru acel ”textuleț” edificator?
          Vă respect ”experimentul”. Particip cu mare plăcere ca subiect. Vă admir inteligența și inventivitatea.

          • arcaluigoe said

            @Marginalia… Faptul ca incercati sa fortati asocierea intre “anonimitate” si “agresivitate” tine probabil tot de loialitatea pe care doriti sa o probabti vizavi de statutul d-voastra de neanonima. Faptul de a incerca sa acreditati insa asa… voalat, parsiv, o asemenea relatie falsa, inexistenta, nu poate ajuta discutia. Faptul de a fi “agresiv” sau “blajin” nu este determinat in niciun fel de caracterul “anonim” sau “neanonim” al “personajului”. Insistenta in aceasta privinta chiar ca este “frecare de menta”. Cum se face ca de la discutia despre acceptarea (cu sau fara rezerve) a asumarii anonimitatii, respectiv, a ne-anonimitati, ati impins discutia catre “agresivitate”? Ati facut-o intentionat sau din greseala? Nici nu stiu care varianta ar fi mai periculoasa…

        • La un nivel superior, ele, ca și Binele și Răul, există in complexio oppositorum.

          În lumea orizontală, oamenii percep ””ori, ori, după manipulări ori chiar după propriile dorințe sau nnevoi…

          Despre asta scriu eu acum, pentru viitoarea mea cărticică.

        • Mă adresam imediat mai sus lui INTJ, despre buruieni-flori.

        • INTJ said

          @RALG – 13?

          @marginalia non turpia – nici statisticile nu dau cifre exacte, dar sunt totusi utile. „anonim” si „anonim cu atributul X” nu sunt identice. nu stiu, si nici nu sunt curios sa aflu, cine e „Carmen-Maria Mecu” … da’ citind ce ati scris, ma intreb: oare chiar nu s-a intrebat cat de mult ma dezavantajeaza pe mine faptul ca am citit varsta si profesia ei?

        • Dcă acest lucru îl simțeați ca un dezavantaj, aveați la îndemână opțiunea de a mă ignora, așa cum ați procedat și cu alți postaci de pe aici.

          Acu` vă trezirăți, după ce am vorbit atât și mi-ați fost așa util ca să–mi cunosc o Umbră?

        • INTJ said

          @marginalia non turpia – de ex. daca nu aveam acele informatii, as fi glumit lejer intreband (ref. la „Mă adresam imediat mai sus lui INTJ, despre buruieni-flori”): „sa inteleg ca nu ati fi vazut corabiile la orizont?” sau, nitel mai agresiv: „mda, samanii cica erau barbati” … ceea ce, din vari motive, nu mai pot face acum. altfel spus: si ne-anonimitatea (partiala) a interlocutorului ma priveaza pe mine de-o libertate.

        • Am mai vorbit despre asta. Recitiți.
          Eu am iertat.
          Discuția ați redeschis-o dvs. Recitiți.
          Iert din nou. Vă respect, vă admir inteligența, cultura, inventivitatea.

        • Nici una din afirmațiile dvs. nu mă poate deranja. E OK tot ce ați fi spus. Nu sunteți un anonim agresiv. Nu doar cu mine, ci cu orice anonim intra în discuție cu dvs.
          Mi-ați fost de mare ajutor, la fel ca acel ”Chinez amuzat” și amuzant.

        • RALG said

          @INTJ – + 10🙂

        • Of, m-am grabit. pun mesajele din nou, cu destinatarii lor.
          1. @RALG

          A. Am mai vorbit despre asta. Recitiți.
          Eu am iertat.
          Discuția ați redeschis-o dvs. Recitiți.

          B.. Iert din nou. iertare că iert. Vă respect, vă admir inteligența, cultura, inventivitatea.

          C. Imi plac temele pe care le propuneți, imi plac vizitatorii dvs. din această perioadă.

          D. Scriu aici cu bucurie și de plăcere.

          @. @INTJ

          Nici una din afirmațiile dvs. nu mă poate deranja. E OK tot ce ați fi spus. Nu sunteți un anonim agresiv. Nu doar cu mine, ci cu orice anonim intra în discuție cu dvs.
          Mi-ați fost de mare ajutor, la fel ca acel ”Chinez amuzat” și amuzant.

          Ps. Chiar dacă nu veți mai vrea să discutați cu mine, ceea ce mi-ați oferit bun și frumos, nu mai puteți ”smulge” din sufletul meu. Așa e viața sufletelor.

        • INTJ said

          @marginalia non turpia – vox populi spune aproximativ ca „cine rade de unul singur n-a inteles (la timp) gluma sau e nebun” … deci nu „E OK tot ce ați fi spus.„. eu prefer sa rad impreuna cu cineva (fie si anonim) … si nu pe seama altcuiva (tot: fie si anonim). nu vad de ce n-as mai discuta cu dumneavoastra … chiar daca avem definitii diferite pentru „a oferi”.

        • 2. Daca preferați să râdeți ”impreuna cu cineva (fie si anonim) … si nu pe seama altcuiva (tot: fie si anonim)” rezultă că nici pe ne-anonimi nu-i excludeți, mai mult chiar, ii preferați. OK, hai să râdem împreună. Vă aștept cu drag.

          După definiția mea, mi-ați oferit enorm: o ocazie de a crește psihic, o conversație antrenantă, suavități, chiar ceea ce in Mindfulness psychotherapy se numește ”kindness”. Mulțumesc.

          1. ”chiar credeti ca un om intelept nu spune niciodata prostii?”
          Cred că poate spune prostii, de ce nu, e om și el, și – în același timp – are Puterea de a recunoaște că le-a spus. Și Puterea de a nu le mai repeta. Că ar fi diavolesc lucru.

          Despre portretul dvs, poate mîine. Acum mă lasă puterile.

          Hai, emiteți o sugestie de încadrare a mea! Mîine…da? Asta înseamnă că v-am cerut o ”oglindă”, ca între prieteni.

          Ce ar fi să realizăm un proiect temerar de împrietenire a unui anonim cu un ne-anonim, extrem de deosebiți unul de celălalt? Ca doi ”Idioți” curajoși! Să se uimească NET-ul!

          (Îmi place la nebunie colecția ”The Compleat Idiot’s Guide”. Am crezut că special pentru mine au creat-o).

        • INTJ said

          @marginalia non turpia

          daca e intelept (presupun ca) poate spune aceeasi prostie in mai multe moduri si deci nu se repeta din punctul de vedere al neinteleptilor … care eventual vor recunoaste prostia doar dupa ce-o percep in moduri diferite. ce-i „diavolesc” in asta (in conditiile in care nimeni nu-i obliga pe neintelepti sa asculte ce spune inteleptul)? de ce, un intelept n-ar spune doar prostii (in fond, cica invatam mult mai repede daca dam cu capul)? presupunand ca se intalnesc doi intelepti … nu credeti c-ar fi mai amuzant/interesant pentru ei un dialog „de prostii” (dupa ce fiecare-si da seama ca discuta cu un intelept)? si tot asa … pana cand ne putem intreba daca nu cumva „a idealiza” inseama a fi cu adevarat diavolesc (in sensul de „rau”, similar cum acel profesor din raspunsul „genial” forteaza materia elevului intr-o forma impusa).

          pentru mine, „a oferi” nu lasa un gol in urma … si in conditiile astea, „a smulge (inapoi)” makes no sense. chiar trebuie sa ne jucam cu „mi-ai furat inima” si „da-mi inima inapoi” … cand stim amandoi ca pana si diavolul alege ofranda („cu sens unic”)?

          faptul ca va raspund si modul in care fac asta … nu e tot o oglinda? o fi Umbra „proiectia mea asupra altora” … da’ ceilalti oare chiar sunt „nevinovati”? sau altfel: daca arunc cu rahat in altii, mie nu-mi put mainile … iar „tinta” e 100% nevinovata (ca doar eu „abia asteptam” sa-mi puta mainile, ca bonus la mireasma „tintei”)? in plus, trecand peste faptul ca aparent ignorati propria ogline (in cele scrise de dumneavoastra), in conditiile „cresterii” … mai conteaza imaginea din oglinda?

        • RALG said

          @Marginalia… & INTJ – Cu permisiunea d-voastra as adauga:

  5. Eu asta am găsit:

    Română

    Kräuter »
    plante erbacee »

    Kräuter »
    verze »

    ………………………………..

    Română

    Unkraut »
    bălărie »

    Unkraut »
    buruiană »

    Unkraut »
    iarba rea »

    ………………………………….

    Ceva între varză și iarbă rea?

    O varză sălbatică?

    Interesant.

    Știrul și loboda sălbatică sunt delicioase, bine gătite.. Combinate, au gust de spanac.

  6. @Administratori

    Concluzii:

    I. Mulțumesc pentru extraordinarele șanse de a învăța prin experiența proprie pe care mi le-ați oferit atât la prima mea venire, cât și la această a doua mea venire pe (b)Arca dvs.

    II. Cu blogrollul faceți excat ce aveți chef.

    III. Voi veni să scriu de plăcere, când o temă ori o postare a cuiva mă va atrage.

    IV. Nu mă va deranja dacă nimeni nu-mi va răspunde. Știu să ascult tăcerile. Aici, la țară, exersez zilnic asta. E chiar o mare șansă pentru mine.

    V. Nu mă va deranja dacă voi primi ”likeuri” ori ”dislikeuri”.

    V. Nu mă va deranja dacă voi fi ținută la moderare ori banată. Totul e OK.

    VI. Am blogul meu. Firav, ne-anonim, dar iubit de prieteni.

    VII. Am în real prieteni cu 20-30 de ani mai tineri ca mine, împreună cu unii dintre ei am învățat in grupuri de formare, pe alțiii-am învățat eu câte ceva ca formator ori conferențiar, alții îmi sunt doar Prieteni.
    Am și prieteni cu 10-20 de ani mai ”bătrâni ca mine”.
    Prietenii mei sunt din toate clasele sociale, și bărbați și femei.

    VIII. În ultimul an am primit atâta Iubire în Real încât Nimic nu mă poate obosi, dezamăgi, stâlci, zgândări, fără ca eu să fac față cu Iubire.

    Noapte bună!
    Namaste!

  7. @ARBITRU

    Cer time-out.
    Motivul: in masinăria corpului meu am un singur ochi valid. A obosit (e temporar, intotdeauna isi revine, e chiar mai puternic decât înainte. Lucrez energetic asupra mea).

    Nu ”jeliți”. Nu mă menajati, comentati cum vreti.
    Forta mea nu stă în corp.

    PS. Un tânar din real imi spunea: ”Nu e bine să te dezvălui. Nu-ți pui sufletul pe Net”.
    Eu, in prostia și nemernicia mea, mă întreb: Net-ul nu are nevoie uneori de o transfuzie de suflet?

    • RALG said

      @Marginalia

      x) Nu exista ARBITRU

      y) Aveti incontinuare un still… plin de inefabile superficialitati superflue. Pronuntati multe „enunturi” fara rost, lipsite de orice sens, si de o minima… semnificatie. N-aveti cui si de ce sa cereti (adica sa solicitati) time-out. Daca „arbitrul” nu vi l-ar acorda ce ati face? Aaaa, o sa ziceti ca nu-i o solicitare ci e doar o maniera politicoasa de a ne pune la curent cu „distantarea” temporara pentru odihna si refacere. Nu trebuie asemenea politetzuri. Vreti sa dezbateti-combateti activ pe Arca? Dati-i bataie. Nu mai faceti anunturi preliminare, introduceri, prezentari… Comportati-va, dupa orice pauza de activitate, oricat de lunga, ca si cand n-ati lipsit nicio clipa. Pe Arca lui Goe timpul sta pe loc in asteptarea fiecaruia care e dus in alte Universuri. Daca la un moment dat nu aveti destule motive si motivatie care sa compenseze motivele si motivatia intemeiata de a NU scrie Nimic pe Arca lui Goe, opriti-va din scris fara preaviz. N-aveti a da nimanui socoteala. Nu ne mai cereti sa nu va jelim. Oricum nu v-am jeli. Nu ne cereti sa ne bucuram. Oricum nu ne-am bucura. Nu ne mai cereti sa comentam cum vrem sau sa face ce vrem, nu ne ma sugerati ca putem sa va ignoram sau sa facem pe durii in replici si sa nu va menajam sperand (in mare secret) sa fie invers. Cerându-ne sau dându-ne explicit voie sa facem (vai) „ce vrem”, e-goe-le d-voastra fara sine vrea sa ne spuna (nu se poate abtine) ca i-ar sta la indemana sa ne ceara (impuna) sa nu facem ce vrem. Are si el iluzii ca noi toti. Nu sunteti in masura sa ne cereti sau sa ne interziceti lucruri – aceste lucruri. Toate aceste mici „ingaduinte” (hartuiala) pe care ni le acordati cu mare marinimie sunt doar mici jelanii, milogeli, auto-alintari… adolescentisme. Fiti (insa) mandra ca iata, este deja a doua oara, cand procedez (chiar acum) exact invers decat afirm afirmand, renuntand la libertatea de a ignora inadecvarile altora in incercarea de a (va) explica (inca o data) libertatea in sens deplin. Varianta Arca lui Goe.

      z) Tanarul, in inteligenta si onestitatea sa are desigur dreptate. Mare dreptate.
      D-voastra „in prostia si nemernicia” d-voastra aveti si d-voastra dreptate. Mare dreptate. Doar ca transfuzia este un procedeu complicat care presupune fel de fel de precautii igenice si compatibilitati. Nu poti aduna sangele care-i curge din nas unui boxeor in timpul unei partide de box pentru a-l dona la spitale pentru transfuzie sau mai rau pentru a-l forta pe un copil al strazii suferind de anemie sa-l bea.

      Dupa cate vedeti cererea de time-out v-a fost respinsa. Va trebui sa va adresati forurilor superioare. Dar va spunem de pe acum ca va fi degeaba. Cum credeti.

    • INTJ said

      de ce-ar avea un ceas (de ex.) nevoie de suflet? sa faca ce? sa arate „plin de compasiune” ora exacta? sa compuna noi opere muzicale la fiecare jumatate de ora? chiar daca ar fi asa, omul prefera „rutina” (fie si la modul: „nu stiu ce va fi azi, da’ stiu ca ziua de azi are 24 de ore, nu 51”) si ar reduce totul la „e ora X si e timpul sa fac Y”.

      daca primesc un mms cu textul „te iubesc” si o melodie corespunzatoare … exista sanse sa ma indragostesc de telefon? chiar daca zambesc uitandu-ma la telefon … de fapt ii zambesc expeditorului, nu telefonului.

      net-ul e un mecanism care functioneaza dupa anumite reguli (ip, port, protocol de comunicatie). omul (care foloseste mecanismul) e „cel cu suflet”, cel care se uita cu nostalgie la un ceas (ne)functional … primit cadou de la alt om.

    • INTJ said

      si fiindca tot veni vorba de „mecanisme cu suflet”, recomand celor care n-au vazut filmul Doomsday Book (2012) … mai exact capitolul 2 intitulat „The Heavenly Creature”: „a robot reaches enlightenment on its own while working at a temple. Its creators regard this phenomenon as a threat to mankind and decide to terminate the robot

      • INTJ said

        cu subtitrare in romana, de la minutul 38:35 – http://www.imdbmvies.net/video/12758/doomsday-book-2012-hd/

        • RALG said

          Sa vedem, zise orbul. Subiectul este fascinant.

        • INTJ said

          am revazut si eu cu ocazia asta … desi subtitrarea lasa de dorit. oricum, daca ne amintim de legile roboticii (fie si numai in forma simplista propusa de Asimov), raman destule idei la care merita sa reflectam.

        • INTJ said

          iar daca ideile de mai sus s-au epuizat rapid, pentru cine-i dornic de aventura, propun o analiza a discursului robotic in contextul altor invataturi (in afara de budism).

        • RALG said

          @INTJ – Propunerea nu poate fi decat binevenita dar… cineva ar trebui sa inceapa. Si cel mai potrivit nu cred ca ar putea fi altcineva decat chiar domnia voastra…

        • INTJ said

          @RALG – eu cred, ba nu, stiu ca altcineva e mult mai potrivit

        • Stely said

          Am vazut filmul . Da ,este interesant . M-am indragostit si eu de robotel 🙂 mai ales cind i-am vazut framintarile ; aceleasi framintari pe care le -au avut si inca le mai au multi dintre oamenii care inca nu si-au gasit locul si sensul ; care inca se mai intreaba :” cine suntem , de unde provenim si unde trebuie sa ajungem ?” Robotul si-a gasit locul . El a constientizat ca este o masinarie (si ) prin urmare nu trebuie sa-i ia locul omului, oricit de dotat ar fi . Consider ca filmul este un avertisment adresat oamenilor care cred ca tehnologizarea , consumul in exces sunt aducatoare de fericire, dar care de fapt ii abrutizeaza intrucit uita sa-si mai puna intrebari de genul -„Incotro ,Doamne ?”

        • RALG said

          @INTJ – Pai daca stiti pe altcineva mult mai potrivit invitati-l sa o faca. Dupa cum stiti aici toata lumea este bine venita. Ca n-o fi vorba de cineva timid/timida?

        • INTJ said

          @RALG – eu am scris: „stiu ca” … nu „stiu pe” 😉

        • RALG said

          @Stely – Probabil ca mai e multa vreme pana cand omul va fi inlocuit de altceva, mult mai inalt si mult mai frumos. Si probabil ca acel alt-Ceva este mult diferit de ceea ce ne-am putea noi imagina, desi privit din unghiul potrivit va fi foarte asemanator. Acum aproape 4 miliarde de ani planeta Pamant era deja plina de viata… unicelulara de felul Cyanobacteria. Acestea au dominat planeta vazandu-si de metabolismul lor pentru aproape 2 miliarde de ani, „intrebandu-se” (asa cum se pot intreba niste bacterii) ce o sa vina dupa ele. Acum trecand printr-o multime de pasi intermediari au venit oamenii. E asta realmente altceva? Dintr-un punct de vedere bine ales nu-i mare deosebire. Ca si atunci fintele unicelulare isi vad de treaba lor in mediul in care se afla. Celulele corpului nostru, nu se comporta esentialmente diferit de suratele lor preistorice din oceanul primordial, si au cam aceeasi impresie despre lume si viata. Nivelul de organizare si de integrare la nivel macroscopic este cel care face diferenta, dar acesta nu afecteaza dramatic, esentialmente natura vietii celulare. Nu cred ca o celula oarecare din corpul nostru se simte mult mai in siguranta si mai putin singura decat o celula oarecare plasata intr-un mediu potrivit, hranitor… in care se poate divide in voie pentru a-si satisface nevoia de companie. Ceea ce vreau sa zic este ca este posibil ca entitatile care ne vor inlocui sa nu fie doar niste androizi cu suflet ci sa fie definite la o scara mai mare in genul unui organism in care integrarea indivizilor sa fie mai deplina; Vitoarea fiinta inteligenta nu va fi Omul sau echivalentul sau tehnologic (fata de care nu exista deosebiri esentiale) ci ceva care s-ar putea numi Omenire. O lume care acum poate parea infioratoare, groaznica, in care drepturile si libertatile indivizilor ar fi mult reduse cam la nivelul la care se gasesc acum drepturile si libetatile celuleror care ne compun in raport cu ansamblul corpului. Acum de ex. daca va decideti sa faceti o cura de slabire, intr-o luna veti ucide prin infometare miliarde de celule, miliarde de indivizi ai comunitatii care va compune. Genocidul respectiv n-ar parea atat de grav. Intr-o Omenire a viitorului – devenita fiinta vie, bine integrata, (nu ca acum difuza) indivizii de azi vor fi niste biete celule care-si vor duce viata fara sa realizeze prea mult despre semnifiactile globale ale gesturilor organismului gazda. Asa dupa cum celulele mele nu inteleg nimic din bucuria pe care o pot avea eu (proprietarul lor) cand ascult o melodie, sau cand joc basket, ori cand imi imaginez Universul, Galaxiile, lumea cuantica, etc, tot asa „omuletii” viitorului, fie ca vor fi din „carne”, fie ca vor fi din „aluminiu”, ori o combinatie bine proportionata intre una si alta, nu vor mai putea pricepe nimic din gesturile si scopurile omenirii ca intreg. Nu ca azi ar pricepe mare lucru.🙂

        • RALG said

          @INTJ – Daca de mine depinde sa amorsam aceasta discutie o sa ma gandesc cum anume as putea-o face si voi incerca ceva. Deocamdata insa as vrea sa-mi rezolv hienele si cainii salbatici, ca sa nu ramana fara morala. Orice dezvoltari paralele, efentual arborescente, nu vor fi insa inhibate in niciun fel. Sunt convins ca misterioase contributii pota aprea de unde nu te astepti. Doar 3%-4% dintre vizitatori fac si comentarii, asa ca potentialmente contributori ar exita.

        • Stely said

          Ei ,vedeti ca INTJ a intuit ca „altcineva e mult mai potrivit „?
          INTJ spus

          august 14, 2013 la 10:14 pm 0 0 Rate This
          @RALG – eu cred, ba nu, stiu ca altcineva e mult mai potrivit

          P.S. Comentariul d-voastra ma face sa -mi fie rusine de ce am scris eu, cam pueril . Dar ma voi multumi cu faptul ca v-am provocat🙂 ? Sa vedem ce va spune INTJ . A, pe linga asta cu filmul si cu sacalii, mai aveti de rezolvat p’ăla cu extraterestrii . Hai ,nu va speriati …poate se vor gasi ajutoare ,asa ca mine . 🙂

        • In opinia mea, comentatorul cel mai potrivit să vorbească aici ar fi unul FĂRĂ EGO.

          Sunt mulți de acest tip și tac. A venit vremea lor.

          Mie mi-ar placea să-i ”aud”, pentru -măcar- un subcapitol de Roman.

          Mai multe vorbe, pe blogul meu. Cineva mi-a dat un sfat bun și îl urmez. Să nu-mi las ideile ”orfane”, pe la alte case.

      • Îl voi vedea și eu cândva, intr-un aici si acum.

        Uneori ne comportam si noi ca niste roboței.

        • Deocamdată îmi amintesc de atitudinea din Star Trek, inculcată și spectatorului permeabil. : respectul pentru orice formă de existență.

          Sugestibilă fiind, Data a devenit personajul meu preferat.

          Mai ales că semăna grozav, la unele dintre comportamente, cu un foarte bun prieten al meu din real, si el un INTJ (prietenul).

    • Ha, ha, ha!

  8. Radu Humor said

    Se putea să nu-şi arate dobitocul ( cum l-ar desmierda cineva😉 ) muşchii din dotare şi viciile din născare ?!
    Că vorba aia, ce naşte din Caragiale , ridicol ( pe pâine) mânâncă, dar el se laudă că-i pură ironie, ce muşcă orice cur îi trece pe sub nasul blogului !
    Cu toate fiţele ei de femeie trecută, sau de abia ajunsă, la o anumită pauză, CMM ( ce i-o fi trebuit să se fardeze -MNT şi să iasă în lume cu aceste încercări de a
    rupe gura târgului în materie de psihologie umană şi socială ?) a reuşit să ţină sus steagul (atât de găurit în cele anterioare intervenţii😉 ), blogul luând o turnură interesantă.
    Am urmărit, chiar cu plăcere, anumite postări, de înaltă ţinută intelectuală ( cred că şi asta l-a făcut pe cel de la han să aducă în discuţie ceva legat de cel care, se pare că la beţie, l-a conceput, nu numai pe Goe, dar şi articolul cu intelectualii, revendicaţi imediat ca fiind ai lui Băsescu ).
    Ducă-se ! Că decât cu aşa intelectuali, mai bine lipsă !
    Mai ales că lipseau şi comentariile atât de punctuale ale ţiitoarei de bloguri (apărută ca din senin, la aflarea veştii că CMM-MNT se retrage şi remarcată printr-o nimicitoare lovitură de secare a bălţii, sau de spargere a străchinilor a căror zgomot însoţeşte toate apariţiile ei în ultimul hal, de, şi obositoare ) , se părea că arca începe să plutească pe valuri ce puteau s-o aducă la limanul dorit ( de orice cititor interesat doar de dialogul spiritual dintre nişte oameni care chiar au ceva de spus ). O simplă atenţionare, politicoasă de altfel, a uneia dintre cele mai harnice şi binevoitoare comentatoare, care îşi lasă propria familie ( blog) spre a-şi semă(i)na experimentele precum cucul, în alte cuiburi unde zărise ea ceva demn de observat din punctul ei de vedere profesional ( sunt curios câţi dintre noi ar putea trece atât de uşor peste zeflemeaua plină de ură cu care a fost întâmpinată pe acest blog, pe care eu unul o pun doar pe seama dorinţei de a opera cu anumite categorii profesionale întâlnite aici, una chiar dispărând strategic din peisaj atunci când era în pericol să-şi ardă aripile, de fapt fustele, sau poalele pe care şi le ridica de câte ori rămânea fără alte replici la îndemână ?!).
    Numai că imediat masculul Alfa, plin de bărbăţia, de mult plecată ( cea adevărată😆 ) a sărit din baia comunală, s-o conducă pe îndrăzneaţă până la uşa ( cortului), cu replici din care să reiasă clar pentru toată lumea că-i pagubă-n ciuperci, dar mai ales că cine se retrage fără preaviz acceptat de el, nu merită să poarte ştampila
    OK blogeristic, din intervenţia lui răzbătând o frustrare greu de înţeles, dar uşor de priceput !
    Cum – necum, adevărata pierdere este suplinită, de o alta şi mai mare :
    apariţia, odată cu ploaia de perseide , a stelei , la fel de ucigătoare, în caz că s-ar împiedica şi ar cădea pe cineva🙄
    Noroc că specialitatea ei este să cadă, sau să dea doar în gropi ….

    • RALG said

      D-le Radu Humor, eu unul va dau dreptate. Multa dreptate. Probabil ca si altii va dau. Dreptate. Si uite asa o sa aveti si d-voastra dreptate. Sa n-o mancati pe toata deodata. Ar fi de preferat s-o legumiti. Cine stie cand va mai pica niste dreptate in portofoliu.

  9. Am trecut pe aici. Am citit rapid. Nu pot aprofunda. Chiar am ochii obosiți.

    Desigur, imi iau cu de la mine putere ”time aut”. Mă supun regulilor casei.

    La o lectura oblică, vad că toți, dar absolut toți sunteți OK, ceea ce mă bucură enorm.

    Mulțumesc pentru toate sfaturile, mai degrabă dure decât binevoitoare, dar oneste.
    Imi sunt si imi vor fi de mare folos. Prețuiesc mult onestitatea.

    Iertați-mă că nu pot răspunde fiecărui mesaj în parte, dar vreau să știți că toți sunteți extrem de prețioși pentru mine. De la fiecare învăț ENORM.

    Sunt convinsă că totul va curge fără mine la fel de spontan, firesc, profund spiritual și profund omenesc , așa cum poate curge și cu mine. Cu gândul și cu sufletul vă sunt alături.

    Vă doresc tuturor multă sănătate și multă inspirație in tot ce produceți.

    • Dl.Goe said

      @Marginalia…🙂 Iarasi trebuie sa va contrzic. In absenta d-voastra (provizorie = definitiva) nimic nu va (mai) de/curge la fel. Nici la fel de… sau de… ori de… Totul va de/curge altfel. Va multumim pentru gandurile frumoase „ascunse” in cuvintele acestui mesaj. Si noi va dorim asijderea. Va multumim insa in mod special pentru contributia ultra-generoasa de pana acum cu care ati imbogatit substantial comoara din cala Arcei lui Goe. Nu uitati ca sunteti intotdeauna la fel de bine venita si ca revenirea aici, prin teleportare, intr-un viitor oarecare, vå va transporta la localitate (in „spatiu”) dar si la tzanc adica „in timp”, exact la in momentul de „acum”. Tot „acum” va fi „atunci”. Ca si cand n-ati fi fost plecata nicio clipa (mai ales ca nici nu veti fi fiind plecata vreo clipa).

      P.S. Actualizarea anuntata a topicului curent (de mai sus) precum si cea neanuntata, pentru topicul urmator, propus in continuarea celui curent, se amana din cauza unor planuite revizuiri si adaugiri.

      • Comoara e acolo. Este pur și simplu, în ”estenia” ei.

        Cum să îmbogațești Infinitul? Parol!

        ………………………………..
        Vine Sf. Maria.

        La mulți ani (după obiceiul ”sudist”) Măriilor vizibile și invizibile!

        La mulți ani Marianilor și Mărinilor din toate lumile!

        • Stely said

          La Multi Ani Măriei „vizibile ” aici si acum ! La Multi Ani Măriei vizibile cindva si acum nu mai e 😦 La Multi Ani (si) anonimilor „invizibili”, care poarta numele Fecioarei Maria !

          Aici este o dedicatie pentru dumneavoastra :

        • Sunt o Mărie, ”for ever” ne-anonimă. Marginală și centrală everywhere.

          Așadar…o Mărie.

          Mulțumesc mult.

    • Ha, ha, ha!

  10. ERATA: ”time out”

  11. CLARIFICARE (bine?)venită, (ne)avenită

    Când ziceam ”time out” și mă adresam ”arbitrului”, mă refeream la meciul meu plurinivelar cu INTJ, ”arbitrat” de RALG. Exprimarea avea un iz de glumă, care, în lungul drum spre dvs., s-a evaporat.

    Mă gândeam și că ”meciul” îi folosește lui RALG pentru ”textuleț”, ca experiment. Știu ce frustrant e sa-ți plece, fie și motivat, un subiect din experiment. Pot înțelege asta.

    Nu pot însă sta, (insi)sta la PC, asadar dau o mingiucă, cel mult, si fug la odihnă, ca aici și acum.

  12. arcaluigoe said

    Update (revizuit si adaugit) – Poate ca – si pe buna dreptate – prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe se intreaba, in sinea sa, cum si de ce anume dl.Goe a decis sa promoveze pe punte blogul „Marginalia non Turpia” al d-nei Carmen-Maria Mecu. Desigur ca eventuala existenţă a intrebarii retorice si reprimate, intamplata in sinele prea-cinstitului… nu echivaleaza cu ideea ca acesta ar considera in mod aprioric ca o asemenea promovare n-ar putea fi justificata intr-o maniera rationala si ca prin urmare n-ar fi trebuit sa fi fost facuta, ci este mai degraba o mirare. Cu usurinta pot apărea in prim-planul mirarii cateva detalii care ar fi putut fi premise serioase pentru a evita promovarea Marginaliei in centrul de greutate al Arcei lui Goe. Mai intai ca Marginalia nu este un blog anonim „de personaj”, ci este un blog „de persoana” ceea ce nu se prea potriveste cu politica promovata de „Arca lui Goe”, faţă cu libertatea de exprimare in varianta ei deplina. Cat de extraordinar trebuie sa fie un blog pentru ca dl.Goe sa treaca cu vederea aceasta mica nepotrivire de caracter intre Arca si Marginalie (ca arhe/tipuri)? O fi Marginalia atat de bun? Are dl.Goe argumente sa creada ca macar va deveni…? Cine stie… Apoi ca istoria ne invata ca in „trecut” d-na Carmen-Maria Mecu (in varianta CMM) a fost un troll amplu, agresiv, poate cel mai amplu si mai agresiv troll din lunga de pe acum istorie a ambarcatiunii d-lui Goe, un troll persistent si feroce care l-a intrecut in ferocitate chiar si pe… flegmaticul iepure, cu care de altfel s-a si concubinat frumos, si pe fata si pe dos, pentru a o brodi. Si atunci? Care este logica? Care este scopul? Ce urmareste dl.Goe? Ce justificari ar putea propune? S-ar putea intreba cu mirare prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Desigur ca statutul de troll ratat al d-nei CMM nu are cum conta niciun pic in acest gen de promovari propuse pe Arca lui Goe. Noua chiar ne plac trolii.

    Desigur ca indiferent de profunzimea motivatiilor si/sau justificarilor pe care dl.Goe le-ar putea include intr-o dare de seama sus-ţinită in fata auditoriului format exclusiv din prea-cinstitul cititor… acestea n-ar putea constitui cauza primordiala (exprimata clar si coerent) a acestui mic eveniment monden din HUVACA. Probabil ca acea cauza (simpla) este strans corelata cu dl.Ego al d-lui Goe al carui necesar de propasire face inutila necesitatea vreunui alt motiv. Probabil acel ego domgoist a considerat ca o atare promovare il avantajeaza (cine stie cum) si ca urmare, fara preget, a pus-o in aplicare. Daca acceptam un plan al discutiei nu atat de profund ar fi de zis ca postand acest topic, dl.Goe (el insusi) a sperat ca l-ar putea transforma intr-un nou prilej de dezbatere pe tema dihotomiei anonim-neanonim. M-ar fi interesat sa dezasamblam (din vorbe) mecanismul ala secret prin care un nou nascut in HUVACA ajunge sa decida (?!) daca sa fie anonim-anonim (precum INTJ, de ex) sau daca sa fie anonim-ne-anonim (precum Carmen-Maria Mecu). Am cateva ipoteze pe care mi-ar fi placut sa le pot verifica. Presupun de ex, ca impulsul initial al oricarui nou nascut in HUVAC A este acela de a fi anonim, de a se misca cat mai liber si cat mai fara constrangeri, mai fara obligatii, fara varsta, fara stare civila etc… Evenimentele ulterioare par a fi capabile sa genereze, in fiecare caz in parte, fel de fel reziduuri care se acumuleaza in organismul anonimului, creindu-i spaime si agnoase existentiale, care-l fac sa creada ca ar putea fi mai bine protejat daca se afiseaza ca protejat al persoanei de acasa. La unii drumul acesta este atat de scurt (fulgerator, scurt-circuit), incat convingerea respectiva se naste aproape odata cu venirea pe lume in HUVACA a noii entitati, facandu-l pe respectivul sa traiasca-ca anonim-anonim doar o scurta secunda, o scurta si iluzorie clipa si impingandu-l aproape instantaneu in starea de anonim-ne-anonim. De regula aceasta varianta se petrece fie in cazurile anonimilor extrem de fragili, moi, fara schelet si fara cochilie, anelizi, fi in cazul anonimilor care au impresia ca persoana lor de acasa este atat de colosala, enorma, uriasa, titanica, incat simpla afisare in prezenţa acesteia i-ar putea pune la adapost de orice neajunsuri imprevizibile in HUVACA, fie si una si alta. Un exemplu tipic din acest gen este conul Dorin (aka intelectualul Dorin Tudoran), alaturi de pleiade de altii asemenea.

    Cei mai multi insa o pornesc al drum ca anonimi colectand in timp „motivele” si/sau „pretextele” potrivite pentru a se „personifica„ la un moment dat. Un exemplu din acest sub-gen este specia AVP (aka Viorela Ablaru Padina de la Corabia) care dupa ani de anonimat a decis sa devina onorabil dintr-un motiv principal extrem de simplu: banii. Omul, un milog inventiv, a cersit bani pretinzand ca e rege. Culmea este ca s-au gasit unii sa-i si ofere. Ca sa poata intra in posesia banilor, printul cersetor a trebuit sa iasa din anonimat si sa ofere un nume: Viorel Abalaru si un cont de banca. Asa a trecut Gloria munti (dupa cum bine zice un proverb latin) si asa a incasat anonimul Viorel niste bani pe care i-a papat pur si simplu, ne dandu-le folosinta pentru care fusesera donati. Presupun ca nici n-a platit taxe la fisc pentru venitul respectiv. Presupun dar nu stiu. O fi platit. Nu e trreaba noastra. Noi nu incercam decat sa constatam imprejurarile felurite prin care un anonim-anonim renunta de buna voie si nesilit de nimeni la anonimatul sau in favoarea altor incertitudini inca si mai profunde. Cazul cel mai interesant insa este insa acela in care anonimul-anonim, renunta la anonimatul sau benign, onest, inofensiv, din motive nemateriale, ezoterice uneori, spirituale chiar, pe care el insusi le plaseaza in sfera moralei, chiar a moralei Divine. Aiurea. Tot dl.Ego ii ofera din umbra argumentele „necesare” pentru a iesi din satrea de „ilegalitate”. Ca sa intelegem asta ar trebui sa ne oprim o clipa asupra a ceva anterior dezanonimizarii anonimilor cu dezbârlobreziturile inapoi , si anume la momentul si motivul pentru care cineva „anonim sau nu” ar decide sa poposeasca in HUVACA. De ce venim aici? Sa vezi cascada de justificari hilare (uneori in varianta filmului mut, alb-negru) din partea celor pusi in situatia de a le oferi. Motivul este unul singur: dorinta ego-ului de a se manifesta, de a-si promova si evidentia importanta de sine. Nimic altceva. Daca incercarea de a satisface aceasta dorinta este – si in ce masura este – normala sau nociva, benefia sau inutila, sau cine mai stie cum, nu face (sic) obiectul disertatiei noastre de azi. Admitand ca exista pe de o parte „fiinta”, sinele nostru profund si pur, iar pe de alta parte „ego”-ul, impur, superficial, trebuie spus ca dintre acestea doua numai unul nu este (niciodata) satisfacut cu ceea ce are, numai unul nu poate fi satisfacut, indiferent cata devenire i s-ar oferi, indiferent cata atentie, cata importanta i s-ar conferi . Cel nesatisfacut este meru „ego”-ul. Fiinta este mereu multumita (deplin multumita) cu ce are, cu faptul de „a fi”, cu simplul fapt de a fi, chiar si atunci cand este sufocata de coexistenta cu un ego agresiv si dominator, totalitar. Prin urmare „fiinta”, sinele nostru profund (daca exista asa ceva), veriga de legatura cu restul universului este unica si indivizibila, incapabila de dedublare. Nu acelasi lucru se poate spune si despre „ego”. Acestuia ii este in fire dedublarea, multiplicarea, evaziunea, cabotinsmul, histrionismul, fatzarnicia, starea de multiplicitate si de existenta a colectiilor de sub-personalitati. Traitor in realitate, ambaland blajina „fiinta”, ajungand sa ia cunostiinta de existenta unor spatii vaste (precum HUVACA) ego-ul care nu-i suficient de incarcat de batalii in realitate, care duce lipsa de provocari (refuzate, inacesibile, invizibile, de… realitatea are constrangeri grele), nu ezita sa se multiplice si sa-si deschida reprezentanta in aceste spatii mici. Nimic rau in „sine” in asta. Oricum nu HUVACA este cauza dedublarilor. Si in realitatea-realitate exista o armata intreaga de sub-personalitati, de „actorasi” distibuiti in feluritele roluri si sub-roluri, acasa la serviciu, pe strada, la petreceri, profesionistul, sotul, tatal, fiul, amantul, omul politic, etc . Practica este atat de curenta si de ampla incat cate un astfel de reprezentant al ego-ului ajunge sa joace chiar si rolul „fiintei”, al sinelui nostru pur si profund. Si sa vezi distractie. In sfarsit asta este. Acuma ajungem la marea problema anonimului-ne-anonim din HUVACA, adica din Hiperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator. Acest spatiu ar trebui sa fie o binefacere, un loc de joaca inofensiv pentru ego-uri, o degrevare de sarcini si a nevoii de provocari a ego-ului de acasa din realitate, un vast laborator, o vasta arena, un basm, fara limite si fara ingradiri. Si, la limita, sursa unor avantaje colaterale evidente care sa mai compenseze din enorma pierdere si risipa de timp intamplata astfel. Daca nu-i intotdeauana asa, am vazut ca una din cauze este slabiciunea egoului disponibilizat in HUVACA, sub-personalitatea destinata sa ne reprezinte aici in universul virtual, care determina acest ego sa-si imagineze ca-si poate rezolva problemele cerand ajutor celui de acasa.

    Dar, asta nu este decat una dintre situatii. Se intampla uneori si altfel, invers, viceversa. Adica ego-ul venit sa joace leapsa in HUVACA sa fie tare, „tunat”, inventiv, solid, si sa se descurce minunat, admirabil. Prea bine chiar. Daca ego-ul ramas acasa, in realitate, nu se descurca prea bine, fata de cat si-ar dori, si tragand cu coada ochiului la „inferiorul sau” trimis sa zburde in HUVACA constata ca acesta s-a ajuns, sau ca se descurca mai bine, sau daca numai i se pare c-ar fi asa (habar nu avem cat de tare se mint ego-urile noastre ele intre ele) atunci acelui ego din realitate i se nazare brusc ca trebuie sa-l cheme la ordine pe ego-ul prea liber/tin din HUVACA, din anonimat si sa-i dea sarcini. Baiete promoveaza-mi si mie cate ceva pe acolo pe la tine: o carte, o idee, o slujba, o imagine a mea despre mine, nuamrul meu de prieteni, generozitatea mea, succesele mele pe care in realitatea asta nu mi le recunoaste nimeni. Hai ca stiu ca poti. Te-am observat. Gata cu distractia si anonimatul. Ti-ai facut suma (am decis ca ti-ai facut suma) asa ca pune mana si fa un blog de autor, pe „persoana „ si promoveaza-ma. Lucram in echipa ce naiba. Eu si echipa mea. Este si aceasta o alta varianta a iesirii din anonimat, din acel anonimat benign, inofensiv, si din „ilegalitate”, pentru a deveni o persoana normala, morala, responsabila, pasnica (sanky) care, nu-i asa?, isi slujeste sinele ca pe sine insusi. Cum-necum, indiferent pe ce usa au iesit dintr-un anonimt-ul anonimat pentru a intra in anonimatul-ne-anonim, inpricinatii au mare nevoie de liniste sufleteasca, de convingerea ca au facut bine ceea ce au facut, ca asa e corect, moral, drept, drept pentru care, ca sa se convinga pe ei insisi, incearca sa-i convinga sau sa-i forteze si pe altii, necopti, sa lase naiba pustiul de anonimat, sa iasa la lumina si sa lase prostiile.

    D-na Carmen-Maria Mecu cam asa a iesit din anonimat in cautarea gloriei ego-ului de acasa. Ego-ul ăstălalt, cel care si-a facut pe aici veacul de singuratate in libertate si anonimat, consimtind apoi sa treaca la adapostul oferit de datele starii civile, aflate in posesia celuilat ego, normal ca se oftica si are cribda pe cei care de/gusta inca din aceasta placere a jocului fara limite si limitari, motiv pentru care si tot incearca sa le strice jucaria. Momentan si-a luat vacanta. Credeti ca se odihneste? Nu. Nici vorba. Scormoneste. Cauta. Reevalueaza. Daca am propus promovarea aici, pe Arca lui Goe, a blogului sugestiv intitulat „Marginalia non turpia” in primul rand asta am avut in vedere: prilejul de a detalia. In al doilea rand am considerat de cuviinta sa-i acordam egoului de acasa al d-nei CMM aceasta mica atentie (de promovare nu poate fi vorba in contextul dat de jur imprejur) in semn de pretuire pentru ca i-a mai taiat din aripi ego-ului pe care-l mai are pe aici, si nu in ultimul rand pentru ca blogul Marginalia… chiar are potential. Poate deveni un blog „bun” chiar si asa anonim-ne-anonim cu a decis sa fie.

    • Interpretări, glosări, splendide ”biaisări”.

      Mulțumesc mult.

      Scriserăm împreună încă un capitol de Roman.

      • PS. Imi place mult romancierul Radu Aldulescu. Imi place mult și pagina sa de facebook. Imi place mult cum relaționează. Imi place cum se promoveaza. E un ne-anonim de milioane, fără false modestii și cu vocația prieteniei.

        De ce scrisei asta? Așa mi-a venit, spontan, in context.

        • Dl.Goe said

          D-voastra intrebati, d-voastra raspundeti. Da’ musai cu martori. Martorii de pe margine ai Marginaliei. Nu, doamna nu suntem martori, suntem simpli spectatori, asa ca la Procesul cu Kafka nu contati pe noi. Decat cel mult pentru aplauze. Batut(a) din palme.

  13. Gând la gând cu bucurie.

    Iata ceea ce tocmai am scris, cam pe acelși topic. Eu scrisei scurt, că nu-mi pot permite un efort mai lung:

    ”Împăratul e gol”. Codul manierelor elegante. ”Se cade” ori ”nu se cade”?
    http://marginaliamarginalia.wordpress.com/2013/08/14/244/

    PS, Ego-ul meu se simte bine. Poate cândva vom vorbi liniștit și despre valoarea ego-ului în lumea orizontală.

    PPS. Pe blogul meu se poate citi ce rost a avut pentru mine experiențierea rolului de ”troll”, ca și experiențierea rolului de ”trollit”. Și am fost ”trollită” extrem de agresiv. Mulțumesc. Ceea ce nu te ucide, te face mai puternic.

    Poate voi mai scrie cândva despre asta. Nu doar in Romanul proiectat.

    PPPS. Imi iubesc blogul exact așa cum e. Ca ne-anonim, numai cu iubire poți proiecta și realiza ceva.

    • INTJ said

      $ cat /etc/issue
      Fedora release 19 (Schrödinger’s Cat)

    • Dl.Goe said

      Va iubiti blogul ca pe d-voastra insiva… pentru ca numai cu iubire poți proiecta și realiza ceva. Ttt. Ce frumos ati spus-o. Daca aveti un plan in privinta asta v-as invita sa fugiti cu cercul. Daca aveti spatiu atunci fugiti cu sfera! Se vede treaba ca hyper-sfera va creaza probleme insurmontabile si va cauzeaza carente identitare. Va rugam sa ne lasati seria de la buletin si adresa, ca sa va trimitem prin posta proiectia ortogonala a hyper-sferei in plan (planul in care va iubiti blogul ca pe d-voastra insiva asa cu este/asa cum sunteti). Cu o mare probabilitate se va obtine un cerc. Maxima perfectiune care va este ingaduita. Depinde insa si de unghiul de fuga. Fuga mars. 🙂

      • Radu Humor said

        La ce ne putem aştepta şi de la tine 😉 ?!
        (Şi totuşi unele continuă să le aibă mari !)
        Cică un poliţist la pescuit are norocul să scoată peştişorul năzdrăvan , dar văzându-l mic şi prăpădit i-a dat drumul în apă
        – Acuma poţi să-mi cer 3 lucruri pe care ţi le voi da imediat , zice peştişorul !
        Stă ăla şi cujetă ( cam ca tine 😆 ) şi deodată zice :
        -Dă-mi imediat buletinul, permisul şi talonul maşinii !🙄

  14. Tocmai facui un update:

    http://marginaliamarginalia.wordpress.com/2013/08/14/244/

    PS. Intreb ca omul prost:

    Ce inseamna ”De Proba”? Ce înseamna ”Zero De Proba”? Prin ce se deosebesc?

    Măcar să știu in ce fusei băgată.

  15. @ RALG, D-l Goe, ARCA lui Goe

    1. Mă frământă o întrebare: Dacă v-aș mulțumi pentru faptul că m-ați calificat (aici în HUVACA cu alonjă in real, căci oricine dă o căutare pe numele meu vede) drept”prostituată”, e drept, ceva mai bătrâioară într-un grup de psiholoage tinere, precum și pentru faptul că m-ați calificat în repetate rânduri drept ”nebună”, una periculoasă chiar, egoul meu ”ar da” mai bine? Și referirile erau la mine, o ne-anonimă, la mine cea din viața reală, venite din partea unor anonimi.

    ( A trebuit să conving -atunci când cu ”prostituatele” și chiar mai apoi- un tip care lucreaza la IML că acest blog nu e al unui ”ucigas in serie”. Nici al unui ”psihopat periculos”. Omul m-a crezut. Am argumentat cu onestitate.
    Comic,nu?)

    2. MULȚUMESC. Sunt exact așa cum mă vedeți. Un ”construct de realitate” al dvs..

    Iertați-mă pentru faptul că în real trăiesc alături de oameni care mă prețuiesc și mă iubesc. Îertați-mă că pe blogul meu nu-mi torn lături în cap, nici cenușă ritualică.

    3. Eu v-am iertat și vă iert, dar acum am considerat că e bine să spun clar pentru ce vă iert.

    4. PS. Timp si suflu de hănțăneală pe tema asta, n-am.

    Asa că, răspunsul meu la orice postati, chiar si la non răspuns, e: OK, aveți perfectă dreptate.

    5. Iar de nu trecui Proba, cum sincer bănuiesc, afara cu egoul meu din Blogroll!

    Tot binele posibil si imposibil vi-l doresc!

    • Dl.Goe said

      Nu e tragedie. Nu e comedie. Este viata. C’est la vie. In traducere: Asa e viata cand esti vie. Sau cand ai vie… Asa ca dl.Nimeni (om cu struguri la cap, capul locului)). Apropo… pe artisticul Padina l-ati abandonat (la greu), pe ingenuul d.Nimeni l-ati parasit (la greu), iar de dl.Goe fugiti mancand pamantul (cam greu). Cred ca in sfarsit maghiarul de acasa este iarasi fericit. Si apreciat la dreapta valoare.🙂

  16. arcaluigoe said

    UPDATE: Carmen-Maria Mecu (persoana; o persoana) a facut (la insistentele altora, altfel nu) o selectie a catorva fragmente (cioburi mici) ale trecutei sale vieti, pe care le-a pus intre doua coperti. Un volum care desigur ar fi putut fi cu succes intitulat „Nimeni nu moare pe gratis”. Ceva mai prozaica, poeta noastra l-a numit simplu, banal, explicit Fragmente de viata, ceea ce desigur (psihanalizand nitel) denota (a) un anumit public tinta si (b) o tematoare precautie din partea artistei. Iaca lume ce facui, indemnata de altii, cu maruntisiurile artistice de le brodai si eu, dragalita doamne, pe vremea cand tanara sau mai tanara fusei, ah, atat de frageda, si neavand mintea de-acuma, ma jucai de-a poezia. Eu cea de acuma (matura in arta, in intelepciune, in rigoare si elevatiune) sunt cu multe clase peste fetiscana aceea de 40 de ani care cocheta cu poezeaua dar pentru ca ea nu mai e aici printre noi (sa se opuna) si pentru ca dl. Antonio Patraș insista, am adunat laolalta cateva dintre semnele istorice ale clipelor ale ei de de incordare artistica, nascatoare de versuri, prin care a incercat sa exprime in cuvinte raporturile ei cu Universul, atat cat s-a priceput si dansa. Va rog eu (n.b. CMM) sa observati si d-voastra in ce masura s-a priceput sa vadå univers si in ce masura s-a priceput sa exprime vedere. Insist. Costa numai 21 de lei si 50 de bani. Tineti cont ca insista si dl.Antonio Patraș, dar nu uitati ca sunt doar niste incercari ale unei etape demult depasite, eu cea de azi fiind altceva, mai… mult mai… Ca si Mircea Cartarescu, de ex, si spre deosebire de alti optzecisti (nu-i mai mentionez) am posibilitatea sa ma autodepasesc, si sa trec de la poezie la proza. Nu v-am spus. Am in pregatire un roman. Orbitor.

  17. arcaluigoe said

    Dupa cum se poate vedea si in poza d-na Carmen-Maria Mecu este o persoana draguta si dreapta (un om care sade pe niste scari, vorba poetului) dar care are o umbra foarte stramba. O fi umbra din filmul propus de catre dl.INTJ.😉

  18. RALG said

    Nimic surprinzator. Cele doua (cete de) instantieri ale ego-ul d-nei CMM au re/ajuns la conflict pe baza unui tipar indelung uitilizat. In mod iminent conflitul este pe cale sa escaladeze spre cotele maximale prevazute in respectivul tipar. D-na CMM si Marginalia se cearta de mama focului. Egoul „A” care n-a fost niciodata anonim a intrat in coliziune cu egoul „B” cel care a renuntat la anonimat (fiind convins sau constrans, nu mai conteaza), aceleasi vechi frustrari facandu-si loc catre suprafata. Egoul „B”, si pe buna dreptate, e suparat pe egoul „A”: Adica bine frate eu te sprijin, te ajut, te sustin, te promovez, ma sacrific pentru tine, renunt la ce am am eu scump pe lume:libertatea, si in schimb nu primesc nicio recunosinta, si niciun sprijin la greu. Unde sunt garantiile promise? Nu ziceai tu ca daca-mi bag la inaintare varsta, sexul, starea civila, profesia, anturajul, realizarile de o viata, atunci o sa am voie sa-mi dau in petec fara griji si fara consecinte, intrucat toti vor fi practic fortati sa ma trateze cu eleganta si respectul cuvenite unei doamne in varsta si intelectuala? Anonimii astia de ce nu se conformeaza?

    Se pare ca d-na CMM este dispusa sa se certe furcå cu dânsa insåsi. Dânsa-ntransa dar cu martori. Dar despre asta o sa scrie mai mult pe blogul dumneaei. Ceva mai ingrijit. Ceva mai ele-vat, mai ele-gant. Aici insa nu-i o problema. Se face singura albie de porci, apoi da vina pe dl.Goe. Urmeaza concubinarea cu Radu Humor. In absenta „iepurasului” (tamponul ideal) e bun si humorul. Ia uite cum a pus botul ca netotul.

    P.S. D-na Mecu „B”, haideti doamna nu mai puneti si d-voastra la suflet. Pupati-va si impacat-va. E alter-egoul d-voastra, ce naiba. Ar trebui sa-l iubiti ca pe propriul d-voastra copil. Sau ca pe mama si pe tata. Ca el v-a facut. Si nu mai fiti si d-voastra asa de prapastioasa incat sa lasati orice speranta venind (atrasa magnetic) in aceasta lume artificiala si artificioasa. Fara masa, fara ca så… una, alta, chestii, socoteli…

    • Va iert si pentru asta.

      De dragul Romanului, va iert.

      • RALG said

        Ce inseamna ca ma iertati? Ce-ar insemna ca nu ma iertati? E vreo diferenta?

        Deocamdata (conform sablonului d-voastra comportamental repetitiv, ca al fiecaruia, dar mult mai simplu), cand declarati ca va retrageti asta inseamna ca urmeaza o ploaie de alte mesaje si comentarii. Sunteti tot o retragere. Sper ca numerele necastigatoare se reoprteaza petru retragerea viitoare.

  19. INTJ said

    at the end of the day„, nu ne ramane decat sa constatam ca marea majoritatea a oamenilor sunt descrisi destul de binisor in versurile urmatoarei melodii:

    Day by day
    The same scenes are reenacted
    Running but without a destination

    Giving it all
    Putting it together
    I look forward to some changes in life

    They are fools,
    With such cold faces,
    Speaking a language of ignorance

    I give it my all,
    And race ahead,
    To realize my tomorrows

    I pray that I’ll be able to meet,
    The professed perfect world

    Is this all I’ve been waiting for?
    Is this all I’ve been searching for?
    What am i looking for,
    It all turned out to just be air
    So is this all I’ve been waiting for?
    Waiting for, waiting for…

    Half-opened eyes,
    Half-awaken sleep,
    Thoughts that are meddled with dreams
    I wish to see,
    Yet I cannot see
    Am I at my limit?

    I pray that I’ll be able to see,
    The professed perfect world

    Is this all I’ve been waiting for?
    Is this all I’ve been searching for?
    What am I looking for,
    It all turned out to just be air
    So is this all I’ve been waiting for?
    Waiting for, waiting for…

  20. @RALG

    Cu mintea românului de pe urmă, abia acum realizez că, de fapt, nu m-ați introdus în blogroll.

    Din suflet vă mulțumesc.

    • RALG said

      Cum asa doamna? Cum vine vorba asta? Si si de-ar fi sa fie (asa), cum sa ne multumiti din suflet pentru ceva ce n-am facut? D-voastra se vede treaba ca aveti o nevoie interna de a ierta si multumi. Pai aveti d-voastra idee cate alte lucruri n-am facut noi? Ne si ia groaza anticipand ploaia de multumri care ne paste. Din nimic.

      P.S. Chiar nu exista nicio sansa sa va reveniti in simtiri?

      • Va iert si pentru mizeria pe care mi-ați trimis-o pe blog.

        Multumesc. Laudele dvs, chiar m-ar mâhni.

        • RALG said

          Mizeria pe care v-am trimis-o pe blog? ???

          Aibi pietate madam. Despre ce e vorba?

        • RALG said

          Ei haide ca s-a lamurit… asadar. Nu v-am trimis noi nicio mizerie. D-voastra faceti o referire mizera la cineva care v-a vizitat blogul si care ar fi ajuns sa aiba cunostinta de existenta acelui blog de pe Arca lui Goe, prin urmare ne-am face vinovati de calitatea vizitatorilor care ajung la d-voastra. Asta ati vrut sa spuneti? Pardon doamna, dar d-voastra ati decis sa va faceti reclama gratuita aici pe Arca lui Goe, ca iepurele. Ati trimis link-uri catre articole, ati pomenit blogul de n-ori. N-am facut decat sa venim in intampinare dorintei d-voastra de promovare, exprimata clar, direct de catre chiar domnia voastra, aici pe Arca lui Goe. Ne-ati si multumit de cateva ori cu toata gura pentru asta, trecand evenimentul pe lista celor importante care v-au marcat viata anul acesta. Asa ca ingrato nu mai umbla cu mofturi.

      • 1. Pentru mine, ”mizeria” a fost pingbackul dvs. Voiati cu orice preț să văd cum râdeți de cartea și de fotografia mea. V-ați ”prins” că nu citesc tot ce scrieti si voiați sa fiti sigur ca asta voi citi.
        2. Da, am vazut, da, mi s-a părut meschin ceea ce faceți. Nedemn de anvergura dvs. intelectuala. Puteați sa-mi faceți o critica asupra poemelor existente pe blog. Asta da, mi-ar fi folosit.

        3. ”Reclama” la dvs. nu-mi slujește la nimic. Chiar nu v-ați dat seama ca oamenii nu-mi dau likeuri, deci nu acesta poate fi publicul meu?

        4. Altfel mă promovez eu eficient.

        5. M-am ”promovat” asa, doar-doar v-oi ”enerva” si mă veți scoate din DE PROBA. Pe bune.

        6. N-am reușit. Aveți nevoie de un cobai.
        Ok, pot fi și cobaiul De PROBA. O noua experienta pentru mine.

        • Dl.Goe said

          Ha-ha-ha🙂🙂🙂 Ptiu darce ca se ia… „”Reclama” la dvs. nu-mi slujește la nimic. Chiar nu v-ați dat seama ca oamenii nu-mi dau likeuri, deci nu acesta poate fi publicul meu?” – Asta e bestiala! Mo-nu-men-talå!

  21. @RALG.

    1. Acu, pe bune, v-a durut rau la Ego tot ce vă spusei, de v-ați dat asa osteneala sa ma bălăcăriti, în stilul propriu.

    2. Cu ”Amalia” alături, puteați face și mai mult.
    Mi-a cerut cartea in format electronic, că era buna acu la o bălăcăreală pe text.
    Noroc ca m-a ajutat intuitia. Nu i-am dat-o. Cumparati audiobookul de vreți, câstigă si redactia.

    3. Acu, stiți cum se zice: hienele latră, caravana trece.

    4. Am venit aici cu bune intentii. O prietena mi-a spus sa incerc sa ma comport frumos si serios cu dvs. Spre a scrie un nou capitol de Roman, plecând de la alți stimuli.

    la prima mea dovada de slabiciune fizica, cea cu ochii, v-ați năpustit ca o hienuță.
    Apoi totul a reintrat în ”normal”.

    5. Chiar vă compătimesc. Atata ură vă va ”cauza”.

    6. Păcat de potențialul dvs., de cultura dvs., de licăririle dvs. de sensibilitate, de licăririle de creativitate..

    7. Așa că vă iert.

    • RALG said

      1. Cel mai probabil ca licăririle dvs. de sensibilitate va joaca feste. Tot incercati sa acreditati ideea falsa ca ati fi fost bălăcărita. Doamna va pierdeti timpul cu chitibusuri teologice. Incercati va rog la teleologie.

      2. D-voastra cautati alaturari (ba cu iepurele, ba cu humorul). Noi suntem pe cont propriu.

      3. „Acu, stiți cum se zice: hienele latră, caravana trece.” – Nu doamna nu stiti d-voastra bine. Nu se zice asa. Si in plus vad ca nici vorba ca caravana sa treaca. Ca sta.

      4. Ati venit cu intentii bune? Asa o fi. Dar ce s-a intamplat cu ele? Unde s-au pierdut? Cu ce plecati? Cu intentii rele? Cu ce ramaneti? Fara intentii?

      5. Dar cine ne uraste doamna in asa hal? Si cine ne ureaza „cauzare”? Tttt…

      6. Iar sunteti confuza. Rau de tot. Ce pacat? Ce are a face una cu alta? Pacatul este integral la domnia voastra. Va straduiti, va tot straduiti in gol sa ni-l plasati noua. Nu-i doamna niciun pacat si nicio piedere. Vi se fac pareri.

      7. Numai in ultimele ore ne-ati acordat declarativ iertarea de vreo 7-8 ori, ca Cracanel din de-ale carnavalului. Intre iertari insa Dumnezeu cu mila. Vreti sa va iau de nas? (Ca sa va treziti din vis. Visati (cosmar) si nu va puteti trezi. Treziti-va doamna Mecu… Treziti-va…)

      • 1. Mi-ar fi plăcut să pot comunica normal cu dvs.

        De ce?

        Pentru ca uneori aveți idei interesante, uneori puteți fi cald și uman.

        2. Mi-ar fi plăcut să nu fiu nevoita sa va acord iertări.

        3. Mi-ar fi plăcut să vă amintiți ce n-a fost OK și pentru ce vă iert, să nu eludați totul ca un adolescent iresponsabil.

        4. Numai așa puteam construi o relație normală.
        Pentru mine, care am primit și lucruri bune de la dvs., ar fi fost un lucru bun, stimulativ. Continui sa va pretuiesc.

        5. Acum, pe bune, ce v-a făcut să ridiculizați o carte pe care n-ați citit-o?

        6. Ce sens avea să râdeți de o poză? O poză oarecare, normală.
        Dvs. sunteți Adonis?

        7. Ce rost are să mă țineți la DE PROBA dacă nu dați doi bani pe mine?
        Doar așa, de dragul de a râde de cineva?
        Merită un gunoi uman atâta osteneală și risipă de inteligență?

        8. Eu am fost sincera si am spus ce mi-a venit sa spun.
        De ce vi se pare că mă prefac?

        Numai pentru că sunteți obisnuit cu gagicute fănutze fascinate de măretia dvs. de Guru?
        Care vă suportă blândutz pălmuțele date după ceafă?

        Numai pentru că eu sunt altfel?

        9. Eu sunt altfel, da. Îmi știu prețul. V-am prețuit și mi-ar fi plăcut să mă prețuiți ca pe un egal, nu ca pe o cuconiță de școlit. Știu ce spun.
        Nu mă intimidează psihanalizele dvs.
        Sunt făcute ”la furat”, cum ar zice prietenul meu R.E.S..

        10. Eu am îinvățat multe cu și de la dvs. Cred că și dvs. ați învățat multe cu și de la mine. Nu vă mai prefaceți, că nu ține.

        11. Nu v-ați bucurat nici un pic când m-am întors pe aici? Eu am avut senzația că da. Știu că nu m-am înșelat. De unde știu? Din viață.

        12. Ce va fi în viitor? Vom vedea.
        Depinde și de ceea ce îmi veți raspunde acum.
        De cât de sincer și de uman veți putea fi, ori vă veți permite să fiți.

        • Viitorul suna bine.

        • RALG said

          Niciodata golul n-a sunat mai tare.

        • RALG said

          Insistena cu care imi aduceti in atentie – la cunostinta, „intrebarile” respective sub forma de somatie (e si asta un soi de milogeala), ma face sa cred ca d-voastra chiar aveti impresia sincera ca ar fi niste intrebari legitime, iar faptul ca vi se refuza asteptatele raspunsuri este o dovada a ticalosiei d-lui Goe (cel putin fata de onorabila persoana a Carmen-Mariei Mecu). Nu, doamna, nici vorba. „Intrebarile” d-voastra sunt doldora de premise false, gresite, parsive, ticaloase. Nu v-ati castigat inca dreptul de a-mi irosi timpul cerandu-mi sa demontez asemenena aberatii. Va grabiti teribil, ca fata mare la maritat. Daca stelele va vor fi favorabile in viitor (caci pe ajutorul d-voastra nu se poate conta) ma voi apuca poate sa va explic pe inteles ce nu-i in regula cu fiecare intrebare in parte. Daca nu, nu.

          In privinta ideii nastrujnice cum ca de raspunsurile la asa zisele d-voastra „intrebari” ar depinde ce anume veti face domnia voastra in viitor, adica ce, cum si daca, va veti (mai) manifesta pe Arca lui Goe, ar fi (mai intai) de zis: Cui ii pasa madam de tâvnelile dumitale, stimata doamna? Iar apoi ar fi de zis ca suferiti de sindromul luarii deciziilor premature. Aveti mereu impresia ca sunteti in postura de a lua hotarari decisive, capitale, ori, ori. Adica ca ar trebui sa decideti de pe acum daca in viitor veti fi pe Arca lui Goe troll de tipul „A” sau de tipul „B”. Nu stimata doamna, vi se pare. Nu-i momentul pentru nicio decizie. Vi se nazare. Vi se fac pareri, naluciri. Nu aveti nimica de hotarat acuma. Ce si cum veti face face in viitor depinde intr-o prea mica masura de ceea ce se intampla acum. Alo… Alo… Stati linistita la locurile d-voastra (zise ditatorul).

        • Ati scris un text adecvat, pertinent, plin de nerv.
          ”Sine ira et studio”.

          Un text model: asertiv, empatic și expresiv.

          Tot ce spuneți despre mine este purul adevăr.

          Denotă o profundă cunoaștere a oamenilor, excepționale abilități de psiholog și de lider, multă determinare, mare putere de decizie.

          L-am copiat și il pastrez ca pe cel mai prețios dar intelectual și spiritual pe care l-am primit vreodata..

        • ”RALG spus

          august 17, 2013 la 9:37 pm 1 0 Rate This
          Niciodata golul n-a sunat mai tare”.

          Extrema poeticitate a acestui text m-a emoționat.

        • RALG said

          Continuati sa aveti asteptari profund inadecvate. De ce ar trebui sa aiba dl.Goe abilitatea unei profunde cunoașteri a oamenilor (care oameani?), excepționale abilități de psiholog și de lider, multă determinare, mare putere de decizie? Cine a zis ca le-ar avea? Ce legatura au toate aste in context? V-ati ratacit rau de tot. Se pare ca va este imperios necesara prezenta cuiva care are „abilitatea unei profunde cunoaștere a oamenilor (care oameani?), excepționale abilități de psiholog și de lider, multă determinare, mare putere de decizie”, il acreditati, d-voastra nu altcineva, pe dl.Goe cu toate acestea „calitati”, iar apoi va ofticati profund ca nu corespunde la amoarea d-voastra, acuzandu-l care va sa zia ca nu le are. Cum se cheama asta? Se cheama ca va irositi timpul in gol, si este intr-adevar un gol care suna foarte tare, daca e sa judecam dupa cat de re-activa va aflati pe Arca lui Goe. Daca aveti ceva de zis pe text ziceti pe text, iar daca va intereseaza sa comunicati pe persoana fizica asteptati-va sa primiti conversatie pe persoana fizica, iar cand le amestecati asteptati-va la orice. E simplu nu?

        • Prețioase indrumari.
          Sunt de urmat fara șovaire.

      • Eu am inteles ca aici vorbim despre…Nimic.

        ”Despre Nimic”.

        Fie text, fie persoana fizica, fie varii amestecuri de Nimic, ma fascineaza ca…Nimic.

    • RALG said

      Deoarece Dumnezeu nu reuseste sa urmareasca totul, a creat batranele si bancile din curte.

  22. PS. V-am dat like-uri la ambele texte. Le meritati cu prisosință.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: